(Exod, 18:1 – 20:22)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porţiunea numită Yitro (Ietro), începe cu Ietro, preotul Madianului, venind împreună cu Țipora și cu cei doi fii ai lui Moise, pentru a se întâlni cu Moise în pustie și cu poporul care ieșiseră din Egipt. Ietro îi dă lui Moise câteva sfaturi organizatorice despre cum să aleagă căpeteniile care să judece şi să conducă națiunea, explicându-i că trebuie să-i împartă în slujitori pe câte o mie, câte o sută, câte cincizeci și câte zece.
Copiii lui Israel sosesc în deșertul Sinai în a treia lună după fuga lor din Egipt, după cum este scris: „Israel a tăbărât acolo, în fața muntelui”(Exodul 19:2). Moise urcă pe Muntele Sinai, iar Creatorul îi spune: „Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei (Sgula – cel ales) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”(Exodul 19: 5-6).
Moise le spune bătrânilor despre cuvintele Creatorului și ei spun: „Vom face tot ce a zis Domnul!” (Exodul 19:8). Creatorul le poruncește oamenilor prin Moise să se sfințească pentru două zile și să fie gata în a treia zi, pentru că atunci Creatorul va apărea înaintea întregii națiuni.
În a treia zi, copiii lui Israel stau la poalele muntelui, dar nu vor să-l întâlnească pe Creator față în față, așa că Moise și Aaron urcă pe Muntele Sinai, şi Moise le aduce cele Zece Porunci.
Copiii lui Israel îi cer lui Moise să le vorbească în locul Creatorului pentru că lor le este frică de moarte. Moise le spune că nu trebuie să le fie teamă, deoarece Creatorul se coboară să-i pună la încercare. Va trebui, însă, să le fie frică de El, astfel încât să nu mai păcătuiască.
Creatorul îl instruiește pe Moise să le spună copiilor lui Israel că, deoarece L-au văzut vorbind cu ei, le este interzis să-şi facă idoli din argint și din aur. În schimb, vor trebui să construiască un altar pe pământ, şi acolo să facă un sacrificiu pentru El.
Comentariu
Ietro, preot al Madianului, nu este din Israel. El este din dorința de a primi, pentru a primi, o Klipa (coajă) atenuată de Moise. Ietro se ridică și se conectează la Moise prin Nukva (elementul feminin), fiica sa Țipora, cu care Moise are doi fii. Aceasta este marea dorință, spartă, de a primi pe care Moise cel din noi o corectează treptat.
Când Moise vine la Ietro după ce fugise din Egipt, se face o legătură între punctul din inimă, Moise și egoism. În felul acesta, se face o corectare aşa încât, ulterior, va fi mai ușor de făcut corectări în stadiile mai avansate.
Corectarea te ajută să începi să te împarţi în câte zece, cincizeci, o sută, o mie, adică să-ţi construieşti structura sufletului. Toată Tora este despre construirea sufletului tău și despre modul în care poţi să-ţi transformi dorința egoistă într-o dorință cu scopul de a dărui. Când dorința dobândește scopul de a dărui, se numește „suflet”.
Forța primirii este „eul”, „această lume”. Tot ceea ce vezi și simți este forța primirii. Forța dăruirii este ieșirea ta din primire. Când lucrezi cu scopul de a dărui, în legea „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” (Talmudul Ierusalmitean, Seder Nașim, Masehet Nedarim, Cap. 9, pct. 30b), îţi dobândeşti sufletul. Moise din interiorul tău te trage afară din calitatea primirii înspre calitatea dăruirii, scoţându-te din tine însuţi pentru a-ţi permite să vezi Lumea Superioară și să începi să-L simți pe Creator.
Cartea Zohar vorbește foarte în detaliu despre aceasta în fragmentul Ietro, dar nu este încă ușor de înțeles. Pasajul se referă la cele trei linii, structura sufletului, primirea, dăruirea și linia de mijloc, care este o combinație potrivită între ele. Zohar-ul descrie cum se împarte sufletul în primul rând în zece Sfirot, conform celor Zece Porunci, apoi după cele trei linii, ceea ce înseamnă treizeci. Există, de asemenea, o împărţire în Roș, Toh şi Sof (respectiv cap, corp, şi sfârşit) și există multe alte diviziuni interioare inclusiv Sfira (singularul pentru Sfirot) numită Da’at.
Când ne referim la noi înşine ca fiind ieșiţi din Egipt, privindu-ne din afară, cercetăm care ar putea fi modul în care să ne folosim egoismul pentru a evolua spiritual, în scopul de a dărui. Trecem prin situații dificile, cum ar fi fuga din Egipt și despicarea Mării Roșii, până când ajungem pe Muntele Sinai. Acesta este modul în care ne construim pe calea corectării – cu ajutorul sfaturilor lui Ietro, precum și prin acțiuni.
A fi la poalele Muntelui Sinai necesită pregătire. Acesta este „evenimentul principal”, când întâlnim Creatorul. În timp ce eşti în întuneric, nu înțelegi de ce trebuie să avansezi și să-ţi urmezi punctul din inimă, pe Moise din tine.
Într-un fel, Moise ne ajută să ieșim din Egipt, când scăpăm din întuneric. Cu toate acestea, nu suntem participanți conștienți în acest proces. La poalele Muntelui Sinai ni se arată pentru prima dată Forța Superioară.
Atunci este momentul în care începem să înțelegem propria noastră esență și esența Forței Superioare, precum și modul în care să ne raportăm la situația noastră și cum trebuie să progresăm.
În această porțiune se întâmplă prima noastră conștientizare. Odată cu ea se trezesc toate dorințele noastre la nivel uman. Acestea poartă numele de „popor” sau „națiune” și le este teamă. Aceste dorințe încă nu se pot conecta la Creator; nu-l pot vedea, nu-l pot auzi, așa că îi spun lui Moise: „Vorbeşte tu.” Aceasta este starea în care ajungem din exil, din Egipt, din egoismul nostru.
Începem să auzim doar un pic coborând din Keter (coroană), care este Creatorul. Acest proces se desfășoară prin Hohma și Bina, când Moise și Aaron încep să coboare marea Lumină, care apare voinței de a primi sub forma unor legi, cum sunt cele Zece Porunci. Totul începe cu prima poruncă: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei” (Exodul 20:2) și se încheie cu porunca finală.
Cele Zece Porunci includ toate cele 620 Mițvot (porunci). Există 620 de corectări, care sunt 613 plus cele șapte Mițvot ale înțelepților noștri, prin care trebuie să ne corectăm dorințele. Adică, noi suntem constituiţi din 620 de dorințe care se împart în 613 + 7 dorințe.
Cele 613 Mițvot sunt împărțite în 248 (de organe) și 365 (de tendoane), iar acestea însumează structura sufletului. Sufletul în sine este alcătuit din zece părți, zece Sfirot, iar corectarea lor este numită „Zece Porunci”, care sunt principalele Mițvot (corectări/ porunci), care au fost date omului. Urcăm, în funcție de nivelul la care ne aflăm, prin modul în care ne poziţionăm în fața Luminii care ne apare. Auzul este la nivelul lui Bina, și văzul este nivelul Hohma.
Când am trecut prin întregul proces și ieșim din Egipt, ridicându-ne deasupra egoismului, suntem dispuși să primim programul de dăruire, programul de conectare cu întreaga umanitate. Atunci suntem pregătiți pentru revelarea Dumnezeirii în legătura dintre toți oamenii, așa cum este scris: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi; Rabi Akiva spune: «Este o mare Lege în Tora»”. Această lege este în acelaşi timp, fundamentul, cât și consecinţa respectării celor Zece Porunci, în scopul de a fi Keter, de a atinge dragostea și de a-i iubi pe ceilalţi pentru a dobândi iubirea pentru Creator.
În starea noastră actuală, o parte a omenirii realizează că se află în Egipt, alţii îşi dau seama că-şi doresc să iasă din Egipt, iar alţii descoperă cum să iasă și să avanseze spre muntele Sinai. Începem să simțim că suntem în întuneric, într-un proces pe care nu-l înțelegem. În fiecare zi, nevoia noastră de Lumină, pentru revelarea Creatorului, crește. Avem nevoie de ea pentru a aduce o iluminare cât de mică în viețile noastre, ca să înțelegem ce se întâmplă cu noi.
Trebuie să-l corectăm pe Ietro, dorința egoistă de a primi, așa cum este scris: „Dacă cineva ţi-ar spune, «există înțelepciune în națiuni, să crezi»”(Midraș Rabah, Eiha, Parașa 2, paragraful 13). Dacă Moise nu se conecta la dorința numită Ietro, atunci nu ar fi primit de la el ştiinţa judecății și a guvernării, care este necesară pentru a putea primi Tora.
Împărtăşind metoda corectării cu națiunile lumii, metoda Arvut (garanția reciprocă) și transmiterea Înțelepciunii Cabala, facem munca pe care a făcut-o Moise cu Ietro. Pentru aceasta, vom fi răsplătiți prin şederea la poalele Muntelui Sinai.
Întrebări şi Răspunsuri
În porțiunea Ietro, poporul lui Israel primește cele zece porunci. Poate că este pasajul cel mai important, deoarece Tora este corectarea. Deci, de ce această porțiune este numită după o dorință „externă”, Ietro?
Ietro este preotul din Madian, o Klipa ce se află în opoziţie. El este unul dintre slujitorii lui Faraon, ca şi alte forțe care au stat lângă dorința de a primi și l-au ajutat pe Faraon să se conecteze și să obţină cât mai mult posibil din dorința de a dărui, Israel. Zohar-ul pare să scrie lucruri rele despre el, dar el este ajutorul dat împotriva noastră. La urma urmei, totul este în noi.
Ceea ce iese din Egipt sunt Kelim (vase), adică dorințe. În dorințele care ies, nu există încă nicio intenție de a lucra cu dorința de a primi. Moise, forța nivelului Bina, vrea să judece dorința de a primi, care este îndepărtată de la el. Chiar în timp ce stă înaintea lui Faraon, el vrea să atragă dorința de a primi, deși nu pentru a se conecta sau pentru a obţine ceva de la ea, ci pentru a o judeca. Nu reuşeşte însă.
Când ajungem la starea de a fi între Moise și poporul care a ieșit din Egipt, ar trebui să fie construit un sistem special, în funcţie de dorința de a primi, potrivit corporalului. Acest sistem include și mulţimea amestecată și toate straturile care se opun procesului de dăruire și iubire pentru ceilalţi. Moise nu poate să-l construiască; el poate numai să dea de sus, ca şi când ar „turna în jos”, dar poporul nu-l absoarbe. După cum este scris, „în Moise sporeşte oboseala, iar oamenii, negăsind conexiunea potrivită, stau lângă el toată ziua”.
Pentru că nu găsim relația corectă între dorința noastră ascendentă, către Creator, și egoismul nostru – în familie, la locul de muncă, în comunitate – avem nevoie de un sistem care să ni-l ofere pe Ietro. Înțelepciunea trebuie să provină anume din dorința de a primi, așa cum este scris: „Dacă cineva ţi-ar spune: «există înțelepciune în națiuni, atunci să crezi»”. Deși nu aparține nivelului Bina, Ietro fusese inclus anterior, atunci când Moise a petrecut patruzeci de ani împreună cu Ietro. Moise s-a ridicat la nivelul Bina împreună cu Ietro. Iar acum Ietro pare să plătească pentru asta.
Oare Ietro pune ordine între Moise și dorințe, astfel încât Moise să se poată elibera pentru adevărata muncă – primirea Torei?
Ietro îi returnează lui Moise, ceea ce a primit de la el când Moise era cu el. Moise a venit la Ietro, după ce a fugit de la Faraon. Cât timp a fost la Ietro, a crescut de la nivelul lui Malhut până la nivelul Bina, care este dăruire pură. El a crescut în casa lui Ietro și „peste” Ietro, prin conexiunea sa cu Țipora și cei doi fii ai lor, din partea dreaptă și din partea stângă, cu Moise în mijloc. Tot ce i-a dat Moise lui Ietro și a insuflat în el, i se întoarce acum înapoi: Ietro, Țipora și cei doi fii. A fost un amestec de Bina în Malhut, iar acum Malhut îi returnează lui Bina.
Acum, Moise poate construi întregul sistem de conectare a lui Bina la Malhut și este gata să primească Tora. De aceea prima întâlnire cu Creatorul este numită după Ietro, deoarece sistemul construit mai devreme ne permite să ajungem la starea de a fi la Muntele Sinai.
Pe de o parte, copiii lui Israel s-au temut să se întoarcă spre Creator, de frica morţii. Pe de altă parte, este ştiut că Creatorul primește anume rugăciunile venite din inimă. De unde provine frica? De ce s-au temut copiii lui Israel?
Dorința noastră de a primi nu este încă echipată cu un Masah (ecran) care poate rezista la Lumină, astfel încât Lumina pare încă a fi întuneric. Care este sensul exodului din Egipt, din întuneric? De fapt, nu este niciun întuneric, dar ni se pare că este întuneric pentru că încă nu suntem corectați. Cuvantul aramaic, Orta (noapte), este foarte asemănător cuvântului ebraic, Ohr (lumină). Adică, poate fi noapte sau poate fi lumină, în funcție de modul în care trăim această experienţă.
Din Zohar: Și Ietro a auzit.
Ei toți s-au cutremurat și s-au uitat la Ietro, care era înțelept și cel mai mare numit peste toţi idolii din lume. Când l-au văzut apropiindu-se și slujindu-L pe Creator spunând: „Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii”, toți s-au dat deoparte de la muncile lor și au știut că erau zadarnice. Atunci, slava Sfântului Nume al Creatorului a fost proslăvită de toate părțile. De aceea a fost scrisă această porţiune în Tora, iar începutul porţiunii este cu Ietro.
Zohar-ul pentru toți, Ietro, pct. 42
Ietro este prima dorință de a primi care se predă și acceptă suveranitatea Creatorului. De aceea, această porţiune este denumită după el. De asemenea, Zohar-ul face trimitere la Ghematria, pentru a explica de ce Ietro este numit Ietro, de ce Țipora este numită Țipora, și toate celelalte evenimente din porţiune.
În această porţiune vom auzi cum copiii lui Israel s-au așezat la poalele Muntelui Sinai. Ce înseamnă a face tabără acolo?
Instalarea taberei este similară cu ceea ce se întâmplă de Hanuka. Este clar că nu ne putem corecta egoismul în acel moment, ci putem doar să primim sfaturi referitoare la o cale, un program, un obiectiv care să poată fi puse în aplicare în timp, în funcție de nivelul nostru de înțelegere al programului. Numai la sfârșitul deșertului, la intrarea în țara lui Israel, poporul descoperă tot ce le-a spus Moise cu ultimele sale cuvinte, înainte de a muri.
Din Zohar: Nu vei ucide; Nu vei comite adulterul
Când acea necurăţenie a fost îndepărtată de la ei, Israel a rămas cu trupurile curate fără nicio impuritate, iar sufletul din lăuntrul trupului a fost precum strălucirea cerului primind Lumina. Aşa erau şi Israel, care au văzut și au privit slava Stăpânului lor. Nu a fost tot aşa în mare, deoarece, în acea vreme, impuritatea nu era îndepărtată de la ei, în timp ce aici, în Sinai, când necurăţenia a fost oprită din trup, chiar și feţii din pântecele mamei lor au văzut și au privit la slava Stăpânului lor. Toți, fiecare și oricare, au fost primiţi ca și cum ar fi fost potriviţi Lui.
Zohar-ul pentru toți, Ietro, articole 572-573
Ascensiunea spirituală poate fi rezultatul a două stări – o trezire de Sus și o trezire de jos. Într-o trezire de Sus, Lumina strălucește de Sus și ne sfințește, dându-ne forța dăruirii prin care începem să ne privim egoismul de la distanţă. Astfel, vedem lumea din afara noastră, Lumea Spirituală, și cunoaștem Forța Superioară, Creatorul. Trezirea de jos vine de la noi, printr-o muncă susţinută de a ne conecta cu ceilalţi. Când cumulăm trezirea de la toţi, obţinem o aceeași trezire ca și aceea care poate fi primită de Sus.
Firește, munca noastră de jos este mai de dorit și mai apreciată, deoarece dacă adunăm forțele de la prietenii noștri și fiecare dintre ei face același lucru și fiecare are propria forță, această forță devine permanent a lor. Aici, pare că ne aşezăm tabăra pentru a putea căpăta sfaturi în legătură cu ce avem de făcut. Pentru a asculta sfaturile, trebuie să ne trezim. Este asemenea exodului din Egipt printr-o Forță de Sus, forţa externă care ne împinge și ne trage. După aceea, însă, trebuie să împrospătăm forțele pe care le-am primit în timpul celor patruzeci de ani în deșert.
Se întâmplă ceva special pe Muntele Sinai – purificarea – o forță specială pe care o primim.
Lumina care ne influențează este numită „Lumina Reformatoare”. Este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că „Lumina din ea reformează”. Reformează înclinația rea și o face să fie bună. Inițial, ne aflăm cu toții în înclinația rea, egoiști și tot ceea ce ne trebuie este Tora, presupunând că este adevărata Tora, după cum este scris: „Dacă cineva ţi-ar spune, «există înțelepciune în națiuni», să crezi; dar dacă ar spune «există Tora în națiuni», să nu crezi.”
„O persoană din națiuni (neamuri)” este o dorință de a primi care vrea să primească pentru sine. Israel este cel care se străduiește să obțină dăruirea, iubirea pentru ceilalţi și din iubirea pentru ceilalţi să dobândească iubirea pentru Creator.
De aceea, cei care sunt însetaţi sunt numiți „Israel”, și ei învață Înțelepciunea Cabala, fiindcă ea aduce Lumina Reformatoare. În felul acesta ne sfințim, dobândind forța dăruirii și prin ea ridicându-ne. Cu cât avem o forță de dăruire mai mare, cu atât este mai mare iubirea pentru ceilalţi și cu atât suntem considerați mai sfinţi.
Termeni
Ietro
„Ietro” este dorința de a primi care poate fi sfințită și alăturată lui Moise, și care, împreună cu el face legătura dintre sistemul superior – Keter, Hohma și Bina – GAR al sufletului și dorința de a primi, poporul de jos, ZAT al sufletului, Zeir Anpin și Malhut. Ietro a fost inclus în Moise, când Moise a trăit împreună cu el; el este ca forța lui Malhut inclusă în Bina. De aceea, Bina se poate conecta la Malhut și poate aduce în ea noul sistem.
Muntele Sinai
Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că „Lumina din ea reformează”. Inclinația cea rea este Muntele Sinai (Sina=ură); ea este toată ura care apare între națiunile lumii și Israel. Neamurile lumii sunt dorințele noastre de a primi, iar Israelul este dorința noastră de a dărui. Prin urmare, dacă în noi apare un decalaj între dorința de a primi și dorința de a dărui, simțim ura și se poate spune că ne aflăm la poalele Muntelui Sinai.
Această ură apare când vrem să ne conectăm, când stăm în jurul muntelui și trebuie să stabilim o garanție reciprocă. De aceea este scris: „El le-a spus: «Dacă primiți Tora, e bine; dacă nu o veți face, aici va fi mormântul vostru»”(Talmudul babilonian – Masehet Avoda Zara, 2b). Adică, dacă nu vă conectați ca un singur om cu o singură inimă, aici veți fi îngropați.
Ura este spre unitate. Dacă nu vrem să ne conectăm, nu vom descoperi ura față de ceilalți, nu vom ajunge la Muntele Sinai și cu siguranță nu vom dobândi corectările. Asta ne poate spune cât de departe suntem cu toții de Muntele Sinai.
A fi la poalele Muntelui Sinai constituie un grad înalt, care vine după ce am muncit toată viața în Egipt, lucrând la conexiunea dintre oameni. Și, deși am vrut să avem o legătură de iubire cu ceilalţi, nu am putut face acest lucru până nu am realizat că era imposibil. Atunci apare punctul care ne trage afară din noi înșine și înțelegem că este posibil să scăpăm și, prin urmare, ieşim și ne ridicăm deasupra egoismului nostru.
Odată ce ieșim din egoism, relația noastră față de acesta devine din ce în ce mai evidentă pentru noi. Ne apare clar decalajul dintre egoism și atracţia către a fi în afara acestuia. Acest decalaj este numit „Muntele Sinai”. Este starea în care Moise cel din noi se află sus, încercând să se agaţe de Creator în vârful muntelui, în timp ce întregul egoismul încă necorectat se află jos, asemenea poporului care nu putea să se conecteze cu Creatorul. Acesta este, însă, deja începutul mersului în direcţia corectării.
Popor de aleși (sgula) – Popor de virtuoși
Sgula se referă la semnul de punctuație Sgol. Sgol este format din trei puncte, reprezentând cele trei linii pe care avansăm către obiectiv, adică dreapta – forța de a dărui, și stânga – forța de a primi. Prin ele ne construim pe noi înșine, pe linia de mijloc, prin alăturarea dreptei la stânga. Se obişnuieşte să se cânte de Şabat: „Veniți în pace, îngeri ai păcii, îngeri ai Celui de Sus”. Așa cum mergem pe două picioare și înaintăm, aşa construim linia de mijloc prin care avansăm între cele două linii, doi îngeri.
„Mergi în pace” vine după ce am construit linia de mijloc în patru faze – Yod-Hey-Vav-Hey – și am ajuns la sfârșitul corectării. Atunci, spunem: „Mergi în pace”.
În felul acesta folosim tot ce avem în noi pentru a face corectări. Ni s-a dat de Sus dreapta și stânga – forța de dăruire, Kdușa (sfințenia) și forța de primire, Klipa (coaja) – și de noi depinde cum le combinăm. Facem acest lucru pentru a evolua prin îmbunătăţirea continuă a combinaţiei dintre ele, facând-o cât mai benefică. Acesta este motivul pentru care a treia linie este numită „linia de mijloc”. Forța Superioară are două linii, două forțe care ne ajută să ne conectăm corect. Ele sunt numite Sgula. Noi trăim numai prin ele; dacă această Forța nu vine, noi, de jos nu putem face nimic.
Rezumat
Din această porţiune putem învăța că, până la un punct, trebuie să existe în mod constant o conexiune între dorinţa noastră de dăruire şi voinţa noastră de a primi. Înțelepciunea Cabalei nu ne spune să ne distrugem egoismul, ci mai degrabă să-l folosim corect. De aceea se numește Hohma ha Kabala (Înțelepciunea Primirii); pentru că este înțelepciunea modului de folosire a vaselor de primire.
Nu trebuie să evităm utilizarea vaselor de primire sau să fim „deasupra” vieții lumești. Mai degrabă, trebuie să descoperim că înclinația rea este cea care ne desprinde de conexiunea cu restul lumii, așa cum i s-a spus lui Moise: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exod 19:6). Adică, rolul poporului Israel este acela de a se oferi în slujba restului lumii.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)