(Levitic, 12:1 – 14:1-15:33)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopelor
În porţiunea Tazria (Când o femeie naște) învățăm despre legile referitoare la o femeie care a născut. Dacă ea naşte un băiat, ea este considerată necurată timp de șapte zile. În a 8-a zi, băiatul este circumcis și femeia începe o perioadă de purificare de 33 de zile. Dacă femeia naşte o fată, ea este considerată necurată timp de paisprezece zile, iar perioada de purificare durează 66 de zile.
Porţiunea prezintă, de asemenea, regulile referitoare la boli. O persoană care este infectată cu ceva trebuie să meargă la preot, care stabileşte diagnosticul suferinţei și cunoaște recomandările privind fiecare maladie.
Porţiunea Mețora este dedicată regulilor referitoare la lepră și ce trebuie făcut atunci când cineva a fost infectat cu ea. Un lepros care a fost vindecat trebuie să fie examinat de către preot, după care trebuie să aducă două păsări. Preotul sacrifică o pasăre și o scufundă pe cealaltă în apă curată.
Sfârșitul porţiunii se referă la impuritatea ejaculării nocturne și regulile privind o femeie aflată la menstruație – oricine o atinge este considerat impur până la căderea serii.
Întrebări şi Răspunsuri
De ce, în porţiune, sunt descrise atât de amănunţit aceste reguli?
Tora este în întregime o instrucțiune, referitoare la corectarea naturii noastre. Omul a fost creat în mod deliberat cu o dorință egoistă; de aceea vrem totul ca să ne fie bine nouă, după cum este scris: „pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui” (Geneza 8:21). Creația în sine este înclinația rea, suma calităților noastre negative. Natura mineralului, vegetalului şi a animalului din jurul nostru sunt complet neutre – nici bune, nici rele. Ele sunt guvernate de legile Naturii care acționează instinctiv asupra tuturor elementelor sale.
Omul are, însă, libera alegere și, prin urmare, îşi folosește egoismul pentru a face rău altora. Acesta este „software-ul” cu care suntem construiți. Ne apreciem în permanenţă în raport cu ceilalți pentru a vedea dacă stăm mai prost sau mai bine decât ei. Acesta este modul în care ne acţionează încontinuu natura umană, pentru că ne întrebăm tot timpul: „Cum pot să profit în avantajul meu sau în detrimentul celuilalt?” Cine nu vede acest lucru nu este conștient de această lege.
Tora ne arată și ne explică modul în care să ne corectăm, cum să ne transformăm, dintr-o formă opusă celei a Creatorului, într-o formă completă, corectată. De aceea nu putem vedea Lumile Superioare, Forța Superioară, eternitatea și perfecțiunea în care suntem, care ne sunt ascunse. Putem vedea doar o mica sferă din tot, căreia îi spunem „această lume”. În această lume, nu este nimic în afară de o perioadă de timp stabilită în care existăm, pentru ca apoi să plecăm, la fel ca animalele. Ne încarnăm de Sus, coborâm din Lumea Superioară și ne întoarcem în Sus, nefiind conştienţi de restul etapelor evoluţiei noastre.
Tora ne spune cum ne putem corecta, astfel încât să începem să descoperim forma noastră veșnică și completă. Tora ne arată cum ar trebui să lucrăm pentru a descoperi lumea veșnică și perfectă și cum să ieșim din senzația că suntem în exil, făcând în schimb trecerea către o lume bună, luminată.
Cele două porţiuni ne arată toate corectările pe care trebuie să le facem. Tazria și Mețora indică în amănunt modul în care putem corecta semnele de egoism şi stricăciune pe care le descoperim mereu în noi înșine.
Este scris în Tazria că nașterea este un lucru bun, un nou grad. Cea care poate naşte este dorința, care dorește nașterea, anume să se schimbe în dăruire. Atunci când această dorință poate naşte din femeie, din partea masculină a ei, tot surplusul de dorință de primire, care nu poate fi corectat, este eliminat ca sânge necurat (impur).
În acel moment, persoana este numită „femeie”, deși ar putea fi foarte bine un bărbat. Depinde dacă se află într-o stare de primire sau de dăruire. Dacă persoana dă naştere, din ea, unui act de dăruire, ea este numită „femeie”, care naşte un copil. Atunci i se spune ce trebuie să facă cu tot ce nu s-a născut din acest act, numit „nou născut”. Astfel, acele dorințe pe care persoana le-a folosit, fără să fie însă corectate, sunt eliminate ca sânge, ca diverse secreţii, la fel ca într-o naștere fizică. După un timp, aceste dorințe se întorc și se corectează în niveluri mai înalte.
Drept consecinţă, după naşterea unui băiat, avem șapte zile de Tuma’a (impuritate), o circumcizie în cea de-a opta zi și treizeci și trei de zile de purificare. După naşterea unei fete, sunt necesare şaizeci și șase de zile de purificare. Acestea sunt corectări speciale. Odată ce corectăm aceste dorințe printr-un act special, numit Korban (sacrificiu/ofrandă), efectuăm de fapt o acţiune în dăruire. Aici este vorba de o jertfă, însemnând că ne aducem mai aproape de Creator, potrivit legii echivalenței de formă, pentru a deveni mai asemănători cu Creatorul. În felul acesta urcăm pe o altă treaptă în corectare.
Aici, corectările se regăsesc în minuscule revelări ale tuturor formelor dorinței egoiste, care se manifestă prin lepră și prin alte probleme în legătură cu casele și animalele noastre, anume în toate nivelurile – dorinţe la nivel mineral, vegetal şi animal.
Porţiunea Mețora descrie amănunţit corectările efectuate de preot. Începem să discernem forțele din structura noastră lăuntrică, care ne ajută, din experiență – din corectările anterioare – să ne corectăm în toate calitățile care par să fie „rele”.
Porţiunea vorbeşte despre cel care se duce singur sau care-şi duce soţia la preot. Este descris în detaliu modul în care să corectăm „îmbrăcămintea” ce înveleşte sufletul, numită „veşminte”. Îmbrăcămintea se numește Ohr Hozer (Lumina Reflectată) sau Ohr Hasadim (Lumina Milei), adică intenția de a dărui.
Deși suntem născuți cu dorințe egoiste, dacă le „îmbrăcăm” cu scopul de a dărui și de a vrea să facem acte de dăruire, vom corecta astfel „veşmintele noastre”. Cel mai înalt grad în această corectare este curăţarea veşmintelor și prezentarea lor preotului pentru a le examina. Acesta este sensul relației dintre niveluri în Sistemul Superior. În acest mod avansăm, prin corectarea dorințelor noastre, către revelarea Lumii Superioare, așa cum este scris: „Vei vedea lumea ta în viața ta”(Talmudul babilonian, Masehet Berahot, 17a).
Suntem într-o perpetuă evoluţie și descoperire a lumii. Ne simțim din ce în ce mai mult parte din ceva etern și complet. Trăim în această lume într-un trup de animal, descoperind însă acea partea eternă numită „sufletul”. Ne identificăm cu acea parte, deoarece este mult mai mare și mai puternică decât partea de animal din noi. Această atracţie ne face să simțim că partea noastră de animal este ca o fiară domesticită pe care o ținem în curte. Nu are nici o importanță dacă este moartă sau vie pentru că sinele, omul pe care l-am edificat în interior, pe care l-am construit pentru a fi asemenea Creatorului, este la fel de veșnic și de complet ca El.
Toate acestea sunt făcute prin munca prin care descoperim tot ceea ce încă nu este „curat” în noi. Ne curățăm de toate gândurile și intențiile rele care urmăresc beneficiul propriu, în detrimentul altora. Cu fiecare corectare și curățare devenim tot mai asemănători cu Creatorul.
Cele două porţiuni sunt conectate. În prima se vorbește despre o calitate numită „femeie”, iar în cealaltă despre un lepros. Ce este o femeie? Ce este un lepros? Și care este legătura dintre ele?
În percepția noastră, „omul este o lume mică”(Midraș Tanhuma, Pekudei, pct.3). În noi este o forță anume care „pictează” o imagine în spatele minții noastre, în conștientizarea și în conștiința noastră, care ne arată că există o lume în fața noastră, în afara noastră. Dar, dacă simțurile noastre brusc nu ar mai funcţiona, nu am mai percepe nici o lume. Dacă unul dintre simțurile noastre ar dispărea, ca de exemplu vederea sau auzul, o parte din percepția noastră ar dispărea și ea.
Lumea este un produs al simțurilor noastre, care zugrăvesc în noi o anumită realitate. Această realitate nu are nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă de fapt în afară. Dacă studiem animalele care trăiesc lângă noi, vom descoperi că ele percep lumea noastră foarte diferit faţă de noi. Lumea unui câine, de exemplu, este plină de mirosuri. Câinii percep lumea prin simțul lor de miros și pot ușor să discearnă lucrurile folosind acest simţ. Șerpii percep lumea tactil, prin diferenţele de temperatură, distingând fiecare element cu o mare precizie. Nouăzeci și șapte la sută din percepția lumii noastre depinde de simţul văzului. Astfel, fiecare fiinţă are o imagine diferită a realității, dar este totuși o imagine a realității.
Când atingem adevărata percepție a realității, în noi se deschide un al șaselea simț. Începem să înţelegem Forța Superioară, Lumea Superioară alături de lumea aceasta. Lumea Superioară este prezentă aici și acum și nu este necesar să murim pentru a o percepe.
Moartea noastră nu schimbă nimic în acest caz. Începem să descoperim, de asemenea, că lumea este foarte diferită de ceea ce ne imaginam înainte. De aceea este scris despre lumea noastră că este o lume imaginară: „Am văzut o lume cu capul în jos”. (Talmudul babilonian, Masehet Nezikin, Baba Batra, 10b; Talmudul babilonian, Masehet Pesahim, 50a.)
Obținem o percepție reală prin toate corectările care apar în porţiunea de faţă, atunci când ne corectăm din ce în ce mai mult dorințele în a avea intenția de dăruire. Dacă ne folosim dorințele cu scopul de a primi, vom absorbi în mod constant tot ceea ce ne livrează minusculele şi limitatele noastre instrumente de percepţie. Atunci când, însă, ieșim din noi, în zona nesfârșitelor frecvenţe care se află dincolo de ceea ce pot percepe ochii și urechile noastre, a căror gamă este foarte limitată, intrăm în zona simţului numit „pentru a da”, „simțul dăruirii și iubirii”. În acel stadiu, găsim o realitate fără limite, ca și cum am ieși din pielea noastră, după cum este scris: „Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov, 19:26). Apoi, realitatea pe care începem să o vedem nu se limitează la cele cinci simțuri fizice, ci este realitatea reală, Lumea Superioară pe care o descrie Tora.
Ce este o femeie care naște și ce este un lepros, în perspectiva acestui simţ nou?
„O femeie care naște” este corectarea unuia dintre simțuri, obținând astfel o nouă realizare, o nouă dăruire, în care descoperim o altă lume, o lume nouă. Nu putem folosi, însă, aceste forțe pentru corectare, în scopul de a dărui, datorită unei limitări create din contradicţia dintre ele. Noi percepem totul prin contrarii. Ca ființe, înţelegem întotdeauna un lucru prin opusul său. Când avem ceva într-o singură culoare, fără nici un contrast, sau ceva pentru care nu avem nici un criteriu de măsurare sau comparaţie, nu o putem înţelege sau simți. Dacă nu există o situație de tip alb-negru, nu putem vedea negru, sau alb, sau galben.
_______________
(*)
Revelarea corectării noastre este întotdeauna limitată, iar granița ne oferă un reper de orientare, că suntem în ceva, ne agăţăm de ceva. Altfel, nu avem nicio idee ce ne este permis și ce nu. În această stare, totul este complet amorf și senzațiile noastre dispar.
Femeia este cea care dă naștere. Creatorul ar fi putut crea un bărbat care să poate naște; de ce a creat numai femeia cu abilitatea de a naște?
O femeie este numită „dorința de a primi”. Bărbatul este numit „intenția de a dărui”. Prin urmare, bărbatul contribuie la naștere; nu se poate întâmpla fără el. Bărbatul dă doar o picătură, din care femeia îl ridică pe nou născut. Bărbatul naște doar dorința de a primi prin corectarea pe care o face asupra sa. Aceste corectări se numesc „nouă luni de muncă” (travaliu).
În cartea lui Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, ca în toată Înțelepciunea Cabala, învățăm despre această formă în care ne dezvoltăm și ne punem într-o situație complicată, în Pântecul Superior – o situație din care să putem crește. Asistăm la creșterea noastră în interiorul pântecului, uterului. Este o muncă minunată pe care o facem pentru a ne adapta la gradul Creatorului până când suntem asemenea Lui. Apoi, ne naştem. Fiecare dintre noi are, însă, o realitate personală, stadiul de maturitate, opus celui de Katnut (copilărie). Restul etapelor urmează până când atingem nivelul complet.
Deci, o femeie simbolizează dorința de a primi și un bărbat simbolizează dorința de a dărui?
Da.
Lucrurile sunt anume aranjate de Sus, astfel încât dorința de a primi este singura care poate să nască, în timp ce bărbatul, care este dăruire, nu poate?
Bărbatul este cel care furnizează viitoarea formă de dăruire. Dacă n-ar fi fost forța de dăruire, femeia nu ar fi putut să nască. Dacă nu există o prelungire a dorinței de a primi prin forța de dăruire, ea nu va putea da naștere la nimic.
Porțiunea, Mețora, se ocupă de infecții ale pielii. De ce tocmai ale pielii? Există multe alte afecțiuni!
Pielea este locul nostru de cercetare. Dorințele noastre se compun din cinci niveluri: Moha (măduvă), Ațamot (oase), Ghidin (tendoane), Basar (carne) și Or (piele). Gradul Or este compus din șapte straturi; este dorința finală, cea mai brută. De aceea aici este locul unde putem examina intențiile noastre egoiste, capacitatea noastră de a corecta și cum anume să facem corectarea.
Corectăm o parte a pielii, scriind cartea Torei pe piele. Este un pergament de piele, tăiat la mijloc, și pe care scriem literele din cartea Torei pe partea de la margine. Lăsăm cealaltă parte, care nu poate fi corectată. Aceea va fi corectată numai la sfârșitul corectării, atunci când nu există margini și nici o literă. Revelarea propriu-zisă a Creatorului se produce în ultimul, cel mai egoist grad care poate fi corectat.
„Lepra” simbolizează o utilizare inadecvată a acestui concept?
„Lepra” simbolizează revelarea marginilor, locul în care ne recunoaştem răul pe care îl corectăm prin forța din noi – marea forță a dăruirii numită „preot”.
Tora se referă la o boală care este încă incurabilă astăzi.
Toate bolile de piele sunt greu de vindecat și mulți dintre noi suferim de ele toată viața. Asta se întâmplă deoarece pielea este ultimul grad al corpului, deci este foarte dificil pentru noi să îl influențăm. O tratăm ca fiind marginea corpului, o acoperire exterioară a organelor noastre interne, dar pielea este la fel ca şi inima, plămânii sau rinichii. Este un organ în sine, pe care mai avem încă să-l înțelegem.
Dacă vom cântări pielea, vom afla că este cel mai greu organ al trupului. De asemenea, nu putem trăi fără ea.
Adevărat. Putem vedea ce probleme au cei care au suferit arsuri grave. Este o ramură a spiritualității, unde corectările la acest grad sunt cele mai grele. Este Malhut la încheierea sa.
Este pielea „tratabilă” sau este o boală cronică?
Numai la sfârșitul corectării, când am terminat de corectat orice altceva, vom putea corecta pielea. Atunci, Lumina va străluci în Alef prin întreaga structură cunoscută sub numele de „Adam”, inclusiv la nivelul pielii, în litera Ayin.
Din Zohar: Două păsări vii
„El a luat pentru purificare două păsări vii, pure și un lemn de cedru, stacojiu și isop.” Cel care se angajează în munca stăpânului său și se angajează în Tora, Creatorul este deasupra lui, iar Șehina (Divinitatea) se conectează cu el. Cel care este pângărit, Șehina pleacă de la el, Creatorul se îndepărtează de el și toată partea de Kdușa (Sfințenie) a stăpânului său pleacă de la el. Apoi spiritul de Tuma’a (impuritate) și întreaga parte de Tuma’a sunt pe el. Dacă vine să se purifice, va fi ajutat. Odată ce s-a purificat și s-a pocăit, cele ce l-au părăsit se întorc la el, iar Creatorul și Șehina sunt deasupra lui.
Zohar-ul pentru toți, Mețora (Leprosul), pct.18
Este vorba de acela care vine să fie purificat. El aduce două păsări diferite, precum și un lemn dintr-un copac, prin intermediul cuiva. Acesta este modul în care îşi corectează, prin propriile sale forțe, dorințele care apar pe calea corectării. El trebuie să descopere acele dorințe care necesită corectarea și să le corecteze.
Termeni
O femeie în travaliu
Aceasta este dorința de a primi, care a primit puterea de a dezvolta și de a produce noi acţiuni de dăruire în fiecare om.
Circumcizie
„Circumcizia” este corectarea unei dorințe nou născută. Dacă este un bărbat, trebuie să treacă printr-o corectare anume pentru a-l împiedica să-şi folosească propriul Sium (capăt), Yesod, pentru a atinge Malhut. Aici pot fi găsite cele mai mari și cele mai rele dorințe, care pot fi corectate numai la sfârșitul corectării. De aceea, cine doreşte să fie Yașar El (direct la Dumnezeu, Israel) trebuie să facă circumcizia, adică să se restricţioneze de la folosirea dorinței de a dărui dincolo de punctul propriului Yesod. Acceptăm astfel de semne şi ca datini în lumea noastră.
Menstruaţia
Menstruația este sângele, secreția pe care o avem după cercetarea dorințelor care pot fi corectate. Distingem dorințele care nu pot fi corectate și le lăsăm de-o parte, pentru a putea fi separate de dorinţele destinate corectării. După aceea, se face scufundarea în apă, unde trebuie să aducem Lumina Hasadim, prin care corectăm aceste dorințe.
O pasăre
O „pasăre” reprezintă dorințele noastre la gradul mineral (neînsuflețit). Ea are o semnificație anume în sacrificii. Mineralul are în sine o parte vegetală, una animală şi o alta umană. Partea umană este specială şi într-o zi specială. Purtând anume veşminte, într-un anume loc, aducem dorințele speciale într-o combinație anume pentru corectarea numită Korban.
Trebuie să învățăm toate detaliile; de fiecare dată, aceasta presupune o complexitate diferită. De aceea se numește „tămâiere”, oarecum ca o salată. Numai potrivind motivele într-o combinaţie corectă realizăm corectarea. De fiecare dată, alcătuim o întreagă stare, o întreagă lume, iar asta constituie noul nostru grad(nivel).
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)