(Numeri, 13:1 – 15:41)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea începe cu trimiterea de către Moise a celor douăsprezece căpetenii de triburi să spioneze în țara lui Israel, să o studieze și să pregătească intrarea în ea. Spionii se întorc descriind-o ca pe un tărâm în care curge lapte și miere, dar care este ocupat de nişte uriaşi ce vor face imposibil de intrat, de cucerit și de condus acel pământ. Spusele lor, mai puţin a lui Ioşua fiul lui Nun și Caleb fiul lui Iefune, răspândesc teama în popor. Asta îl înfurie pe Creator și El vrea să nimicească întregul popor. Moise se roagă și cere îndurare pentru popor. Drept urmare, doar cei zece spioni care au bârfit pe seama pământului sunt răpuşi de ciumă. Ceilalți doi, Ioşua fiul lui Nun și Caleb fiul lui Iefune, continuă să însoțească poporul.
Mai departe, în porțiune, copiii lui Israel fac o altă greşeală vrând să se întoarcă în Egipt. Până la urmă, ei se pocăiesc și renunţă. După care, Israel face o altă greșeală: încearcând să lupte pentru a cuceri ţara fără să fi avut un astfel de ordin și, drept urmare, eşuează.
Porțiunea se termină cu dispoziţia de a rătăci încă patruzeci de ani prin deșert până când va trece întreaga generație a spionilor, cu excepția lui Ioşua fiul lui Nun, care va fi cel ce va conduce poporul în țara lui Israel.
Comentariu
Trebuie să evoluăm de la dorința noastră de a primi, egoismul nostru, la o stare în care ajungem să fim „poporul lui Israel”, când suntem toți Yașar El (direct la Dumnezeu), având calitatea Creatorului: dăruire şi iubire. Vom fi toți în starea de „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, (Talmudul Ieruslmitean, Seder Nașim, Masehet Nedarim, capitolul 9, p. 30b) în iubire față de ceilalţi, fiindcă nu avem de ales.
Nu trebuie să ne ghidăm după propria noastră raţiune, care fluctuează între hotărârea de a merge înainte şi cea de a face un pas înapoi. Trebuie, dimpotrivă, să luptăm în timp ce verificăm dacă facem bine ceea ce facem și dacă suntem pe calea corectă. Porțiunea explică faptul că nu putem ști ce avem de făcut sau chiar de unde să începem. Este o problemă, pentru că suntem obișnuiți să lucrăm în maniera în care „Cel ce judecă nu dispune decât de ceea ce vede cu ochii lui”. (Talmudul babilonian, Masehet Baba Batra, 131a; Masehet Sanhedrin, 6b). S-ar părea că trebuie să avansăm urmându-ne propria noastră fiinţă, în conformitate cu vasele noastre (Kelim), folosindu-ne mintea și inima.
Creatorul ne cere să evoluăm și să acţionăm. Dar cum putem face ceva dacă nu putem spune ce e bine și ce e rău, dacă nu știm dacă să mergem la luptă sau să ne întoarcem în Egipt? Am putea vedea că sunt uriaşi în țara lui Israel. Dar dacă există totodată și fructe, nu putem spune cine conduce, ce dorințe există acolo și cât de mari sunt acestea.
Prin urmare, porțiunea Șlah Leha (Trimite!) explică modul în care trebuie să avansăm în mod corect. Există o cerinţă după care ar
trebui să verificăm drumul conform propriei raţiuni, pentru a înţelege cum să evoluăm în dezvoltarea spirituală. Tora vorbește despre dezvoltarea spirituală, ca fiind modul prin care putem trece de la starea de egoism la cea de iubire faţă de ceilalţi, ca în „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi; Legea cea mare în Tora.” De aceea ar trebui să renunţăm la a ne orienta după ceea ce vedem cu ochii noștri și să ne examinăm propriul egoism, dorința noastră rea, pentru a putea înţelege cât îi urâm pe ceilalţi, cum îi respingem, gândindu-ne numai la noi înșine, și cât de izolați suntem de alţii, încât nici măcar nu ne putem gândi la ei.
Ar trebui, dimpotrivă, să ne imaginăm ce este iubirea, dacă și cât de mult îi iubim pe ceilalţi, cât de mult ne putem gândi la alții și la a ne uni cu ei (așa cum ne cere criza globală pe care o trăim astăzi). Simțim că ne confruntăm cu această sarcină importantă, motiv pentru care apare Înțelepciunea Cabalei, şi astfel putem cere ajutorul pentru a ne ridica la acel nivel de conexiune și de unitate, de iubire reală față de ceilalţi, fără de care nu vom supraviețui în această lume în curs de dezvoltare.
A sosit timpul să începem să actualizăm Tora. De aceea am ajuns în țara lui Israel și ne-am așezat aici după exil, după toate pregătirile pe care le-am trăit de-a lungul istoriei. În ziua de azi, trebuie să fim ca nişte spioni, analizând ce înseamnă să fii „spion” și care este sensul sintagmei „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, pentru a înţelege dacă o putem face sau nu și, cum trebuie să acţionăm pentru a o împlini.
Dacă luăm în considerare starea noastră actuală, în comparație cu starea ideală la care ar trebui să ajungem, înţelegem că este imposibil. Aceasta a fost problema spionilor, cărora nu li s-a spus că trebuie să facă altceva decât să verifice și să constate că era imposibil. Şi totuşi, ne-o dorim atât de mult încât simțim că trebuie să dobândim iubirea față de ceilalţi, fiindcă asta este dorința Creatorului. În acest sens ar trebui să fie întreaga noastră evoluţie.
Trebuie să atingem unul dintre cele două puncte de presiune: primul este acela că nu putem ajunge la a-i iubi pe ceilalţi, iar al doilea este faptul că trebuie să dobândim această iubire pentru că fără ea nu avem niciun fel de viață. Trebuie să ajungem să ne rugăm cu tărie, cu credință deasupra rațiunii, și atunci va veni Lumina care reformează, după cum este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie” (Talmudul babilonian, Masehet Kdușin, 30b) pentru că „Lumina din ea reformează”. (Midraș Raba, Eiha, Introducere, Paragraful 2) Lumina încorporată în Tora – în studiul corect al acesteia, în internalitatea Torei, și anume Înțelepciunea Cabalei – vine și ne corectează.
Prin urmare, nu este nevoie să te întorci în Egipt sau să te lamentezi că nu o poţi face pentru că „nu tu eşti cel care trebuie să împlinească munca, dar nici nu ai libertatea de a o abandona fără motiv” (Mișna, Seder Nezikin, Masehet Avot (Pirkey Avot), Capitolul 2, Mișna 16.). Mai degrabă, tot ce ai de făcut este să acționezi, după cum este scris: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Iar în clipa în care vei ajunge la un punct de totală prăbuşire, atunci „Domnul Se va lupta pentru voi” (Exodul 14:14).
Prin urmare, nu trebuie să mergem la luptă fiind convinşi că vom câștiga prin puterea noastră. Cine suntem noi, la urma urmei? Pe de-o parte, în faţa noastră se află masivul, exacerbatul nostru egoism, care ne oprește, luând forma unui „popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi” (Deuteronom 1:28). Într-adevăr, ei sunt propriile noastre dorințe cu care ne confruntăm și cu care nu ne putem lupta. Trebuie, însă, să le înfruntăm, cu toate că știm că nu le putem depăși. Pe de altă parte, trebuie să ne înălţăm în credință, în a ne ruga cu mare putere, până când Lumina coboară corectându-le pentru a deveni din dorințe potrivnice, dorinţe ale ţării lui Israel.
Într-adevăr, este dilema cu care ne confruntăm înainte de a accede la un nou grad, unul pentru care trebuie să ne pregătim.
Se întâmplă de fiecare dată. Războiul interior este împotriva dorințelor și calităților noastre, deoarece „întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui” (Geneza 8:21). Toți suntem născuți cu un egoism care continuă să se dezvolte. Dacă evoluăm în ascensiunea nostră spirituală, el se dezvoltă și mai mult, după cum este scris: „El care este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât el”( Talmudul babilonian, Masehet Sukah, 52a). De aceea nu putem lupta împotriva egoismului aflat în continuă creștere.
Cu toate acestea, dacă ne aflăm într-un mediu potrivit și ne anulăm în raport cu acesta, privindu-i pe cei din jur ca pe cei mai buni din generație, începem să absorbim de la ei importanța ţelului nostru. Prietenii noștri ne dau senzația că este posibil, că putem izbucni într-o asemenea măsură, încât să ajungem la o rugăciune autentică, la „poarta lacrimilor”.
Pe de o parte, suntem conștienți de faptul că nu putem face această corectare în noi; pe de altă parte, știm că Lumina, Creatorul, poate face ca asta să se întâmple în noi, cu condiţia ca noi să cerem, dacă scopul este mai important pentru noi decât orice altceva. De aceea, munca noastră se face într-un grup, într-un mediu potrivit, pentru că acesta este singurul mod în care putem aduna puterea necesară pentru a evolua în direcţia cea bună.
Întrebări şi Răspunsuri
Este nevoie de timp înainte de a putea adopta un nou mediu.
Adevărat, există multe tensiuni interioare și lucruri pe care trebuie să le depășim, dar nu întotdeauna se simte în felul acesta. Adică trăim experienţa unor situaţii diferite. Unele sunt bune, altele mai puţin bune, iar altele sunt de-a dreptul înfricoşătoare. Depinde de ritmul în care evoluăm și de timpul pe care i-l dedicăm.
Ce sunt spionii? Pe cine păcălim?
Spionii sunt în noi și atunci când vrem să știm cum să avansăm, în ciuda tuturor, trebuie să cercetăm drumul ce urmează a fi parcurs. După ce facem examinarea, trebuie să nu mai continuăm a lucra cu spionii, să renunţăm la a-i susţine sau a-i asculta, deoarece cercetarea drumului o facem numai cu cele cinci simțuri egoiste.
Cu alte cuvinte, nu ar trebui să credem ceea ce gândim și simțim?
Bineînţeles că nu. Să presupunem că suntem la un anumit nivel și trebuie să ne ridicăm la unul mai înalt. Diferența dintre grade înseamnă o viață cu totul diferită, o minte și o inimă diferite. Cum putem să ne ridicăm de la un grad la altul când, în fapt, nu știm care este gradul următor, acela fiind într-o altă dimensiune spirituală? În acea dimensiune, calitățile și gândurile sunt diferite, percepția realității este diferită, la fel și perspectiva asupra lumii.
Când înțelegem că ne-am ridicat cu un grad?
Înțelegem asta doar după ce suntem acolo. Întrebarea este: „Cum putem ajunge acolo?” Dorințele și fructele din țara lui Israel sunt imense; totul este mare. Din punctul în care ne aflăm, nu putem să ne ridicăm prin noi înşine, fiindcă numai Lumina Superioară care a creat egoismul poate să-l corecteze. De aceea este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie”, pentru că „Lumina din ea reformează”. Adică, numai prin Lumină putem fi reformați. Iar numai după ce am fost corectați, ajungem la un nivel mai înalt.
Ce înseamnă că zece spioni spun un lucru și doi dintre ei spun altceva? Este foarte confuz.
Sunt calități din noi. „Omul este o lume mică”(Midraș Tanhuma, Pekudei, pct. 3). Toate porţiunile din Tora se ocupă de evoluţia sufletului omului. Această porțiune vorbeşte despre spioni, dintre care zece gândesc într-un fel şi doi în alt fel. Cu toate astea, este o situație bună, când sufletul evoluează în mod corespunzător; de aceea zece dintre ei sunt împotrivă și doi sunt pentru.
Cum știm de cine ar trebui să ascultăm?
E o problemă. Trebuie să facem greșeli. Este scris: „Un om nu poate să înțeleagă cuvintele Torei, până nu cade în greşeală” (Talmudul babilonian, Masehet Gitin, 43a). Și, de asemenea, „Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască” (Eclesiastul, 7:20). La fiecare pas, păcătuim, cădem în răutate și gustăm din răul nostru. Noi suntem singura cauză a faptului că nu evoluăm. Vedem cum ne amărâm viața, fiind parcă mult în regres faţă de punctul din care am pornit.
Acesta este de fapt un semn că evoluăm într-o manieră corectă și trebuie să mergem mai departe. Însemnând că trebuie să trecem prin tot ceea ce se întâmplă în Tora, toate greșelile, problemele și tot ceea ce întâmpinăm.
Nu putem face ceva?
Nu putem evita nimic. Trebuie să examinăm în întregime înclinația noastră rea și să cerem ajutor de fiecare dată când suntem blocați. Dacă nu simţim amarul, nu vom cere nici Lumina, care să vină să corecteze răul. Atunci Lumina pătrunde răul, îl corectează și primim un suflet. Răul, împreună cu Lumina care l-a corectat și l-a umplut, se numește „suflet”. Aceasta este singura modalitate de a dobândi un suflet. Înainte de asta, nu avem nici unul.
Este asta ceea ce se cheamă „țara în care curge cu lapte și miere”?
Da. Ereț (pământ) înseamnă Rațon (dorință), o dorință care este toată lapte și miere. Adică, este gradul Bina, Lumina Hasadim, dorința de a dărui, cu Lumina Hohma în interior, însemnând atingerea, apropierea de Creator.
Spionii indică neamurile care trăiesc în țară; de ce este important?
Acestea sunt dorințe din noi pe care trebuie să le corectăm în trei rânduri. Trebuie să le corectăm în cele douăsprezece triburi – Yod-Hey-Vav-Hey în trei rânduri, pentru a face Yod-Hey-Vav-Hey ori trei.
Pământul este numit și „țara Canaanului”. Moise nu i-a condus în țara lui Israel?
Înainte de a fi numit „țara lui Israel”, a fost numit „țara Canaanului”. Înainte de a fi țara Canaanului, a fost Egiptul și apoi un deșert. Este aceeași dorință; există doar un singur pământ, căruia i se dau de fiecare dată nume diferite în funcție de stricăciunea sau corectarea lui.
Este Canaanul o dorință care este examinată înainte să devină Israel?
Înainte de a cuceri dorința în maniera corectă, ea este numită „țara Canaanului”.
Ce sunt fructele uriașe?
Fructele sunt ceea ce primim ca rezultat al muncii noastre. Este mireasma intenției de a dărui pe care o îndeplinim, şi pe care o simțim în dorința de a primi. Acestea sunt fructe cu adevărat uriașe, de 620 ori mai mari. Gustăm plăcerile pentru că noi evoluăm și înțelegem ce înseamnă dăruirea, ce este simțirea Creatorului într-o dorință corectată.
Copiii lui Israel sunt încă în dorința de a primi, totuși li se spune despre fructele care există în dorința de a dărui. Cum pot pricepe ei despre ce este vorba sau să ştie că este corect?
Când ne aflăm în gradul anterior celui la care ne vom înălța, este posibil să vedem acel grad „de departe”, asemenea lui Moise, care a văzut țara Israelului de pe Muntele Nevo.
Ce înseamnă să gustăm binele, care este apoi luat de la noi, ca să putem urca o altă treaptă?
Putem lua aceste fructe, le purtăm în spate și le avem asupra noastră, dar nu le gustăm. Nu există încă nici un Kli (vas), în care să ne umplem cu toate atingerile, plăcerile și împlinirile care există în dorința de a primi pentru a dărui din sufletul corectat.
Sună ca o mare promisiune; de ce ar vrea cineva să fugă de ea?
Este nevoie de corectări substanțiale și dificile, care sunt imposibil de făcut. Răsplata pentru acestea este minunată, dar ele necesită combaterea dorințelor imense – toate națiunile care locuiesc în țara lui Israel.
Nu este, însă, un război în care să lupţi de unul singur; mai degrabă, o face Lumina. Nu este ușor să ajungem a înțelege că nu noi corectăm dorința. Copiii lui Israel vor să meargă înainte, ceea ce este o greșeală. Dacă nu, atunci ar vrea să se întoarcă în Egipt sau să se ducă singuri în țara lui Israel, ceea ce constituie iarăşi o greșeală.
Deci ce e de făcut?
Strigi și ceri ajutor.
Unde poţi găsi puterea de a îndura neputând nici să lupţi, nici să fugi? Este, oare, grupul cel care îţi dă puterea?
Da, câștigăm putere prin Arvut (garanție reciprocă). Creatorul a spart singurul suflet pe care l-a creat în nenumărate fragmente. El nu a creat nimic altceva. Şi a făcut aşa pentru ca noi să simțim că suntem independenți, fiecare în propria sa părticică, și că putem obţine restul părților, devenind astfel asemenea Lui. Fiecare dintre noi dobândește acel suflet mare; fiecare devine la fel de mare precum Creatorul și se află într-o stare de Dvekut (contopire) cu El.
Scopul nostru este de a continua să dobândim părți ale sufletului nostru, care ni se pare ca și când n-ar fi al nostru, ci ar aparține altora. Calea de a o face este grupul, așa cum este scris: „Ori prietenie, ori moarte”(Talmudul babilonian, Masehet Taanit, 23a). Când ne conectăm cu grupul, cu nişte oameni care au același scop, se crează între noi o unitate, care sporeşte importanța scopului nostru într-atât încât suntem gata să cerem corectarea. Atunci se pogoară Lumina Reformatoare.
Creatorul a vrut să distrugă poporul Israel și Moise s-a rugat pentru ei. Ce fel de soluție este asta?
Se poartă o luptă în interior. Moise este punctul care ne trage înainte, punctul Bina. El este păstorul credincios. Noi continuăm în mod constant cu credință, cu puterea de dăruire. Termenul „credință” nu se referă la credința oarbă, așa cum o definim în mod normal, în care facem ceea ce ni s-a spus. Mai degrabă, credința este calitatea de dăruire. Atunci când cineva vrea să dăruiască tuturor, după cum este scris: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”și, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, înseamnă să dai tot ce ai. Acesta este obiectivul pe care trebuie să-l împlinim.
Moise este acel moment în fiecare dintre noi, gena spirituală care ne trage spre acea calitate. El se dezvoltă treptat în noi și prin el putem ajunge în țara lui Israel.
De ce au murit cei zece spioni?
Nu există viață și moarte în sensul în care ne-o imaginăm noi. Moartea lor înseamnă că, rolul lor s-a încheiat fiindcă nu au putut să evolueze în forma lor actuală. Toate acestea sunt calități din noi. Este posibil să evoluezi cu acele calități cunoscute, precum Ioşua și Caleb, dar nu cu celelalte. Ioşua și Caleb sunt două linii, în Ghematria, două calități.
Din Zohar: Spionii
Cu toate acestea, nu te revolta împotriva Creatorului. Nu trebuie să ne revoltăm împotriva Torei, deoarece Tora nu-ţi cere bogății sau vase de argint și aur. Iar ţie să nu-ţi fie teamă de oamenii din țară, căci dacă un trup frânt se angrenajează în Tora, va găsi vindecare pentru tot. Este scris: „Și sănătate pentru toată carnea lor”. Toți cei care bârfesc pe seama cuiva se transformă în ajutoarele sale și declară: „Faceți loc pentru slujitorul împăratului!” Cu alte cuvinte, nimeni să nu-l oprească de la a veni la împărat pentru a-L sluji.
Zohar-ul pentru toți, Șlah Leha (Trimite), pct. 67
Este imposibil să avansăm la gradul următor, țara lui Israel, atâta timp cât nu ni-l imaginăm ca pe un grad mare, sublim, gradul Bina. Intrând în gradul țării lui Israel, odată ce l-am dobândit, el devine Keter (coroana), adică „Lumea Ein Sof (Infinitul)”. Când vedem ce fructe cresc acolo și cât de incapabili suntem să le obținem, intrăm în deşert.
Nu putem să ocolim deșertul şi nici să evităm a-l traversa. Patruzeci de ani este distanța dintre Malhut și Bina, distanța ascensiunii până la acel nivel. După patruzeci de ani, suntem gata să recâștigăm calitatea dăruirii, să reintrăm în egoism și să începem să-l corectăm, din intenția de a primi, în intenția de a dărui, adică să dobândim gradul de țara lui Israel.
După ce am fost în deșert, intrăm în țara lui Israel, unde au loc lupte pentru cucerirea pământului. Acolo, vom transforma dorința de a primi în dorință de a dărui. În toți cei patruzeci de ani de deşert, am avut doar intenția de a dărui de dragul dăruirii. Adică, ne-am corectat doar în scopul de a nu le face rău celorlalţi. Dar odată intraţi în țara lui Israel, noi facem bine celorlalți.
De ce nu i-a lăsat Creatorul pe oameni să câștige? La urma urmei, ei s-au trezit cu o anumită dorință și pare că li s-a împotrivit.
Creatorul nu li s-a împotrivit; El le-a arătat numai, cât de nepregătiți erau pentru a intra în țara lui Israel. Văzând, însă, că erau nepregătiți, ei au înțeles ce fel de Kelim (vase) trebuiau să-şi procure. Aceștia sunt cei patruzeci de ani în deșert, marile corectări pe care trebuie să le parcurgem.
Termeni
Țara Canaanului
Suntem scufundaţi în dorință. Tot ceea ce avem este o dorință care trebuie corectată, de la a face rău celorlalţi, la a le face bine. „Țara Canaanului” este acea dorință, încă necorectată, ce urmează a fi corectată.
Patruzeci de zile
„Patruzeci” este gradul Bina. Diferenţa de la Malhut la Bina este numită „patruzeci”. Este diferenţa dintre dorința de a primi, egoismul și gradul de credință, Bina, nivelul dăruirii.
A curge lapte și miere
„Lapte și miere” reprezintă abundența pe care o primim în dorința corectată.
Amalek
„Amalek” este fundamentul întregului rău. Este intenția de a primi pentru a primi, care există în natura noastră.
Ioşua fiul lui Nun
Nun înseamnă cincizeci, gradul cincizeci, cincizeci de porți ale nivelului Bina. Ioşua, ca și Moise, trage. Ioşua îi salvează pe copiii lui Israel prin aducerea lor la gradul cincizeci, porțile nivelului Bina. Moise a împlinit gradul de patruzeci, fiindcă a murit la intrarea în țara lui Israel, iar Ioşua i-a urmat.
Spionii, calitatea de a spiona
„Calitatea de a spiona” reprezintă dorințele noastre egoiste de a primi, care încearcă încontinuu să câştige în folosul nostru, în loc să dăm, să dăruim și să ne ridicăm deasupra primirii.
Generația deșertului
„Generația deșertului” reprezintă dorințele noastre, care trebuie să moară cu tot cu intenția de a primi. Intenția de a primi trebuie să dispară și numai dorințele cu intenția de a dărui vor intra în țara lui Israel. De aceea întreaga generație a deșertului trebuia să moară în deșert.
Plagă (ciumă, urgie)
„Plăgile” sunt cele mai mari și mai bune corectări pe care le putem trăi. Dintr-o dată, putem corecta mai multe dorințe și calități la un loc, inversându-le în scopul de a dărui. Astfel, ne simțim mai aproape de Creator. În acest fel ne apropiem treptat de Israel.
Cucerirea pământului
„Cucerirea pământului” vine ca urmare a acestei porțiuni, când spionii s-au dus să spioneze. Cuvântul Ereț (țară), vine din cuvântul „Rațon” (dorință). Luăm dorința egoistă de a primi, pe care am corectat-o în deșert, în scopul de a avea intenția de-a dărui, pentru ca acum această dorință să devină dăruire. Cu alte cuvinte, acum primim de la ceilalţi numai pentru că vrem să dăruim, să dăm altora. În felul acesta, ceilalţi se bucură și ne bucurăm și noi; ne place să ne oferim unii altora. Având acest tip de relație cu Creatorul înseamnă a fi în Dvekut (contopire) cu El, în Lumea Ein Sof (Infinitul). Chiar dacă este, însă, Lumea Ein Sof, trebuie să ajungem la El în această lume, în timp ce suntem încă în viață.
Struguri, vin
„Vinul” și „vița de vie” reprezeintă gradul Hohma. Este aceeași Lumină, atingere și sentiment al Creatorului care se îmbracă în Lumina dăruirii, Lumina Hasadim.
Din Zohar: Litere zburătoare
Când literele zboară, poţi vedea ce este scris în aer, cu litere mari, care sunt, deocamdată, Bina. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Aceste cuvinte sunt din Bina, cu litere mari. După aceea, litere mici le-au lovit, Malhut s-a înălțat și a lovit Bina, ceea ce a diminuat-o. Acesta este Yod-ul care a intrat în Lumină, creând Avir (aerul). Ele zboară și odată cu ele apare versetul: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină»! și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună”. După aceea, literele mici lovesc din nou literele mari, ceea ce înseamnă că Malhut se înalţă iarăşi la Bina și o diminuează. Atunci, apar cu ele cuvintele „Dumnezeu a zis: «Să fie o întindere între ape»”, precum și întreaga muncă a creației. Lucrările acestor litere sunt mari minuni și bucurie pentru cei sărmani. Fericiți sunt aceia care așteaptă toate astea.
Zohar-ul pentru toți, Șlah Leha (Trimite), articolul 153
Rezumat
Omul trebuie să depună toate eforturile și numai atunci va ajunge în „țara lui Israel”. Acesta este scopul Creaţiei, o ţară în care, cu adevărat, curge lapte și miere.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)