(Geneza, 18:1 – 22:24)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
REZUMATUL PERICOPEI
Fragmentul VaYera (Domnul a apărut) începe cu povestea celor trei îngeri care au venit la Avraam și i-au spus Sarei că va avea un fiu. Sara a râs, deoarece credea că era prea bătrână ca să poarte copii. Şi totuși, ea a avut un fiu, al cărui nume a fost Yţhak (Isaac), numit astfel după râsul ei (râs – Ţhok).
Îngerii îşi continuă drumul pentru a distruge orașele Sodoma și Gomora, deoarece acolo fuseseră săvârşite multe păcate. Lot și familia lui sunt lăsaţi să scape, dar soția lui Lot nu ascultă ordinele îngerilor. Ea se întoarce să privească înapoi și devine un stâlp de sare. Lot și cele două fiice ale sale ajung la o peșteră. Fiicele lui Lot erau sigure că ei sunt singurii supraviețuitori din lume, așa că îl păcălesc pe tatăl lor pentru a avea copii cu ele.
Mai departe în fragment, ca urmare a cererii Sarei, Avraam îi alungă pe Hagar și pe Işmael în deșert; Creatorul îi comandă lui Avraam să-și sacrifice fiul, pe Isaac, dar în ultimul moment, un înger opreşte execuția. Avraam ia un berbec pe care-l găseşte prins într-un tufiș și-l oferă ca jertfă Creatorului în locul fiului său.
Comentariu
În „Prefață la Cartea Zohar”, una dintre introducerile lui Baal HaSulam la Cartea Zohar, el oferă o explicație specială a percepției noastre asupra realității. Explicația descrie modul în care percepem realitatea în care trăim și cum ne reprezentăm locul în care ne aflăm acum ca o imagine a emoțiilor, înfățișate ca solid, lichid și gaz.
Zoharul și Înțelepciunea Cabala explică faptul că datorită felului în care percepem realitatea – cu calitățile și simțurile noastre – reacționăm la ceva din afara noastră, fenomen pe care noi nu-l cunoaștem obiectiv și pe care îl transformăm subiectiv în diverse culori și materiale. Cu toate acestea, trebuie să dobândim noi simțuri pentru a ajunge la o percepție superioară a realității, deasupra simțurilor noastre. În acest fel vom descoperi Lumea Superioară.
Cartea Zohar ne vorbește în „limbajul ramurilor”, folosind termeni din lumea noastră. Ea ne spune cum putem dobândi noua formă, care se află deasupra lumii noastre şi cum ni se poate imprima noua formă. Uneori conceptele noastre ni se par reale, cum ar fi „stâlpul de sare”, prefacerile din Sodoma și Gomora sau povestea celor trei îngeri; însă trebuie să interpretăm textul „un verset nu este o exprimare ad-literam” (Masehet Yebamot, 24a). Va trebui, însă, să ne străduim să înţelegem aceste concepte ca pe nişte relații dintre noi şi sufletul comun.
Evenimentele din acest fragment nu sunt doar întâmplări istorice; ele sunt surse pentru înţelegerea conexiunilor dintre noi. Rolul acestor surse este de a-i învăța pe cei care doresc să evolueze și să se ridice la un nou nivel de a percepe realitatea. Acestea arată modul în care să ne cercetăm dorințele, calitățile, forțele și conexiunile dintre ele. În acest fel, în baza lor, putem să configurăm acea percepție a realității numită aici „VaYera”.
Cu fiecare fragment, trebuie să ne ridicăm mai sus până ajungem să intrăm în țara lui Israel, unde toate dorințele noastre au drept scop dăruirea, în Dvekut (contopire), astfel încât să putem începe cu adevărat munca. Tora dezvăluie Lumina care reformează, astfel încât să putem evolua de la primirea Torei până la intrarea în țara lui Israel – stare în care putem lucra cu întreaga substanță a Creației, cu toate dorințele noastre în modul cel mai propice. Cuvântul Ereț vine din cuvântul Rațon (dorință) iar cuvântul Ysrael (Israel) vine din cuvintele Yaşar El (direct la El – Dumnezeu).
Cei trei îngeri sunt trei forțe care există în interiorul nostru: dreapta, stânga și mijlocul, prin care avansăm. Există Avraam cel din noi, linia dreaptă. Avraam are pe de-o parte Klipa (coajă) din dreapta, care sunt Hagar și Işmael, dar și Klipa (coajă) din stânga, care sunt Isaac și Esau, cu care dobândim linia de mijloc, adică Iacov, ca încheiere a procesului de corectare.
Omul își sortează toate forțele lui mentale din acele calități care au drept scop dăruirea, și din calitățile care au drept scop primirea. La mijloc, între ele, se găseşte combinația echilibrată a forțelor: forța Hesed (Mila) – dreapta, adică Avraam, și forța Gvura (Cutezanță/ Eroism) – stânga, adică Isaac, în timp ce forțele îngerilor sunt Mihail în dreapta și Gabriel în stânga.
Trebuie să alegem profunzimea dorințelor cu care putem lucra, pentru că nu putem lucra cu toate dorințele noastre pentru dăruire. Deși fiecare Mițva (poruncă) de-a lungul drumului urmăreşte acelaşi scop „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, trebuie totuşi să examinăm toate dorinţele și să vedem dacă putem obține cu ele iubirea pentru ceilalţi. Dacă nu e posibil, vom evita folosirea acestora până când vom dobândi următoarea stare, mai bună.
Aceasta este raţiunea pentru care Avraam a trebuit să taie – o parte din dreapta și o alta din stânga – precum în cazul disputei dintre păzitorii vitelor lui Lot și păzitorii vitelor lui. Acolo, era destul de clar cine era din dreapta și cine era din stânga. În starea de Sodoma, există iarăşi un amestec, ce necesită o examinare similară.
Pe de o parte, Lot trebuie să fie scos de acolo. Pe de altă parte, dorința „feminină” a lui Lot trebuie eliminată. Un bărbat (masculinul) este forța de dăruire, în timp ce o femeie (femininul) este forța de primire. Aşadar, în urma examinării, din moment ce nu era posibil să se lucreze cu una din dorințele lui Lot, soția lui devine un stâlp de sare. Folosim sarea ca mirodenie în mâncare. Fără ea, mâncarea ar fi lipsită de gust, dar o vom folosi numai cu condiția să fie lipsită de viață. Apa este o stare de jumătate mort, jumătate viu. Sarea, care este în esență un mineral, este extrasă din pământ atunci când este complet lipsită de viață; nu este nici vegetal, nici animal.
Acesta este modul în care analizăm tot mai multe niveluri. Din legarea lui Isaac analizăm modul în care legăm linia din stânga și cum să prevenim ca această forţă să-şi folosească puterile din plin. Avraam, forța din dreapta, ține linia din stânga și o leagă, prevenind folosirea ei. El face asta tăind din propria sa parte de animal, păstrându-şi însă partea de vorbitor. Restul poate fi sacrificat ca ofrandă.
O altă formă de control este prin îndepărtarea părții din dreapta care nu se poate alătura stângii. Aceasta se manifestă prin alungarea lui Hagar și a lui Işmael. Prin muncă interioară serioasă, controlăm cu care forțe ale sufletului putem lucra și evolua de la un fragment la altul, de la un grad la altul.
Relativ la epoca noastră, ideea de Sodoma și Gomora seamănă cu abordarea din zilele noastre conform căreia: „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău.”. Cu alte cuvinte, asta este democrația și asta este libertatea individuală și fiecare este pentru sine. În mod clar și fără echivoc, în prezent nu ne îndreptăm către o conexiune în care să fim „unul pentru toţi şi toţi pentru unul” sau eu să fiu pentru tine și tu pentru mine. Astăzi nu există nici un angajament emoțional, pentru a-i ajuta sau a te lega strâns cu ceilalţi. Este la fel cum a fost în Sodoma și Gomora.
Chiar de la început, ni se spune că, dacă vrem să evoluăm pe calea corectării sufletului, trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unul la celălalt. Relațiile noastre trebuie orientate spre conectare. „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău” este legea Sodomei. Chiar dacă ni se pare că este o atitudine respectabilă, în care nimeni nu se amestecă în treburile vecinilor, această atitudine contravine scopului creației, care este acela de a fi „un om cu o singură inimă” (Rași, Exodul, 19b), de a ne uni într-un singur sistem. Acesta este motivul pentru care astăzi Natura ni se înfăţişează ca un sistem integral, circular, în care suntem cu toții, inevitabil, conectaţi, complet opus legii Sodomei.
Porţiunea Va Yera (Domnul a apărut) ne învață ce putem reţine din calitatea de Sodoma, chiar dacă soția lui Lot, cele două fiice ale sale și Lot însuși ne stau în cale. Nu contează că va trebui să continuăm să îi corectăm în ce priveşte păcatele lor din peșteră. Ceea ce contează este că, încă de la începutul corectării noastre, trebuie să abandonăm legea după care: „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău.”
Astăzi, lumea se află exact în aceeași situație. De aceea trebuie să distrugem relațiile care au fost între noi bazate pe bani și pe conexiunea egoistă a lui a da şi a lua. În schimb, trebuie să construim un sistem asemănător cu sistemul integral care apare în acest moment la nivel mondial, un sistem în care suntem interdependenți. Dependența noastră este similară cu cea dintr-o familie, în care nu există calcule financiare, ci mai degrabă emoționale, în care ne apropiem mai mult unul de celălalt și devenim ca „un om cu o singură inimă”.
În prezent, legea Sodomei, cea a lui „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău”, caracterizează căderea atât a comunismului, cât și a capitalismului. Nu ne aflăm astăzi într-o stare de tipul „dai ce poţi și iei ceea ce ai nevoie”, cum au proclamat comuniștii. În schimb, suntem într-un proces în care trebuie să ieșim din starea de Sodoma fără să distrugem totul. Mai degrabă, trebuie să răsturnăm ceea ce există și să reconstruim pornind de la discernământul anterior, deoarece totul a fost creat dintr-un motiv, fiindcă nimic inutil nu a fost creat în lume.
Chiar și lucrurile care par a fi cele mai rele posibil pot fi transformate în bine, în funcție de modul în care le folosim. De exemplu, un șarpe otrăvitor contribuie cu veninul său pentru a produce multe medicamente. De fapt, șarpele este simbolul medicinii.
Este scris în Cartea Zohar că atunci când căprioara vrea să dea naștere unui suflet, șarpele vine și o mușcă, și numai atunci ea naște. Este imposibil să generezi ceva – fie un nou grad, fie un nou suflet – fără mușcătura șarpelui.
Astăzi suntem într-o situație foarte specială, un moment critic, o inversiune prin care trebuie să trecem. Este similar inversiunii care are loc înainte de naștere, când fătul se întoarce într-o poziție cu capul îndreptat în jos. În felul acesta ieșim la iveală dintr-o lume în alta. Această inversiune simbolizează atitudinea noastră față de lume și față de ceilalţi; totul devine inversat.
Aceasta este și inversiunea Sodomei și a Gomorei, prin care trebuie să trecem în relaţiile noastre – pornind de la „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău”. Dacă o recunoaștem și o înțelegem, vom trece ușor prin ea. În caz contrar, vom trăi această experienţă ca pe o suferință venită din partea forțelor Naturii.
În prezent, Tora ne îndeamnă să ne raportăm la ceilalți după regula: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”(Masehet Șabat,31a). Trebuie să fim foarte clari în legătură cu această atitudine și să nu o comparăm în mod greșit cu legea Sodomei, „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău”.
„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” nu înseamnă că doar eviți să faci rău altora. Înseamnă, mai degrabă, că trebuie să te relaţionezi cu alții, astfel încât să nu le poți face rău, în ciuda egoismului tău și a voinței tale de a primi. Această atitudine este numită „dorința de milă”. Totuși, aceasta nu este încă o atitudine de iubire, ci este așa cum a spus bătrânul Hilel unui ateu – unul care voia să se apropie de adevăr în timpul în care putea sta într-un picior – aceasta este doar prima parte. În a doua etapă, după cum spune Rabinul Akiva, îi tratăm pe ceilalţi după porunca „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”(Talmudul Ierusalmitean, Nedarim, cap.9, 30b). Acestea sunt cele două etape, iar acum trebuie să o punem în aplicare măcar pe prima.
Este aşadar evident că lumea intră pe calea corectării coercitive, simțind distrugerea, criza și problemele. Acestea sunt zilele lui Mesia, în care este gata să se nască o nouă lume în faţa noastră.
Întrebări şi Răspunsuri
Starea de Sodoma și Gomora, de „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău”, pare mai bună decât situația noastră actuală. Cel puțin în Sodoma, oamenii nu furau unul de la altul. Ne aflăm cu adevărat într-o situație mai gravă decât cea a sodomiților?
Situația noastră este mult mai rea decât în Sodoma și Gomora! Ideologia occidentală a lui „Ce-i al meu este al meu; ce-i al tău este al tău”, spune de fapt, „Nu interfera cu afacerile altora”. Acesta subliniază intimitatea și libertatea individului. Această atitudine este ceea ce a creat situația noastră cu adevărat nefavorabilă, așa că trebuie să depăşim asta și să mergem mai departe. Progresul nostru către noua lume este obligatoriu și venit de la Natură.
Trebuie să-i simțim pe alții pentru a evolua în noua lume?
Da, acesta este motivul pentru care am trecut prin faza deşertului. Cei patruzeci de ani în deșert au fost o etapă în care ne-am ridicat deasupra egoismului nostru, încercând să nu fim lipsiți de respect față de celălalt. Aceasta s-a manifestat în toate păcatele comise de copiii lui Israel în deșert. Fiecare păcat a avut o corectare proprie, în mod repetat și neîncetat.
În acest proces, dezvăluirea dorințelor profunde, corupte pe care le-au depășit copiii lui Israel, „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, este începutul tuturor lucrurilor. Acesta este modul în care trebuie să-i tratăm pe cei din lumea noastră. Este o sarcină foarte dificilă pentru că trebuie să ne ridicăm deasupra dorințelor noastre și deasupra naturii noastre.
De ce i-a dat Creatorul poruncă lui Avraam să-și omoare fiul?
„Sacrificarea” se referă la sacrificiul modului de viaţă al cuiva, care înseamnă să te bucuri de viață. Să te bucuri de viaţă înseamnă să te bucuri exploatând lumea.
Vrei să spui plăcere în detrimentul altora?
Întotdeauna ne comparăm cu ceilalți, este ceea ce vom avea de distrus în interiorul nostru și ceea ce va trebui să construim ca o atitudine complet nouă față de ceilalți.
Din Zohar: Și Domnul l-a încercat pe Avraam
„Cu siguranță trebuia să-i spună lui Avraam, căci el trebuia să fie inclus în Din (Judecată), deoarece înainte de asta nu exista în Avraam nici o Judecată (Din) și el era cu totul numai Hesed (Har). Dar acum apa s-a amestecat cu focul, Hesed cu Din. Până acum, Avraam fusese incomplet și a fost încoronat să facă judecarea și să-l corecteze pe Din la locul său, pentru că există iluminare Hohma (Înțelepțiune) numai pe linia stângă. Astfel, înainte ca Avraam să fie inclus în Isaac, linia din stânga, el era incomplet, adică îi lipsea iluminarea Hohma. Prin legare, Isaac a fost amestecat și astfel a fost încoronat cu iluminarea Hohma și a fost completat. De aceea este scris că prin legare a fost încoronat să facă judecata și astfel Din a fost corectat, înţelegând prin asta iluminarea stângii, în locul ei, când a fost inclusă în locul lui Avraam, în Hesed.”
Zohar-ul pentru toți, VaYera (Domnul a apărut), pct. 490
Se pare că există o problemă aici din perspectiva creaturii în relație cu Creatorul. Pe de o parte, Creatorul trebuie să creeze ceva în afara lui, o Nivra (creatură), de la cuvântul Bar – în afara gradului. Pe de altă parte, pentru a face bine creaturii, Creatorul trebuie să o ridice la un grad la care creatura este exact ca și Creatorul. Atunci cum se pot amesteca aceste contrarii într-unul, într-o persoană care este similară cu Creatorul, fără să fie identică?
Pentru a face acest lucru, este nevoie să fie create în om toate dorințele ale căror natură este opusă celei a Creatorului. Cele 613 dorințe din om sunt apoi construite prin intermediul celor 613 Lumini ale Torei, numite „613 căi ale Torei”. Când începem să lucrăm cu aceste dorințe de a primi pentru a dărui Creatorului, atunci ne corectăm pe noi înşine și primim pentru a dărui, ceea ce este dăruirea adevărată.
Rezultă că trebuie să facem corectări ample, odată ce ne ridicăm deasupra acelor dorințe față de care ne-am abținut și nu le-am folosit. Acesta este începutul corectării lui Avraam în relaţie cu Isaac. Analiza se efectuează pe linia de mijloc – recunoaștem cât de mult este posibil să primim și cât nu este posibil. Cu alte cuvinte, pe măsură ce urcăm scara nivelurilor, controlăm în permanență modul în care folosim voinţa de a primi pentru a dărui.
Cu toate acestea, este clar pentru noi că avem dorințe precum „soția lui Lot”, pe care trebuie „să le punem în așteptare”. Sarea nu se strică; aceasta poate fi folosită după o lungă perioadă de timp. Acesta este și modul în care folosim toate discernămintele din interiorul nostru, toate dorințele noastre.
Pe parcursul drumului, facem un fel de legământ – circumcizia, expunerea și „picătura de sânge”. Nu folosim cele mai mari dorințe din suflet, prepuţul, dar le lăsăm la sfârșitul corectării, când vom avea puterea de a le folosi corect, pentru a face bine celorlalți. Dacă le vom folosi acum, nu vom face decât să-i rănim pe ceilalți. Prin urmare, facem toate corectările dintre ele, cele pe care le-am numit „soția lui Lot”.
O „femeie” este dorința de a primi, egoismul omului. Ea este gata pentru dorința de dăruire care poate fi conectată la dorința de primire și este numită „soția lui Lot”. Lot este dorința de a dărui. Cu toate acestea, dorința de a primi nu poate funcționa cu dorința de a dărui, motiv pentru care omul trebuie să „înghețe” temporar dorința de a primi, iar dorința de a dărui aparent „va sări peste ea” până la următorul grad, când aceasta se va trezi.
Termeni
Îngerul
Un „înger” este o forță a naturii, cum ar fi gravitaţia sau electromagnetismul. Un înger este una dintre forțele sufletului nostru. Forțele sufletului nostru conțin dreapta, stânga și mijlocul, Gabriel, Mihail, Uriel, Rafael și așa mai departe.
Râsetul
„Râsul” este conectarea la un grad mai înalt la care încă nu ne putem conecta prin cunoaștere și înțelegere. Râdem de contrarii atunci când nu avem timp să le controlăm imediat.
Sodoma și Gomora
Sodoma și Gomora sunt dorințe care exprimă o atitudine față de alții definită prin „Ce-i al meu e al meu; ce-i al tău e al tău”. Este o atitudine care nu e orientată spre conectare; prin urmare, atunci când ajungem la următorul grad – începutul conectării noastre cu ceilalți – nu putem lucra cu ceilalți și trebuie să-i părăsim. În același timp, pornim să extragem dorințele, acele dorinţe care ne aparţin, adică Lot. La gradul următor, Lumina Superioară intră și începe să tindă spre noi, spre sufletul nostru, inversând aceste dorințe pe care le vom folosi mai târziu la nivelele următoare.
Să nu priveşti înapoi
Pare destul de simplu să nu te uiți înapoi. „Ce-i de aruncat să fie aruncat”, ni se spune și „ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple” deoarece, „nu este altul decât El” (Deuteronom 4:35), „Eu sunt primul și Eu sunt ultimul” (Isaia, 44: 6). Ce s-a întâmplat anterior nu ne priveşte pe noi și trebuia să se întâmple aşa cum s-a întâmplat. Nu trebuie să regretăm; trebuie să privim doar înainte.
Un stâlp de sare
Un „stâlp de sare” este o dorință pe care nu o folosim. Este o dorință pe care o punem în așteptare până când putem tinde către ea. Aici sunt suprinse toate acele dorințe pe care le-am îndepărtat și pe care aparent le-am aruncat – Işmael, Esau, Sodoma și Gomora, un stâlp de sare și așa mai departe. De fiecare dată când aparent ucidem regi sau națiuni, este vorba de fapt de corectări care se petrec în noi. Toate aceste dorințe se trezesc, apoi așteaptă să fie utilizate în mod corespunzător, după un timp, și mai ales având ca scop corectarea.
Alungarea
„Alungarea” este o dorință pe care nu o folosim. O alungăm, ne îndepărtăm de folosirea ei.
Legarea
„Legarea” se referă la limitarea, într-un fel, a utilizării dorinței astfel încât, după un timp, să o putem folosi. Este ca lumea lui Akudim (legată), în care mai întâi ţinem strâns toată Lumina Ein Sof (Infinitul), sau ca un mănunchi cu cele patru soiuri de Sukot.
Din Zohar: Și iată, trei bărbați
„Toți cei trei îngeri sunt necesari. Unul este pentru a-l vindeca de circumcizie, care este Rafael, vindecătorul. Un altul care să-i spună Sarei că va avea un fiu. Acesta este Mihail, de vreme ce el este pe partea dreaptă și toate binecuvântările și cele bune de pe partea dreaptă au fost date în mâinile lui.”
Zohar-ul pentru toți, VaYera (Domnul a apărut), pct. 54
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)