PINHAS (Fineas)

(Numeri, 25:10 – 30:1)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

Rezumatul Pericopei

La începutul porțiunii, Creatorul îi mulțumește lui Fineas pentru oprirea urgiei și face cu el un „legământ al păcii” și un „legământ al unei preoții veșnice” pentru el și descendenții săi. În tot acest timp, copiii lui Israel se pregătesc să lupte împotriva Midianiţilor.

Urmând instrucțiune Creatorului, Moise împarte pământul în parcele, conform numărătorii făcute în popor pe fiecare trib și famile. La încheierea numărătorii, fiicele lui Ţelofhad, din seminția lui Manase, se plâng lui Moise că tatăl lor a murit și, ca femei, ele nu și-au primit parcela. Moise cercetează situaţia, iar Creatorul decide ca, pentru a face dreptate, fiicelor lui Țelofhad să li se dea o parcelă de pământ în ţară, care se va numi după tatăl lor.

Creatorul îl poruncește lui Moise să urce pe Muntele Avarim pentru a vedea țara lui Israel, în care Moise nu va intra, și să-l numească pe Ioşua, fiul lui Nun, ca succesor al lui.

La sfârșitul porțiunii, există o descriere detaliată a ofrandelor ce trebuie sacrificate în fiecare zi și în diferite ocazii în timpul anului.

Comentariu

Conform Cărții Zohar, porțiunea Pinhas (Fineas) este profundă și trezeşte multe întrebări. Povestea relatează despre oameni precum Fineas, care sunt în mod evident mai mari decât Moise. Creatorul îl binecuvântează și îl laudă, spunând că este la fel de mare ca și Ioşua, cel care îi va lua locul lui Moise, când acesta va părăsi scena centrală. Există, de asemenea, problema drepturilor femeilor, dintre care unele pot fi la fel ca bărbaţii, primind o parcelă de pământ.

După cum știm, Tora nu vorbește despre evenimente corporale sau trupuri fizice, ci despre suflete. Sufletele sunt cele ce sunt importante, partea eternă din fiecare dintre noi. De aceea trebuie să înțelegem că textul descrie „omul din noi”, care trebuie să trăiscă experienţa tuturor porțiunilor Torei de-a lungul evoluţiei noastre spirituale.

Această porțiune vorbeşte despre un punct foarte special care se trezește în noi, o dorință specială numită „Fineas”. Numai acest punct, această dorință, dobândeşte „legământul păcii” – pace și plenitudine cu Creatorul. Dorința cunoscută sub numele de „Fineas” se unește în Dvekut (contopire) cu Creatorul, într-un legământ al totalei şi veşnicei conexiuni, care este pentru totdeauna, fără să scadă vreodată. Aceasta este prima etapă a corectării și conexiunii prin care trece sufletul. În această corectare, el devine atașat celui mai înalt grad în corectarea și evoluţia sa.

A doua etapă vine după toate succesele copiilor lui Israel. Acum, toate forțele din noi sunt numite „Israel”, Yașar El (direct la Dumnezeu), după ce au primit corectările anterioare. Începem cu o dorință egoistă de a primi, care a ieșit din Egipt în totalitate. În această etapă, am scăpat cu greu de egoismul nostru și vrem să evităm folosirea acestor calități. În această etapă nu avem nimic. E ca și cum ne aflăm în deșert neavând nimic de mâncat.

„Mâncatul” este o atingere a spiritualității, care umple sufletul până când este complet saturat de Dumnezeire, de revelația Creatorului. „Întoarce-te, O Israele, la Domnul, Dumnezeul tău”, conștient, cu înțelegere, împlinire și cu senzația de atingere a Creatorului. Acestea sunt etapele corectării sufletului, de la intrarea în deșert prin războaie, până la acel punct, Midian.

Odată ce ne ţinem strâns de un grad înalt, parte a sufletului comun, atunci facem toți parte dintr-un singur suflet „ca un om cu o singură inimă”. Suntem cu toții în garanție reciprocă, în acel legământ pe care l-am convenit pentru prima dată când am primit Tora.

Copiii lui Israel întăresc încontinuu acest legământ. În fiecare zi trecem prin „deșert” în viaţa noastră ca un mare gol, neștiind ce să facem, cufundaţi în zbateri și corectări. Fiecare abatere sau greșeală pe care o fac copiii lui Israel se datorează faptului că, iese la suprafaţă înclinația rea. Este, însă, o coborâre pentru a porni urcuşul.

Descoperim că suntem frânţi și nu putem dărui, așa că strigăm și cerem Lumina Reformatoare. Lumina, însemnând Creatorul, vine și corectează și ne îndrumă cum să acționăm împotriva voinței de a primi. Se numește „pedepsirea egoismului”, așa încât Omul din noi se înalță.

Acesta este procesul prin care trecem. Este o etapă a discernământului profund egoist din noi pe care îl putem corecta. Aceste discernământ se numeşte „Midian”. În felul acesta creşte Moise – cel care a ieșit din casa lui Faraon. Soția lui vine din casa lui Midian, pentru că Ietro era preotul din Midian.

Moise îl îngrijește pe Fineas, care este de fapt Moise la un grad mai înalt, iar în această progresie este o complementare a gradului.

Pe această scenă, toate forțele, toate elementele din interiorul nostru sunt gata să facă război cu Midianul. Un „război” este o renaștere a tuturor dorințelor corupte din noi, care păreau să se fi calmat, care încă nu au fost, însă, corectate. Trebuie să le retrezim și să le îndreptăm. Este timpul pentru calcule, să găsim numărul copiilor lui Israel, cine este în tabără, cine este în afara taberei, și este timpul să numărăm căpeteniile triburilor.

Calculul înseamnă atingerea unui grad în care Lumina  Hohma (înțelepciune) se îmbracă în Lumina Hasadim (milă). Înţelegerea unui calcul (numărătoare) înseamnă a avea Lumina perspicacităţii, Lumina Hohma. La acest grad, putem să socotim ce este şi ce nu este în el. Nu este un grad de VAK, gradul deșertului. Mai degrabă, este deja GAR al gradului.

Într-un grad complet, există Lumina Hasadim și Lumina  Hohma. Folosim dorințele noastre atât în ​​dăruire, cât și în intenția de a primi pentru a dărui. Acestea sunt acţiuni de Gadlut (maturitate) a gradului, cu care ne corectăm sufletele la un nivel foarte înalt.

Aceasta este o corectare profundă a unei părți din dorința de a primi, deficiența sufletelor noastre. De aceea femeile vin și spun: „Avem nevoie de corectare și nu o putem primi. Cum o facem?” Este punctul deficienței unui om, dorința profundă de a primi, care este corectată în a lucra pentru dăruire. De aceea Moise le-a răspuns fiicelor lui Ţelofhad.

Din acest motiv, când apar cele mai mari dorințe, numite „dorințele unei femei”, este posibil să le corectăm, ca și pe cele ale unui bărbat. Cu bărbații, este o intenție de a dărui pentru a dărui, în timp ce cu femeile, este o intenție de a primi pentru a dărui, mai multe dorințe și corectări mai profunde.

Porțiunea Pinhas (Fineas) dezvăluie o etapă în evoluţia către sfârșitul corectării. Porțiunea detaliază corectările foarte profunde ale sufletului în partea corectată a acestuia. Sufletul nostru constituie întreaga dorință creată de Creator. El pare a fi frânt în noi, ca şi egoismul nostru care trebuie corectat.

Ar trebui să fim fericiți când apare o parte din egoism pentru că este scris: „Am creat înclinația rea”, care este aparenţa, „am creat pentru ea Tora ca mirodenie”, pentru că „Lumina din ea reformează.” Adică, după descoperirea înclinației rele în noi, odată ce am realizat că nu avem nici o idee cum să lucrăm cu ea, descoperim mireasma Torei. Prin Tora putem corecta înclinația rea.

Mirodenia este Lumina ascunsă numită Zohar (strălucire) sau Ziharah Ilaa (în aramaică: strălucire de Sus). Aceasta este Lumina care corectează și reformează, iar acesta este procesul prin care trebuie să trecem.

După aceea, porțiunea relatează despre faptul că Moise a urcat pe muntele Avarim și a privit de acolo țara lui Israel. Aceasta este capătul gradului Moise, care este „păstorul credincios”, în totalitate alipit la Bina, la dăruire, obiectivul dăruirii pentru a dărui. Această stare nu-i permite să intre în dorința de a primi, numită „țara lui Israel”, în care corectarea este de a lucra în scopul de a dărui.

Cuvântul ebraic, Ereț (țară), provine din cuvântul Rațon (dorință). Cuvântul, Ysrael (Israel), vine de la cuvintele Yașar El (direct la Dumnezeu), însemnând direct către dăruire. De aceea, acea etapă a fost dată lui Ioşua, şi nu lui Moise.

Creatorul i-a spus lui Moise că locul lui i-a fost dat lui Ioşua, că Ioşua este cel care va intra în țara lui Israel, în timp ce Moise va rămâne afară, în gradul Moise. Următorul grad este viitoarea etapă, pe care Ioşua, fiul lui Nun, trebuie să o corecteze. Ioşua este o extensie a gradului Moise, la fel cum Fineas este o extensie intermediară a aceluiași suflet.

Calitatea numită „Moise” în fiecare dintre noi se dezvoltă în calitatea numită Fineas, apoi avansează la următoarea calitate, Ioşua. Moise, observatorul, aduce Lumina Hohma, Lumina înţelegerii. El aduce acest grad întregului Israel. Cu toate acestea, cel care împlineşte această acțiune este partea corectată a sufletului – Ioşua, fiul lui Nun.

Porțiunea mai vorbește despre jertfe (sacrificii). Când descoperim că natura noastră este rea, vrem să ne eliberăm de ea și să scăpăm. Suntem dispuși să sacrificăm, să ardem, să omorâm și să facem orice pentru a scăpa de răul din noi. Când facem sacrificiul, noi nu omorâm ceva din afara noastră, ci doar sălbăticiunea din noi. Noi sacrificăm vegetalul și chiar și mineralul (neînsuflețit) din interior, folosind apă și sare, așa cum este scris: „La toate darurile tale de mâncare să aduci sare” (Levitic 2:13).

Noi „procesăm” dorințele sub nivelul uman – la nivelurile mineral, vegetal şi animal – la nivelul uman din noi. Ne trasformăm dorințele care erau în scopul de a primi, dorințele egoiste cu înclinația rea, în cele care vor funcționa în scopul de a dărui. Noi le „sacrificăm”. În ebraică, Makriv înseamnă „a sacrifica”, dar și „a aduce aproape”. Așadar, aducem dorințele aproape de corectare și prin aceasta ne apropiem de Creator și devenim asemenea Lui.

Aceasta se numește „munca jertfelor”, „munca sfântă”, „munca preoților”, „leviții” care există în noi. Israel este partea care aduce ofrandele. Partea din Israel, cel din noi, aduce partea din dorinţe de la nivelurile mineral, vegetal şi animal, la Leviţi şi preoţi. În felul acesta, luăm toate dorinţele din noi și le ridicăm spre a fi corectate prin munca sacrificiilor.

Din Zohar: Păstrarea legământului

„Este scris în Fineas: «Îi dau lui legământul Meu de pace», adică pace de la îngerul morții, care nu-l controlează niciodată și în ale cărui judecăți nu va fi judecat. Dacă vei spune că nu a murit, el murise, dar cu siguranță nu murise ca şi ceilalți oameni. El a trăit mai mult decât toți contemporanii săi, deoarece s-a ţinut strâns de acest legământ de Sus. Când a plecat din această lume, în sublimă pasiune și într-o plăcută stare de Dvekut (contopire) cu Creatorul, el s-a desprins de restul oamenilor din această lume”.

Zohar-ul pentru toți, Fineas, pct. 22

De fiecare dată noi ne corectăm dorințele corupte și le adăugăm la structura sufletului din interiorul nostru. Dorințelor corupte le spunem „dorințe care cuprind sufletul”, „Kli-ul (vasul) sufletului”, „trupul sufletului”. Dorințele sunt corectate pentru a lucra în dăruire de dragul altora și a trece, de la iubirea pentru ceilalţi, la iubirea pentru Creator.

Sufletul are un trup: sunt dorințele din afara noastră care lucrează de dragul altora. Acestea sunt dorințe care acţionează din înclinația rea în favoarea noastră, dar primesc forma unei înclinații bune, care lucrează pentru a dărui și a iubi, așa cum este scris: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, aceasta este Legea cea mare a Torei. În măsura în care acționăm în interiorul acelor dorințe, săvârşind acţiuni de dăruire și de a da cu adevărat, simțim „învăluirea Creatorului”, „îmbrăcarea în Lumina Superioară”.

De aceea s-a spus că Fineas nu a murit ca şi alții. Este, mai curând, o etapă înăuntrul nostru care doar crește. Este acel grad corectat de atingere a Dumnezeirii în interiorul Kli-ului corectat cu Lumina care-l inundă.

Întrebări şi Răspunsuri

Poate fi transmisă spiritualitatea prin moștenire?

Există o lege incontestabilă aici: nu există decât un singur om. Nu sunt mai mulți oameni în lume; ci există numai unul. Cu alte cuvinte, Tora este scrisă pentru un singur om care include întreaga lume. Este scris că „Omul este o lume mică”( Midraș Tanhuma, Pekudei, pct. 3). Totul este inclus în noi; percepem întreaga realitate în afara noastră.

Nu avem idee dacă există ceva în afara noastră. Tot ce știm este că o simțim în noi. De exemplu, atunci când atingem ceva, nu putem spune dacă atingem cu adevărat acel ceva, dar îl putem simți ca fiind solid, lichid, cald sau rece.

Simțim că există și că îl atingem. Dar, în final, tot ceea ce simțim este în noi înșine. Ne vedem existenți într-o anumită realitate, dar această realitate este descrisă în noi, în partea din spate a creierului nostru. Oamenii și obiectele din jurul nostru nu sunt chiar acolo; ele sunt înăuntrul nostru.

Realitatea pe care o percepem este împărțită în mineral, vegetal, animal şi uman. Noi suntem cei care le simțim pe toate în acest fel, pentru că așa este construită dorința noastră de a primi. Ea este împărțită în patru stadii – 1, 2, 3 și 4 – în care percepem senzații și impresii.

În ceea ce privește istoria evreilor, este ca și cum Tora ar înfăţişa o piesă de teatru, dar de fapt toate acestea sunt lucruri care se întâmplă în noi. Dacă vrem să citim Tora așa cum este în realitate, ar trebui să punem pe seama noastră tot ceea ce este scris acolo. Trebuie să citim fiecare cuvânt din Tora ca pe o explicație a ceea ce există în noi: Fineas, Ioşua, Midian, un preot, un Levit, Israel, triburile și orice altceva.

Un preot, de exemplu, este un grad al unei persoane. El apare atunci când dorința de a primi este corectată în întregime în a lucra pentru dăruire. De aceea preoții nu au pământul lor.

Când se termină gradul Moise și începe gradul Fineas, Moise se urcă pe muntele Avarim și privește țara lui Israel. Acesta este un grad anume, numit „a vedea”. Prin intermediul lui el face o corectare pentru întreaga națiune. Care este corectarea lui a vedea?

Moise împlineşte o mare corectare. Există o corectare în potenţial și există o corectare în realitate, de facto. O „corectare în potențial” este atunci când, încă nu există Kelim (vase) suficient de mari pentru a se potrivi corectării. Moise este un grad în care nu se lucrează cu vasele de primire cu intenția de a dărui. De aceea nu a intrat în țara lui Israel – dorința care trebuie transformată în Yașar El (direct la Dumnezeu), Israel.

Gradul care-i urmează, Ioşua, fiul lui Nun, o va face, deoarece

este un grad mai practic. Ioşua este o extensie, un grad care este anulat înainte de gradul Moise. De aceea Ioşua a fost asistentul lui Moise, sprijinindu-l întotdeauna, fiindu-i mereu alături, și de aceea a fost el cel ales să-i succeadă.

Relația dintre ei a fost de așa natură, încât Ioşua ar fi așezat băncile la seminarul lui Moise. Cu toate acestea, și Moise a făcut mari corectări spirituale. El a aparținut gradului  Bina. Dar pentru că Bina este separată de Malhut, Ioşua a fost cel care a pus în aplicare corectările.

Termeni

Legământul

„Legământul” este conexiunea dintre Creator și creatură. Când oamenii sunt contrari unul altuia, se consideră că sunt distanţi. Cu cât sunt mai asemănători, cu atât ei devin mai apropiaţi. Când sunt  similari dintr-un singur punct de vedere, este ca și cum două cercuri încep să se suprapună. Dacă ei sunt complet egali, atunci sunt într-un legământ, în unitate. Un legământ este unitatea. Este o potrivire între calitățile creaturii și calitățile Creatorului. Dobândirea unei atari stări te face asemenea Creatorului, şi atunci te numeşti Adam (omul) de la cuvântul Domeh (asemenea).

Legământul veșnic

Un „legământ veșnic” este cel pe care Creatorul l-a avut cu Fineas. Este un grad în care calitatea pe care ai dobândit-o nu dispare niciodată și nu devine niciodată coruptă.

Lotul (parcela de pământ)

Un „lot” este dorința de a primi ceea ce a fost corectat în a lucra pentru a dărui, la un grad care nici nu dispare şi nici nu trebuie să fie redobândit.

Familie, Familia lui Ţelofhad, Familia Gherșoniților

Creatura este doar o singură dorință care a fost creată, numită „un suflet”. Acest suflet este împărțit în mai multe părți interconectate, precum celulele trupului nostru. Unele celule sunt asemănătoare, apropiate, ajutându-se și sprijinindu-se reciproc, existând ca un tot și lucrând în reciprocitate, într-o conexiune aparte. Acestea poartă numele de „familie”.

Aceste „celule” sunt părți ale unui suflet care lucrează între ele într-o manieră aparte, în reciprocitate, fiind în acelaşi timp independente, ca și copiii noștri. Venim din domenii diferite și nimeni nu alege nimic, dar lucrurile se întâmplă conform ierarhiei prin care parcugem lumile de sus în jos.

Schimbarea

Acesta este gradul următor. Astăzi putem fi într-un fel pentru ca mâine să fim altfel. Este ca și cum ne-am schimba noi înşine.

Conducător

Fiecare grad cuprinde zece Sfirot. Keter este conducătorul, cel care dă Lumina în toate gradele prin Malhut, unde se petrece de fapt  săvârşirea. Keter are căpeteniile triburilor, sute, mii și așa mai departe, iar în cele din urmă, săvârşirea este în popor.

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)