CELE DOUĂ PUNCTE

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

120. Rav Chiya a început şi a deschis: „Începutul lui Hohma (înţelepciunii) este teama de Creator, iar aceia care respectă această regulă, primesc toată bunătatea.” El întreabă: „Începutul înţelepciunii?” Cineva ar putea spune că sfârşitul înţelepciunii este teama de Creator, deoarece frica de Creator este proprietatea lui Malhut, care se află la sfârşitul înţelepciunii (Hohma). El răspunde: „Totuşi, Malhut este începutul accesării gradelor de primire a înţelepciunii Cereşti.” De aceea este scris: „Deschide-mi porţile justiţiei”, însemnând că porţile lui Malhut numită „justiţie”, sunt porţile Creatorului. Iar dacă omul nu intră pe aceste porţi, nu va găsi Împărăţia Cerească prin nici o altă cale, deoarece El este ascuns şi detaşat şi are ridicate multe porţi pe calea către El.

Teama de Creator este Sfira Malhut. Totuşi, cum poate servi Malhut, drept intrare, dacă ea este ultima dintre cele zece Sfirot? Într-adevăr, ea poate fi numită sfîrşitul lui Hohmasau al unui Parţuf, dar nu începutul. Asta nu este, însă, o expresie alegorică, ci însăşi esenţa, deoarece EL ESTE ASCUNS ŞI DETAŞAT şi nici un gând al omului nu Îl poate dobândi. De aceea, El a pus multe porţi PE CALEA CĂTRE EL, iar mulţumită acestor porţi, El acordă celor ce suferă, oportunitatea de a fi atraşi mai aproape de El, oportunitatea de împlinire.

Este exact ceea ce sugerează versetul: „Deschide-mi porţile justiţiei” (Tehilim, 118); acestea sunt porţile pe care Creatorul le-a făcut, prin intermediul cărora, oamenii pot veni la El. TOTUŞI, LA SFÂRŞITUL TUTUROR PORŢILOR, SE ÎNALŢĂ O POARTĂ ANUME, CU MULTE LACĂTE. Această poartă este Malhut de Malhut, punctul final al întregii creaţii, punctul terminal al tuturor porţilor Cereşti.

Iar această ultimă poartă (de Sus în jos), este prima poartă către înţelepciunea cerească (de jos în sus), deoarece este imposibil să capeţi Hohma (înţelepciunea) Cerească, fără să dobândeşti această ultimă poartă, care este prima în ceea ce priveşte căpătarea acestei înţelepciuni. De aceea este scris (Tehilim, 111:10): „Teama faţă de Creator este începutul înţelepciunii”, din moment ce această frică, este numită ultima poartă, ce se găseşte prima pe calea dobândirii Cereşti.

121. Iar la finalul tuturor porţilor, El a înălţat o poartă anume cu multe lacăte, multe intrări şi mai multe camere, una deasupra celeilalte. Şi El a spus: „Pentru cine doreşte să Mă găsească, aceasta să fie prima poartă în drumul său către Mine. Oricine pătrunde prin această poartă – va intra. „Pentru că doar aceasta este prima poartă către înţelepciunea cerească, poarta temerii de Creator, Malhut, care este astfel numită «începutul».”

Lacătele, intrările şi camerele, constituie trei procese successive de dobândire, de împlinire a spiritualităţii, în senzaţiile interioare ale omului. Gândul care a creat lumea, a fost gândul Creatorului de a face o creaţie (sufletul uman), cu scopul de a o umple cu încântare. Totuşi, este imposibil ca ea să simtă încântare, atât timp cât este îndepărtată de la Creator, deoarece El este Singurul în existenţă. Şi El ne-a creat astfel încât, cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât mai multă încântare să simţim, şi cu cât mai îndepărtaţi suntem de El, cu atât mai mult să suferim.

Aceia dintre noi, care percep şi trăiesc doar în această lume, pot  accepta cuvintele de mai sus numai prin credinţă, sau le pot respinge. Cabaliştii, însă, care se înalţă spiritual şi sunt atraşi mai aproape de Creator, fac aceste afirmaţii şi descriu pentru noi propriile lor dobândiri.  Iar în ceea ce priveşte modul şi momentul în care vom călători pe acelaşi drum către Creator şi vom dobândi completa adeziune cu El, depinde în totalitate numai de noi. În orice caz, indiferent dacă vrem sau nu să facem asta, va trebui să parcurgem întregul drum pornind din lumea noastră pentru a desăvârşi unitatea cu Creatorul, în timp ce încă existăm în acest trup, în decursul uneia dintre vieţile ce le avem în această lume. Acesta este scopul creaţiei şi până când va fi împlinit acest scop, omul trebuie să se reîncarneze şi să revină în această lume, după cum au spus înţelepţii: „Creatorul a dorit să trăiască în cei inferiori.”

Lumea noastră este complet opusă Creatorului, întrucât a fost creată în proprietatea egoistă a voinţei de a primi plăcere, iar această proprietate este exact antiteza calităţii (dorinţei) Creatorului, de a ne încânta. În plus, nu există nici o urmă a voinţei de a primi plăcere, în Însuşi Creatorul.

De aceea se spune despre unul din lumea noastră, că: „Omul este născut asemenea unui catâr” (Iov, 11:12). Astfel, acelora care trăiesc în această lume, guvernarea Creatorului li se pare a fi complet opusă scopului creaţiei – adică acela de a încânta creaturile. Până la urmă, acesta este modul în care percepem guvernarea sa asupra noastră şi în care simţim lumea înconjurătoare în senzaţiile noastre egoiste.

În concordanţă cu planul Creatorului, omul trebuie să-şi corecteze dorinţele egoiste şi să le transforme în dorinţe altruiste, după care Creatorul le umple cu încântare cerească, absolută (pe măsura corecţiei lor). Până când omul dobândeşte această stare, el continuă să sufere datorită dorinţei sale de a se bucura fie de această lume fie de cea spirituală.

Aceste senzaţii sunt numite „lacătele porţii”, întrucât toate numeroasele contradicţii faţă de unicitatea acţiunilor Creatorului pe care le simţim în această lume ne separă de Creator şi ne împiedică să ne apropiem de El. Totuşi, când vom reuşi să privim Tora şi Poruncile cu iubire, cu inima şi sufletul nostru, cu devoţiunea care ne-a fost recomandată, cu unica intenţie de a-L mulţumi pe Creator, fără a urmări vreun beneficiu personal, toate forţele care ne separă de El şi fiecare contradicţie pe care o depăşim în drumul nostru către El, devin o poartă a dobândirii înţelepciunii Sale Cereşti, Ohr Hohma. Asta întrucât fiecare contradicţie revelează propria unicitate în dobândirea guvernării Creatorului.

Deci, acele întrebări şi contradicţii, care iniţial păreau să ne împiedice să acceptăm unicitatea legii Creatorului, se transformă în cunoaştere, mulţumită căreia începem să înţelegem şi să atingem identitatea guvernării Sale.

Iar aceia care merită asta, transformă întunericul în Lumină (în interiorul lor) şi amarul în dulce. Astfel ei simt propriile dobândiri – în chiar acele senzaţii de întuneric şi amărăciune din trecut. Întrucât forţele care ne ţin departe de Creator, ne formează mintea şi sunt percepute de către trup, ca fiind o transformare a amărăciunii în porţile dobândirii Gradelor Cereşti. În acest mod, întunericul devine Lumină şi amarăciunea se transformă în dulceaţă.

Şi cu cât mai negativă este percepută iniţial guvernarea Creatorului, cu atât mai profund începe omul să realizeze perfecţiunea guvernării Sale. Până la urmă, întreaga lume sfârşeşte pe scara meritului, deoarece fiecare forţă şi introspecţie, serveşte acum ca ŞA’AREY ŢEDEK (porţile adevărului), prin care omul poate intra şi primi tot ceea ce Creatorul a intenţionat să dăruiască în Gândul Creaţiei. De aceea, este scris despre asemenea contradicţii, că se transformă în realizarea unităţii: „Acestea sunt porţile către Creator; cei drepţi vor intra pe ele” (Tehilim, 118:20).

Şi, până când omul merită transformarea voinţei sale „de a primi pentru sine”, în voinţa „de a primi pentru Creator”, cu ajutorul Torei şi a Poruncilor, toate porţile către Creator au încuietori solide (senzaţia imperfecţiunii guvernării Creatorului), ele îndeplinind atunci un rol opus: de a-l îndepărta pe om şi a-l întoarce de la Creator. Şi acestea sunt numite lacăte, deoarece închid porţile de contact cu Creatorul şi ne îndepărtează de El.

Dacă depunem, însă, eforturi pentru a le depăşi, astfel încât să se oprească influenţa lor asupra noastră, influenţă ce ne slăbea iubirea pentru Creator, vom transforma aceste lacăte în intrări, întunericul în Lumină şi amărăciunea în dulceaţă. Aceasta se întâmplă întrucât pentru fiecare lacăt, primim un grad special de dobândire a Creatorului. Aceste grade devin intrări ce conduc spre gradele perceperii Creatorului Însuşi. Iar gradele se transformă în palate sau camere ale înţelepciunii.

Astfel, vedem că lacătele, intrările şi camerele, constituie cele trei tipuri de percepţie ale unui material, voinţa de a primi sau egoismul. Într-adevăr, înainte să ne transformăm dorinţa egoistă de a primi, în primire (plăcere) de dragul Creatorului, cu alte cuvinte în altruism, acest material transformă Lumina în întuneric şi dulceaţa în amărăciune, în concordanţă cu înclinaţia noastră (egoistă). Cu alte cuvinte, egoismul găseşte suferinţă în exact aceleaşi tipuri de influenţă care duc plăcerea către altruism. De aceea, pentru a percepe Lumina (încântarea) ce ne înconjoară, noi trebuie să ne schimbăm numai simţurile. Dar până să facem acest lucru, Lumina va fi percepută de către noi, ca întuneric şi suferinţă.

Iniţial, indiferent ce exemple ale guvernării Creatorului vedem, acestea ne îndepărtează de El. Totul se datorează faptului că le percepem ca fiind negative; exact în acel moment, egoismul nostru (voinţa de a primi plăcere) generează lacăte. Totuşi, imediat cum ne transformăm dorinţele în „primire de dragul Creatorului”, aceste lacăte devin intrări, iar intrările se transformă în camere – vase ale înţelepciunii, Ohr Hohma.

După cum ştim deja, ultimul dintre toate gradele, sub care nimic altceva nu poate exista, este numit Malhut de Malhut. Pentru a dobândi înţelepciunea Supremă, omul trebuie mai întâi să depăşească această ultimă poartă, care este de fapt prima poartă pe drumul ascensiunii de jos în sus, către camera înţelepciunii Cereşti, Sfira Hohma. Toate porţile devin intrări şi camere ale înţelepciunii Creatorului. De aceea este scris, LA ÎNCEPUT (primele cuvinte din Tora), întrucâte LA ÎNCEPUT semnifică teama de Creator, ultima poartă (Malhut), care devine prima pe drumul dobândirii înţelepciunii Cereşti.

122. Litera Bet din cuvântul BEREŞIT (LA ÎNCEPUT) indică faptul că cele două, se alătură împreună în Malhut. Amândouă sunt puncte: unul este tăinuit, în timp ce al doilea este revelat. Întrucât însă nu există nici o scindare între ele, sunt numite LA ÎNCEPUT, ceea ce semnifică mai degrabă unul, decât două, iar acela ce îl ia pe unul, le ia de fapt pe amândouă şi totul este unul, deoarece El şi Numele Lui, sunt unul, după cum este scris: „Şi tu vei şti că acesta este singurul nume al Creatorului.”

Litera ebraică Bet are valoarea numerică doi, acest lucru indicând două puncte. Aceste două puncte simbolizează corectara punctului egoist al lui Malhut, asupra căruia, punctul milei (Bina) impune o restricţie de folosire. Corecţia este împlinită atunci când Malhut (justeţea) urcă la Bina (mila), după cum este scris: „Şi astfel au umblat ele amândouă” (Rut, 1:19), cu alte cuvinte, Bina şi Malhut. De aceea, ecranul în Malhut este format din două puncte şi de aceea ele sunt unite precum unul.

Este explicat în Megilat Rut (Cartea lui Rut), cum Malhut(Rut) se uneşte cu Bina (Naomi), care determină atunci corectarea lui Malhut şi naşterea lui David, primul Rege (cuvântul Rege, Melech, derivă de la Malhut, împărăţie, regat) al lui Israel.

TOTUŞI, UNUL ESTE TĂINUIT, ÎN TIMP CE AL DOILEA ESTE REVELAT, deoarece judecata în punctul lui Malhut este ascunsă şi doar calitatea milei în punctul lui Bina este revelată. Altfel, lumea nu a putut exista, după cum este scris: „La început, El a creat lumea cu proprietatea judecăţii, dar văzând că nu putea exista, El i-a ataşat proprietatea milei” (Bereşit Raba, art.1).

Deşi restricţia este ascunsă, nu înseamnă că nu este făcut un Zivug pe ea, întrucât aceste două puncte se contopesc într-unul singur, iar punctul lui Malhut face un Zivug împreună cu punctul lui Bina, deşi participă în mod tainic. De aceea, este scris: LA ÎNCEPUT, deoarece cuvântul „început” indică un punct, care le include pe cele două care, de fapt sunt ca şi unul singur.

Deoarece Malhut participă cu Bina în toate Zivugim realizate pe parcursul celor 6.000 de ani (deşi în taină), ea se corectează până la un asemenea nivel astfel încât la sfârşitul tuturor corecţiilor, chiar şi proprietăţile ei de restricţie sunt corectate, ea  dobândind calitatea lui Bina. Este scris despre această stare, că în acea zi, El şi numele Lui vor fi unul.

Deoarece proprietatea restricţiei este, de asemenea, ascunsă în litera Bet a cuvântului BEREŞIT (la început), această proprietate este numită REŞIT (prima) în Hohma (înţelepciune). Corectara acestei proprietăţi are loc, însă, doar la sfârşitul corecţiilor, când înţelepciunea Cerească este revelată, după cum a spus profetul: „Pentru că pământul va fi umplut cu cunoaşterea Creatorului” (Isaia, 11:9). Asta întrucât ultima poartă va deveni prima. De aceea este scris: „Ei ar putea să ştie că Tu singur eşti acela al cărui nume este Stăpânul, Cel mai Înalt peste întregul pământ” (Tehilim, 83:19) deoarece înţelepciunea Creatorului va fi revelată tuturor în lumea noastră.

123. De ce Malhut este numită „teama faţă de Creator“? Aceasta se datorează faptului că Malhut este Pomul Binelui şi Răului: dacă omul merită, este binele, dar dacă nu merită, atunci este răul. De aceea, teama sălăşluieşte în acel loc. Şi această poartă duce către tot binele ce există în lume. TOT BINELE, semnifică două porţi, două puncte care sunt precum unul. Rav Yosi a spus că TOT BINELE se referă la Pomul Vieţii, deoarece este în întregime bun şi este total lipsit de rău. Şi întrucât este lipsit de rău, atunci este în întregime bun.

Este scris despre ultima poartă: „ÎNCEPUTUL ÎNŢELEPCIUNII ESTE TEAMA DE CREATOR.” Deci, de ce este numită „teama de Creator”? Deoarece acesta este secretul Pomului Cunoaşterii, prin care Adam a păcătuit, pentru că folosirea acelui punct (dorinţele egoiste) este sancţionabilă prin moarte (dispariţia Luminii). Şi este necesară o mare teamă pentru a te înfrâna de la atingerea (folosirea) ei, înainte ca toate celelalte dorinţe să fie corectate. Mai mult, la sfârşitul corecţiei, când chiar şi acest punct este complet corectat, moartea va înceta să existe în întreaga eternitate. De aceea se numeşte „teamă”.

Creatorul a făcut o singură creaţie – egoista Malhut. Scopul creaţiei este de a o umple cu Lumina Creatorului, folosind o intenţie altruistă. Drept urmare, Malhut se uneşte cu Creatorul şi primeşte încântare nelimitată.

Malhut, singura creaţie, este formată din cinci părţi: KHB ZA-M. Componentele ei, KHB ZA, excluzând Malhut de Malhut, au proprietăţi altruiste, pe care le primesc de la Lumină.

Urmare deciziei ei de a se înfrâna de la primirea Luminii în dorinţele egoiste, numită Ţimţum Alef (prima restricţie), Malhut primeşte Lumina numai în primele ei patru dorinţe: KHB-ZA.Malhut de Malhut rămâne inaccesibilă Luminii. Deci, cum poate fi ea corectată?

Pentru a corecta calităţile (dorinţele) lui Malhut de Malhut, Creatorul creează condiţiile în care Bina şi Malhut să se unească şi în consecinţă, Malhut să dobândească proprietăţile lui Bina.

Acest proces, este necesar să aibă loc de mai multe ori, astfel încât toate părţile lui Malhut să se amestece cu cele ale lui Bina. De fiecare dată, totul se petrece la un nivel din ce în ce mai profund al lui Malhut, iar acest lucru se numeşte spargerea sfinţeniei, deoarece Bina coboară şi transferă calităţile sale, lui Malhut, iar ea însăşi se sparge în timpul acestei uniri, ca şi cum şi-ar pierde proprietăţile altruiste.

De aceea, putem concluziona că toată spargerea vaselor, spargerea sufletului lui Adam, prăbuşirea Primului şi celui de Al Doilea Templu şi alte dezastre spirituale ce au loc, nu sunt pedepse, pentru că pedeapsa (aşa cum o înţelegem noi), nu există în spiritualitate, ci au loc doar pentru ca să permită dorinţelor altruiste din Bina, să pătrundă mai adânc în dorinţele egoiste ale lui Malhut.

Ultimul punct al lui Malhut, încă necorectata Malhut de Malhut, este acel punct a cărei folosire este pedepsită cu moartea (dispariţia Luminii este considerată moarte). Este interzisă folosirea lui Malhut de Malhut până când nu au fost corectate complet toate celelalte proprietăţi ale lui Malhut (KHB-ZA). Mai degrabă, dacă omul se restricţionează de la folosirea egoismului (punctul lui Malhut de Malhut) şi îşi foloseşte doar dorinţele altruiste, el construieşte treptat pe Malhut de Malhut, un ecran de „neprimire”.

Umplându-şi cu Lumină toate dorinţele corectate, omul împlineşte sfârşitul corecţiei – din ceea ce el a putut singur corecta. Îndată ce se întâmplă asta, cu alte cuvinte, îndată ce omul primeşte Lumina în primele sale nouă Sfirot (KHB-ZA, excluzând-o pe Malhut), Lumina numită Mesia coboară de Sus, ceea ce conferă lui Malhut de Malhut proprietatea altruistă a dăruirii, calitatea de a acţiona de dragul Creatorului. Asta încheie întregul proces de corectare a sufletului omului, iar el atinge completa uniune cu Creatorul. Scopul Creatorului este ca omul să atingă această stare, în timp ce trăieşte în lumea noastră şi se află în trupul său fizic, pentru a combina în interiorul lui toate lumile, spirituale şi materiale.

ŞI ACEASTĂ POARTĂ DUCE CĂTRE TOATĂ BUNĂTATEA, deoarece nu există nimic mai bun decât revelarea în lume a înţelepciunii Cereşti, inclusă în Gândul Creaţiei. Şi deoarece teama de Creator este ultima poartă către înţelepciunea Cerească, ea constituie şi poarta către toată bunătatea.

ACESTE DOUĂ PORŢI SUNT PRECUM UNA SINGURĂ, se referă la cele două puncte, Bina şi Malhut, care sunt unite în litera Bet a cuvântului BEREŞIT (LA ÎNCEPUT), primul cuvânt din Tora. Iar cele două puncte sunt menţionate întrucât ele fac aluzia la starea ce urmează corectării, când aceste două puncte sunt numite „cele două porţi”, deoarece amândouă se dovedesc a fi bune şi lipsite de tot ce este rău, aducând de aceea omului doar bunătatea perfectă.

Cu toate acestea, până la sfârşitul corecţiei, omul trebuie să se forţeze să separe în el dorinţele ce se referă la punctul lui Bina de acelea care se referă la punctul lui Malhut, să respingă dorinţele lui Malhut şi, sfidând egoismul, să folosească dorinţele lui Bina. În timpul muncii omului la auto-corectare, numită „6.000 de ani”, aceste două puncte sunt numite „Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului”.

RAV YOSI A SPUS – Rav Yosi, nu contrazice cuvintele lui Rav Chiya. Ei vorbesc despre două stări diferite: Rav Chiya face aluzie la o stare de după sfârşitul corectării lui Malhut, în care amândouă punctele devin o poartă şi nu mai există rău în ele. Iar Rav Yosi explică o stare din timpul procesului de corectare, în care cele două puncte, Bina şi Malhut, există în interiorul nostru ca şi Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. De aceea, el ne spune că TOATĂ BUNĂTATEA ESTE ÎN (poate fi găsită doar în) POMUL VIEŢII.

ZA umplut cu Lumina lui Ima-Bina este numit „Pomul vieţii”, deoarece el are doar proprietăţi bune. Iar cele două puncte ale binelui şi răului, Bina şi Malhut, rămân în Malhut până la sfârşitul corecţiei; de aceea, Malhut este numită „Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului”.

124. Pentru toţi aceia care acţionează, este mila credinţei lui David, cea care susţine Tora. Aceia care respectă Tora, par să o creeze ei înşişi. Toţi cei care studiază Tora – nu există nici o acţiune în ei în timp ce studiază, dar aceia care respectă Tora – în ei există acţiune. Iar lumea există datorită acestei forţe, veşnice sunt înţelepciunea şi Tora, iar tronul stă exact cum ar trebui să stea.

S-a menţionat anterior că teama de Creator constituie ultima poartă, deşi este prima către înţelepciunea Cerească. Rezultă că TOŢI CEI CARE STUDIAZĂ TORA au corectat deja ultima poartă, iar cele două puncte devin pentru ei două intrări, pline doar de bunătate şi lipsite de orice rău. De aceea, se spune că NU EXISTĂ NICI O ACŢIUNE ÎN EI, adică nici o analiză a binelui şi răului, deoarece ei au corectat deja totul.

Însă, aceia care, încă nu au dobândit sfârşitul corecţiei, sunt priviţi ca fiind cei care urmează Tora. Există acţiune în ei, deoarece încă nu au corectat binele şi răul în Pomul Binelui şi Răului din fiecare – cu alte cuvinte, nu au realizat toţi în copacul lor interior (în proprietăţile fiecăruia) ceea ce este bine şi ceea ce este rău în legătură cu adevărul spiritual.

De aceea se spune că ACEIA CARE URMEAZĂ TORA, PAR SĂ O CREEZE EI ÎNŞIŞI. Drept urmare a efortului omului de a se abţine de la folosirea lor, toate forţele punctului Malhut, care distrag şi pun beţe în roate (gândurile şi dorinţele) devin porţi, toate lacătele devin intrări şi toate intrările devin camere ale înţelepciunii, umplute cu Ohr Hohma.

Rezultă că toată înţelepciunea şi întreaga Tora, ajung să fie revelate doar prin intermediul eforturilor celor care urmează Tora. De aceea, PAR SĂ O CREEZE EI ÎNŞIŞI. Forţele binelui şi răului se combină între ele şi ei devin aceia care urmează Tora, întrucât Tora este revelată mulţumită muncii lor interioare de separare şi corectare a binelui şi răului.

Asemenea oameni sunt numiţi „aceia care acţionează”, deoarece par că ei înşişi creează Tora. Până la urmă, fără a-L percepe pe Creator (Tora, Lumina) ca fiind ascuns, pentru ca ulterior să fie depăşită această ascundere, transformând-o astfel în porţi, intrări şi camere, Tora nu ar putea fi niciodată revelată.

Perfecţiunea acţiunilor Creatorului, se găseşte în faptul că, prin crearea omului atât de mărunt (cu dorinţe egoiste atât de neinsemnate, complet opus Creatorului în proprietăţile sale şi fiind total lipsit de puterea de a se schimba singur), Creatorul i-a dăruit omului oportunitatea de a deveni ca El (în calităţi, măreţie şi senzaţia de a se crea pe sine însuşi), de a crea singur în interiorul său, toate lumile şi Tora. Prin revelarea Luminii, pare că de fapt însuşi omul este cel care o crează.

De aceea, deoarece aceste persoane revelează Tora, ele sunt privite ca fiind creatorii ei. Cuvântul PARE să indice deobicei că Tora a fost creată înaintea creării lumii noastre (Talmud, Pesahim, 54:1) şi că, bineînţeles, este lucrarea Creatorului Însuşi. Totuşi, fără faptele bune ale celor care urmează Tora, ea nu ar fi revelată lumii. De aceea, ei sunt priviţi ca făuritorii şi creatorii Torei.

Înţelepciunea şi Tora sunt veşnice; cu alte cuvinte, ele există chiar şi după sfârşitul corecţiei, întrucât teama de Creator este necesară chiar şi atunci. Totuşi, îndată ce întregul egoism este corectat, nu mai există loc din care să fie luată această frică, deoarece Pomul Binelui şi Răului devine doar bun şi nu mai poate furniza teama de Creator.

Însă, întrucât ei au primit în trecut frica, pot continua să o folosească în prezent, după sfârşitul corecţiei, atunci când nimic nu mai este supus fricii, deoarece nu mai există restricţii în Malhut. Şi singurul motiv pentru care pot ei face aşa, este că în timpul corectării, ei au muncit să creeze în interiorul lor, senzaţia legii absolute a Creatorului şi eternitatea Torei. Şi întrucât această teamă nu are sfârşit, tronul Creatorului există veşnic în împlinirea lor.

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

error: Content is protected !!