TOLDOT (Iată spița neamului)

(Geneza, 25:19 – 28:9)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

Rezumatul Pericopei

Porțiunea Toldot (Iată spița neamului), începe cu nunta lui Isaac cu Rebeca. După douăzeci de ani de infertilitate, Rebeca concepe și Creatorul îi spune că va avea doi fii. Primul este Esau, iar al doilea, care se ținea de călcâiul fratelui său, este Iacov. Esau devine vânător, iar Iacov studiază Tora.

Prima confruntare dintre gemeni apare în legătură cu vânzarea dreptului întâiului născut. Esau se întoarce cu mâinile goale de la vânătoare și Iacov îi oferă o ciorbă de linte în schimbul dreptului de întâi născut. Esau este de acord. După ceva timp, Esau descoperă că Iacov l-a înșelat.

Mai târziu, în porțiune, Isaac sapă două puțuri, ambele fiind luate de filisteni. Un al treilea puţ rămâne în mâinile lui Iacov, iar el îl numește „Rehovot”. În cele din urmă, Avimeleh și Isaac fac un legământ între ei.

A doua confruntare dintre gemeni se întâmplă când tatăl lor dorește să-i binecuvânteze. Isaac vrea să-l binecuvânteze pe Esau, primul lui născut, iar Rebeca îi cere lui Iacov să se îmbrace ca Esau, pentru a primi binecuvântarea primului născut. Când Esau descoperă că Iacov a primit binecuvântarea, vrea să-l omoare, așa că Rebeca îl trimite pe Iacov la Haran, la fratele ei, Lavan.

Comentariu

Drama din fața noastră este, de fapt, procesul de evoluţie spirituală a omului. Povestea se referă la forțele fundamentale ale omului, deși a fost transformată într-un roman.

Creatorul a creat dorința de a primi. Această dorință este întreaga substanță a creației. Este posibil să foloseşti dorința de a primi pentru propria plăcere sau în favoarea celorlalţi. De fapt, întreaga Creație este înclinată către folosirea dorinței în favoarea celorlalţi, așa cum este scris în Talmudul Ierusalmitean: „«Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» este legea cea mare în Tora” (Masehet Nedarim, capitolul 9, 30b). Aceasta este legea întregii realități, a întregii Naturi.

Pe de o parte, trebuie să folosim dorința de a primi și să-i dăm satisfacţie ori de câte ori putem. Pe de altă parte, actul de a satisface, prin care tragem totul pentru noi înșine, trebuie să fie în folosul altora. Pare a fi o condiţie contradictorie, dar este vital să folosim egoismul, dorința de a primi, numai într-o direcție care este bună pentru toată lumea. Nu putem înțelege această contradicție, motiv pentru care nu putem înțelege Tora, făcând ca înțelesul ei să ne rămână ascuns.

Porţiunea de faţă ne explică această contradicție spunându-ne că, deși Avraam l-a iubit pe Işmael, l-a trimis departe. Isaac, care      l-a iubit pe Esau – dorința de a primi, toată substanța Creației – a acționat în mod similar, deși Esau este întreaga noastră natură, de care avem nevoie și o folosim în tot ceea ce facem în viață.

Trebuie să învățăm să-l folosim pe Esau cu scopul de a dărui, o stare în care egoismul nostru se transformă de la o înclinație rea la una ​​bună. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” înseamnă că mai întâi acţionezi „ca pe tine însuţi”,  asta însemnând că te iubeşti pe tine însuţi. Ulterior, îţi întorci intenţia către a-i iubi pe ceilalţi.

Această inversare nu se întâmplă prin acțiuni, deoarece un act în dorința noastră este acela de a primi. Mai curând, schimbarea se face prin a primi cu intenţia de a dărui celorlalţi. Atunci, tot ceea ce există în lume, toate luminile și bunătatea trec prin fiecare dintre noi pentru a curge către restul lumii. În felul acesta, toată lumea este hrănită.

Astăzi, pe măsură ce descoperim cât de mult suntem interconectați cu toții, avem ocazia să înțelegem că doar prin bune conexiuni între noi vom primi toate satisfacțiile la care tânjim. Se va întâmpla numai când le producem satisfacţii celorlalți; adică atunci când ne bucurăm de asta.

Acesta este sensul dreptului întâiului născut. Primul născut este cel de sus, în Roș (cap). Capul trebuie să aibă intenția de a dărui, de a-i satisface pe alții, de a iubi, ceea ce poartă numele „Iacov”, care studiază Tora, care este dăruire.

Porţiunea discută despre nevoia noastră pentru Kelim (vasele) lui Esau, la fel cum de Purim vorbim despre Luminile lui Haman pe care le primim îmbrăcate în Mordehai, care înseamnă sfârșitul corectării. Este la fel ca și buzunarele lui Haman, unde buzunarele sunt Kelim. Esau, vânătorul, aduce toate dorințele egoiste sub domnia dăruirii, Tora lui Iacov. Aceasta este modalitatea corectă de a ne folosi egoismul, dorința noastră de a primi.

Aceasta face ca o combinație între Esau și Iacov să fie potrivită. Isaac, cel mai în vârstă, gradul mai înalt, iubește de fapt gradul următor, care este în întregime ca Esau, o dorință de a primi care este de suprafaţă. La fiecare nou grad, dorința puternică de a primi apare mai întâi, pentru ca ulterior să aibă loc corectarea. Cu alte cuvinte, atunci când un „Esau” se naște în tine, îl corectezi treptat prin Iacov până când îl poţi folosi.

Un exemplu de combinație potrivită sunt cele „trei fântâni”. Două dintre ele, cea din dreapta și cea din stânga, nu sunt o combinație bună. Cea de-a treia fântână este cu adevărat Rehovot (largă/mare), „căci” a zis el „Domnul ne-a făcut loc larg” (Geneza, 26:22), ceea ce ne permite să ne folosim foarte bine de ea.

Iacov primește toată Lumina care vine de la nivelul mai înalt, de la patriarhi (Tați), deoarece Esau nu poate primi binecuvântarea. De fapt, Esau renunță, pentru că altfel ar fi flămânzit. Doar prin Iacov – care lucrează corect cu Kelim (vasele) lui Esau, dorințele noastre – pot fi săturați cu toţii pentru că Iacov își îndreaptă toate dorințele spre binele altora.

După furtul dreptului întâiului născut, un conflict izbucnește între Iacov și Esau, pentru că ei sunt complet diferiţi. În cele din urmă ei găsesc o a treia fântână, a treia linie, făcută de ei amândoi.

Noi avem aceleași probleme în lumea noastră. Pe de o parte, existăm în egoismul nostru. Pe de altă parte, sistemul global, în curs de evoluţie, ne obligă să fim legați unul de celălalt. Nu știm, însă, cum să legăm cele două capete. Fiecare dintre noi dorește totul pentru sine, însă natura integrală, în dezvoltare, nu ne permite; ea ne „demonstrează” că suntem cu toții conectați.

Astfel, suntem cu toții aşa cum era Esau, confruntându-ne cu natura sa în evoluţie și care este ca Iacov. Acum, noi trebuie să le echilibrăm pe cele două în mod complementar. Trebuie să săpăm o a treia fântână prin cel superior, Isaac, pentru a rezolva criza.

Întrebări şi Răspunsuri

Sara a fost stearpă mulți ani, și așa a fost şi Rebeca. Dintr-o dată, au rămas însărcinate. Care este însemnătatea sterilității și a fertilității și a tranziției dintre ele?

În Lumea Spirituală, nașterea implică apariția unui nou nivel. Cu alte cuvinte, luăm acea parte a dorințelor noastre pe care putem năzui să devină dăruire către ceilalţi și le corectăm în iubire pentru cei din jur. „Vlăstarul” acestei operațiuni capătă numele de „fiu”.

De aceea petrecem mulți ani cautând cum să alegem din dorinţele noastre egoiste, cum să luăm din ele doar pe acelea pe care ne putem construi următorul nivel. Astfel, sterilitatea lui Rebeca timp de douăzeci de ani, reprezintă zece Sfirot din Ohr Yașar (Lumina Directă) și Zece Sfirot din Ohr Hozer (Lumina Reflectată), până când toate acestea alcătuiesc o structură completă care devine o naștere.

La generarea unui nou nivel, întotdeauna îl naştem atât pe Esau, cât și pe Iacov. Iacov nu se poate naște fără Esau, pentru că nu poate exista o intenție de a dărui fără ceva pe care să se poată întemeia. De asemenea, Esau nu se poate naște fără Iacov, deoarece nu putem face nimic numai cu egoismul nostru. Astfel, ambii trebuie să se nască împreună.

De aceea „păcatul pândeşte la ușă” (Geneza 4:7): în primul rând, se naște dorința egoistă de a primi care trebuie să crească și, ulterior, apare dorința de a dărui. Ambele dorințe, sau ambii fii, cresc. Unul devine vânător, trăind cu animalele, fără nimic altceva decât vitalitate egoistă. Vânătorul lucrează cu egoismul, cu dorința de a primi pentru a o îmbunătăți. Cealaltă dorință are ca scop să dăruiască și să ne facă să reflectăm la modul în care să folosim natura noastră pentru a ajunge la împliniri mai mari, dincolo de această viață, la un nivel mai înalt.

Când dorințele cresc și ajung la un nivel mai înalt, se desfășoară o luptă între ele, în interiorul nostru, între dreapta și stânga. Ceea ce se rezolvă prin cea de-a treia fântână. Esau trebuie să-și vândă dreptul de întâi născut lui Iacov sau va muri de foame și niciodată nu va putea să primească Lumina superioară. La fel, Iacov nu poate fără Esau, deoarece fără el nu are Kelim în care să primească Lumina Superioară. Aşadar, ei au nevoie unul de celălalt.

Odată ce s-a născut Esau – egoismul nostru, după cum este scris: „Am creat înclinația rea” – s-a născut şi al doilea, Iacov, și l-a corectat, după cum stă scris: „Am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Atât Iacov, cât și Esau dobândesc în cele din urmă corectarea completă. Ei folosesc toate vasele (Kelim) lui Esau și toate intențiile lui Iacov, similar cu Haman și Mordehai. În acest fel, toată lumea dobândeşte completarea pe a treia linie, a treia fântână.

Ce este „dreptul primului născut” și cum poate fi acesta transferat sau vândut?

„Dreptul primului născut” înseamnă a fi lider, conducător. Cine conduce, intenția sau dorința? Potrivit Torei, întâiul născut moștenește tot ce are tatăl. Să fii primul născut nu are nici o altă semnificaţie, decât asta. S-ar putea foarte bine să se întâmple ca al doilea sau al treilea copil să reușească mai bine, pentru că au învățat din experiențele celui mai în vârstă.

În mod clar, în primul rând vine înclinația cea rea, adică dorința pe care Creatorul a creat-o, după cum este scris: „Am creat înclinația rea”. Inițial, suntem cu toții răi; noi toți provenim din spargerea vaselor; noi toți suntem egoiști. Numai după aceea ne corectăm în funcție de libera noastră alegere.

Primul născut este întotdeauna Esau. Cu toate acestea, vedem că nu putem reuși cu Esau. Vedem prin criza de astăzi că suntem într-o situație imposibilă; nu avem încotro să meargem. Nu va mai trece mult timp până să nu rămână nimic în lume, nici măcar ce să mâncăm. Ne aflăm în „starea de căutare”, pe câmpul lui Esau, dar nu găsim nici o împlinire în asta.

Înțelepciunea Cabala ne învață să înțelegem lucrurile înainte de a se întâmpla. Dacă nu avem altă opțiune, trebuie să ne întoarcem la Iacov și să-i cerem să preia totul, să ne însoțească și să ne conducă, deoarece Iacov cunoaște căile Creatorului. El studiază Tora și este în Lumină. Iacov a descoperit Creatorul și știe cum să dobândească iubirea față de ceilalți. Într-o lume globală și integrată, trebuie să stabilim și astfel de legături, dar nu știm cum să procedăm în mod corect pentru a ne susține. Acesta este motivul pentru care, în cele din urmă, Iacov cel din noi face un pas înainte și ne conduce, adică devine cel mai în vârstă.

Deci, de ce s-a simțit Esau înșelat și a căutat să se răzbune?

Esau este înclinația rea. Până când nu este corectată, va apărea întotdeauna ca atare, din ce în ce mai nemiloasă. Acestea sunt „chinurile lui Mesia”, unde apare egoismul nostru, dorințele noastre de a primi, astfel încât să le putem corecta treptat.

Din Zohar: Și băieții au crescut – pentru că lui îi plăcea să se joace

„Așa a fost chiar și în pântecele Rebecăi; fiecare s-a îndreptat spre partea lui, pentru că de câte ori ea s-a angajat să facă fapte bune sau a trecut printr-un loc în care este bine să practici Mițvot conform Torei, Iacov se bucura și făcea zgomot să iasă. Iar când se apropia de un loc de închinare la idoli, acela rău se zbătea să iasă. Din acest motiv, când au fost creați și au ieșit în lume, fiecare a fost separat și a plecat fiind atras de locul potrivit lui.”

Zohar-ul pentru toți, Toldot (Iată spiţa neamului), articolul 74

Omul se naște nedorind altceva decât să devoreze tot ce vede. Chiar și atunci când suntem mici, fiecare dintre noi vrem totul. Cu cât ne dezvoltăm și ne extindem mai mult câmpul de vedere, cu atât mai mult vrem să dominăm și să domnim peste tot. Este natural și bine pentru că egoismul trebuie să crească.

În evoluția noastră ca ființe umane, am crescut de-a lungul mileniilor folosind dorința noastră Esau. Această dorință a crescut și ne-a împins înainte, iar acum lumea ne obligă să continuăm să evoluăm, dar cu dorința noastră Iacov, nu cu Esau.

Noi suntem dorința de a primi și mereu suntem în căutarea plăcerilor, dar cu toate acestea nu suntem fericiți. Mai rău, ne scufundăm în depresie și anxietate.

Mii de ani am crezut că obținem tot ce este mai bun, că am construit „visul american”. Acum descoperim că nu suntem fericiți pentru că Esau nu ne mai conduce. În întreaga lume descoperim că Esau cel din noi nu mai poate vâna nimic. Nu s-a întâmplat din prima zi când a ieșit pe câmp, doar că lumea a evoluat și a devenit un vânător de succes în timp ce Iacov studia Tora.

Din ziua în care au sosit cabaliștii, însă, lucrurile s-au schimbat. Ei au stat în liniște și nu s-au angajat în nimic în afară de ​​legătura cu Sursa Superioară a Luminii care reformează şi care ne corectează, în timp ce restul lumii a continuat să se dezvolte cu ajutorul tehnologiei, ceea ce a făcut ca fiecare dintre noi să vrem totul și să fim într-o cursă fără sfârșit.

Astăzi Esau se întoarce de pe câmp, obosit și înfometat și cere să fie hrănit. Nu va dura mult înainte ca factorii de decizie să înțeleagă gravitatea situației noastre și să caute sfaturi. Ei vor căuta soluţii chiar și în Înțelepciunea Cabala, și atunci vom lucra împreună.

Nu este o problemă atât de simplă, pentru că vorbim despre viclenie. Până și Iacov este considerat hoţ pentru că l-a înșelat pe Esau de două ori.

Nu este o înșelătorie reală pentru că Esau era înfometat. Astăzi, nu avem de ales; am finalizat etapa Esau și trebuie să începem perioada în care Iacov este la conducere. Esau nu a dispărut; el lucrează însă, folosind metoda lui Iacov și anume cu această metodă îşi găsește împlinirea.

Dacă vă este foame și doriți să vă săturaţi, calea este aceea de a vă conecta la natura care este acum în curs de dezvoltare. Suntem cu toții conectați; nu avem de ales. Lumea și Natura se înfăţişează ca fiind conectate reciproc. Trebuie să lucrăm în mod corespunzător și să ne înfrânăm egocentrismul și înclinarea către sine. Trebuie să începem cu adevărat să ne construim într-un mod diferit prin educație și trebuie să explicăm fiecărui om din această lume cât de mult suntem interdependenți și că doar, prin conexiunile noastre ne vom putea susține.

De ce a furat Iacov dreptul întâiului născut?

Iacov a făcut acest lucru pentru că Esau nu a putut înțelege că el este înclinația rea. Esau nu este numai dorința de a primi în scopul de a atrage, pentru propria satisfacție. Esau vede că nu are de ales, că nu mai are carne să mănânce, așa că este obligat să ceară ciorba de linte. Acceptul de a mânca ciorba de linte exprimă transformarea umplerii lui.

Care este semnificația ciorbei de linte?

Înseamnă să iau plăcere din a dărui, de a satisface pe alții și apoi toate Luminile vor trece prin mine. Vom trăi astfel încât să primim pentru noi înșine doar ceea ce avem nevoie pentru viața obișnuită și să ne concentrăm mințile și inimile asupra conectării cu ceilalți și asupra satisfacerii tuturor.

Fiecare dintre noi se leagă de altul și aceasta este garanția reciprocă. Este o schimbare psihologică majoră. Dacă ne conectăm în acest fel unii cu alții, fiecare dintre noi va fi împlinit atât în ​​corp cât și în minte. Dar pentru asta, trebuie să ne schimbăm structurile interioare.

Este ca și cum ar trebui să ne păcălim singuri. Trebuie să alegem pe ce drum vrem să mergem. Putem alege calea suferinței care ne va lăsa înfometaţi și cu mâinile goale mental și fizic, și în cele din urmă ne va forța să ne schimbăm. Natura ne va forța, de asemenea, pentru că totul a fost stabilit astfel pentru noi, în mod deliberat, ca să înţelegem.

Putem alege, în schimb, cealaltă cale – aceea de a ne schimba de bună voie. În momentul în care îl punem pe Iacov în frunte și-l lăsăm pe Esau în spate, toate se vor aşeza la locul lor armonios și perfect, la toate nivelurile: economie, apă, ecologie și așa mai departe.

În cele din urmă, Esau vrea să-l ucidă pe Iacov. Nu se calmează, ci dimpotrivă, se întărâtă.

Trebuie să fie așa. Egoismul trebuie să crească în noi constant. La nivelul următor vom ajunge la un grad și mai mare de egoism și vom descoperi că trebuie să luptăm şi împotriva altor conflicte.

Cu alte cuvinte, învățăm aici o metodă.

Aceste două forțe, cea de dreapta și cea de stânga, se întâlnesc la nivelurile mai înalte de fiecare dată şi, mereu, ajung la un acord temporar până la sfârșitul corectării, când cu toții folosim un singur egoism, imens, creat de Creator, pe care apoi îl transformăm în dăruire.

Nimic nu s-a schimbat de-a lungul istoriei; aceleași două forțe se luptă una cu alta.

Bineînțeles, lucrurile nu se schimbă în niciunul dintre noi sau în noi toți împreună. Cu toate acestea, trebuie să ne bucurăm de această revelație. Trebuie să ne dorim ca această situație să apară și mai mult. Este cu adevărat o mare plăcere când știm ce se întâmplă și suntem astfel într-o stare de conexiune, de căutare și de  punere în practică a acestor două forțe. Astfel, omul construiește linia de mijloc de fiecare dată și învață să folosească în mod corect natura, în direcţia conectării cu lumea, cu ceilalți. În această soluție omul găsește legătura cu Forța Superioară.

Din Zohar: Binecuvântările

„Binecuvântările înseamnă să dai putere pentru sfârșitul corectării, așa cum este scris: „Și ieși pe câmp și vânează pentru mine”, cu un Hey (în cuvântul „vânătoare” din ebraică). Aceasta presupune corectarea lui Malhut de Țimțum Alef, fie în maniera lui Esau, fie în cea a lui Iacov, pentru a perpetua această cale pentru totdeauna.

Se știe că, din cauza spargerii vaselor, 320 scântei au căzut din sfințenie în Klipot (coji), iar după aceea Emanatorul a corectat câteva dintre ele. Iar din cauza păcatului pomului cunoașterii, au căzut din nou în Klipot, iar întreaga noastră muncă în Tora și Mițvot este să scoatem cele 320 de scântei din Klipot și să le readucem la Sfințenie. Ele sunt MAN pe care îl ridicăm noi.”

Zohar-ul pentru toți, Toldot (Iată spiţa neamului), pct. 147

Ridicăm MAN prin 288 de scântei. Nu putem corecta „inima de piatră” (32 dorințe), care se corectează numai la sfârșitul corectării.

Ce înseamnă să ridici MAN?

A ridica MAN (rugăciune) înseamnă creșterea conexiunii dintre noi. Numai printr-o astfel de cerere – numită „rugăciunea pentru cei mulți” – forţa cunoscută ca „Lumina care reformează” vine de sus și ne conectează. În această conexiune dintre noi, în noul Kli (vas) corectat, descoperim Lumea Superioară, viața noastră spirituală și veșnică, aici și acum.

Se pare din poveste că Rebeca îl favorizează pe Iacov, iar Isaac îl favorizează pe Esau. De ce este așa? În multe familii găsim că tații îşi favorizează fiul, iar mamele îşi favorizează fiica; care este rădăcina spirituală a acestui fenomen?

Rădăcina este că mai întâi dezvăluim înclinația rea, egoismul, numit „fiul”, „primul născut”. La fiecare nou grad, înclinația rea este cea care crește mai întâi, iar tatăl este fericit pentru că dorește ca fiul său să crească, inițial fără corectări, să fie puternic, să vrea să „devoreze” lumea. Aceasta este temelia, dorința de a primi care este gata pentru corectare, deși această dorință nu este încă pregătită pentru a fi folosită. De acum, corectarea va veni de la Rebeca, de la mamă.

Este ceea ce învățăm la Parțufim (pluralul lui Parțuf – literal Față, cu semnificația de entitate spirituală) Aba ve Ima (mama și tatăl) de la care pornesc forțele de corectare. Parțuf Ima vine din partea lui Hesed (Milă); de aceea, fiul ei favorit este Iacov, calitatea lui Iacov. Ea îl ține pe el în modul în care Bina dă naștere la Parțuf ZON. În schimb, în ​​interiorul tatălui, Parțuf Aba, este forța lui Hohma (Înțelepciunea), care acționează împotriva vaselor primirii. Acest lucru vine din partea lui Isaac, tatăl. Mama, puterea lui Hasadim (milă), forța lui Bina, corectează aceste Kelim (vase).

Trebuie, de asemenea, să avem în minte faptul că Isaac este partea stângă a lui Avraam, şi a apărut ca linia stângă, în relaţie cu Avraam. Aceasta înseamnă că însăși esența lui este să aducă în lume forța numită „Isaac”, forța egoismului nostru, să o descopere, prin urmare el este cu siguranță mai aproape de Esau.

Termeni

Sterilitate

„Sterilitatea” este incapacitatea de a da naștere gradului următor. Este posibil să se dea naştere numai cu combinația corectă a egoismului și intenția de a dărui celorlalţi.

Sarcina

„Sarcina” este o stare în care suntem gata să dăm naștere gradului următor. Aceasta presupune nouă luni de concepție, precum și o serie de alte lucruri. Acestea cuprind nouă Sfirot din Ohr Yașar (Lumina Directă) și Malhut, unde în cea de-a zecea generăm.

Nașterea

„Nașterea” este accesul la un nou grad, o nouă dăruire. Este abilitatea de a ne conecta cu toată lumea la un nou grad. Drept urmare, primim revelația divinității la gradul următor.

Dreptul la binecuvântare

„A avea un drept” înseamnă a fi curățat. Cu cât poţi lucra mai mult cu egoismul tău în sensul de a dărui, cu atât vei fi mai curățat. Egoismul tău poate fi mai exacerbat, dar îl depășeşti și devii mai pur. Astfel, evoluezi în opoziţie cu el.

Vânzarea dreptului primului născut

Cunoscând faptul că egoismul tău este nepotrivit pentru a fi folosit te scuteşte de mari dureri. Totodată te va face să consimţi să-ţi sacrifici egoismul în sensul de a lucra în intenţia de a dărui.

Cu alte cuvinte, înclinația rea devine în acelaşi timp una bună. Diferența dintre ele rezidă numai în întrebarea: „Pentru cine lucrez, spre binele cui? Este spre binele meu sau al altora?” Aceasta este o problemă psihologică. Dacă lucrezi în beneficiul altora, poţi reuși numai fiind influențat de mediu, printr-o educație specială. Atunci, descoperi deodată că totul se deschide înaintea ta; canalele milei      s-au deschis și lumea se umple cu abundență.

Ciorba de Linte

„Umplerea de către Lumina Superioară” înseamnă să fii împlinit cu intenția de a dărui. Esau, care nu poate dobândi acest lucru, este dispus să se plece, să se facă mic pentru a primi împlinirea de la Iacov. Nu are de ales pentru că îi este foame. Cu alte cuvinte, vasele de primire sunt toate goale; nu există nici o modalitate de a primi hrană de la ele.

Rehovot (larg/lat)

„Căci Domnul ne-a făcut loc larg” (Geneza 26:22). Primim Lumina Hohma îmbrăcată în Lumina Hasadim fără nici o limitare. Aceasta se numește „lumina Hasadim în iluminarea Hohma”. În felul acesta o primim până la sfârșitul corectării. După aceea, Lumina Hohma este primită în întregime pentru că ne-am trezit inima de piatră.

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)