(Levitic, 6:1 – 8:36)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea Țav (Poruncă), se ocupă de regulile după care se fac sacrificiile, în special cele legate de modul în care se fac acestea de către preoți. Porțiunea menționează poruncile pentru ofranda de îngrășământ, darul ofrandă, ofranda de ispășire a păcatului, ofranda pentru vindecare, ofranda de pace și interzicerea consumului de grăsimi animale.
Țav menționează, de asemenea, pedeapsa pentru cei care mănâncă feluri de carne necurată (care nu sunt kaşer), după cum este scris: „ci va fi un lucru urâcios şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina.”(Levitic 7:18). La fel pentru acela care mănâncă grăsimea din ofrandă: „va fi nimicit din poporul său” (Levitic 7:25), precum și pentru acela care mănâncă sângele ofrandei, „Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!” (Levitic, 7:27).
În continuare, porţiunea se referă la cele șapte zile de umplere și inaugurare a Tabernacolului. Creatorul îi porunceşte lui Moise să adune pe Aaron împreună cu fiii săi, pe preoți și întreaga comunitate la ușa Cortului Întâlnirii. Moise îl spală pe Aaron și pe fiii săi și îi îmbracă în hainele preoției. Moise pune uleiul de ungere peste Tabernacol și peste tot ceea ce este în el și îi sfințește pe Aaron și pe fiii săi, arătând preoților – urmând porunca Creatorului – ce să facă cu diversele organe ale ofrandelor.
Comentariu
Korban (ofrandă/sacrificiu, de la cuvântul Karov – apropiat) este calea de apropiere de Creator. Nu există altceva în afară de ofrande. Astăzi suntem în cea mai proastă situaţie din istorie. Nu există nimic mai rău decât această lume și starea în care ne aflăm noi acum. Trebuie să ieșim din această stare și să ne îndreptăm către Bore (Creatorul), de la cuvintele Bo Re’eh (vino și vezi). Vom descoperi Creatorul în funcție de schimbările și corectările din noi, deoarece Forța Superioară, și anume Lumina Superioară, se odihnește complet și toate schimbările au loc în noi, după cum este scris: „Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb” ( Malahi, 3:6).
Apropierea de Creator depinde de calitățile noastre. De aceea, noi toți trebuie să ne schimbăm și să corectăm toate dorințele negative și egoiste din noi, conform rânduielii pe care o dezvăluie Tora. Cuvântul ebraic, Tora, provine de la cuvântul Horaa (instrucțiune), însemnând modul în care să corectăm dorințele noastre egoiste, orientându-ne spre dăruire și iubire și trecând de la ură neîntemeiată la iubire absolută.
Criza globală se petrece din cauza urii neîntemeiate între oameni. Există abundență în lume, fără să putem să o împărţim între noi. Nu putem face dreptate socială, conexiune şi unitate între noi, și nu ne putem organiza mai bine, noi și viața noastră, din cauza caracterului nostru, așa cum este scris: „întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui” (Geneza 8:21). Pentru a corecta inima, care simbolizează dorințele noastre egoiste, corupte, avem nevoie de Tora.
Tora este „Lumina care reformează”.(Midraș Raba, Eiha, „Introducere”, paragraful 2) Acela care studiază Tora aşa cum trebuie, îşi descoperă răutatea, așa cum este scris: „Lumea a fost creată numai pentru cei pe de-a-ntregul răi sau întru-totul drepți”.(Talmudul babilonian, Masehet Berahot, p 61b.) Adică trebuie să descoperim că suntem pe de-a-ntregul răi, că am fost creați cu înclinația rea. Atunci, „am creat pentru ea Tora ca mirodenie”,(Talmudul babilonian, Masehet Kidușin, 30b) pentru că „Lumina din ea reformează” (Midraș Raba, Eiha, „Introducere”, Paragraful 2). Atunci, ajungem într-o stare de neprihănire completă. Acesta este modul în care trebuie să o înţelegem.
Cuvântul, Țav, înseamnă „poruncă”. Putem trece prin întregul proces prin suferință, încasând lovituri, dar această cale nu este nici demnă, nici de dorit în ochii Creatorului sau al creaturilor. Există, însă, o altă cale. Putem trece prin acest proces, acceptând și înțelegând faptul că suntem conduși către descoperirea Forței Superioare și suntem ridicați la o dimensiune mai înaltă. Criza și suferința pe care o simțim în această lume au drept scop să ne împingă să evoluăm la un nivel superior, cel uman, care este aseamănător cu Creatorul.
Există mai multe etape în această muncă. Unele dintre acestea numite „națiunile lumii”, sunt cele în care ne analizăm dorințele și le corectăm puţin; la nivelul „națiunilor lumii” sunt urmărite șapte Mițvot (porunci). Numai atunci obținem gradul Israel, adică Yașar El (direct la Creator), în care ne îndreptăm deja spre Creator.
A ţine sau a respecta Mițvot (în ebraică având sensul de „a face”) înseamnă a ne corecta dorințele. Prin cele 613 dorințe care aparțin lucrării lui Israel, dobândim nivelul Leviților și pe cel al preoților. Aşadar, trecem prin Yod-Hey-Vav-Hey de jos în sus, de la Malhut prin Zeir Anpin, Bina, Hohma și Keter până când obţinem Dvekut (contopirea) cu Creatorul.
Aceasta este întreaga rânduială a lucrării pe care o descrie Tora și care este prezentată în Talmudul Babilonian. Ofrandele sunt o problemă mai complicată – ele constituie, de fapt, toată munca noastră. „A face o ofrandă” înseamnă a te apropia de Creator prin corectări consecutive ale dorințelor tale. Te apropii treptat de Creator cu corectări care încep cu cele mai ușoare dorințe, pentru a continua, apoi, cu cele mai grele și mai egoiste.
Acestea sunt dorințele pe care le alegem în interiorul nostru, pentru a hotărî apoi cum să le corectăm. De aceea în text sunt menționate părți ale corpului, uleiul, timpul, mișcarea, diversele locuri, precum şi Forța prin care ne corectăm și în ce stare o facem. Trebuie să ne amintim că toate acestea se referă numai la structura noastră lăuntrică.
Suntem scufundați într-un ocean de Lumină Superioară, care este Creatorul, după cum este scris: „Lumina Superioară este în repaos total”( Rav Yehuda Așlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, p. 521), și toate schimbările se petrec numai în noi, care suntem în Lumină. Dacă nu simțim că Lumina, Creatorul, umple toată realitatea, înseamnă că suntem într-o stare de „ascundere dublă”. Asta înseamnă că nu avem senzația că ceva este ascuns de noi. Primul grad pe care îl atingem este senzația de ascundere, conștiința că ceva este ascuns de noi.
Astăzi, toată omenirea începe să simtă acest lucru. Oamenii de știință și psihologii încep să înţeleagă că lumea este circulară. Ei vorbesc despre o singură forță care ne închide în ea și ne ţine sub control, că există o direcţionare și o rânduială unificată, iar lumea este interconectată în armonie prin nişte legi fixe.
Este scris: „El le-a dat legi şi nu le va călca”(Psalmul 148:6). Fie că ne place, fie că nu, va trebui să ne însuşim aceste legi, să le studiem, să le replicăm și să le respectăm. Dacă vrem, bine. Dacă nu vrem, vom fi forțați prin lovituri să acceptăm, așa cum relatează multe dintre povestirile din Tora.
Tora ne spune, pe faţă, despre lucrurile rele care se vor întâmpla dacă nu vom face ceea ce trebuie. Este necesar să acceptăm existenţa răului și să-l dezvăluim. Este scris: „Am creat înclinația rea”şi de fiecare dată când apare înclinația rea, trebuie să o corectăm. Putem discerne această înclinaţie numai dacă şi, când cădem în ea. Dar dacă venim pregătiți, nu ne vom amesteca cu ea şi nu vom cădea sub dominaţia ei, ci o vom ţine sub control și o vom corecta. Tocmai de aceea ne-a fost dată Tora.
Întreaga lume se apropie de această recunoaștere. Mulți oameni de știință susțin deja că existăm într-un sistem circular, că există o Forță a Naturii care ne acționează şi care ne cere să ne adaptăm la ea ca o lume globală și integrală, în armonie și în echilibru cu Natura. Ei vorbesc deja despre holism și alte fenomene de acest fel, deci există o anume agitaţie și unele impresii noi, care încep să ne apropie de adevăr.
Mai întâi trebuie să recunoaștem că există, într-adevăr, ceva care ne este ascuns. Aceasta este considerată „ascunderea” și este bună; este senzația de exil. Când suntem în exil, simțim acest lucru prin contactul cu Forța Superioară care ne controlează și acționează asupra noastră. Aşa se întâmplă, deși nu știm cum funcționează sau cum ne controlează, nici nu înțelegem comenzile sale sau ce vrea de la noi. De fapt, chiar dacă am fi făcut-o, nu am fi știut cum să-i îndeplinim dorința, am fi fost incapabili să ne îmbunătățim situația. În interiorul nostru recunoaștem că, dacă nu cunoaștem această Forță, este o pierdere teribilă. Toată lumea avansează treptat spre această recunoaștere și înțelegere.
Întrebări şi Răspunsuri
Când spunem „El”, ne referim la o Lege Superioară sau la Creator?
Nu ne referim la o imagine, ci la o calitate completă care ne guvernează – calitatea dăruirii și iubirii totale. Cu cât ne apropiem mai mult, cu atât o putem detecta mai bine.
Ne apropiem de ea prin stabilirea unor bune conexiuni între noi, după cum este scris: „De la iubirea pentru om, la iubirea pentru Dumnezeu.” Daca vom constitui grupuri de studiu al Naturii Superioare, pentru a deveni mai apropiaţi și pentru a fi în iubire frățească, vom începe să simțim Forța Superioară conform legii echivalenței de formă, adică a echivalenței calităților. Atunci vom descoperi că suntem cu adevărat în exil. Acesta este începutul procesului. Aşadar, când citim povestea Esterei, descoperim ascunderea, care este primul pas.
Când ne apropiem de Pesah (Paște), o stare în care simțim că suntem în Egipt, exilați de la revelarea Luminii, a Forței Superioare, avem „marele Șabat”, care subliniază tocmai importanța senzației de exil. Este imposibil să dobândeşti mântuirea fără acel sentiment. Diferența dintre Galut (exil) și Gheula (mântuire/răscumpărare) este în adăugarea literei Alef din Gheula, care reprezintă Aluf (Campion) al lumii în care apare Creatorul. Exilul este dorința de a-L descoperi pe El, pentru că pe El trebuie să-l dobândim.
Când vrem să-L descoperim pe Creator, ne aducem toate dorințele într-o stare în care să nu stea în calea Luminii Superioare, așa cum este scris: „Slava Lui umple lumea” (parte din rugăciunea Amidah). El umple totul fără ca noi să-L putem împiedica. Când ne înfrânăm sentimentul de autoapreciere – egoismul, independența și senzaţia unicității, întregul nostru „eu” – simțim că prin noi trece Creatorul. În acest fel Îl descoperim.
Dar, în primul rând, trebuie să fim „transparenți” și să evităm să fim rupţi (separați) de întreg, interferând cu calitatea dăruirii și iubirii care predomină în lume. Atunci, descoperim cu adevărat că suntem scufundați în Lumina Superioară care umple totul și suntem în ea. Acesta este nivelul pe care ar trebui să-l atingem. Este prima etapă a mântuirii.
Apropierea o trăim în noi și începem să simțim că suntem în interiorul Luminii Superioare care umple totul și face totul, după cum este scris: „El a făcut, face și va face toate făptuirile” (se spune în rugăciunea de dimineață – Tfilat Șaharit – Maimonide). Aceasta este pentru noi salvarea din orice criză, disperare și confuzie din viaţa noastră.
Ofranda este pentru Creator. Noi o ardem și, prin urmare, pare că dăm ceva. De ce nu ne jertfim unii altora pentru a ne apropia mai mult? În felul acesta am putea spune cu adevărat că, prin iubirea faţă de alţii, dobândim ceva mai înalt.
Doar ni se pare că este aşa din cauza modului în care folosim limbajul. Referitor la modul în care lucrăm cu ofrandele, va trebui să lucrăm cu fiecare dorință egoistă care îi respinge pe ceilalţi, dorințe prin care vrem să profităm de pe urma altora și să le ignorăm. Sacrificiul înseamnă să nu lăsăm aceste dorințe să ne împiedice în a ne apropia de ceilalţi.
Când ne apropiem de ceilalţi, creăm un sistem de dăruire reciprocă și descoperim Lumina Superioară care este între noi, nu în interiorul nostru al fiecăruia. O atragem și o găsim tocmai prin crearea calității de dăruire între noi.
Se întâmplă, oare, această apropiere între prietenii noștri din grup?
Apropierea are loc între oameni şi nu în noi. În noi, putem simți doar fenomene egoiste. Din acest motiv, simțim în prezent numai această lume prin cele cinci simțuri fizice ale noastre.
Cum pot oferi o ofrandă adusă Creatorului din partea grupului?
Este același lucru dacă ne corectăm dorințele față de ceilalți sau față de Creator. Cu toții facem corectarea între noi, pentru a descoperi calitatea atotcuprinzătoare a dăruirii și a iubirii care guvernează lumea.
Calitatea dăruirii este Creatorul. Este o calitate, gândul Creației. Noi nu aspirăm către o anumită entitate. Acest lucru este greu de explicat, deoarece în lumea noastră totul este foarte „cu picioarele pe pământ”, îmbrăcat în materie, în timp ce în Înțelepciunea Cabala nu există substanță, ci doar forțe.
Este scris în această porțiune că dacă copiii lui Israel nu fac jertfa corect, vor fi pedepsiți. În ce constă pedeapsa?
Pedeapsa este că o vom face oricum, așa cum este scris: „Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui” (2 Samuel, 14:14) și totul se va întoarce la rădăcina sa.
Este scris în porţiune: „Acela … să fie nimicit din poporul său.” (Levitic, 7:20). Ce înseamnă asta?
Aceasta înseamnă că este scos de pe nivelul său. Dacă era deja la nivelul lui „Israel” (în ebraică: Ysrael), adică Yașar El (direct la Dumnezeu), și a căzut din el, la nivelul de „națiuni ale lumii”, ar suferi pentru că s-ar îndepărta de dăruire, de iubire, de revelație, de înțelegere și conștientizare. Prin urmare, trebuie să petreacă mai mult timp în căutare, într-un mod neplăcut și numai atunci va reveni. Aceasta este pedeapsa.
Când nu putem procesa informațiile în mod corespunzător și cu promptitudine, lucrând la dorință cu mintea noastră, așa cum ne invită Tora să o facem, vom face aceeași muncă, dar va dura mai mult și va fi neplăcut. În mod similar, când copiii ascultă ceea ce li se spune și fac ceea ce li se cere, ei au doar de câştigat. Dacă nu o fac, atunci vor face ceea ce trebuie pentru că nu au de ales, dar suferă.
Cum putem folosi noţiunea de ofrandă în modul în care abordăm educația?
Nu este nici o diferență. Dacă suntem născuți leneși și încăpățânați, putem să ne întoarcem la părinții noștri și să le spunem: „Aşa m-aţi făcut; Nu vreau să studiez; Nu vreau să vă ascult; tot ce vreau este să mă joc, pentru că așa sunt eu. Am cerut eu aceste calități? Nu, şi nu pot face nimic.”
Este vina părinților sau a noastră? Ceea ce putem face este să creăm un mediu care să ne ajute să devenim inteligenți și de succes. Mediul nostru ne poate ajuta să înțelegem scopul creației, cum să-l realizăm și cum să diminuăm suferința. Totul depinde de mediul înconjurător. Dacă lucrăm într-un mediu propice, bun, care ne susține, vom învăța cum să dăruim și să ne bucurăm de asta. Acesta este modul în care abordăm dăruirea și iubirea – este munca de jertfire pe care o îndeplinim.
Porţiunea vorbește despre preoți, ceea ce înseamnă un nivel foarte înalt. La acest nivel, pot fi aceaste probleme atribuite, de asemenea, educației?
Începem de la zero, de la nivelul de „națiuni ale lumii”. Toată lumea este destinată să atingă acest nivel. Scopul creației este ca toți să participle la această muncă, să se corecteze și să ajungă la sfârșitul corectării, pe care o numim „mântuire/izbăvire completă”. În perioada primului Templu, poporul lui Israel era deja la nivelul mântuirii, Mohin de Haya. În cel de-al doilea Templu, am coborât la nivelul lui Mohin de Neșama. Acum trebuie să ajungem la cel de-al treilea Templu, cel mai înalt nivel pe scara nivelurilor spirituale, în care să includem întreaga umanitate.
Când spunem că sacrificiul înseamnă apropierea de societate, includem în asta şi educația sau este o chestiune distinctă?
Nu te poţi educa singur, ci numai într-o societate. Suntem învățați să ne conectăm cu ceilalţi într-o relație a cărei calitate este similară cu aceea a Creatorului. Descoperim această calitate între noi, pentru că numai între noi ni se revelează El. Este ca atunci când schimbăm ceva într-un receptor radio, pentru ca acesta să poată primi semnalul din afară.
Din Zohar: NRN de Zilele Săptămânii și NRN de Şabat
Un discipol înțelept ar trebui să se considere egal cu toți cei care studiază Tora. Acesta este modul în care el trebuie să se considere din perspectiva Torei, din perspectiva noetică a NRN (Nefeș, Ruah, Neșhama). Dar din punctul de vedere al organelor corpului, din perspectiva animalică a NRN, el ar trebui să se considere egal cu toți oamenii needucaţi, așa după cum este scris: „Trebuie să te vezi întotdeauna pe tine însuţi ca și cum întreaga lume ar depinde de tine”. Din acest motiv, el ar trebui să-și îndrepte mintea, spiritul și sufletul către a face acele jertfe pentru toți oamenii din lume, iar Creatorul va adăuga un gând bun la această acţiune. Prin asta, „Ai izbăvit şi omul și animalul, o, Doamne”.
Zohar-ul pentru toți, Țav (Porunca), pct. 71
Lumina Superioară are rolul de a reforma pe toată lumea – pe cei de la nivelul de animal, și pe cei de la nivelul uman. De aceea nimeni nu poate spune: „Nu este pentru mine.” Trebuie, însă, ca Înţelepciunea Cabala să fie studiată, pentru că nu putem atrage Lumina fără ea. De aceea Înțelepciunea Cabala este numită „Tora Luminii”, „Internalitatea Torei” sau Lumina Reformatoare.
Numai Lumina este cea care corectează? Nu vom fi niciodată capabili să ne corectăm relațiile fără ea?
Niciodată. Lumea începe să realizeze acest fapt. Poate că ne va lua ceva timp însă, deja, suntem pe cale de a înţelege şi a accepta.
Simt că lumea este pe punctul de a renunța la cea mai mare parte dintre lucruri.
Se simte asta, iar lumea se îndreaptă, în sfârşit, în direcția cea bună. Oamenii înțeleg deja că schimbarea trebuie să se petreacă în noi, indiferent dacă eşti sau nu evreu, dacă eşti ateu sau credincios. Schimbarea trebuie să fie substanțială și aceeaşi pentru toți – începutul corectării naturii umane. Este bine să se respecte ceea ce se numește „practica Mițvot” (porunci), dar este la fel de bine şi dacă nu se face acest lucru. În ceea ce privește schimbarea interioară, suntem toți la fel și trebuie să o facem cu toții.
Poate fi considerată această direcție către care se îndreaptă lumea ca un sacrificiu?
Nu încă. Sacrificiul începe numai prin Lumina Reformatoare, deoarece aceasta este cea care ne corectează. Suntem cu toții în cel mai rău grad, deși trebuie, încă, să-l şi acceptăm ca fiind cel mai rău. Încă suntem inconștienți şi nu realizăm ce înseamnă răul.
Termeni
Donație
Tarum înseamnă „înalţă”-L pe El, dar şi „fă o donaţie” pentru El. Pentru a avansa către obiectiv, trebuie să ne angajăm în unicitatea, importanța și măreția Forței Superioare. Trebuie să înţelegem că nu există altceva în afară de El, că El este singurul care acţionează în realitate, că suntem în El și că suntem pe de-a-ntregul conduşi de El. În măsura în care dobândim calitățile Sale, devenim independenți. Adică, luăm asupra noastră înşine acțiunile şi le putem îndeplini corect, începem să le împlinim prin noi înșine, până când devenim ca El, până când putem să facem tot ceea ce face El.
În felul acesta începem să recunoaștem și să înțelegem acest nivel, realitatea ca întreg, scopul, începutul și sfârșitul, cauza și efectul, întregul proces prin care trecem. Devenim astfel la fel de măreţi, înțelepți, puternici și uniţi precum Creatorul. Este valabil pentru fiecare dintre noi şi pentru noi toţi împreună.
Odată ce ne-am corectat și am reușit să finalizăm corectarea, și toți împreună am devenit pe de-a-ntregul ca El, ne aşteaptă o altă evoluţie. Trebuie să ne corectăm și să dobândim puterea și înțelepciunea necesare pentru a face o altă muncă foarte specială după încheierea corectării, după cel de-al treilea Templu. Însă, deocamdată, percepția noastră este nepotrivită pentru a înțelege realitatea pe care o vom revela în acel moment.
Inaugurarea Tabernacolului
„Inaugurarea Tabernacolului” este ca cea a unei case. Terminăm construirea unei anumite etape a lucrării, de la care putem începe să ne corectăm noi înşine. Tabernacolul este locul corectării.
Ulei
Lumina Hohma (înțelepciune) este numită „ulei”. „Uleiul pentru iluminat” înseamnă că Lumina Hohma face lumină pentru noi. Ea nu poate face lumină fără Lumina Hasadim, fără un Kli (vas) special destinat pentru ea. Uleiul, sarea și apa sunt forțe menite să corecteze dorințele noastre. Ele diminuează dorințele, iar combinația potrivită între ele ne ajută să ne apropiem dorințele de corectare.
Pedeapsa spirituală
Prin pedeapsă, ne tragem mai aproape de ceva bun. Dacă știm ce semnifică pedeapsa, învățăm din ea. Dacă copiii nu învață ce este şi ce nu este permis, ei nu vor ști cum să se comporte corect în lume. Pedeapsa constituie o limită. Trebuie să trăim experienţa limitelor fără de care devenim dezorientați. Frontierele oferă un sentiment de control și înțelegere. Fără limite, nu putem ști unde ne aflăm.
Rezumat
Țav (poruncă) este o abordare a lui Aaron și a fiilor săi prin care El atinge toate calitățile omului, până la ultima. Trebuie să înțelegem că Cel care împlineşte întreaga noastră muncă în dorinţele noastre este Creatorul. Oriunde ne-am întoarce, mai ales în relațiile dintre noi, dacă dobândim iubirea la nivelul „Israel”, vom corecta totul. Aceasta este porunca!
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)