(Geneza, 47:28 – 50:26)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
În porțiunea VaYehi (Iacov a trăit), Iacov și fiii săi i se alătură lui Iosif în Egipt. Când i se apropie timpul să moară, Iacov îl cheamă pe Iosif și îl pune să jure că îl va îngropa în țara lui Israel și nu în Egipt. Iosif îi cere ca, înainte de a muri, să-i binecuvânteze pe cei doi fii ai săi, Efraim și Manase. Iacov îi binecuvântează și spune că vor fi precum fiii lui, Ruben și Simeon. Ulterior, Iacov îi binecuvântează şi pe ceilalți fii și le poruncește să-l îngroape în peștera Mahpelah, în țara lui Israel.
După moartea lui Iacov, Iosif primește permisiune specială de la Faraon să meargă și să-l îngroape pe tatăl său în țara lui Israel. Iosif se duce în Canaan cu frații săi și cu toți bătrânii Egiptului, ajunge la Peștera Mahpelah, îl înmormântează pe Iacov și apoi se întoarce în Egipt.
Pe drum, frații lui se tem că se va răzbuna împotriva lor pentru că l-au vândut ca scalv, dar Iosif le linişteşte temerile. El le promite că va rămâne pentru totdeauna fratele lor și nu dușmanul lor.
Binecuvântarea lui Iacov se va împlini, iar Manase și Efraim au mulți copii. Spre sfârșitul porțiunii, Iosif este gata să moară. El îi cheamă pe frații săi și le spune cum Creatorul îi va scoate pe ei și pe fiii lor din Egipt și, le ordonă să-i ia oasele și să le îngroape în țara lui Israel.
Comentariu
Tora ne învață cum să ne dezvoltăm sufletele. Inițial, avem doar punctul din inimă. Acesta apare atunci când începem să ne întrebăm despre motivul și semnificația vieții. Prin aceste întrebări, începem să înţelegem că viața nu înseamnă numai să trăieşti aici, în această lume, în jur de șaptezeci de ani. Mai degrabă, această viață ne-a fost dată ca o oportunitate pentru a ne dezvolta sufletul.
Sufletul se dezvoltă din înclinația rea, căreia i se opune „Lumina Reformatoare”. Cu alte cuvinte, dacă vom corecta înclinația rea folosind Lumina Reformatoare, ne dezvoltăm sufletul. Acesta este modul în care înclinația rea devine înclinație bună.
Această corectare nu se referă doar la existența unor relații umane bune. Mai degrabă, prin Lumină, începem totodată să trăim experienţa Lumii Spirituale, Sfinţenia, după cum este scris: „Vei vedea lumea ta în viața ta”( Talmudul babilonian, Masehet Berahot, 17a).
Porțiunea se referă la cele trei forțe primare: Avraam, Isaac și Iacov, care sunt Hesed, Gvura și Tiferet. Aceste forțe există în sufletul fiecăruia dintre noi sau în sufletul comun numit „Adam”. Avraam și Isaac sunt două linii opuse – dreapta și stânga, Hesed și Gvura – în timp ce calitatea Iacov din noi, patriarhul senior, îi include pe Avraam și Isaac în ea, fiind linia de mijloc, numită Tiferet. Folosind calitatea Iacov, adică cele două forțe care există în ea, suntem îndrumați pentru prima dată spre modul corect de corectare a sufletului.
„Fiii lui Iacov” sunt calitățile care izvorăsc din calitatea lui Iacov, calitatea de mijloc, care folosește toate forțele Naturii pentru a dezvolta sufletul din lăuntrul nostru, partea cea mai înaltă din noi. Structura de Sfirot se termină cu calitatea lui Iosif – fundamentul care cumulează în noi toate calitățile anterioare: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah și Hod.
Iosif cel drept este numit Yesod (temelia, fundamentul) pentru că „cel neprihănit are temelii veşnice” (Proverbe, 10:25). Lumea este structura care operează în relația cu Malhut și întregul Israel, faţă de toate dorințele noastre.
Dorințele noastre sunt Egiptul, egoismul din noi. Dacă poziționăm corect această structură superioară care conține Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod, putem acționa corect asupra Egiptului din noi, asupra lui Faraon, înclinația rea, egoismul nostru.
Porţiunea descrie începutul muncii reciproce cu acea parte Divină din noi, care include patriarhii până la Iosif inclusiv. Munca reciprocă include toate calitățile lui Israel, care coboară în egoism și operează în el. În acest fel, Tora ne învață cum să lucrăm cu noi înșine, cum să găsim în noi toate calitățile sublime ale celor nouă Sfirot superioare, care se termină în Yesod – Iosif – dăruind lui Malhut, a zecea Sefira – Faraon.
Iacov este partea superioară a calităților Creatorului – Avraam, Isaac și Iacov – care sunt triunghiul superior: Hesed, Gvura, Tiferet. Calitățile lui Nețah, Hod și Yesod sunt triunghiul inferior. Acestea sunt calitățile neamului lui Iacov și a fiilor lui Iacov, inclusiv Iosif. Când aceste calități operează în mod corespunzător în Egipt, Egiptul are garantată abundența și toată lumea este fericită și în dezvoltare.
Moartea lui Iacov marchează încheierea sarcinii părții superioare a structurii sufletului, care a fost îndeplinită prin Iosif în Egipt. Iacov este linia de mijloc. Când această calitate coboară în Egipt, prin Iosif, și tinde către egipteni, Egiptul se îmbogăţeşte și toată lumea, inclusiv Faraon, sunt mulțumiţi.
Pe măsură ce are loc acest lucru, forțele de dăruire intră în Egipt și se dezvoltă treptat în dorința egoistă de a primi, iar forța de dăruire înțelege că poate câștiga de la ea, de exemplu, prin a face schimburi cu alții sau prin a a avea preţuire din partea altora. Este similar comerțului internațional de astăzi, care se conduce după sentimentul că putem beneficia reciproc de el. Aceasta este o dezvoltare a calităților de dăruire, care încă lucrează cu calitățile de primire.
În felul acesta, calitatea lui Iacov coboară în Malhut, în Egipt, la dorinţa generală de a primi. Această calitate este ca un cal troian care pătrunde în egoismul nostru. Dorinţa de a primi oferă egoismului totul pentru propria sa încântare. Egoismul se bucură de calitatea dăruirii care lucrează în el pentru propriul său beneficiu, precum și de sentimentul că totul funcționează fără probleme. Aceasta continua, însă, până când ajungem în ziua de azi, când ne aflăm într-o stare în care simțim că ceva s-a încheiat.
Un lucru asemănător s-a întâmplat în Egipt: Iacov a murit și bătrânii din Egipt, cu binecuvântarea lui Faraon, l-au dus în țara Canaan, în Peştera Mahpelah, unde a fost îngropat de fiii săi. Numele peșterii semnifică Hahpalah (dublare), deoarece există două lumi în acea peșteră – Bina și Malhut – care s-au cuplat împreună.
După o vreme, când fiii lui Iacov s-au întors în Egipt, istoria s-a repetat cu Iosif. Dar, spre deosebire de Iacov, Iosif a rămas în Egipt și abia după ceva vreme i s-au luat oasele de acolo.
Astfel, osul, fundamentul insuflat în Egipt – calitățile de dăruire care lucrează cu dorința egoistă de a primi – ne duce în cele din urmă într-o stare de disperare, la cei șapte ani de foamete. După toate aceste probleme, ne dăm seama că trebuie să ne separăm de egoism. Acesta este momentul în care începe procesul de ieșire din egoism.
Două forțe apar din calitatea lui Iosif: Efraim și Manase. Ei primesc binecuvântarea lui Iacov, ies din triunghiul superior către cel inferior și operează în Egipt. Înainte de moartea sa, Iosif le-a spus oamenilor din jurul lui că, în timp, toți vor ieși din Egipt și că motivul pentru care au intrat au fost să ia din el tot ce putea fi corectat, cu excepția inimii de piatră.
Totul poate fi scos din Egipt, cu excepția lui Yesod al ultimului rău, pe care nu îl putem corecta până la sfârșitul corectării. De aceea este scris că „vor ieşi de-acolo cu mari bogăţii”. (Geneza 15:14).
Iosif a murit pentru ca noi să putem dobândi recunoașterea răului. Atunci când ne dezvoltăm egoist, devenim detașați de tot ceea ce este bun şi care ar putea genera combinația dintre calitățile de dăruire și calitățile de primire. Ajungem într-o stare de disperare, de uscăciune și, în final, în starea în care „copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite”. (Exodul 2:23). Asta se întâmplă când începe exodul nostru.
Întrebări şi răspunsuri
Porțiunea conține un element repetitiv – binecuvântarea înaintea morţii. Iosif îi cere lui Iacov să-i binecuvânteze pe fiii lui, iar Iosif îi binecuvântează la rându-i pe fiii săi. Moartea semnifică încheierea unui grad. Ce semnificaţie are binecuvântarea fiilor și nepoților?
Un grad care s-a încheiat devine gradul următor și noul grad vine în locul lui. Noul grad este mult mai consistent, cu o dorință mai mare și cu împliniri mai mari. Patriarhii au fost mari – au excelat prin puritatea lor. Noi suntem ultimii, în schimb facem acum munca cea mai mare.
Fiecare grad îl binecuvântează pe următorul, dându-i toate amintirile (Reșimot), toate puterile sale, și îl sprijină din interior, de jos. Aceasta se numește „îngroparea oaselor” gradului. În suflet se află Moah (măduvă), Ațamot (oase), Ghidim (tendoane), Basar (carne) și Or (piele), care sunt cinci discernăminte. Îngropăm Ațamot o data cu gradul, așa se construiește și continuă gradul următor.
Binecuvântarea este de fapt Lumina Hasadim, pe care nivelul inferior o transmite celui superior. Cu alte cuvinte, este Ohr Hozer (Lumina Reflectată), Masah (ecranul) și Ohr Hozer. Toate calitățile de dăruire pe care le-am obținut în gradul precedent se mută cu noi la următorul grad. De fapt, nu mai este nimic de luat de la o stare la cealaltă, în afară de forța de dăruire care a fost dobândită, forța iubirii, a renunțării.
Dar acest lucru nu ajută în noul Aviut (grosieritate, dorinţă de a primi), deoarece copiii au un Aviut mult mai mare. Deci, cum ajută, în noua dorință, binecuvântarea tatălui, care se află la un nivel mai mic de Aviut?
Acest lucru depinde de fii. Există mult mai mult în tată decât în fii, dar tatăl nu poate actualiza acest Aviut. Prin urmare, el dă ceea ce are pentru fiii săi și, dacă știu cum să lucreze cu el, vor folosi ceea ce au primit pentru a evolua.
Fiii nu au mai mult decât Aviut-ul pe care l-au primit de la părinții lor. Cu toate acestea, tocmai datorită Aviut-ului lor mai mare – dorinţei lor mai mari de a primi, egoismului lor – ei pot actualiza o potențială forță de dăruire din această binecuvântare, în funcție de cine sunt ei.
Cum știe cineva că este pe cale să moară, cum a fost cu Iacov și cu Iosif?
Când se termină un grad. În corporalitate, starea spirituală afectează starea corporală. În spiritualitate există un proces, în grad, ce poartă numele TANTA (Ta’amim, Nekudot, Taghin, Otiot – literele ebraice și caracteristicile lor). Expansiunea Luminii și plecarea ei sunt treptate. Mai întâi, există sfărâmarea (Bituș) interiorului și exteriorului în Parțuf-ul (fața) sufletului, în interiorul sufletului.
În acea stare, se consideră că cineva a încetat să mai lucreze datorită incapacității sale de a continua să se corecteze. Pentru a continua corectarea, trebuie să o iei de la capăt, să începi o nouă perioadă, să pătrunzi din nou în dorința egoistă de a primi, dar mai profund și cu forță mai mare.
Toți suntem alcătuiţi din patru Behinot (faze) ale Luminii Directe (Ohr Yașar), sau din numele HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey). Totul se împarte în realitate în cinci faze: rădăcina, apoi cele patru Behinot, HaVaYaH. De aceea trebuie să reîncepem, de aceea există viață și moarte – un proces de intrare și de plecare a Luminii, deoarece nu putem face corectarea deodată într-o singură „zi”, ci sunt necesare multe acțiuni (zile) pentru a realiza corectarea generală.
Noi suntem cei care facem corectarea sau Lumina este cea care face schimbarea în noi?
Lumina face corectarea în noi, dar se întâmplă în funcție de cererea și nevoia noastră. Aceasta este ceea ce numim „munca” depusă de noi. Nu avem forţa, dar avem puterea de a decide și a recunoaște și totodată de a vrea să se întâmple.
Din Zohar: Iată, Tatăl tău este bolnav
Este scris: „Lui Iosif i s-a spus: Iată, tatăl tău”, aparținând lumii următoare, Zeir Anpin (ZA) în Mohin de Bina, numită „lumea următoare”, şi care dorea să facă bine fiilor Lui, astfel încât să iasă din exilul lor. Și dacă, în adevărul Tău, nu vei dori, adică nu-i vei găsi vrednici de asta, atunci Numele cu patru, „HaVaYaH este unul” („Domnul este unul”), te va corecta și Divinitatea se va întoarce la locul ei. Este aşa, deoarece dacă fiii nu sunt vrednici de mântuirea lor, ZA îi va corecta pentru a-i ridica în lumea următoare, care este Bina, și prin aceasta, unificarea într-un singur HaVaYaH, va fi restabilită.
Zohar-ul pentru toți, VaYehi (Iacov a trăit), pct. 37
Tot ce trebuie să facem din Peștera Mahpelah – conexiunea dintre Bina și Malhut – este să dublăm. Trebuie să ridicăm tot ceea ce este în interiorul lui Malhut, să o sfințim în Bina, adică binecuvântarea, apoi să le combinăm elementele astfel încât Bina și Malhut să fie ca una. Acesta este sensul conectării cerului și pământului. Prin aceste acțiuni pe care le întreprindem între Bina și Malhut, noi ne corectăm pe noi înşine. În cele din urmă, când toate aceste acțiuni vor fi fost făcute, tot răul din noi va fi corectat în bine.
Această porțiune conține mai multe intrări și ieșiri din Egipt în Israel. Iosif a intrat în Egipt; frații au plecat și apoi s-au întors; Iosif a mers să-l îngroape pe Iacov în Israel, apoi s-a întors în Egipt. Așa se conectează calitățile celui de sus cu cel de jos?
Desigur. În fiecare moment, efectuăm corectări minuscule între cele nouă Sfirot, calitățile Creatorului, și a zecea Sefira, Malhut, calitatea creaturii, a omului, a egoismului. Chiar și cel mai obișnuit om este supus corectării, trecând prin diverse stări. De aceea există „timp” în lumea noastră. Corectările se petrec, însă, fără ca noi să fim conştienţi de ele.
Din cauza disperării și a frustrării față de ceea ce se întâmplă în lume, începând cu această generație, vom înţelege treptat că trebuie să facem schimbări. În lumea aceasta, schimbările se manifestă în modul în care ne raportăm unul la celălalt. Trebuie să punem în practică iubirea pentru ceilalţi, să ne corectăm pe noi înşine și relațiile dintre noi și să servim ca exemplu pentru omenire, să fim o Lumină pentru neamuri ( „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, să fii Lumina neamurilor” – Isaia 42:6).
Dacă îi tratăm bine pe ceilalţi, vom activa astfel forța Bina, forța Iosif, sau chiar forța Iacov și a Patriarhilor față de Malhut, adică faţă de restul lumii.
Dar dorinţa de a primi nu se schimbă, aşadar rămâne ea mereu „motorul” nostru?
Dorința de a primi nu se schimbă, ci doar modul în care o folosim. Ea rămâne mereu motorul nostru. Folosind dorința de a primi, putem face tot atât de mult bine pe cât facem rău, în funcție de modul în care o folosim.
Dar dorința de a primi este întotdeauna motivată de gândul că o răsplată ne așteaptă la sfârșit, în timp ce în dorința de a dărui este contrariul.
Dăruirea este răsplata. Până acum, am crezut că am putea realiza orice, că am putea să cucerim spațiul și să realizăm lucruri deosebite în fiecare domeniu. Astăzi, vedem că avem „totul”, dar totul este gol. Din momentul inversării modului de utilizare a dorinței, găsim o cale de a progresa favorabil. Schimbăm pur și simplu maniera în care ne folosim egoismul, de la înclinația rea către înclinația bună, folosind Lumina Reformatoare.
Cu alte cuvinte, tot ce ne trebuie este să ne schimbăm valorile?
Corect, trebuie doar să ne schimbăm valorile. Apoi, când toți ne conectăm, ca un om cu o singură inimă, iubind aproapele nostru ca pe noi înșine, vom descoperi viața spirituală.
Se pare că un astfel de proces există astăzi în lume. Este calm, apoi o lovitură, după care unii încearcă să revină la cum a fost înainte, în timp ce alţii bâjbâie în întuneric, întrebându-se ce va fi cu viitorul lor. Aceasta este conexiunea care apare astăzi?
Da, pentru că nu putem accepta toate schimbările dintr-o dată. Se întâmplă astfel pentru ca noi să înțelegem, să creştem obișnuiți cu ceea ce a fost și apoi să evoluăm. Modul nostru actual de a gândi și modul nostru de viață, în comparație cu ceea ce eram acum o mie de ani, sunt radical diferite. Nu putem înțelege cum trăiau oamenii atunci. Nu este ca şi când am călători într-o altă parte a lumii; erau oameni complet diferiți. De aceea, procesul de evoluţie durează mii de ani. Deși astăzi evoluăm mult mai repede, este încă imposibil să acționăm rapid.
La fel este şi în mecanică; dacă vrem să transmitem cantități mari de date, avem nevoie de frecvențe înalte, de multe impulsuri. De aceea este evident că această criză nu se va termina imediat, ci se va prelungi, ne va lăsa și apoi se va întoarce. Dar, cu fiecare revenire, o vom înțelege mai profund.
De obicei, loviturile nu vin câte una şi să le trăim perioade lungi de timp. Dacă ar fi fost aşa, ne-am fi obișnuit cu ele. Dorința de a primi se obișnuiește cu orice, chiar şi cu o presiune constantă. Ea începe să se protejeze și nu mai simte loviturile. Numai pentru faptul că există întreruperi, putem reflecta și înţelege cauzele, iar data viitoare ne vom raporta la realitate într-un mod complet diferit. De fiecare dată, recunoașterea propriului nostru rău se adâncește și, atunci când apare, înțelegem mai bine totul, făcând legătura cu o cauză, dar și cu posibilele consecinţe inclusiv cele dorite, iar acest fapt ne oferă libera alegere.
Termeni
Moartea
„Moartea” este o stare de plecare a Luminii de la suflet. Aceasta nu se referă la moartea corpului nostru alcătuit din proteine, deoarece Tora nu se ocupă de viața trupului fizic, ci de suflet, de umplerea cu Lumină. Dorința noastră este plină de Lumina Superioară, numită „viață”. Plecarea Luminii se numește „moarte”. Oamenii din lumea noastră sunt rupţi de viață. De aceea este scris că cei răi în viața lor sunt numiți „morți”( Talmudul Ierusalmitean, Masehet Berahot, Pg. 15b).
Cu toate acestea, cei care dobândesc sufletul folosind Înțelepciunea Cabala, care atrag Lumina Reformatoare, sunt cei care dobândesc Arvut (garanția reciprocă), iubirea pentru ceilalţi. Ei au un Kli (vas), un recipient în care să descopere Lumina Superioară, Sfinţenia, care este viața.
Binecuvântarea
O „binecuvântare” este forța de dăruire pe care o primim, prin care începem să simțim Lumea Superioară. Lumea Spirituală este în întregime binecuvântare, adică Bet (prima literă din cuvântul Braha – binecuvântare), este în întregime Bina. De aceea Tora începe cu litera Bet, cu Braha.
Culcat
„Culcat” este o stare în care încetezi să mai lucrezi cu Roș, Toh și Sof (cap, corp și sfârşit), adică în poziție verticală, când ai Lumină care te dezvoltă de sus în jos. Atunci când Roș, Toh și Sof sunt la același nivel, iar luminile NRNHY s-au îndepărtat, ceea ce rămâne este doar „un buzunar de viaţă”.
Peștera Mahpelah
Legătura dintre Bina și Malhut se numește Mahpelah. Dorința de a primi și dorința de a dărui stau împreună la nivelul Malhut, și acolo se află intrarea în Lumea Superioară, lumea lui Bina. De aceea, pe de o parte, este o înmormântare, iar pe de altă parte este o ușă către eternitate.
Frica (de răzbunare)
Frica este că, Iosif nu va putea folosi corect calitățile pentru a corecta Egiptul, el ar putea să le subestimeze și să nu reuşească să le utilizeze la întregul lor potențial. Fiecare dintre fiii lui Iacov este o formă de dăruire, doar că nu este conectat cu Egiptul, adică cu Malhut.
Numai Iosif, care cumulează cele nouă Sfirot, le poate conecta pe toate cu Malhut. Fără el, lor le este teamă, pentru că depind de el. Fără el, este ca și cum nu se vor împlini pe ei înşişi. Se tem că nu va exista o conexiune corectă fără Iacov, care plecase pentru că era deținătorul liniei de mijloc.
Se tem, de asemenea, că Iosif nu va avea suficientă putere pentru a-i lua pe toți fiii dintre el și Iacov. Cel de sus este Iacov, iar cel de jos este Iosif, iar toate calitățile intră în egoismul omului, în Egipt. Asta este modul în care acestea funcționează.
Din Zohar: Egiptul este îndoliat
Atât timp cât Iacov a fost în Egipt, țara fiind binecuvântată din cauza lui, Nilul va curge şi va uda pământul, iar foametea va înceta datorită lui Iacov. De atunci, egiptenii au ţinut doliu și l-au pomenit.
Zohar-ul pentru toți, VaYehi (Iacov a trăit), pct. 816
Iacov și Iosif au adus binecuvântarea în Egipt. Când ei au murit – când acest grad s-a încheiat – a venit recunoașterea răului, cei șapte ani de foamete. Deși era abundență, nu era împlinire și nu mai rămăsese decât un singur lucru: o nouă dorință, mai mare, care a îndreptăţit exodul din Egipt.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)