A UNSPREZECEA PORUNCĂ

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

244. A unsprezecea Miţva este aceea de a da o zeciuială din fructele pământului. Aici sunt două Miţvot: de a separa o zecime din fructele pământului şi de a aduce primele fructe ale pomilor, aşa cum este scris: „Iată, Eu v-am dat vouă toată iarba ce face sămânţă de pe faţa întregului pământ“ (Bereşit 1:29). Aici este scris, EU V-AM DAT VOUĂ. În altă parte este scris, „Iar copiilor lui Levi, iată, Eu le dau lor toată zeciuiala din Israel” (Bamidbar, 18:21). Mai este scris: „Şi toată zeciuiala pământului, fie ea din sămânţa pământului ori din fructul pomilor, este a Creatorului“ (Vayikra, 27:30).

Aceste versuri spun că El, Creatorul, a dat totul lui Adam. Atunci, de ce ne obligă să separăm o zecime, să aducem ofrandă primele fructe ale pământului şi de ce ne este interzis să le mâncăm? În fond, toate acestea contrazic cele spuse mai înainte.

Adevărul este că procesul de hrănire (spirituală) include evidențierea, selectarea şi separarea scânteilor sfinte de Lumină, de forţele impure. În procesul de hrănire (de primire a Luminii), scânteile de Lumină (Nițotin) care sunt conţinute în mâncare, se unesc cu sufletul omului, cu propria lui carne, iar resturile, cu excepţia scânteilor, părăsesc corpul. Acest proces continuă pe parcursul vieţii omului (6.000 de grade de înălţare); el acumulează treptat, în interior, aceste scântei, cu ajutorul cărora îşi completează sufletul. În lipsa lor, sufletul nu poate dobândi perfecţiunea şi integritatea.

Cred că, deja cititorul a înţeles că Zohar-ul nu vorbeşte despre procesul de hrănire, digestie sau despre secreţiile corpului nostru fizic. La fel ca şi Tora, Zohar-ul vorbeşte exclusiv despre scopul creaţiei şi modul de împlinire al acestuia. De aceea, îi rog pe cititori ca (în ciuda a ceea ce raţiunea îi sugerează să creadă la prima lectură) să înţeleagă că aceste texte sunt scrise în limbajul ramurilor, în care entităţile spirituale sunt descrise cu ajutorul limbajului lumii noastre; însă, chiar dacă limbajul este material, entităţile rămân spirituale!

În porţiunea săptămânală Lech Lecha este scris că lui Adam i s-a interzis să mănânce carne: „Eu v-am dat vouă toată iarba“ (Bereşit 1:29). Adam, însă, a păcătuit şi egoismul, impuritatea, a intrat în corpul său, de aceea i s-a spus lui Noe: „Tot ce se mişca şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde” (Bereşit 9:3), adică inclusiv carne.

Deoarece Adam a fost creat într-o perfecţiune absolută, totul a fost sortat şi corectat împreună cu el, aceasta corespunzând cu partea însufleţită a creaţiei, aşa cum este scris (Bereşit 2:19): „Creatorul a format din pământ toate fiarele câmpului“, şi, de asemenea, „aşa cum va numi omul fiecare creatură vie, acela îi va rămâne numele de acum înainte“. Aceasta înseamnă că Adam a dobândit fiecare nume (grad spiritual) al sufletelor animale, pentru că forţele pure au fost deja separate de cele impure.

Aşadar, lui Adam nu i s-a dat sarcina de a expune, sorta şi corecta animalele hrănindu-se cu ele, întrucât chiar mai înainte de crearea omului Creatorul a corectat acest aspect în lumea Aţilut. Au rămas necorectate doar părţile minerală şi vegetală ale sufletului, care conţin atât forţe pure cât şi impure. Din acest motiv Adam a fost instruit să aducă la lumină scânteile care îi lipseau din suflet în hrana minerală şi vegetală.

Însă, ca rezultat al păcatului lui Adam, dorinţele (forţele) pure şi impure au fost amestecate din nou. Şi, pe măsură ce sufletul lui Adam a fost fărâmiţat în foarte multe părţi care au căzut în zona forţelor impure, toate animalele (dorinţele însufleţite) au fost corupte împreună cu el (cu nivelul uman al dorinţei). Astfel a apărut necesitatea expunerii, sortării şi corectării acestora. De aceea, după păcat, Creatorul i-a poruncit lui Adam, precum şi generaţiilor următoare, să mănânce animale, extrăgând astfel scânteile din impuritate.

S-a spus că Adam a fost creat ÎN IMAGINEA ŞI DUPĂ ASEMĂNAREA, şi anume, cu ajutorul lui ŢeLeM Elokim, Lumina lui Bina, prin cele patru pasaje din Tora aflate în Tefillin. Şi acesta este sufletul lui. Cu toate acestea, după ce a fost născut cu acest suflet sfânt, mulţumită faptelor sale bune, el a meritat înălţarea de MAN şi primirea Luminii Ohr Haya, iar mai târziu, de Șabat, dobândirea Luminii Ohr Yechida.

Prin urmare lui Adam i-a revenit sarcina corectării creaţiei doar cu ajutorul zeciuielii şi a ofrandelor. Hrănindu-se cu zeciuială şi cu ofrande, el a dobândit revelarea dorinţelor sale şi a înălţat MAN la nivelul lui Ohr Haya şi Yechida. Dar după ce a păcătuit, toate corectările sale şi tot ceea ce i-a umplut sufletul au fost corupte, amestecate, egoismul preluând controlul asupra trupului.

Din cauza egoismului nostru, ne sunt interzise zeciuiala şi ofrandele, existând teama că vom râvni la puritatea Celestă. În schimb, suntem obligaţi să le extragem şi să le trecem spre Cohanim şi Levi’im (părţi ale sufletului). Dacă respectăm această Miţva de la Creator cu privire la separarea spirituală a unei zecimi din fructele pământului şi a ofrandelor (aşa cum a poruncit El), noi vom primi puterea de a înălţa MAN şi de a primi Ohr Haya de Șabat (urcarea lumilor este numită Șabat) la fel ca Adam, care a dobândit această stare pe când se hrănea cu zeciuială şi cu ofrande.

Așadar, după ce omul primeşte Ohr Neşama prin purtarea de Tefillin, el poate înălţa MAN cu ajutorul a două Miţvot (zeciuiala şi ofrandele) pentru a primi Ohr Haya. Aşa după cum am explicat, Adam primea Ohr Haya pe când se hrănea cu zeciuială şi ofrande. Nouă însă, ne este interzis să ne hrănim cu ele (să încercăm să primim Lumina de dragul Creatorului) din cauza egoismului care acţionează în trupul nostru (dorinţele noastre). În schimb, noi suntem obligaţi să dăm o zeciuială şi ofrande către Cohanim şi Levi’im. Drept urmare, primim puterea necesară primirii acestei Lumini.

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

error: Content is protected !!