(Exod, 35:1-38:20 și 38:21-40:38)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopelor
Porțiunea Va Yakhel (Moise a strâns) începe cu porunca: „Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă” (Exodul 35:2). Porţiunea se referă și la donaţiile oamenilor, în aur, argint, cupru, țesături prețioase și așa mai departe. Moise stabileşte că Bețalel și Ahaliav vor îndeplini munca sfântă pentru că sunt înțelepți și vor colecta donațiile care vin de la întreaga națiune, inclusiv de la femei.
Bețalel și Ahaliav îi spun lui Moise că donațiile sunt atât de mari încât există un surplus și nu mai este nevoie de mai multe. Moise le spune oamenilor acest lucru.
Porţiunea se referă la detalii privind construirea Tabernacolului de către cei înțelepți: veşmintele, lemnăria, șuruburile, precum și la munca lui Bețalel, în pregătirea Chivotului Legământului, a mesei şi a sfeşnicului (Menora).
Porţiunea Pekudei (Iată socoteala) menționează numele celor care iau parte la construirea Tabernacolului: Itamar, fiul preotului Aaron; Bețalel, fiul lui Uri; și Ahaliav, fiul lui Ahisemeh.
De îndată ce se încheie construcția Tabernacolului, copiii lui Israel i-l aduc lui Moise, care se asigură că este făcut conform poruncii Creatorului. Creatorul îi spune lui Moise în ce zi să instaleze Tabernacolul și care este ordinea în care să sfințească fiecare dintre elementele sale. De asemenea, el poruncește lui Moise să îi ungă preoţi pe Aaron și pe fiii săi.
Sfârșitul porțiunii relatează despre norul care acoperă Cortul Întâlnirii. De fiecare dată când norul se ridică deasupra Tabernacolului, copiii lui Israel pornesc la drum. Și de fiecare dată când el coboară pe Tabernacol, ei aşează tabăra.
Comentariu
Cele două fragmente sunt secvențe ale unui singur subiect. Tora începe cu „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Întreaga noastră natură este înclinația rea, care se manifestă în ura noastră unii față de alții. Mai întâi trebuie să o descoperim; prin urmare, prima revelare a înclinației rele are loc cu Avraam în Turnul Babilonului. Ulterior, o descoperim în robia din Egipt, apoi la poalele Muntelui Sinai, unde ura predomina între toți, după cum este scris: „Ura a coborât la națiunile lumii”(Midraș Raba; Șemot-Exodul). Aceasta este recunoașterea răului.
Nu este o sarcină simplă recunoaşterea răului. Este mai mult decât să descoperi despre cineva că este delăsător sau viclean, hoț sau profitor. Mai curând, răul apare numai atunci când vrem să ne unim cu ceilalți. Se întâmplă doar între cei care sunt atraşi de conectare, de „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Atunci când încercăm, Natura opune rezistenţă și nu ne lasă să ne legăm.
Potrivit Torei, care este Forța Superioară, dacă dorim cu adevărat să dobândim iubirea pentru ceilalţi și prin ea, iubirea pentru Creator (iubirea atotcuprinzătoare) și dorim să descoperim forța comună, generoasă, care predomină în lume, tot ce ne trebuie, este Tora.
Astăzi, poate să ni se pară că lumea este îngrozitoare, pentru că o analizăm prin prisma înclinație noastre rele, prin calitățile noastre corupte. Dar, „Toți cei care învinuiesc, învinuiesc de fapt propriul defect.” (Talmudul babilonian, Masehet Kidușin, pct. 70a.) Când ne corectăm, devenim drepţi și dăm justificare Creatorului și Creaţiei Sale. Atunci începem să vedem lumea ca fiind bună. Baal HaSulam descrie asta în eseul său, „Ascunderea și revelarea chipului Creatorului”. (Scrierile lui Baal HaSulam, pct. 766)
Atunci când începi să te conectezi cu ceilalţi și să îi iubeşti, atunci când te apropii de lumea globală și integrală – așa cum ni se revelează aceasta, zi de zi, de când a ieşit la suprafaţă Înţelepciunea Cabala – începi să simți răul. Atunci și numai atunci avem nevoie de Tora, „Lumina Reformatoare”. (Midraș Rabah, Eiha, „Introducere”, paragraful 2)
Tora nu are de-a face cu studierea textului dintr-o carte, ci mai degrabă este vorba de a studia pentru a primi Lumina care corectează, pentru a dobândi din ce în ce mai multă iubire pentru lume. Astfel, devenim din ce în ce mai asemănători cu Creatorul, revenind la imaginea omului, numită „Adam”. Acea parte pe care o luăm și o corectăm peste înclinația noastră rea, acea parte în care transformăm înclinația rea într-o înclinație bună, se numeşte „suflet”.
De aceea, luăm din Egipt primele Kelim (vase), care sunt valoroase în ochii marii noastre înclinații rele. Prin acestea, ieșim din perioada cunoscută ca „Egipt”, recunoscând înclinația rea şi, construim din ele vițelul de aur. Atunci când totul ne apare clar și cu intensitate, avem cu adevărat nevoie de Tora.
Din acest motiv, primele table nu au fost adecvate pentru corectare, ci numai cel de-al doilea rând de table, acelea aduse de Moise lui Israel în Ziua Ispășirii, atunci când oamenii au recunoscut răul din ei. Recunoaştem răul din noi și avem nevoie de Tora, numai după ce vedem în noi vițelul de aur. Vedem, astfel, cum ne împotrivim iubirii pentru ceilalţi şi vrem, în schimb, să exploatăm întreaga lume.
Tora explică etapele construirii Tabernacolului – trebuie să alegem, dintre toate dorințele rele pe care le avem față de alții, pe acelea pe care le putem corecta, din primire în dăruire, de la ură la iubire. Asta este întreagă Tora, instrucțiuni referitoare la cum să procedăm. În loc să fim scufundaţi în înclinația noastră rea, văzând doar realitatea îngustă a acestei lumi, dacă ne corectăm dorințele, chiar și numai puțin, ne putem deschide pentru a vedea Lumea Superioară, aici și acum.
Pe măsură ce evoluăm în acest mod, lumea din jurul nostru se deschide și ni se arată ca lumile Asiya, Yețira, Beria, Ațilut și Adam Kadmon – lumea Ein Sof (Infinit) – la finalul corectării. La început, construim un mic Neșama (suflet) comun tuturor. Acesta este „Cortul Întâlnirii”, care include nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, calitatea noastră, Yod-Hey-Vav-Hey, întreaga HaVaYaH din lăuntrul nostru. Trebuie să luăm din fiecare dorință și să conectăm totul într-o singură dorință integrală, comună tuturor și care se va conecta la toți cei pregătiți pentru aceasta, construind împreună un Kli (vas) comun. În felul acesta va avansa toată lumea.
Trebuie să avem calitățile unui preot, ca Bețalel sau Aaron, și cu siguranță calitățile lui Moise – primul dintre preoți – ale Leviților și ale lui Israel. Tora explică modul în care putem folosi Lumina pe care o atragem pentru a înțelege pe care dorințe le putem corecta acum și pe care le putem corecta mai târziu.
După cum a spus Moise în porțiunea anterioară, numai jumătate din dorințe au fost corectate folosind jumătatea de şekel, şekelul sfințeniei. Cealaltă jumătate vine de Sus. Jumătate este lipsa noastră, iar cealaltă jumătate este Lumina care corectează și completează. Cu eforturile noastre construim tot ceea ce depinde de noi, toate calitățile sufletului: preoți, Leviți și Israel, folosind argint, aur și diverse pietre prețioase.
Prin intermediul minții și inimii, calități pe care numai Bețalel le are – întrucât este o replicare a Creatorului – simțim că avem un exemplu prin care să ne construim sufletul în concordanță cu Creatorul care ni se înfăţişează. Acesta este modul în care construim sufletul, în care trăim experienţa noii lumi, noul Kli, dorințele noastre corectate. În aceste dorințe este Forța de dăruire și de iubire numită Boreh (Creatorul), de la cuvintele Bo Re’eh (Vino şi vezi). În felul acesta ajungem să vedem, să-L descoperim pe Creator.
Primii pași alternează, în aparența, dintre nor și foc, pe măsură ce Creatorul se înalță și coboară. „Scoală-te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea feţei Tale cei ce Te urăsc!” (Numeri 10:35). În situația actuală, în lumea noastră, nu putem vorbi despre aceste lucruri sau despre părțile pe care trebuie să le corectăm, fiindcă nu avem încă simţirea sufletului nostru. Nu găsim acele dorințe în noi sau nu știm cum să le analizăm sau să le conectăm în acest sistem extrem de complex.
Tora ne spune acest lucru sub forma unei povestiri, care este o replică a lumii noastre pământești: roci, copaci, oameni, veşminte, timp, mișcare și loc. Aceste forme sunt descrise astfel, încât să putem discerne pe care părți ale sufletului trebuie să le corectăm.
În suflet sunt forțe care lucrează pentru a primi; acestea trebuie să fie transformate în a lucra pentru a dărui. Încă nu putem să exprimăm aceste forțe și să le numim, pentru că nu le cunoaștem, așa că Tora ne spune povestea în felul ei specific, iar cabaliștii o transmit în „limba rădăcinilor și ramurilor”.
Cabaliștii ne vorbesc despre forțele care acţionează, despre părțile sufletului. Cartea Zohar şi comentariul Sulam (Scara), pe care l-a scris Baal HaSulam, ni le descriu în limbajul Cabalei, astfel încât să putem înțelege ce spun cuvintele Torei. Putem înțelege că Tora vorbește numai despre părțile sufletului nostru și despre corectarea inimii, care cumulează dorințele noastre. În felul acesta, putem dezlega întreaga Tora, descoperind-o în inimile noastre ca pe un sistem corectat, descoperind totodată Forța Superioară, Creatorul, în toate acestea.
Întrebări şi Răspunsuri
Ce înseamnă a aduna?
„Adunarea” se referă la copiii lui Israel pe care îi adună Moise pentru a declara ziua de Şabat, încheierea muncii noastre. Scopul trebuie să fie clar de la început, deoarece „sfârșitul unei acţiuni se află în gândirea preliminară”( Leha dodi, Elkabeț, cântecul serii de Şabat). Dacă știm de ce trebuie să realizăm contopirea cu Creatorul, de ce trebuie să ne facem asemenea Lui, să-L descoperim și să fim ca El, pur şi simplu „față în față”, adică să fim la nivelul lui Moise, trebuie să știm acest lucru de la început. Chiar și în cea mai mică acțiune, trebuie să existe un același scop, trebuie trasată o aceeași linie clară, obligându-ne să avansăm numai într-o singură direcție. Indiferent de problemele care apar pe parcurs, de ascensiuni, coborâri și întoarceri, toate vor fi tratate astfel încât să putem progresa.
De aceea, în deşertul pe care îl traversează Israel există o recunoaștere continuă a răului și, de fapt, este cel mai bine aşa. Dorințe suplimentare ies la suprafaţă și trebuie să le corectăm pentru a avansa către țara lui Israel – dorința corectată în care locuiește Creatorul.
De ce trebuie să cunoaștem toate detaliile prin care evoluăm, aceste ascensiuni și coborâri?
Acesta este modul în care realizăm planul Creației, scopul, senzația și înțelegerea lor. Există o diferență între dorința de a primi căreia i-a dat formă Creatorul ca existenţă din absența la începutul Creației și dorința de a primi de la sfârșitul Creaţiei. La sfârșitul Creației, această dorință are o minte. Rămâne aceeași dorință de a primi, dar cu o minte, cu înțelegere, recunoaștere și senzație. Totul vine de la conexiunea dintre minte și inimă.
Vom trăi, în mod necesar, experienţa tuturor elementelor descrise în această porțiune?
Nu vom trăi experimenţa lor fără să o planificăm, fără să dorim să participăm, fără a ridica MAN, fără să cerem corectarea. Numai aceia dintre noi care doresc, simt și sunt conștienți, de cât de mult urăsc, şi doresc să iubească, vor trăi întreaga experienţă. De aceea, trebuie să corectăm o parte din mineralul din noi, parte din vegetal, pentru ca astfel să descoperim realitatea în care suntem și, din ea, ni se va revela cealaltă realitate.
Treptat, devenim o structură care conține toată mintea și inima, toată înțelepciunea din lume. Întreaga Natură este în interiorul nostru și includem în noi toate lumile. Nu există nimic în afara noastră. Lumea vastă care se înfățișează în fața noastră, nu există cu adevărat; ea este reprezentată astfel numai în Kelim (vasele) noastre externe, care trebuie toate să fie făcute în interior. Prin urmare, nu există altceva decât omul și Creatorul, care sunt ca un singur sistem.
Din Zohar: Oricine are o inimă generoasă, să aducă
„Luați din mijlocul vostru o donație.” Când îţi dedici voința lucrării Stăpânul tău, aceasta se înalţă mai întâi la inimă – adică la ceea ce constituie persistenţa și baza întregului corp. După care, acea bunăvoință se ridică deasupra tuturor organelor corpului, adică a voinţei tuturor acestora, iar voința inimii i se alătură şi ea, atrăgând peste ele strălucirea Divinității, pentru a rămâne cu ele. Atunci eşti parte a Creatorului, așa cum este scris: „Luați din mijlocul vostru o donație.” „Din mijlocul vostru” este prelungirea, pentru a lua asupra ta această donație, Divinitatea, astfel încât să devii o parte a Creatorului.
Zohar-ul pentru toți, VaYakhel (Moise a strâns), pct. 71
Inițial, există o dorință egoistă pe care o corectăm prin donație. Donația este partea dorinței de a primi cu care putem îmbunătăți calitatea dăruirii. Donația ridică partea de dăruire cu care vrem să dominăm și să evoluăm.
Prin donațiile pe care le-am scos în afara egoismului, și anume acele părți pe care le putem sfinți și transforma în dăruire și iubire, evoluăm spre finalul corectării. În acel moment, nu construim un Tabernacol şi nu avansăm în Tabernacol în timp, spaţiu și mișcare, ci ajungem la Muntele Moria și construim Templul.
Cabaliștii dobândesc structura completă, sufletul complet, numit Beit HaMikdaș (Casa Sfinţeniei, Templul). În el sunt incluse părțile: preotul, Levitul, Israelul și națiunile lumii. Marele Cabalist, Ramhal (Rabin Moșe Haim Lozzato), a scris un eseu cu totul aparte, cunoscut sub numele de „Lăcașul Celui Preaînalt”, în care a arătat în detaliu cum ar trebui să arate al treilea Templu. El nu se referă la pietrele din Ierusalim, ci la structura sufletului corectat, care trebuie să fie în cele din urmă în Şabat, așa cum s-a spus la începutul acestui fragment. Ajungem la Şabat după încheierea celor șase zile sau șase mii de ani, când toate Kelim sunt corectate și nu mai este nimic de făcut sau de muncit decât să ne bucurăm în fericire și pace.
Când copiii lui Israel aduc donații, Moise spune: „Ajunge, ați mers prea departe.” Sună ciudat pentru că spunem că nu există limite de dăruire.
Adevărat, dar fiecare nivel îşi are propriul lui control. Sufletul este format din trei părți: NHY, HGT, HBD ( se citesc: NeHI, HaGaT, HaBaD) sau Ibur (concepția), Yenika (alăptarea) și Mohin (înţelegerea/maturitatea), sau Nefeș, Ruah, Neșama. Neșama este numit după marea Lumină care poate fi în el.
Prin urmare, la nivelul Israel, ei dau mult, la nivelul de Leviţi nu dau atât de mult, iar la nivelul de preoți dau încă şi mai puțin. Depinde de nivelul la care te afli și de cine face controlul.
De asemenea, depinde de nivelul la care ne ridicăm dorințele. Dacă rămânem la dorințele nivelului Israel, tot ceea ce aducem este bun. Dar când dorințele sunt la nivelul Leviților sau al preoților, nu avem forțe suficiente pentru a fi la un nivel atât de înalt cu toate dorințele noastre, astfel încât acestea sunt restricționate. Acesta este sensul „nivelurilor sufletului”.
Dacă Creatorul ne dă și apoi ne spune: „Dă-mi înapoi”, de ce a mai dat la început?
Creatorul a creat o întreagă lume, lumea Ein Sof, apoi a spart-o și ne-a dat o lume fărâmată și un Adam (suflet) sfărâmat, ca să-l putem reface. Este la fel ca un puzzle sau ca un joc Lego, a căror bucăți le aşezăm împreună și învățăm pe măsură ce avansăm. Dacă dăm unui copil jocul, gata asamblat, el îl va face bucăţi, deoarece copiii sunt conduşi de nevoia de a desface lucrurile pentru a le înțelege. Prin natura noastră, nu putem aborda un lucru complet. Pentru a-l înțelege, a-l studia, trebuie să-l desfacem sau să îl spargem.
Cum se leagă toate acestea cu donațiile?
Luăm dorințele noastre sparte și le ridicăm cât de mult putem către corectare, iar corectarea vine de Sus. Creatorul ne-a dat totul spart; trebuie doar să înălţăm această stricăciune (să o recunoaștem) și să-I cerem să ia parte la corectare. Corectarea însăși vine întotdeauna de Sus, prin Lumina Reformatoare, după cum este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie (…) pentru că Lumina din ea reformează”.
Noi suntem la mijloc. Nu aparținem înclinației rele; şi nu este a noastră deoarece, în realitate, Creatorul a creat-o și ne-a dat-o. Nu aparținem nici Luminii Reformatoare. Treaba noastră este doar să le conectăm pe cele două: dorința coruptă de jos cu Lumina de Sus. Tot ce trebuie să facem este să cerem, să cerem și să ne rugăm pentru corectare.
Cum facem treaba asta corect? Cum ar trebui să pregătim această muncă, astfel încât să o aducem în mod corect Creatorului?
Munca noastră este de a alege fiecare dorinţă căreia i-a sosit vremea. În primul rând, o examinăm prin Lumină, apoi o pregătim pentru corectare prin Lumină și cerem corectarea ei. Aceste lucruri se pot întâmpla numai prin Lumina care strălucește, aşadar, fără a studia Înțelepciunea Cabala, este imposibil să facem ceva, pentru că ea este cea care ne aduce Lumina.
Primim Lumina atunci când studiem Cabala?
Da. În timpul studiului, începem să vedem cum totul se aşează la locul lui. Dacă studiem în mod corespunzător, avem nevoie de ceva timp pentru a o primi, dar putem, atunci, studia Biblia, Pentateuh, Gmara, Mișna și toate acestea vor fi o sursă de Lumină pentru noi.
Din Zohar: Acestea sunt socotelile pentru Tabernacol
Și pentru că dorința întregului Israel a fost în ceea ce au oferit voluntar, la fel a fost şi dorința lor de a face aceste calcule. Din
dorința lor, a fost extinsă înţelegerea (Mohin) privind calculul şi atunci toată munca a fost făcută prin dorință. Prin urmare, a fost nevoie de un calcul pentru Tabernacol, fiindcă munca se face în urma unui calcul. Acesta este motivul pentru care este scris: „Acestea sunt socotelile Tabernacolului”.
Este un calcul care pune în dificultate toate calculele din lume – prelungirea lui GAR de Hohma – care nu sunt de Kdușa (sfințenia), pentru că ele nu durează, dar distrug locul pentru care au fost făcute. Acest calcul în Tabernacol, însă, care este VAK de Hohma, durează mai mult decât toate celelalte, și datorită lui durează cortul și nu datorită altora.
Zohar-ul pentru toți, Pekudei (Iată socoteala), articolul 49
Există o mare diferență între VAK și GAR. GAR înseamnă că atragem prin noi înşine; VAK înseamnă că respingem, că totul se face în dăruire. Lumina trece toată prin noi; primim întregul Ein Sof pentru a-l transmite tuturor. Nu suntem în pagubă atunci când lucrăm în întregime pentru a dărui, devenind astfel asemănători Sursei, Creatorului. El trece prin El pentru toți; la fel, atunci când suntem toţi conectaţi, trecând de la fiecare pentru toată lumea, se desăvârşeşte marea sferă numită „sufletul comun de Ein Sof”.
Termeni
Munca
„Munca”, este corectarea sistemului Tabernacolului. Nimic mai mult. Sunt nouă munci în munca Tabernacolului; restul nu este nici muncă, nici meşteşug.
Norul
„Norul” indică ascunderea. Creatorul Se ascunde pe Sine, iar dezvăluirea este în ascundere, atunci când vezi că El este ascuns. Sunt aici două contrarii, motiv pentru care ne corectează. Norul ne conduce, și Moise a intrat în nor.
Donaţia
O „donație” către Creator înseamnă că, cu cât creștem mai mult importanța Creatorului în ochii noștri, adică importanța calității iubirii și a dăruirii, cu atât mai mult putem evolua.
Tabernacolul și Cortul Întâlnirii
Sufletul conține un Kli (vas) extern. Deși acesta conține multă Lumină, este Lumina înconjurătoare. Există, de asemenea, mai multe Kelim interioare (pluralul lui Kli), care sunt Tabernacolul. Asemănător lumii noastre, avem în noi un Șoreș, un Neșama și un Guf (o rădăcină, un suflet și un corp) dar și Levuș și Heihal (îmbrăcăminte și lăcaș/sală) care sunt restul lumii. Acesta este modul în care suntem construiți, modul cum percepem Kli-ul în care suntem. Totul este, însă, în noi, chiar și atunci când ni se pare că este în afara noastră.
Același lucru este valabil pentru Tabernacol. Este un Tabernacol interior, înconjurat de Cortul Întâlnirii, de o curte și multe alte detalii. Când începem să le observăm și să le studiem, înţelegem că fiecare element este într-adevăr o formă unică de muncă.
Din Zohar: Ramuri frumoase, bucuria întregului Pământ
Frumusețea lumii și viziunea asupra lumii nu au fost cunoscute lumii până când nu a fost construit și instalat Tabernacolul, iar Chivotul Legământului nu a intrat în sălaşul sfânt. Din acel moment, viziunea a tot, a Divinităţii, a fost cunoscută întregii lumi și lumea a fost pusă în ordine. Cei drepţi vin în Tabernacol și în chivot până când ajung la punctul de mijloc care este acolo, adică „Ramurile frumoase, bucuria întregului pământ (…).” Odată ajunşi acolo, chivotul a fost început și a spus: „Acesta este în veci locul Meu de odihnă; aici voi sălăşlui, pentru că a fost vrerea mea.”
Zohar-ul pentru toți, Pekudei (Iată Socoteala), pct.42
Când ajungem în acest moment extraordinar, nu este nimic mai sublim. Suntem în contact și Dvekut (contopire) cu Creatorul și ni se revelează scopul pentru care am muncit atâta timp. De acum înainte, până la sfârșitul corectării, vom întări doar punctul Dvekut.
Astăzi, lumea este într-o criză. Este începutul înclinației spre conexiune. Mai exact, este începutul revelării Înțelepciunii Cabala. Este scris: „Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia, 31:34).
Cu alte cuvinte, toată lumea va ști despre Creator. Aceasta este înțelepciunea despre care a fost scris: „Ci toți Mă vor cunoaște” (…) „căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele”(Isaia 56:7).
Cu alte cuvinte, Tabernacolul, cortul, Templul al III-lea, toate dorințele, tot ceea ce există în univers vor realiza conexiunea și corectarea. Este scris despre aceasta: „Îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” (Isaia, 56:7).
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)