înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)
151. Rav Şimon a deschis şi a spus: „La început Creatorul a creat Cerurile şi pământul.“ Acest vers ar trebui examinat cu grijă, căci oricine afirmă că există un alt Creator dispare din lume, aşa după cum este scris: „Cel care afirmă că există un alt Creator piere atât de pe suprafaţa pământului cât şi din Ceruri, căci nu există nici un alt Creator, în afara Celui Atotputernic.“
Aici Zohar-ul continuă să discute corectarea miresei. Textul începe cu prima propoziţie din Tora: LA ÎNCEPUT CREATORUL A CREAT, cu rădăcina şi sursa tuturor corectărilor miresei (Malhut) din timpul celor 6.000 de ani.
Corectarea lui Malhut are loc exclusiv prin uniunea ei cu Bina şi primirea calităţilor lui Bina. În versetul, LA ÎNCEPUT CREATORUL A CREAT, Creatorul este numit Elokim, aceasta însemnând Bina. Adică El a creat lumea prin calitatea lui Bina, în scopul corectării.
Elokim constă din MI-Bina şi ELEH-Malhut. Lumea poate exista datorită uniunii permanente dintre MI şi ELEH. Creatorul este Bina, numită Elokim şi, drept rezultat al faptului că Ohr Hohma se îmbracă în Ohr Hasadim, uniunea dintre MI şi ELEH îi pune la dispoziţie lui ELEH calităţile lui Bina. Iar prin această corectare lumea este capabilă să existe.
Uniunea dintre MI şi ELEH nu permite existenţa altor forţe străine, egoiste, în interiorul Parţuf-ului. Aceştia sunt așa numiții „alţi zei“, care nu pot susţine lumea, pentru că separă pe MI de ELEH şi nu îmbracă Lumina plăcerii (Hohma) în intenţia altruistă (de dragul Creatorului) a lui Hasadim, ceea ce conduce la plecarea Ohr Hohma din Parțuf, părăsind ELEH. Prin urmare, este interzis să credem că omul este guvernat de orice alte forţe în afară de Creator, căci în locul existenţei şi primirii Luminii Vieţii, o asemenea credinţă va aduce lumii şi omului doar ruina şi dispariţia acestei Lumini.
152. Cu excepţia cuvântului ELEH, tot restul este scris în aramaică. Aceasta este numită „traducere“. El întreabă: Totuşi, sugeraţi oare că asta se datorează faptului că îngerii sfinţi nu înţeleg traducerea, adică limba aramaică, şi atunci totul ar fi trebuit să fie spus în ebraică, astfel încât îngerii sfinţi să audă şi să fie recunoscători pentru asta ? El răspunde: Tocmai acesta este motivul pentru care este scris în traducere (în aramaică), întrucât îngerii sfinţi nici nu o aud şi nici nu o înțeleg şi, de aceea, nu îi vor invidia pe oameni, ceea ce ar fi în detrimentul acestora din urmă. Căci, în acest caz şi îngerii ar fi numiți Creatori şi ar fi incluşi în grupul Creatorilor, ori nu ei sunt cei care creat Cerul şi pământul.
Aramaica este numită „traducere“. Ea este foarte apropiată de limbajul sfânt ebraic, cu toate acestea însă, îngerii nici nu au nevoie de ea şi nici nu o cunosc, chiar dacă ei cunosc şi au nevoie de toate celelalte limbi ale naţiunilor lumii. Este aşa întrucât traducerea din limbajul sfânt este numită „reversul“ ei, fiind VAK-ul acesteia, fără GAR.
Cu alte cuvinte, există un limbaj altruist, numit din acest motiv „sfânt“ şi reversul său, stadiul preliminar, numit „traducere“, care este limba aramaică. În afară de aramaică, nici un alt limbaj din lume nu poate acţiona ca traducere pentru limba sfântă. Toate celelalte limbi ale naţiunilor lumii (dorinţe egoiste) sunt exclusiv egoiste şi nu au legătură cu altruismul. Ele nu sunt AHP pentru GE (limba sfântă).
Ca atare, traducerea este cu adevărat apropiată de limbajul sfânt. Există însă o deosebire între ele, care o face să nu fie necesară pentru îngeri: limba sfântă este precum indicatorul balanţei care arată unde se află echilibrul dintre talerul din dreapta şi cel din stânga, acolo unde indicatorul se mişcă între cele două talere şi îşi emite judecata – înspre talerul răsplatei (pentru virtuţi) sau înspre talerul pedepsei (pentru păcate). Ea aduce totul înapoi la starea de corecţie, la puritate şi sfinţenie, fiind numită din acest motiv, limba sfântă (Introducere la Studiul celor zece Sfirot, punctul 120).
Aşa după cum este scris la punctul şaisprezece, Cerul, pământul şi tot ceea ce le populează, au fost create de MA, adică de Malhut, aşa cum este scris, „MA = CE = CUM glorios este numele Tău pe tot pământul, pe care Tu l-ai stabilit mai presus de Ceruri!“ Într-adevăr, Cerurile au fost create prin numele (calitatea) lui MA (Malhut), pe când Cerul menționat face aluzie la Bina, numită MI. Dar totul este explicat prin numele Elokim.
Numele Elokim este revelat în Cer şi pe pământ, care au fost create de puterea lui MA, prin ataşarea literelor ELEH din Ima-Bina cu ajutorul lui MAN şi a faptelor bune ale celor inferiori. De aceea, Lumina lui GAR, adică Ohr Hohma, numită Elokim, nu este potrivită nici în Cer (Bina). nici pe pământ.
În mod specific, peste Parsa sunt prezente doar GE, în ZON ale lumii Ațilut, în timp ce ale lor AHP se află sub Parsa, în lumile BYA, deoarece ZON însele nu sunt doritoare să primească Ohr Hohma decât dacă trebuie să o treacă spre Parţufim – spre sufletele celor drepţi – din lumile BYA.
Atunci când cei inferiori, cei drepţi care există din punct de vedere spiritual în lumile BYA, ridică MAN de jos în sus, de la locul lor din BYA, la Malhut a lumii Ațilut, MA se transformă în MI iar literele ELEH se unesc cu MI. Împreună, ele creează cuvântul Elokim, care este Lumina Cerului şi pământului. Dacă însă cei inferiori îşi corup faptele, afundându-se în intenţii egoiste, Lumina dispare, lăsând Sfirot K-H doar cu lumina Ruah-Nefeş (numită MI sau MA), în timp ce literele ELEH cad sub influenţa forţelor impure, căci MI este GE iar ELEH este AHP.
În concluzie, întreaga corectare depinde exclusiv de ataşarea literelor ELEH la MI cu ajutorul lui MAN. Iar această corectare se cheamă „limbajul sfânt“, ca indicatorul balanţei, care determină echilibrul dintre dorinţele egoiste şi intenţiile altruiste, adică primirea de dragul Creatorului. Din acest motiv este plasat indicatorul balanţei în mijloc, căci prin intermediul acestor interacţiuni dintre calităţile lui Malhut (dorinţa de a primi) şi Bina (dorinţa de a dărui), omul poate dobândi primirea luminii Ohr Hohma de dragul Creatorului.
Lumina este numită „sfântă“ pentru că trece numele sfânt Elokim la ZON, coboară de la Bina la ZON şi transferă literele ELEH în partea pură şi sfântă, pe talerul virtuţii. De aceea, cuvântul ebraic pentru „balanţă“ este Mawznaim (de la cuvântul Awzen), căci Lumina din AHP (Awzen-Hotem-Peh) este numită după cea mai înaltă dintre Luminile sale, Lumina Awzen din Sfira Bina sau Ohr Neşama.
Iar limba traducerii, numită Targum, este opusă limbii sfinte a Mawznaim (balanţei), deoarece atunci când cei inferiori nu înalţă MAN şi nu nutresc intenţii pure, aceasta înseamnă că au aspiraţia de a utiliza doar dorinţele de primire, desemnate prin literele ELEH, care nu aspiră să se unească cu dorinţa (calitatea) de dăruire (literele MI-Bina). Drept rezultat, AHP de ZON, numite MA, coboară iar Cerul şi pământul (ZON) se întorc la starea de VAK.
O astfel de stare este numită limbajul Targum. Ghematria cuvântului Tardema (somn) se potriveşte cu aceea a cuvântului Targum. În ebraică, Targum este scris cu aceleaşi litere ca şi cuvintele Tered MA, care înseamnă „MA în coborâre“, pentru că prin acest limbaj impur din punct de vedere spiritual, AHP = MA (desemnat de cuvintele Tered MA) devine revelat. Acest fapt conduce la trecerea de pe talerul virtuţii pe talerul pedepsei. În tot acest timp starea de GE este numită „somn“.
Totuşi, toate acestea se referă numai la ZON, la Cerul şi pământul create în MA, la dorințele de primire. Este aşa întrucât ele au luat naştere ca urmare a unui Zivug peste Yesod, numit MA. În timp ce îngerii sfinţi au apărut într-un Zivug de Neșikin (Zivug prin sărut) al lui AVI, şi au numai MI, fără MA (doar dorinţe altruiste de dăruire, calitatea lui Ima-Bina) şi există permanent în starea de VAK fără GAR, adică fără Ohr Hohma.
Pe de altă parte, VAK al lor este Ohr Hasadim de MI = Ima-Bina. Ohr Hasadim de Bina este la fel de importantă ca şi GAR, pentru că ea umple dorinţele cu senzaţii la fel de perfecte ca şi GAR, într-atât încât acestea resping Ohr Hohma, aşa cum o face şi Ima. Şi există sfinţenie în ele; prin urmare şi GAR sunt sfinte, la rândul lor.
Există două motive pentru care îngerii nu răspund limbajului Targum, care adaugă MA la ZON, readucând ZON la starea de VAK:
- Chiar şi atunci când ZON sunt în starea de GAR datorită influenţei limbajului sfânt, îngerii nu primesc GAR (Hohma) de la ele, deoarece, la fel ca Ima, îşi doresc doar Ohr Hasadim.
- Adăugarea unor Achoraim (AHP) nu se aplică în nici un caz îngerilor, lor lipsindu-le calităţile lui MA. Din acest motiv Zohar-ul spune că ÎNGERII SFINŢI NU AU ABSOLUT NICI O NEVOIE de traducere ŞI NICI NU O ASCULTĂ. Ei nu au nevoie de asta pentru că nu pierd nimic în prezenţa ei şi nici nu câştigă nimic atunci când ea este absentă, pentru că ei constituie calitatea de VAK şi le lipseşte calitatea lui MA.
ŞI EI NU-I VOR INVIDIA PE OAMENI – această propoziţie se referă în primul rând la ruina altor zei, a forţelor care îl împiedică pe om să reveleze GAR, Ohr Hohma. Drept urmare, omul pierde Lumina şi literele ELEH, căci îngerii nu au calităţile lui GAR de Hohma, ci doar pe cele ale lui GAR de Hasadim. De aceea, ei se simt ruşinaţi că au coborât la un grad atât de inferior şi ne invidiază pe noi, întrucât ne considerăm noi înşine importanţi.
Zohar=ul spune că, în acest caz, chiar şi îngerii sfinţi sunt consideraţi „Creatori“, dar nu ei sunt aceia care au creat Cerul şi pământul, fiind numiţi „Creatori-Elokim“ (forţe) pentru că vin de la Ima-Bina (numită Elokim) şi astfel există în întregul Elokim. Dar NU EI SUNT ACEIA CARE AU CREAT CERUL ŞI PĂMÂNTUL, întrucât ei nu pot susţine existenţa Cerului şi a pământului în GAR de Hohma. De fapt, Cerul şi pământul (corectarea lumii prin adeziunea finală cu Creatorul) nu pot exista decât dacă omul sălăsluieşte acolo (omul trebuie să fie alcătuit din dorinţe egoiste şi altruiste), seamănă şi culege (îşi corectează dorinţele egoiste unindu-le cu calităţile lui Bina). Această existenţă este posibilă doar în Lumina lui GAR de Hohma (primirea luminii Ohr Hohma de dragul Creatorului). Aşadar nu îngerii au creat Cerul şi pământul.
153. El întreabă: pământul este numit Arka, dar de fapt ar trebui să citim Ar’a. El răspunde: pentru că Arka este unul dintre cele şapte ţinuturi de jos, acolo unde locuiesc fiii lui Cain. Într-adevăr, după ce au fost izgoniţi de pe faţa pământului, ei au coborât acolo şi au dat naştere unor generaţii de descendenţi; înţelepciunea a fost pierdută până într-atât încât toată înţelegerea a dispărut iar acesta este un ţinut dublu, constând atât din întuneric cât şi din Lumină.
Fiecare dintre cele şapte Sfirot (cele şase Sfirot ale lui ZA și Malhut) conţin calităţile celorlalte şase. Aşadar, fiecare dintre ele conţine şapte Sfirot HGT NHYM. Cu alte cuvinte, Malhut, la rândul său, are şapte Sfirot iar lumea de jos are şi ea şapte tărâmuri, numite Ereț, Adama, Arka, Gia, Neşia, Ţia şi Tevel.
Tărâmul nostru este numit Tevel şi este cel mai înalt dintre toate cele şapte tărâmuri. Arka este cel de-al treilea. Sufletele lui Cain şi Abel coboară din cuvântul Elokim dar, datorită impurităţii pe care Hava (Eva), soţia lui Adam, a primit-o de la şarpe, primul care a apărut din literele ELEH a fost sufletul lui Cain, urmat de sufletul lui Abel, care a apărut din literele MI. Aceste două Parţufim fuseseră menite să se unească şi să-şi încorporeze calităţile unul în celălalt, astfel numele Elokim ar fi strălucit în ambii, ca atunci când MI este prezent în permanenţă în ELEH. Forţa impură însă, care a luat naştere împreună cu sufletul lui Cain, l-a incitat pe acesta împotriva fratelui său (MI din cuvântul Elokim) până într-atât încât el s-a ridicat împotriva lui Abel şi l-a ucis. Dispariţia calităţii MI-Bina din ELEH este echivalentă cu moartea.
Fără sprijinul calităţilor lui MI, ELEH (calitatea proprie lui Cain) a căzut sub dominaţia forţelor impure: de la nivelul spiritual al ţării sfinte la locul impur (al dorinţelor egoiste). Iar Cain şi-a pierdut descendenţii (Parţufim umpluţi de Lumină) din cauza autorităţii forţelor impure (a dispariţiei ecranului).
Astfel, limba sfântă din el a fost subtituită prin traducere, întrucât şi-a pierdut înţelepciunea (Ohr Hohma). În fond, tuturor forţelor impure le lipseşte înţelepciunea, ele având doar Lumina HB fără Da’at.
Uciderea lui Abel, adică ieşirea Luminii din acest Parţuf (punctul 152), se întâmplă pentru că MI se formează exclusiv în ZON prin puterea lui MAN (ridicată de gândurile pure ale celor drepţi din lumile BYA). Apoi apar literele ELEH şi cuvântul Elokim ajunge să fie la fel de complet în ZON ca şi în AVI. Malhut se încheie la fel ca ZA, la fel ca Ima, datorită înlocuirii literei Hey cu Yod (punctul 17).
Litera Hey nu dispare însă pentru totdeauna din MA, ci, pur și simplu intră în partea interioară a lui Malhut şi se ascunde acolo (dorinţa de a primi îşi primeşte împlinirea din acţiuni altruiste, din Ohr Hasadim. De aceea aspiraţiile sale egoiste nu sunt simţite pentru moment, fiind ascunse în Ohr Hasadim). În acest timp, în MI este revelată litera Yod.
Din acest motiv, numele sfânt al Creatorului, Elokim, este prezent şi în ZON, în Cer şi pe pământ. Cain a ridicat MAN nu în sfinţenie şi puritate, ci a vrut să folosească literele ELEH – care sunt legate de el – pentru propria sa plăcere. Această stare este descrisă astfel: ŞI CAIN S-A RIDICAT ÎMPOTRIVA LUI ABEL, FRATELE SĂU, întrucât s-a pus deasupra fratelui său, pentru a conduce peste MI (Abel).
Aşadar, AHP de Nukva (litera Hey de MA ascunsă pentru moment) au fost revelate imediat şi cuvântul MI a dispărut din Malhut. Ca atare sufletul lui Abel, care s-a născut din MI de Nukva (MI umple cu Lumină Parţuf-ul şi sunt considerate sufletul său) se ridică şi dispare şi el, aşa cum este descris de cuvintele, ŞI L-A UCIS, deoarece ieşirea Luminii din Parţuf este considerată a fi moartea acestuia.
De aceea Zohar-ul descrie acest proces astfel: forţa impură a şarpelui s-a aflat alături de Cain (Bereşit, 2:4); prin urmare acesta a dorit să întărească literele ELEH, să anuleze MI şi să guverneze peste ele. De aceea el a revelat AHP de Nukva (MA) şi MI a dispărut pentru Nukva, după care a dispărut şi sufletul lui Abel, coborât din MI (ŞI L-A UCIS).
În concluzie, însuşi Cain (ELEH) a căzut sub conducerea forţelor impure, numite Arka sau Ereț Nod, aşa după cum este scris în Tora: „Şi el s-a stabilit în ţara lui Nod“ (Bereşit 4:16).
Zohar-ul o numește ţară dublă, una care conţine atât Lumina cât şi întunericul. Această situaţie este posibilă pentru că Lumina şi întunericul se amestecă şi acționează (guvernează) împreună, ca şi cum ar exista doi stăpâni în ţară, care îşi împart în mod egal puterea. Unul conduce peste întuneric, celălalt peste Lumină. Aflat în această stare, omul este incapabil să separe Lumina de întuneric şi doar ajutorul de Sus, Lumina raţiunii care coboară, îi permite omului să facă diferenţa între adevăratul Domn, şi stăpânul întunericului.
154. Şi acolo există doi stăpâni – unul guvernează peste întuneric iar celălalt – peste Lumină, şi ei devin ostili unul faţă de celălalt. Când Cain a coborât acolo, ei s-au unit şi au ajuns să fie compleţi. Şi au ştiut cu toții că erau descendenţii lui Cain. Prin urmare, cele două capete ale lor sunt ca doi şerpi, cu excepţia cazului în care stăpânul Luminii îl învinge pe celălalt, pe stăpânul întunericului. Aşadar ei pătrund Lumina şi întunericul şi devin ca unul.
Trebuie să reparcurgem punctul 14, care lămureşte crearea sfântului nume Elokim. Mai întâi, literele ELEH se ridică şi se alătură literelor MI pentru a forma un cuvânt, căci Ohr Hasadim este încă insuficientă, întrucât sfinţenia (Ohr Hohma) nu poate intra în Kli (în dorinţă) dacă nu este îmbrăcată în Ohr Hasadim. Aşadar, este ascunsă în numele Elokim.
De aceea, are loc un Zivug în MI – pentru a primi Ohr Hasadim, care îmbracă Ohr Hohma, corectând astfel numele Elokim: MI BARAH ELEH – BARAH este sursa de Ohr Hasadim care îmbracă Ohr Hohma, unind MI cu ELEH şi aducând corectarea numelui Elokim. MI-Bina constă din GAR (AVI cu calitatea altruismului pur), care nu primesc niciodată Ohr Hohma şi ZAT (YESHSUT), care primesc Ohr Hohma.
Pe măsură ce literele ELEH încep să urce la MI, ele se ridică mai întâi la ZAT de MI (YESHSUT), care primesc Ohr Hohma, dar care sunt pentru moment complet ascunse în numele Elokim. Apoi are loc cel de-al doilea Zivug, pe GAR de MI, AVI, dorinţele altruiste, punând astfel la dispoziţia lui ELEH lumina Ohr Hasadim, şi aducând corectarea numelui Elokim.
Deoarece ELEH este lipsit de Ohr Hasadim, rezultă că aceia lipsiţi de Ohr Hohma sunt numiţi Parțuf-ul Cain. Cain, nu numai că nu a reuşit să ridice MAN pentru a primi MI cu Hasadim, ci a dorit să primească Ohr Hohma de la AVI, distrugând în acest fel Parţuf-ul numit Abel, deoarece au fost expuse dorinţele egosite ale vaselor AHP de Malhut a lumii Ațilut. Lumina a dispărut din Parţuf-ul Abel, asta însemnând că a murit, pe când Cain a căzut sub dominația forţelor impure – ELEH.
Locul acestor forţe impure este numit Arka. Acolo mai există şi doi stăpâni, care au luat naştere din literele ELEH impure: când AHP de MA ale lui Malhut sunt ascunse, totodată fiind revelate AHP de MI, ele pot să transmită Lumina de la sfântul nume, pur şi perfect – Elokim,către suflete. Ohr Hohma din ELEH (primită de YESHSUT) se îmbracă apoi în Hasadim (primită de la AVI) şi este revelat sfântul nume Elokim.
Întrucât, însă, forţele impure se ataşează doar la AHP al forţelor pure (la MA), literele ELEH din ele există în două stări incomplete: (i) una în care nu este deloc prezentă lumina Hasadim; (ii) alta în care Ohr Hohma din ELEH nu se poate îmbrăca în Hasadim din cauză că lipseşte Hasadim de MI; în concluzie, ELEH sunt ţinute în întuneric.
Aceasta este partea masculină a literelor ELEH impure, fiindcă aceste Kelim sunt destinate luminii Ohr Hohma. Ele însă nu au Hohma datorită absenţei lui Hasadim de MI, fiind menţinute în întuneric, lipsite atât de Hohma cât şi de Hasadim. Ele sunt, însă, Kelim foarte mari, întrucât dacă ar fi putut primi Ohr Hasadim, ele ar fi fost capabile să primească în interiorul lor şi Ohr Hohma.
Partea feminină a literelor ELEH impure se naşte din AHP de MA ale sfintei Nukva, Kli-ul necesar luminii Ohr Hasadim. Pe când Nukva cea impură este afectată în mod considerabil, întrucât ea stă la baza îndepărtării omului de Creator, atunci când joacă rolul sfintei Malhut. După gradul său de corupţie, ea primeşte o mulţime de nume impure. Ea păstrează, totuşi, o Lumină infimă (Ner Dakik), întrucât vasele ei (Kelim) se trag din AHP de MA, ale căror rădăcini sunt Kelim aleLuminii Ohr Hasadim.
Aceste părţi, masculină şi feminină, ale literelor ELEH impure, sunt ZA şi Malhut ale forţelor impure, cei doi stăpâni din Arka. Partea masculină guvernează peste întunericul de acolo iar partea feminină, peste Lumină. Ele să plâng una de cealaltă, pentru că sunt opuse. Partea masculină se plânge deoarece este alcătuită din Kelim aleliterelor ELEH, golite de Ohr Hohma; ea urăşte forţele care o îndepărtează de Creator şi falsitatea care există în interiorul vaselor (Kelim ) părţii feminine ale forţelor impure şi preferă să rămână în întunericul său.
Pe de altă parte, Nukva forţelor impure, care are o mică luminescenţă de Hasadim, nu aspiră la Ohr Hohma, ca să nu mai vorbim de întunericul în care se află partea sa masculină. De aceea ea se plânge de partea masculină şi se îndepărtează de ea. Aşa cum spune Zohar-ul, aici guvernează doi stăpâni: unul (partea masculină) peste întuneric, celălalt (partea feminină) peste Lumină şi sunt ostili unul faţă de celălalt, deoarece partea masculină guvernează peste întuneric şi cea feminină, peste Lumină. De aceea se urăsc, se defăimează şi se plâng unul de altul. În plus, fiind distanţaţi unul de celălalt, ei nu îşi pot extinde dominaţia şi nici nu sunt capabili de a face ceva rău.
Însă după ce Cain a păcătuit şi a scăpat literele pure ELEH ale sufletului său în puterea forţelor impure Arka, acestea, deşi erau ascunse faţă de lumina Hasadim, s-au îmbrăcat în Lumina slabă prezentă în forţele impure. Aceasta a revitalizat micile Kelim de Hohma din literele ELEH ale lui Cain, căci Lumina forţelor impure le dăruieşte viaţă la fel cum ar face-o Lumina pură Hasadim.
Drept rezultat, partea masculină a literelor ELEH ale forţelor impure, face şi ea un Zivug cu Nukva sa, care a îmbrăcat literele ELEH aparţinând lui Cain, pentru că şi ea are astfel de Kelim. Cu ajutorul acestui Zivug, Cain a dat naştere la descendenţi, scântei de Ohr Hohma rămase în literele ELEH, care nu sunt amestecate cu Kelim masculine impure de ELEH care s-au îmbrăcat în Lumina Nukvei foţelor impure.
De aceea Cartea Zohar spune că, atunci când Cain a coborât acolo, totul s-a contopit şi a devenit complet, întrucât scânteile Luminii Hohma care rămăseseră în literele ELEH ale lui Cain au fost îmbrăcate în Lumina lui Nukva forţelor impure. Drept urmare şi forţa ei masculină impură a vrut să se bucure de scânteile Luminii Hohma care sunt în literele ELEH ale lui Cain.
Ca atare, ele au făcut un Zivug, adică s-au extins şi s-au completat una pe cealaltă şi toţi au văzut că erau descendenţi din Cain, că acest Zivug i-a produs pe descendenţi, îmbrăcămintea scânteilor Luminii Hohma din literele ELEH impure ale lui Cain. Aşadar, scânteile de Ohr Hohma ale sufletului lui Cain au fost revelate şi toată lumea a văzut că aceştia erau descendenţii lui Cain, născuţi în urma unui Zivug inferior.
Prin urmare, cele două capete ale lor sunt ca doi şerpi, pentru că s-au născut din uniunea părţilor masculină şi feminină ale literelor ELEH impure, care sunt iniţial opuse una faţă de alta. Prin urmare, descendenţii lui Cain au două capete, de la cele două forţe impure: una care tânjeşte după întunericul dorinţei de a primi Ohr Hohma şi cealaltă rîvnind la Lumina aflată în dorinţele lui Nukva cea impură. Iar cele două capete ale şarpelui corespund celor două animale care aparţin sistemului forţelor pure: taurul şi vulturul.
Cele două capete există, însă, doar atunci când partea masculină este dominantă, când întunericul este cel care guvernează. Într-adevăr, îmbrăcându-se în Lumina lui Nukva pentru a ee bucura de micile scântei ale Luminii Hohma, partea masculină susţine (împotriva propriei voinţe) şi dominaţia propriei Nukva, întrucât îşi doreşte Lumina acesteia. Drept urmare descendenţii lor au două capete: primul trage într-o parte, al doilea în alta.
Nukva forţelor impure nu are deloc nevoie de partea masculină a acestora, întrucât partea sa masculină există în întuneric şi nu-i poate da nimic. Din acest motiv, Nukva domină şi prevalează în impuritatea sa, neavând nimic din calităţile părţii masculine. În consecinţă, descendenţii bicefali ai lui Cain ajung să aibă un singur cap.
Zohar-ul ne spune că stăpânul Luminii îl învinge pe stăpânul întunericului. Atunci când domină Nukva cea impură, care are Lumina, ea învinge partea masculină impură şi pe celălalt stăpân masculin. Ea învinge partea masculină, subordonând-o în totalitate propriei guvernării, iar ei se includ în Lumina şi întunericul ei, devenind ca unul. În consecinţă, guvernarea părții masculine (a întunericului) este inclusă sub guvernarea părţii feminine (a Luminii), iar cele două capete devin unul.
155. Căci aceştia sunt cei doi stăpâni, numiţi Afrira şi Kastimon, care se aseamănă îngerilor sfinţi cu şase aripi. Unul are imaginea unui taur şi celălalt a unui vultur. Iar atunci când se unesc creează imaginea unui om.
Forţa impură masculină este numită Kastimon (de la cuvântul Kosti, devastare), căci este întuneric şi impropriu vieţii umane. Nukva cea impură, partea feminină, este numită Afrira (de la cuvântul Afar, ţărână) şi este nepotrivită pentru însămânţat. Ea este numită astfel pentru a arăta că, deşi conţine Lumină, este insuficientă pentru însămânţatul sămânţei şi producerea recoltei care să hrănească fiinţele umane.
Zohar-ul mai spune şi că ea se aseamănă cu îngerii sfinţi cu şase aripi, căci cele şase aripi ale îngerilor sfinţi corespund cu litera Vav din numele HaVaYaH. În schimb, în forţele impure sunt doar patru aripi, corespunzătoare numelui ADNI, care indică înălţimea forţelor impure faţă de îngerii sfinţi, ce le sunt opuşi.
Lumina Superioară este numită „vin“ şi aduce bucurie Creatorului şi fiinţelor umane. Reziduurile de la vin însă, conţin Sigim sau drojdie de vin. Şi din acest gunoi se naşte principalul distrugător al lumii, întrucât este încă legat de puritate (de drojdie) şi având imaginea unui om. Însă, pe măsură ce coboară pentru a face rău oamenilor, el îşi ia imaginea unui taur. De aceea taurul este primul dintre cele patru tipuri principale de distrugători.
Aşadar, Zohar-ul ne spune despre Kastimon că este un distrugător cu imaginea unui taur, indicând astfel faptul că el este baza tuturor distrugătorilor care sunt numiţi „taurul impur“. El este Sigim-ul Supremei Ohr Hohma Supremă a sfântului nume Elokim, literele ELEH impure care corespund literelor pure ELEH din numele Elokim. Deşi Sigim şi drojdia stau sub acestea, fiind însă conectat la puritate, el are imaginea unui om, căci Ohr Hohma a numelui Elokim este Țelem (imagine şi asemănare) a omului, despre care s-a spus: „Be Țelem Elokim – a creat omul în imagine şi asemănare.“
Atunci când însă este separat de puritate (altruism), prin deteriorarea dorinţelor sale şi în consecinţă a calităţilor sale, el coboară la locul său din Arka (potrivit cu aceste calităţi) şi ia imaginea (calităţile) unui taur. Iar Nukva sa preia (în Arka) forma (calităţile) unui vultur, în concordanţă cu scopul ei şi cu acţiunea de Linşor (a cădea în afară) – de a aduce căderea sufletelor umane sub puterea ei.
Aşadar, cuvântul Neşer (vultur) derivă de la cuvântul Neşira (cădere), tot aşa cum cad frunzele dintr-un pom, căci rolul lui Nukva cea impură este acela de a căuta oamenii şi de a-i aduce într-o stare de noapte şi întuneric, la distrugerea legământului sfânt, toate acestea având drept rezultat îndepărtarea de ei a sufletelor (punctul 131).
De aceea Zohar-ul ne spune: „Şi când se contopesc, ei formează imaginea omului“, adică dacă revin şi se unesc cu puritatea, existând ca drojdie de vin, ei revin şi îşi asumă din nou imaginea unui om, aşa cum erau mai înainte de a coborî la Arka şi a deveni distrugători.
156. Când sunt acoperiţi cu întuneric, ei se transformă într-un şarpe cu două capete şi se mişcă precum un şarpe. Ei plutesc în gol şi se scaldă în Marea cea Mare iar, când se apropie de lanţurile lui Aza şi Azael, îi irită pe ei şi-i stârnesc să sară în munţii de întuneric, considerând că El, Creatorul, doreşte să aducă justiţia asupra lor.
Îi sugerez cititorului să încerce să comenteze singur citatul din Zohar, fără nici un ajutor şi apoi să-şi compare gândurile cu cele scrise mai jos. În acest fel am putea înţelege ce a făcut pentru noi Rav Yehuda Ashlag prin comentariul său. Înaintea apariţiei comentariilor sale despre cărţile lui ARI şi despre Zohar, nu aveam nici o posibilitate de a înţelege corect Cabala şi doar o mână de oameni din fiecare generaţie puteau urca singuri scara spirituală.
Acum, însă îl asigur pe cititor că doar prin lectura constantă chiar şi a cărţilor mele, care rescriu compoziţiile marilor Cabalişti, Rav Ashlag şi fiul său cel mai mare, care a fost şi profesorul meu, Rav Baruch Ashlag, oricine poate ajunge să urce spre Creator. Consider chiar că aceia care au citit deja cărţile mele anterioare au realizat că acest lucru este perfect posibil!
Aşa cum s-a menţionat deja în Zohar, la punctul 154, când Nukva impură îl stăpâneşte pe om prin Lumina ei, cele două capete sunt ca unul. Cu toate acestea, în întuneric, când domină partea masculină numită Kastimon, ele se transformă într-un şarpe cu două capete, deoarece partea bărbătească este incapabilă să anuleze puterea părţii feminine, întrucât are nevoie să fie îmbrăcat în Lumina ei. Ca atare, şarpele are două capete. Şi se mişcă tot ca un şarpe – urmărind să aducă răul (calitatea şarpelui), pentru a o ademeni pe Hava să mănânce din fructul Pomului Cunoaşterii.
Prin puterea Roş-ului lui Nukva cea impură, ei plutesc în gol, acolo unde se află rădăcina forţei impure, numit „gol“ sau cea mai mare cădere, aşa după cum este scris: „Ei s-au ridicat la Cer, ei au coborât în abis“ (Tehilim, 107:26). Datorită puterii părţii masculine impure, ei se scaldă în Marea cea Mare, în Ohr Hohma a forţelor impure.
Arka este numită aşadar Tărâmul lui Nod, întrucât balansează în continuu între guvernările celor două capete: aceia care sălăşluiesc acolo alternează permanent între urcarea până la Marea cea Mare şi prăbuşirea în abis.
Îngerii Aza şi Azael sunt îngeri foarte puternici. Într-adevăr, chiar şi după ce au căzut din Cer în lumea noastră, în munţii de întuneric, legaţi cu un lanţ de fier, puterea lor era atât de mare încât, cu ajutorul lor, Bil’am (Balaam) a atins nivelul profeţiei, despre care este scris: „Vede prezenţa Creatorului“ (Bamidbar, 24:4).
Toate acestea sunt descrise prin cuvintele „cade şi deschide ochii“, căci Aza este denumit „cădere“ din cauza căderii sale pe pământ. Iar Azael este numit „cel care îşi deschide ochii“ cu privirea la Aza, în faţa căruia Creatorul aruncă întunericul. Cu privire la nivelul profetic al lui Bil’am, întelepţii noştri au spus următoarele: „Nu a mai existat în Israel un profet ca Moise; nu în Israel, însă în naţiunile lumii a existat unul iar numele lui a fost Bil’am“ (Bamidbar-Raba, 14) – atât de mare a fost gradul lui profetic.
Iar motivul căderii lor din Cer pe pământ este acela că s-au plâns împotriva omului în momentul facerii sale. Totuşi, mulţi îngeri s-au plâns şi au obiectat, aşa că de ce oare Creatorul i-a izgonit doar pe aceştia doi? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în punctele 416-425 ale capitolului „Balak“ din Zohar. Acolo se spune pe scurt că, atunci când a apărut în Creator dorinţa de a-l crea pe Adam (sau pe om, cuvântul ebraic pentru om fiind Adam), El i-a convocat pe îngerii Supremi, i-a aşezat în faţa Sa şi le-a comunicat dorinţa Sa de a crea omul.
Îngerii au răspuns: „Ce este omul, de îi porţi atâta grijă?“ (Tehilim, 8:5), adică ce calităţi are acest om încât Tu să-ţi doreşti să-l creezi? El a răspuns: „Acest om va fi asemănător cu Mine şi înţelepciunea lui o va depăşi pe a voastră, căci sufletul uman include toţi îngerii şi Nivelurile Supreme, tot aşa cum trupul său include toate creaturile din această lume.“
Aşadar, în momentul creării sufletului uman, Creatorul a convocat toţi îngerii Supremi, pentru ca aceştia să-şi transmită toate calităţile şi forţele către sufletul omului. De aceea este scris: „Să facem omul după imaginea noastră, ca să ne fie asemănător“, înţelegând că în „imaginea şi asemănarea“ omului se includ toate calităţile îngerilor.
Cuvintele „imaginea şi asemănarea“ sunt scrise între ghilimele, deoarece cuvintele Țelem şi Demut (imagine şi asemănare) nu doar nişte simple cuvinte care descriu asemănarea, ci constituie noţiuni spirituale pline de semnificaţii.
Dar întrebările îngerilor ar trebui interpretate după cum urmează: „Ce fel de creatură este acest om şi care este natura lui? În ce fel vom beneficia noi din faptul că ne transmitem (ne includem) calităţile în el?“ Creatorul a răspuns la acestea: „Acest om va fi similar cu Mine şi înţelepciunea lui o va depăşi pe a voastră.“ Cu alte cuvinte, în acest fel Creatorul le-a promis că omul va integra toate calităţile lor (calităţile de Ţelem) şi că el va fi mai înţelept decât ei. În orice caz, datorită conexiunii cu omul şi ei vor beneficia de pe urma marilor realizări ale lui şi vor primi tot ceea ce le lipseşte în prezent.
Aceasta deoarece sufletul uman include toate gradele spirituale şi absolut toate calităţile tuturor îngerilor. Aşa cum trupul său include toate materialele şi creaturile lumii noastre, cu toate calităţile lor, la fel a fost şi dorinţa Creatorului ca sufletul său să absoarbă în el întreaga creaţie.
În Tora este scris: „Lui Iacov și lui Israel li se vor dezvălui lucrările Creatorului (Bamidbar, 23:23).“ Înţelepţii au spus că, în viitor, îngerii îl vor întreba pe Israel despre lucrurile pe care ei înşişi nu le cunosc, căci realizările lui Israel le vor depăşi pe cele ale îngerilor. De aceea, toți îngerii au luat parte la crearea omului şi au integrat în acesta toate calităţile lor.
Însă, de îndată ce omul a fost creat şi a păcătuit, devenind astfel vinovat în faţa Creatorului, îngerii Aza şi Azael au apărut în faţa Creatorului aducând acuzaţii precum „că omul pe care Tu l-ai creat a păcătuit în faţa Ta“. Din cauza acestor cuvinte, Creatorul i-a aruncat jos de din gradul lor puternic şi sfânt şi astfel, ei au început să-i înşele pe oameni.
Dintre toţi îngerii, doar aceştia doi, Aza şi Azael, au venit în faţa Creatorului să se plângă de păcatele lui Adam, fiindcă doar ei ştiau că omul urma să se întoarcă la Creator. Aza şi Azael mai ştiau şi că răul pe care l-a făcut lor păcatul omului nu va fi corectat prin această întoarcere. Mai mult, ei ar fi preferat ca omul să nu se întoarcă niciodată în dorinţele lui către Creator. De aceea ei au fost singurii care s-au plâns de păcatul lui Adam, pentru că, din punctul lor de vedere, acest păcat era incorigibil.
Fapt este că spargerea vaselor şi păcatul lui Adam constituie aceeaşi spargere, dispariţie a ecranului (a voinţei anti-egoiste sau a intenţiei de a acţiona de dragul Creatorului). Diferenţa dintre ele este aceea că spargerea vaselor semnifică spargerea ecranului din Parţuf-ul numit „lume“, pe când păcatul lui Adam este spargerea, dispariţia ecranului în Parţuf-ul numit „suflet“. Diferenţa dintre aceşti doi Parţufim este că Parţuf-ul numit „lume“ este extern înraport cu Parţuf-ul intern numit „suflet“. Sufletul există în lume şi este susţinut de aceasta.
Spargerea are cauzele şi consecințele ei. Ea este necesară pentru amestecarea tuturor calităţilor lui Bina cu cele ale lui Malhut şi trebuie să se propage atât în lumea spirituală cât şi în interiorul sufletului, pentru a da lui Malhut o parte din calităţile lui Bina, permiţându-i astfel acesteia să se auto-corecteze.
Spargerea lumii Nekudim a condus la spargerea celor opt Sfirot, Hesed-Gevura-2/3 din Tiferet şi 1/3 din Tiferet-Neţah-Hod-Yesod-Malhut, conţinând fiecare câte patru Sfirot H-B-ZA-M, care, la rândul lor, constau din câte zece Sfirot, în total: 8x4x10=320 (SHACH) părţi. Ca urmare a amestecării tuturor părţilor, fiecare parte constă, la rândul ei, din 320 de părţi. Toate aceste 320 de părţi, numite Nițoțin (scântei), au căpătat dorinţa egoistă de a se bucura de primirea Luminii de la Creator, fapt ce semnifică decăderea lor în domeniul forţelor impure.
Pe tărâmul spiritual nu există locaţii sau departamente ale forţelor pure şi impure. Totuşi, în scopul de a transmite informaţiile mai sugestiv, descriem primirea unor calităţi inferioare ca fiind o coborâre, primirea calităţilor spirituale ca pe o urcare, dobândirea echivalenţei de formă ca pe o contopire şi nașterea unei noi calităţi ca pe o separare. Apariţia dorinţelor egoiste într-un entitate spirituală este considerată coborâre în zona forţelor impure, cu toate că aceste forţe există în noi (şi nu invers) şi doar devin mai evidente. Nu există nimic în jurul nostru, ci totul se găseşte în noi: toate lumile şi dorinţele, atât pure cât şi impure.
Studiind Cabala, atragem emanația Luminii care ne înconjoară sufletul (vezi Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, punctul 155), cultivând în noi dorinţa de a ne corecta. Apoi, pe măsură ce dobândim gradele lumilor spirituale, începem să simţim Lumina spirituală care corespunde fiecărui grad, datorită căreia începem să deosebim părţile egoistă şi altruistă din cadrul fiecărei calităţi pe care o posedăm.
Comparându-le cu Lumina, noi percepem părţile noastre egoiste ca fiind rele şi, în măsura în care le simţim, ne şi îndepărtăm de ele şi refuzăm să utilizăm aceste dorinţe. Dimpotrivă, ne percepem dorinţele altruiste ca fiind bune pentru noi însă, întrucât nu avem puterea de a le folosi, înaintăm o cerere, primim puterea necesară şi acceptăm Lumina de dragul Creatorului, urcând astfel la un grad mai înalt, acolo unde acest proces se repetă din nou.
Întoarcerea (Teşuva – căinţa) înseamnă că ridicând MAN (cererea de a primi corectarea), ridicăm câteva dintre cele 320 de părţi corupte ale forţelor impure în care au căzut, înapoi către lumea Ațilut, acolo unde existau înainte de păcatul lui Adam. Din păcate suntem incapabili să le sortăm şi să le corectăm, adică să înălţăm cele treizeci şi două de părţi ale lui Malhut însăşi, care există în cele opt Sfirot ai acestui Parţuf (lume), întrucât nivelul lor de corupere depăşeşte aptitudinile noastre de a le repara.
De aceea, dintre cele 320 de părţi (SHACH = Șin + Chet =300 + 20), putem, adică ni se permite, şi trebuie să sortăm şi să corectăm doar 320 – 32=288 de părţi (RAPACH = 288) prin întoarcerea noastră la Creator, adică 9×32, unde nouă desemnează primele nouă Sfirot din fiecare Sfira, pe care avem dreptul să le corectăm. Suntem însă incapabili să o corectăm pe Malhut din fiecare Sfira, căci acest proces necesită o Lumină cu o putere specială. Vom primi această Lumină de la Creator, numai după corectarea celor 288 de părţi, cu alte cuvinte, la sfârşitul corecţiei.
Aceste treizeci şi două de părți ale lui Malhut, care sunt imposibil de corectat şi de aceea ne este interzis să le corectăm, sunt numite Lev HaEven (Lamed-Bet Even – treizeci şi două de pietre). Aşa cum am menţionat în mod repetat, nu există în Cabala noţiunea de „interdicţie“; acest termen este folosit atunci când este necesar să subliniem că este inutil să încercăm să facem ceva, în ciuda slăbiciunii şi a limitărilor noastre. „Interzis“ inseamnă imposibil, adică ceva ce depăşeşte puterea cuiva. Mai mult, nu este vorba despre interzicerea de către Creator; mai degrabă, omul trebuie să admită, ca rezultat al credinţei şi experienţei personale, că „interzis“ face aluzie la tot ceea ce se află dincolo de puterea sa de a corecta.
Aşadar, GAR de AVI sunt ascunse şi Lumina lor nu străluceşte. De fapt, pentru ca toate cele zece Sfirot ale lor să strălucească, trebuie să se efectueze un Zivug pe Malhut însăşi, pentru că Lev HaEven, cele treizeci şi două de părţi necorectate ale lui Malhut se adaugă la cele zece Sfirot ale lor. Atâta timp cât aceste Kelim lipsesc, este imposibil un Zivug complet. Atunci când este împlinită în totalitate analiza şi corectarea celor 288 (RAPACH = Reiş + Peh + Chet = 200 + 80 + 8 = 288) de Nițoțin, Lev HaEven se va corecta de la sine, nefiind necesar nici un fel de efort sau corectare din partea noastră.
Aşa spune profetul: „Am să-ţi dau şi o inimă nouă, şi un spirit nou am să pun în tine; am să scot afară din carnea ta inima de piatră şi am să-ţi dau o inimă de carne“ (Ezechia, 36:26). Apoi AVI îşi primesc Lumina. Însă toate acestea se vor petrece la sfârşitul corecţiei şi mai înainte de aceasta AHP de AVI nu vor fi capabile să primească corectarea în urma întoarcerii noastre, deoarece noi vom fi capabili să ne corectăm toate dorinţele egoiste, cu excepţia esenţei noastre, Malhut de Malhut.
Aceşti îngeri – Aza și Azael – sunt adevăratele AHP de AVI care au fost distruse de spargerea vaselor şi au fost aproape restaurate înainte de păcatul lui Adam. Păcatul lui Adam însă, le-a distrus din nou, de data aceasta până la sfârşitul corecţiei.
De aceea, amândoi îngerii s-au plâns la Creator cu privire la Lumina lor, care a dispărut din cauza lui Adam, căci ei au văzut că nu există nici o speranţă ca Adam să le poată corecta prin întoarcerea sa la Creator. Mai mult, ei au văzut că, prin întoarcerea sa, Adam le-a coborât şi mai mult, din moment ce acum întreaga corectare şi întoarcere a fost limitată la doar 288 de părţi, fără participarea şi nici măcar menţionarea celor treizeci şi două de părţi interzise, Lev HaEven, care se referă la corectarea lui AVI, a căror Lumină este Lumina acestor îngeri, aşa cum Kelim din adevăratele AHP de AVI sunt propriile lor Kelim.
Fiecare ridicare de MAN desemnează tăierea, separarea impurităţii – Lev HaEven – de la hrană, RAPACH = 288 Nițoțin de părţi care pot fi corectate. Rezultă că, împiedicându-i pe Aza şi Azael să participe la corectarea lui Lev HaEven, noi îi coborâm şi mai mult. De aceea cei doi îngeri s-au plâns Creatorului şi au încercat să-l împiedice pe Adam să se întoarcă. În fond, întoarcerea lui îi coboară şi mai mult, căci cele treizeci şi două de părţi se referă la ei.
Aşadar, atunci când Creatorul a văzut că plângerile lor ameninţă să slăbească puterea omului de a se reîntoarce la El, le-a spus că păcatul lui Adam nu le dăunează cu nimic. Întrucât, deşi există în ei măreţie şi sfinţenie atâta timp cât se găsesc în Cer şi nici o forţă impură nu li se poate alipi, această perfecţiune este totuşi incompletă, pentru că ei nu pot exista în lumea noastră, care este locul forţelor impure.
Creatorul le-a spus: „Ca atare nu aţi pierdut nimic în urma păcatului lui Adam, căci voi oricum nu sunteţi mai buni decât el, întrucât gradul vostru este doar rezultat din locul pe care-l ocupaţi.“ Şi, deoarece cuvintele Creatorului constituie acţiunile Sale, aceştia au căzut instantaneu din Cer pe pământ (în egoism, desigur, nu pe pământul fizic!).
Din cauză că au venit (au coborât spiritual) în lumea materială (aşa cum o defineşte Cabala), ei au început să sorteze şi să analizeze cele treizeci şi două de părţi de egoism absolut, numite „fiicele oamenilor“, despre care Tora spune: „Şi fiii marilor (îngeri) le-au văzut pe fiicele oamenilor (Nukva cea egoistă), că erau cinstite (ei vedeau în ea o oportunitate de a primi plăcere în mod egoist) şi le-au făcut nevestele lor (şi-au folosit dorinţele lor egoiste), indiferent pe care din ele le-au ales (ei înşişi au ales această stare inferioară)“ (Bereşit 6:2). Căci ei nu doreau să separe impuritatea celor treizeci şi două de părţi egoiste şi au preferat doar 288, luând în schimb tot ceea ce au dorit, inclusiv Lev HaEven.
Prin urmare, ei au păcătuit şi cu Nukva (Lilit) cea păcătoasă şi au dorit să atragă întreaga lume în păcat, să o azvârle în ultima stare a egoismului, căci nu doreau ca omul să se întoarcă, întrucât asta contrazicea complet rădăcina lor.
Ce a făcut Creatorul? El i-a pus în lanţuri de fier! Creatorul a văzut că, dacă ei ar avea puterea să se întoarcă în Cer după păcat, toţi oamenii ar eşua în încercările lor de a aspira în dorinţele lor către Creator, pentru că dominaţia acestor îngeri egoişti (forţe egoiste) asupra omului ar fi prea mare. (Rashi – marele cabalist şi comentator al Bibliei din secolul al unsprezecelea – spune că întreaga Tora vorbeşte utilizând cuvintele omului. Ca atare, totul este descris prin noţiuni legate de timp, prin succesiuni de evenimente. În mod similar, Creatorul pare că mai întâi creează şi doar apoi vede rezultatele muncii sale).
În consecinţă, deşi rădăcina lor este foarte înaltă, Creatorul a dat permisiune rădăcinii forţelor impure să acționeze (vedem aici cum Creatorul guvernează toate forțele din creaţie). Această rădăcină este numită Barzel (fier), aşa cum este scris: „Nu se auzea nici un ciocan sau topor şi nici o altă unealtă de fier în casă, atâta timp cât aceasta era în construcţie“ (Maleahi, 1, 6:7), pentru că fierul este o forţă impură.
Şi, deoarece această forţă impură se agaţă de cei doi îngeri şi îi leagă, aşa cum ar face-o nişte lanţuri de fier, prin dorinţele pe care le impune acestora, o astfel de stare este caracterizată de faptul că ei se găsesc în munţii de întuneric, din care nu mai pot să se ridice, până la sfârşitul corecţiei.
Atunci când ei se apropie de lanţul lui Aza și Azael, iritându-i şi stârnindu-i, asta semnifică trezirea celei de-a patra părţi a dorinţei de a primi, Malhut de Malhut, cea mai mare dorinţă de a primi, numită „urgie şi furie“. Şi ei sar peste munţii de întuneric, crezând că El, Creatorul doreşte să aducă judecata asupra lor, căci legaţi fiind cu lanţuri de fier, ei nu mai pot să urce la rădăcinile lor pentru a primi Hohma.
Din acest motiv, o asemenea acţiune este considerată un salt, o tentativă de a urca, urmată de o cădere, care are drept rezultat o coborâre mai în adâncul munţilor de întuneric. Şi ei cred că, din cauza salturilor lor (a încercărilor lor de a primi Lumina de la rădăcina lor), Creatorul devine din ce în ce mai strict cu ei; aşadar decid să înceteze a mai sări.
Cu toate că ei nu pot să dea nimic, încercările lor de a urca fiind doar simple salturi şi căderi, ele sunt totuşi suficiente pentru ca aceşti doi stăpâni să primească Ohr Hohma pentru ei, căpătând astfel puterea de a înota în marea Hohma a forţelor impure, în timp ce înainte aveau doar forţa de se scălda în ea.
Toate se întâmplă din cauză că în această puternică forţă impură nu există nici un fel de acțiune şi totul este limitat doar la gânduri şi dorinţe, aceasta fiind esenţa forţelor (dorinţelor) impure care ne separă de Creator – înainte de atingerea nivelului de acţiune, puritatea dispare din ele. De aceea, forţele impure nu vor atinge niciodată nivelul acţiunii.
Aşadar, munca pentru forţele impure este numită Avoda Zara (munca străină sau adorarea idolilor), pentru că este străină de munca spirituală „de dragul Creatorului“ şi este îndeplinită conform instrucţiunilor şi dorinţelor pe care forţele impure le introduc în gândurile omului. În această muncă străină pentru un stăpân străin, Creatorul pedepseşte chiar şi numai pentru anumite gânduri şi dorinţe, aşa cum spune profetul: „În aşa fel încât cei din casa lui Israel să înţeleagă în propriile lor inimi“ (Ezechia, 14:5). Iar înţelepţii au spus că omul este acuzat şi pedepsit chiar şi numai pentru gândurile, dorinţele şi îndoielile din munca străină care se furişează în inima sa, exact în aceeaşi măsură ca şi pentru o acţiune completă. Ca atare, salturile lui Aza şi Azael sunt suficiente pentru dorinţa lor de a primi Hohma, deşi în realitate ei nu primesc nimic.
157. Şi aceşti doi stăpâni numiţi de Creator înoată în Marea cea Mare, îşi iau zborul de acolo şi în timpul nopţii merg la Na’amah, mama vrăjitoarelor, din cauza căreia au căzut primii oameni (Bereşit 6:1-4). Şi ei au vrut să se apropie de ea, dar ea sare 60.000 de Parsa’ot şi ia mai multe forme diferite, astfel încât să înşele şi să ademenească oamenii.
După ce au primit putere de la Aza și Azael, ei pot să facă acum un Zivug cu Na’amah, la fel cum au păcătuit primii îngeri Aza şi Azael. În urma acelui Zivug cu Aza şi Azael, Na’amah a dat naştere tuturor demonilor şi vrăjitoarelor din lume. Tora îi numeşte pe Aza şi pe Azael „fiii Zeilor“ sau „fiii celui măreţ“ (Bereşit 6:2).
Totuşi, cum au putut aceşti îngeri, atât de puternici, să se injosească în astfel de acţiuni depravate cu Na’amah, și de ce a dat ea naștere unor demoni şi vrăjitoare şi nu unor oameni?
Fapt este că Lumea Supremă (AVI) a fost creată prin litera Yod, de către partea masculină, care nu are nimic din cea de-a patra parte a lui Malhut, numită Malhut de Malhut. În acelaşi timp, ZON (lumea inferioară) a fost creată prin litera Hey, care include pe Malhut de Malhut. AVI aspiră doar la Ohr Hasadim, la acţiuni altruiste (dăruire), deoarece astfel a fost Bina încă de la apariţia ei, în cadrul celor patru faze ale naşterii lui Malhut, chiar mai înainte de apariţia primului Kli (Malhut de Malhut).
În orice caz, ZON are nevoie de Ohr Hohma, întrucât ZA a fost creat ca atare în cele patru faze ale naşterii lui Malhut. În plus, ZA doreşte să primescă Ohr Hohma în interiorul lui Ohr Hasadim, pe care o are deja.
Zivug-ul din AVI, numit „Lumea Superioară“, produce îngeri care doresc Ohr Hasadim, la fel ca şi AVI, din care s-au născut. Sufletele umane se nasc prin Zivug-ul din ZON, numit „lumea inferioară“ şi, la fel ca ZON din care s-au născut, doresc doar Ohr Hohma.
În momentul în care s-a născut sufletul comun al tuturor creaturilor (Adam), din ZON de Ațilut, ZON existau la nivelul Lumii Superioare (AVI) şi o îmbrăcau pe aceasta. La fel ca AVI şi ei se terminau în litera Yod a numelui HaVaYaH. Iar litera Hey a numelui HaVaYaH era ascunsă în partea posterioară a lor, în Achoraim sau AHP.
De aceea, nivelul lui Adam era foarte înalt, căci ZON se găseau în Lumea Superioară şi se terminau cu litera Yod. Nivelul lui ZON era acela al îngerilor născuţi din AVI; totodată, ZON primeau Ohr Hohma după dorinţa lor, aşa cum este menirea lui ZON.
Drept rezultat, ZON conţin numele Elokim, Hohma Supremă, perfecţiunea Lumii Superioare. Aceasta întrucât interdicţia primei restricţii de a nu primi Ohr Hohma nu se aplică şi literei Yod. Cain şi Abel au fost născuţi din această stare: Cain s-a născut din ELEH iar Abel din MI. Malhut însăşi (ultima literă Hey a numelui HaVaYaH) era ascunsă în amândoi şi doar litera Yod era revelată; de aceea, ei conţineau Hohma Supremă.
Totuşi, în ansamblu, Hohma este primită în Kelim ELEH, ZAT de Bina, de către sufletul lui Cain. Această calitate a lui Cain este ascunsă în MI, aşa cum ultima literă Hey este ascunsă în interiorul lui Yod şi Cain a dorit să facă un Zivug cu ea, pentru a primi Ohr Hohma în Malhut de Malhut, ascunsă în sufletul lui Abel.
Acesta este motivul pentru care el l-a ucis pe Abel, întrucât după ce ultima Hey a fost dezvăluită, a fost revelată şi interdicţia primei restricţii de a primi în ea Ohr Hohma. Drept urmare, numele Elokim al Creatorului a dispărut din amândoi: MI, care se raportează la GAR, se înalţă şi dispare (aceasta înseamnă că Abel a fost ucis), iar ELEH ale lui Cain, care se referă la ZAT, cad în zona forţelor impure, numită Arka.
Totuşi, deşi cad în zona forţelor impure, scântei ale Luminii Hohma rămân încă în aceste Kelim (dorinţe), aşa cum este scris că fetele sale nu au avut prea mult de suferit şi scânteile lui Bina au rămas totuşi în ele. De aici putem înţelege că Na’amah, una dintre fiicele lui Cain, era cea mai frumoasă dintre toate femeile din lume, întrucât păcatul a pătruns în special partea bărbătească a lui Cain şi nu partea sa femeiască, aşa cum se arată în Talmud (Sanhedrin, 74:2).
Prin urmare, după ce Creatorul i-a azvârlit pe Aza şi Azael în această lume (creată prin litera Hey) şi ei au văzut-o pe Na’amah, a apărut în ei o dorinţă nouă, pe care nu o aveau mai înainte – dorinţa de a primi Ohr Hohma, căci, în esenţa lor, ei îşi doresc doar Ohr Hasadim şi doar imaginea lui Na’amah a fost capabilă să nască o dorinţă nouă, pentru Ohr Hohma, în interiorul lor.
Şi, întrucât nu se află nicio Hey (ultima Hey, asupra căreia există o interdicţie de a primi Ohr Hohma) nici în esenţa lor şi nici în aceea a lui Na’amah (cea din urmă revelată, căci îşi are originea în literele ELEH ale lui Cain), ei au păcătuit cu ea, considerând că este capabilă să primească Ohr Hohma şi făcând un Zivug cu ea.
Greşeala lor a fost dublă:
- Chiar dacă ei nu aveau din naştere ultima Hey, din cauză că locul este acela care hotărăşte şi ei există în lumea aceasta, ultima Hey deja îi guvernează, fiindu-le interzis să primească Ohr Hohma.
- Ei au crezut că ultima Hey era absentă în structura lui Na’amah, când de fapt ea era ascunsă. Din acest motiv, din Zivug-ul lor s-au născut demoni şi vrăjitoare.
De aici putem înţelege ceea ce este scris în Talmud (Hagiga, 16:1), că vrăjitoarele sunt jumătate oameni ş jumătate îngeri, căci datorită taţilor lor, Aza și Azael sunt îngeri, dar în acelaşi timp, datorită lui Na’amah, ele sunt asemenea oamenilor. Ea însă nu ar fi putut să dea naştere unor oameni, pentru că sămânţa din ea a venit de la îngeri şi nu de la oameni.
Motivul răului pe care l-au provocat constă în faptul că aceştia s-au născut din depravare, aflată la cea mai mare depărtare de Creator. În plus, impuritatea lor îi însoţeşte şi provoacă rău oriunde o poate face. De aceea, Zohar-ul spune că vin noaptea la Na’amah, mama vrăjitoarelor, din cauza căreia au căzut primii oameni (vezi Bereşit 6:1-4).
Într-adevăr, după ce au primit putere de la aceşti îngeri, primii care s-au angajat în acte de depravare cu Na’amah, ei au putut continua să se angajeze în depravare cu ea. Zohar-ul indică faptul că tocmai acesta este motivul pentru care vin ei noaptea, pentru că puterea lui Hohma a forţelor impure rânduieşte doar în întunericul nopţii, care este timpul judecăţii şi al restricţiilor, dar şi pentru că este o consecinţă a rădăcinilor, adică Aza şi Azael, care locuiesc în munţii de întuneric.
Totuşi, după ce se angajează în depravare cu ei, ea sare 60.000 de Parsa’ot, adică se înalţă atât de mult încât vrea să anuleze Parsa de sub VAK de AA, care are fiecare Sfira definită ca fiind 10.000; rezultă de aici că al său VAK = 6 Sfirot este echivalentul lui 60.000.
Insă, de îndată ce se gândesc să se apropie de ea, aceasta sare 60.000 de Parsa’ot, dar cade imediat înapoi şi nu este capabilă să-i atingă, căci în aceste forţe superioare impure nu există acţiune şi toate transgresiunile şi greşelile sunt doar în gânduri şi intenţii.
Există însă suficientă forţă în ea pentru a înşela şi ademeni oamenii, chiar dacă omul nu atinge nivelul acţiunilor impure şi este atras de ea doar în gândurile şi dorinţele sale. Cu toate acestea, Creatorul pedepseşte pentru asemenea gânduri şi dorințe, la fel cum o face şi pentru acţiuni, aşa cum ne avertizează profetul: „cei din casa lui Israel să poată înţelege în inimile lor“ (Ezechia, 14:5). Forţele impure îşi apropriază mai multe forme diferite, cum ar fi depravarea cu femei măritate, crima şi alte fapte atribuite lui Lilit.
158. Aceşti doi conducători plutesc peste întreaga lume şi apoi se întorc la locurile lor. Şi ei îi incită pe fiii lui Cain, cu un spirit al dorinţelor rele, să dea naştere la copii.
„Plutesc peste întreaga lume“ – ei îi fac rău omului cu toate gândurile lor, oriunde pot face asta şi îl ademenesc în întunericul nopţii. Căci după ce omul păcătuieşte, ei se întorc la locul lor permanent din Arka, unde îi incită pe fiii lui Cain să-i pângărească pe descendenţi cu impurităţi.
Mai mult, Zohar-ul spune că, în afara faptului că-i împing pe fiii lui Cain să pătuiască în Arka, ei plutesc şi în lumea noastră (Tevel) determinându-i pe fiii acestui pamânt să păcătuiască.
159. Cerurile care stăpânesc acolo nu sunt ca ale noastre, iar pământul nu poartă sămânţă şi nici fruct prin puterea Cerului, aşa cum o face al nostru, grânele crescând doar o dată la câţiva ani. De aceea, este scris despre ei că nu au putut corecta Şemaya şi Arka şi au pierit din ţara Supremă, numită Tevel, acolo unde nu vor fi capabili să existe, nici să o rânduiască, nici să-i facă pe oameni să păcătuiască din cauza nopţii. Prin urmare, ei au dispărut din Arka şi din locul lui Şemaya care a fost creat prin numele ELEH (aşa cum s-a menţionat la punctul 14).
Cerurile noastre primesc Lumina esenţială pentru naşterea unor Parţufim următori, din ZA care are Ohr Hohma. De aceea, pământul nostru, care primeşte în Malhut de ZA, primeşte o grăunţă şi o sămânţă.
Cerurile din Arka însă, nu au Lumina necesară pentru a purta fruct şi a da naştere, din cauza conducerii forţelor impure prezente acolo. Rezultă că, spre deosebire de tarâmul nostru, Arka nu poate produce; pământul ei nu are puterea de a primi şi a creşte o sămânţă, această calitate apărând în ea doar o dată la câţiva ani.
Aici Zohar-ul vorbeşte despre doi stăpâni: Afriron şi Kastimon, care nu puteau corecta Şemaya şi Arka, pentru a le face să poarte fruct. Din această cauză, acestor doi stăpâni nu le este permis să se afle aici şi să-i seducă pe oamenii de pe pământul nostru (Tevel) în a păcătui, pentru că, atunci când sunt aici, ei aduc răul pe pământul nostru, pentru a-l face asemenea pământurilor lor, Şemaya și Arka.
Prin urmare, Zohar-ul spune că ei au dispărut din Tărâmul Suprem al Tevel-ului, din ţara noastră, deoarece au încercat să aducă răul prin puterea nopţii. Ei i-au provocat pe oameni să păcătuiască cu ajutorul nopţii şi există un blestem care atârnă peste Arka din cauza stăpânirii lor acolo.
Cerurile noastre au fost create prin numele ELEH, căci Cerurile noastre primesc de la ZA, care a fost corectat prin calităţile lui ELEH, prin cuvintele: LA ÎNCEPUT CREATORUL A CREAT, unde MI este conectat la ELEH. Prin urmare, pământul nostru este corectat de sfinţenia şi puritatea Supremă. De aceea, acestor doi stăpâni le este permis să rânduiască aici.
160. Aşadar, există acolo un Targum, o traducere (din ebraică în aramaică, pe care Zohar-ul o numeşte Targum), astfel încât îngerii cei sfinţi să nu creadă că acestea au fost spuse despre ei, în aşa fel încât să nu ne facă rău. Acesta este secretul cuvântului ELEH – aşa cum am afirmat deja, este un cuvânt sfânt, care nu se poate traduce în Targum.
Totul, în afară de cuvântul ELEH, a fost tradus în limbajul Targum, aşa cum s-a spus la punctul 149, că ELEH a dispărut atât din Arka cât şi din Şemaya, pentru că ELEH este netraductibil, el constituind întreaga conexiune dintre ELEH şi MI, care face să coboare Ohr Hohma. Şi, dacă vreun om păcătuieşte şi corupe literele ELEH, aşa cum a făcut-o Cain mai înainte, el va cădea în zona forţelor impure, astfel încât chiar şi sfinţenia limbajului Targum (VAK al forţelor pure) să plece de la el.
înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)