(Levitic, 1:1 – 5:26)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea VaYikra (Domnul a chemat), se referă la regulile sacrificiului și la preoții care slujesc în Tabernacol. Unele jertfe sunt opționale; unele sunt obligatorii. Unele dintre jertfe sunt arse pe altar până la cenuşă, iar altele rămân pentru preoți și pentru cel care dăruiește ofranda.
Regulile sacrificiului vorbesc despre „arderea ofrandei” pe care omul o aduce benevol dintre vite, oi sau păsări de curte. Există, de asemenea, un „dar ofrandă”, care se aduce benevol din flori. Există şi „jertfa de pace”, care se aduce dintre vite, oi, și capre. „Jertfa păcatului” este o ofrandă adusă de cel care a păcătuit din greșeală. Acela face o jertfă pentru ispășirea păcatului.
Comentariu
Fragmentul VaYikra (Domnul a chemat), ne învață despre munca sacrificiului, care constituie şi subiectul principal al Talmudului. Învățăm toate muncile din lucrările care se fac în Templu.
Când oamenii se apropie de scopul Creaţiei si de Dvekut (contopire) cu Creatorul – adică nivelul uman, o viaţă într-o lume cu totul fericită – şi trăiesc experienţa tuturor lumilor şi simt Natura ca fiind completă şi eternă, aşa cum a fost pregătită pentru noi, această apropiere se numește Korban (jertfă/sacrificiu), de la cuvântul Karov (aproape). Ne apropiem pas cu pas prin corectarea naturii noastre.
Sunt în noi 613 dorințe pe care trebuie să le corectăm una câte una, fiecare dorință cu toate părțile ei. Dorințele noastre se împart pe patru niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Munca sacrificiului ne învață cum să le sacrificăm și să le corectăm astfel încât să fie în dăruire și iubire. Regula muncii noastre este aceea de a ne corecta propria natură şi de a dobândi starea, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi; marea lege a Torei.” Astfel, devenim asemănători cu Creatorul și atingem nivelul de Dvekut cu El.
Corectarea dorinței egoiste de la a primi pentru sine la a dărui celorlalţi este numită „ofrandă”. Ofranda poate veni din mai multe surse. Poate fi din minerale, după cum este scris: „la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.” (Levitic 2:13) sau apă sau ulei. Poate fi și din vegetale sau plante procesate, cum ar fi pâinea. Dintre animale, sunt date ca ofrandă numai unele. Munca zilnică a preoților și Leviților în Templu este aceea de a sacrifica oile şi vitele.
Există jertfe pe care trebuie să le facem zilnic, la fel cum evoluăm, zi de zi, conform planului Creaţiei, într-un ritm predeterminat. Când nu respectăm procesul, forțele negative ne împing de la spate.
Ofrandele pe care nu le putem face – și anume dorințele pe care nu le putem corecta în a dărui celorlalţi – devin forțe negative care se manifestă ca probleme. Acestea ne împing de la spate prin suferință și se acumulează până când se declanșează sub formă de crize, asemănătoare crizei prelungite pe care o trăim în prezent.
O criză nu este o stare negativă, ci este rezultatul neglijenţei. Criza are loc pentru că suntem atât de preocupaţi de aspectele materiale, în loc să ne ridicăm deasupra lor, și pentru că refuzăm cu obstinaţie să ascultăm îndrumările cabaliștilor.
De fapt, criza este punctul unei renaşteri. Ea ne arată propria noastră incapacitate de a trăi conform vechii paradigme. Perspectiva noastră asupra vieții și atitudinea noastră față de valorile din viața noastră se frâng și se destramă, așa cum se întâmplă în educație, în relațiile de familie și așa mai departe.
Ordinea lucrării jertfelor este foarte importantă, deoarece explică modul în care evoluăm în viață. Dacă urmăm această ordine, şi viaţa noastră se vă desfăşura în ordine.
Dacă, în fiecare moment, corectăm tot mai multe părţi ale egoismului nostru, în altruism și iubire față de ceilalţi, în conexiune cu omenirea, cu Natura, ne apropiem de Creator – singura forță care există în realitate. În felul acesta, ne aflăm în echilibru cu El, și nu există o stare mai bună pentru noi decât aceasta. La urma urmei, în această stare nu avem nevoie de nimic și aparţinem unei lumi de fericire totală.
VaYikra detaliază ordinea de corectare a tuturor celor 613 dorințe egoiste, corupte într-o conexiune cu ceilalţi și, prin aceasta, în conexiunea noastră cu Creatorul. Este scris: „De la iubirea pentru oameni la iubirea pentru Dumnezeu”(Baal HaSulam, Scrierile lui Baal HaSulam, „Iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru om”, pct. 482). Înainte de a ne conecta cu ceilalți, trebuie, însă, să fim corect construiți înăuntrul nostru și trebuie să ne pregătim pentru conexiune, atât la nivel lăuntric, cât și în afară.
Să presupunem că cineva trebuie să fie „căsătorit”, adică să aibă o deficiență (hisaron). O femeie este o deficiență lângă un bărbat, o deficiență adaptată abilității de a o corecta. Partea feminină a unei persoane este ca o deficiență – partea stângă – în timp ce partea masculină este partea dreaptă, care completează femeia. Într-o stare de muncă în colaborare, se consideră că eşti „căsătorit”.
Bărbatul – care este mai sus decât femeia și dorește să evolueze şi să corecteze deficiența – aduce o ofrandă. Ofranda este și pentru partea feminină din om. Același lucru este valabil pentru toţi oamenii.
Munca de sacrificare este munca din Templu, Kli-ul comun al lumii în care ne exprimăm atitudinea față de Creator. Sunt multe detalii în această muncă: cum să sacrificăm, să ardem și să discernem toate părțile ofrandei.
Există o parte dintre noi care se bucură și o parte care este la fel ca „fumul”. Cuvântul „fum” este un acronim pentru Olam, Șana, Nefeș (AȘAN = fum) prin care depășim limitele lumii noastre, evoluând astfel spre scopul Creației.
Când omul începe să se conecteze și să se apropie de Creator prin ofrande, el devine mai potrivit cu Creatorul. De fiecare dată, una dintre cele 613 dorințe devine mai potrivită cu Creatorul. În acest fel, începem să simțim că sistemul din interior devine tot mai asemănător cu cel al Creatorului. Atunci, omul începe să-L înțeleagă, deoarece conține o părticică din El care, treptat, se extinde. Cu cât dorințele lui se apropie mai mult de o structură similară cu Dumnezeirea, cu atât mai mult Creatorul îl „îmbracă” pe om. Astfel, acesta devine mai asemănător Creatorului.
Prin sistemul tău intern, în care există deja o parte a Creatorului, începi să-L înțelegi și să-L cunoşti pe Creator. Poţi să-ţi figurezi și să-ţi imaginezi acel sistem, gânduri, dorințe și modul în care Creatorul se apropie de tine. Astfel, poţi înțelege din ce în ce mai mult propria ta atitudine față de Creator. Modelul pe care îl construieşti în tine îţi permite să fii în legătură cu Creatorul și în felul acesta devii OM (Adam).
De la începutul Creației până la sfârșitul ei, treci printr-un proces prin care trebuie să te corectezi și să te ridici din lumea ta, lumea noastră, în lumea Ein Sof (Infinit). Trebuie să o faci în tine, în structura ta interioară, astfel încât de fiecare dată să devii din ce în ce mai asemănător cu Forța Superioară. Aceasta este munca cu care se ocupă această porţiune.
Creatorul ne invită la această muncă, în speranța că umanitatea va răspunde. Întreaga muncă aparţine acelei părţi din noi numită „Israel” și despre care a fost scris: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6). Preoții sunt cei care conduc munca în Templu, aducând restul națiunilor la această muncă, astfel încât toţi să fie capabili să se corecteze.
Întregul Israel sunt priviţi ca fiind preoții, în raport cu restul lumii. VaYikra (Domnul a chemat) este în primul rând un apel către Israel, deoarece Israel sunt obligaţi să învețe restul omenirii cum să se apropie de Creator. S-a scris despre asta: „Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31:34) și „casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”(Isaia, 56:7), odată ce este construită.
Acesta este motivul pentru care VaYikra este un apel către întreaga națiune a lui Israel să se corecteze cât mai curând posibil, ajustând astfel criza globală, problemele lumii și eliminând antisemitismul. Atunci, toată lumea va fi cu adevărat o singură națiune.
Întrebări şi Răspunsuri
Noi facem jertfe pentru Creator, dar jertfa înseamnă de fapt apropierea între oameni. Care este legătura dintre aducerea oamenilor mai aproape și jertfa adusă Creatorului?
Este vorba de acţiune și intenție. Pentru a efectua o corectare, trebuie să ne apropiem de ceilalți. Nu ne putem apropia de ceilalți decât dacă intenționăm să ne apropiem mai mult și numai dacă apare între noi forța comună de dăruire care există în lume, și anume Creatorul. Prin apropierea reciprocă putem construi o oportunitate, un loc, un spațiu de dorință reciprocă în care apare forța reciprocă a dăruirii, adică forța iubirii, care nu există în lumea noastră. Această forță nu există în calitățile noastre, decât dacă încercăm să o facem, să-i facem loc. Locul în care apare Forța Dăruirii se numește „locuitor” (Șahen) sau, „revelarea Divinității” (Șehina). Pentru a exista sunt necesare trei condiții: tu, eu și Creatorul.
Care este ordinea? Se pare rezonabil să spui: „Dă-mi acest tip de templu și îmi voi sacrifica vaca acolo.”
Totul este în noi, chiar si vaca.
Rezultă că trebuie să ne apropiem de Creator, astfel încât El să ne poată da puterea de a iubi pe alții. Prin urmare, nu ajungi la Creator prin ceilalţi, ci de la Creator la ceilalţi? Pentru că problemele sunt între noi și nu între noi şi Creator?
Adevărat, nu există altă cale. Începem prin a ne urî unul pe celălalt; nu avem nici o dorință de a ne apropia de ceilalți. Numai prin necazuri și probleme, atunci când ajungem să ne întrebăm cum și de ce, ce înseamnă viața, ceea ce se întâmplă în lume, atunci înțelegem că trebuie să ne corectăm natura și să începem să căutăm o soluție. Corectarea noastră este trecerea de la primire la dăruire, de la ură la iubire, pornind de la înțelegerea faptului că ura distruge lumea și viețile noastre.
Astăzi întreaga lume se ocupă cu corectarea naturii umane, pentru că aceasta este cea care ruinează totul, inclusiv planeta. Mulți oameni de știință ne avertizează despre aceste probleme, care deja ne duc la colaps.
Problema este că nu putem restricţiona natura umană. Mergem ca oile la sacrificare, incapabili să ne oprim. Baal HaSulam a scris că îngerul morții vine cu un strop de otravă pe vârful sabiei, iar tu deschizi gura să-l sorbi, pentru că există în el o ultimă picătură de plăcere și apoi poţi să mori. Nu poți să te vezi pe tine și chiar dacă ai putea, pur și simplu îţi trebuie această picătură. Așa că mergem orbește, urmându-ne natura, în războaie și necazuri, ruinând totul de-a lungul drumului, pentru că facem totul fără o cârmuire de Sus.
Avem nevoie de Forța Superioară. Această nevoie se iveşte în noi din senzația necazurilor și problemelor care apar deja în lume, dar ar trebui să vină cu o explicație. Trebuie să existe un sistem care să ofere informații pe care noi, copiii lui Israel, trebuie să le transmitem restului lumii. Acesta este sensul expresiei „împărăție de preoţi”. Preoții sunt aceia care-i învață pe oameni, așa cum este scris: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.” (Exodul 19:6)
Trebuie să facem cunoscut motivul crizei, precum și mijloacele de corectare a naturii umane, pentru că fie aducem întreaga omenire în echilibru cu Natura, fie nu vom supraviețui.
Deși condițiile pentru aceasta au fost deja pregătite, trebuie să ne facem partea noastră din această muncă. De aceea, suntem martorii unei creșteri a antisemitismului la nivel global, care se va amplifica dacă nu vom face cunoscute în timp util metoda de corectare și modul de utilizare a acesteia și nu vom promova punerea în aplicare a acesteia peste tot în lume.
Este deci clar că noi înșine trebuie să fim legați de Creator, să studiem și să cerem revelarea Creatorului pentru a ne permite să evoluăm. Tot ce ne trebuie este sentimentul lipsei (hisaron) și aspiraţia noastră către scop, pentru că în momentul în care avem nevoie de puterea Lui, o vom cere și o vom primi.
Ce înseamnă sacrificarea unei vaci, a unei oi sau a unei capre?
Cartea Zohar explică faptul că acestea nu sunt vaci, oi sau orice alt animal caşer (curat), ci este vorba de acel individ care trebuie să se corecteze, să discearnă partea animalului din el, de partea de vorbitor adică, preotul, Levitul și Israel. Acela jertfeşte și sacrifică partea lui de animal, adică toată partea de animal din el. De fapt, sacrificiul se referă la dorințele din noi, care sunt împărțite în minerale, vegetale, animale și umane.
De ce este atât de dificil să oferi jertfa?
Nu putem face corectarea fără să știm mai întâi cum să o facem, fără să distingem corect binele de rău. În prezent, nu știm ce să corectăm. Ai putea spune: „Da, câteodată mint”, dar cum poți spune că asta este ceea ce trebuie să corectezi? Oricine poate spune asta, cel puțin sie însuşi. Chiar și atunci, însă, nu este o mărturisire sinceră. Deci, cum vei ști ce te oprește să te apropii de obiectiv? Pentru asta, avem nevoie de revelarea Creatorului, de Lumina care reformează, pentru a ne lumina dorințele pe care le putem sacrifica.
Din Zohar: Cine nu e însurat cu o femeie, este stricat
Spunând „când oricare dintre voi aduce ofrandă” excludem pe acela care nu este însurat cu o soție, deoarece darul său nu este o ofrandă și nu este în el nici o binecuvântare, nici Sus, nici jos. Asta înseamnă că atunci când este scris: „când oricare dintre voi aduce ofrandă” pentru el este altfel, fiindcă are un defect și i se spune „schilod”, iar cel care este schilod este îndepărtat de la orice, cu atât mai mult de la altar, de la a face jertfe.
Zohar-ul pentru toți, VaYikra (Domnul a chemat), paragraf. 63
Dacă îi întrebi pe cei mai mulți oameni ei îţi vor spune: „Sunt bine cu Creatorul; mă înțeleg cu El. „Cum de știu ei asta? Oare simt ei aşa? Este modul în care li se înfăţişează lor Creatorul?
Ei se simt așa, deoarece Creatorul le este ascuns, aşadar sunt siguri că sunt în regulă cu El.
Dacă cineva este în regulă cu Creatorul, atunci de ce El este ascuns?
Nu ne punem această întrebare. Spunem: „Îmi plătesc taxele, sunt amabil cu vecinii, îmi pun chiar și gunoiul corect în lăzi. Sunt bine.”
Cum explici oamenilor că există o legătură, că trebuie să descoperim calitatea dăruirii în noi, că acesta este Creatorul? Cum explici că VaYikra înseamnă că Creatorul ne cheamă să abordăm ceva foarte diferit?
Noi determinăm propria noastră situație pe scală, conform Forței Superioare, care este binevoitoare, completă, în care nu există ură, ci numai iubire. Apreciem cât de asemănători sau diferiți suntem faţă de Cel Unic, Cel care a creat totul şi Cel la care totul se întoarce. În primul rând, trebuie să înţelegem și să simțim cât de diferiţi sau asemănători suntem față de El. De asemenea, trebuie să ne angajăm în Înțelepciunea Cabala, fără de care nu vom avea șansa să ne apropiem de El.
Acesta este modul în care gândesc toţi, motiv pentru care este imposibil să te adresezi fiecăruia în acest fel. Trebuie să ne apreciem în raport cu Creatorul și atunci va fi posibil să înţelegem cât de obligați suntem și de ce ne-a făcut astfel Creatorul. Am putea spune: „Du-te la Meșterul care m-a făcut”(Talmudul babilonian, Masehet Taanit, p. 20b), fiindcă El m-a făcut așa, și numai prin aducerea Luminii Superioare se va rezolva ceva.
Calitățile noastre au fost proiectate încă din copilărie de către părinți, prin educație, de către mediu, de către Creator, gene, de către bunicii și generațiile anterioare. Este, apoi, propria noastră contribuţie. Peste aportul nostru, pe care putem fie să-l evităm, fie să adugăm trăsături negative, asupra aceastei părți putem să alegem să spunem: „Asta este ceea ce trebuie să corectez.” Acesta este analizarea inițială. Este o muncă foarte specială, motiv pentru care nu ajungem imediat la ofrande.
În toate pericopele de până acum, am avansat spre această muncă, descoperindu-L pe Creator – Forța Superioară – la nivelul la care suntem prin calitatea Moise din noi. Ne apreciem în raport cu această calitate și numai atunci putem să ne corectăm propriile calități și să știm câte dintre ele ar trebui corectate și în ce fel. La urma urmei, avem multe calități care nu au nevoie de corectare, deoarece sunt corectate prin ele însele, nefiind ale noastre.
Termeni
Ofrandă / Jertfă / Sacrificiu
Cuvântul Korban (ofrandă/sacrificiu) vine de la cuvântul Karov (aproape), după cum este scris: „Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.”(Exodul 14:10). Faraonul este cea mai mare forță de progres. De fapt, tot ceea ce jertfim la altar, tot ceea ce corectăm, sunt părți ale lui Faraon, acea mare dorință de a primi din care tăiem părţi şi le sacrificăm. Prin aceasta, devenim corectați și ne apropiem mai mult, până când imaginea Creatorului apare în noi din imaginea lui Faraon.
Păcatul
„Păcatul” este dezvăluirea completă a naturii noastre, arătând cât de absorbiţi suntem în iubirea de sine în loc de iubirea faţă de ceilalţi.
Greșeală
Corupția Forței de Bina din noi se numește „greșeală”. Corupția forței de Malhut din noi se numește „păcat” (acţiune greşită comisă în mod deliberat). În lumea noastră, păcatele sunt mult mai mari decât greșelile. Luați, de exemplu, cineva care vrea să fure; greșeala este că el este gelos pe altul și, aparent, nu face niciun rău prin asta.
Corectarea greșelii este atunci când cineva își învinge dorința de a primi și nu vrea să o folosească. În acel moment, acela se desprinde de greșeală și inversează, apoi, întregul egoism, întreaga dorință de a primi, în aspirația către dăruire pentru ceilalţi. Așa ne corectăm păcatele.
Din Zohar: Dacă ofranda lui este o ofrandă arsă
Ofranda arsă se ridică deasupra inimii, adică în gândul care este deasupra inimii. Se știe că acela care stă deasupra inimii este gândul, deoarece gândul, care este Hohma (înțelepciunea), este considerat ca fiind masculinul, iar inima ca fiind femininul – Bina (înțelegere), inima înțelege – pentru că primește de la Hohma. De aceea, se înalță o ofrandă arsă și toate sunt masculine și, de aceea, scrierea începe cu o ofrandă arsă, mai mult decât toate celelalte ofrande, deoarece gândul este începutul a tot.
Zohar-ul pentru toți, VaYikra (Domnul a chemat), articolul 73
Rezultă că totul se întâmplă în mintea noastră. Nu trebuie să lucrăm fizic. Întreaga lume este o lume spirituală, o lume a forţelor. Vedem prin tehnologie cum, în ţările avansate, marile uzine și industria siderurgică devin redundante. Atunci când acționăm prin gând, lumea devine mult mai „eterică”, spirituală. Prin gândurile noastre, vom ajunge la o analiză corectă, la jertfe de sacrificiu și prin ele ne vom apropia de o viața bună.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)