înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)
74. Rav Elazar, fiul lui Rav Şimon, plecase să-şi viziteze socrul, Rav Yosi, fiul lui Lakunya, iar Rav Aba îl însoţea. Un om îi urma, conducând măgarii acestora. Rav Aba a spus: „Haideţi să deschidem porţile Torei, deoarece a sosit momentul să ne corectăm calea.“
În aramaică, limba în care a fost scris Zohar-ul, „conducător“ înseamnă „acela care împunge“. Aceasta deoarece funcţia conducătorului este de a forţa măgarii să se mişte, împungându-i cu vârful băţului său.
75. Rav Elazar a spus: „Este scris: Tu trebuie să respecţi Şabat-urile mele.“ Să vedem: Creatorul a creat lumea în şase zile. Şi fiecare zi ar fi revelat faptele Sale şi ar fi dat putere acelei zile. Când a revelat El faptele Sale şi le-a dat putere? În a patra zi a creaţiei, întrucât primele trei zile au fost complet ascunse şi nu ar fi putut fi revelate. A patra zi a sosit, iar El a revelat faptele şi forţele tuturor zilelor.
Expresia „El a dat putere acelei zile“, înseamnă că El a dat totul zilei de Şabat. Pentru că cele şase zile sunt Sfirot HGT NHY, care revelează în Şabat (Malhut) munca şi forţele care au fost duse la bun sfârşit pe parcursul acestor zile. Totuşi, dacă faptele tuturor zilelor sunt ascunse şi sunt revelate doar la finalul lor, în Şabat, atunci, de ce este scris că ele sunt revelate în a patra zi a creaţiei? Problema este că Malhut este numită atât a patra cât şi a şaptea zi: ea este a patra raportată la primele trei Sfirot HGT, numite „Patriarhii“ (Hesed este Avraam, Gvura este Isac, iar Tiferet este Iacov) iar a şaptea raportată la cele şase Sfirot, după cele trei Sfirot suplimentare, numite „Fiii“: Neţah este Moise, Hod este Aaron, iar Yesod este Iosif. Malhut însăşi este Regele David – ziua de Şabat. Malhut creşte şi acumulează treptat corecţiile sale, în două stări, numite Ibur (concepţie). Primele trei zile corespund lui Ibur Alef (prima concepţie), iar următoarele trei zile corespund lui Ibur Bet (a doua concepţie, Gadlut, primirea lui Ohr Hohma). Cu alte cuvinte, Malhut este creată treptat pe parcursul a trei zile din Sfirot HGT ale lui ZA şi se formează în a patra zi, ca Sfira Neţah a lui ZA. De aceea, în acestă etapă a creşterii ei, Malhut este numită ca fiind al patrulea dintre Patriarhi. Şi atunci Şabat-ul vine pe tărâmul nostru (Malhut este numită atât tărâm/pământ, cât şi Şabat). Starea pe care Malhut o dobândeşte ca urmare a creşterii ei din Sfirot NHY de ZA, este numită Şabat-ul pe pământ. Iar această stare, ea o dobândeşte ca a şaptea Sfira din toate Sfirot ale lui ZA.
Primele trei zile nu sunt revelate în Malhut, întrucât atâta vreme cât unui Parţuf îi lipseşte Malhut, el este definit ca fiind ascuns sau secret. Zilele săptămânii sunt definite astfel. Iar când Malhut dobândeşte în întregime gradele în care se află, atunci ea se dobândeşte pe ea însăşi. Această stare este definită ca fiind Şabat-ul.
Dacă, însă, Malhut primeşte de la cele şase Sfirot ale lui ZA, nu ar trebui oare ca ele (cele şase zile ale săptămânii) să fie mai importante decât Malhut–Şabat (Sfira inferioară în comparaţie cu acelea de la care primeşte)?
Adevărul este că toate zilele săptămânii constituie grade ale corectării (zilele săptămânii de lucru), care sunt lipsite de Malhut. De aceea, ele sunt numite „zilele săptămânii“, deoarece un Parţuf fără Malhut, este considerat un grad închis, incapabil de a primi Lumină şi de aceea este lipsit de sfinţenie. Până la urmă, în absenţa lui Malhut, nu există GAR ale Luminii, Ohr Hohma. Şi numai atunci când Malhut este revelată în Parţuf (semnificând venirea Şabat-ului), este revelată sfinţenia ÎNTREGULUI grad; „ÎNTREG“, deoarece toate cele şase zile primesc ceea ce au câştigat, iar Lumina străluceşte în toate zilele săptămânii, mulţumită doar lor.
Atunci când primele trei zile ale creaţiei HGT au apărut înaintea naşterii lui Malhut, aceste trei Sfirot erau lipsite de Lumină, adică ele erau ascunse. Iar când a apărut Malhut, a sosit a patra zi, iar importanţa şi sfinţenia tuturor celor patru zile s-a manifestat, deoarece Malhut completează întregul grad, iar perfecţiunea creaţiei devine revelată mulţumită ei. În limbajul Cabalei, acest lucru este descris astfel: toate cele şase zile ale creaţiei sunt Ohr Hohma, iar Şabat-ul este Ohr Hasadim. Ohr Hohma este prezentă în zilele săptămânii, dar nu poate străluci datorită lipsei lui Ohr Hasadim iar când Ohr Hasadim vine în Şabat, întreaga Ohr Hohma străluceşte mulţumită acestei Ohr Hasadim a Şabat-ului.
76. Există focul, apa şi aerul – HGT – primele trei zile ale creaţiei. Deşi ele constituie temeliile iniţiale Cereşti ale tuturor celor care vor urma, acţiunile lor nu sunt revelate până când pământul, adică Malhut, nu le revelează. Doar atunci se revelează munca fiecăreia dintre temeliile Cereşti. De aceea, puterea primelor trei zile este revelată doar în a patra.
77. Totuşi, a treia zi ar putea fi descrisă mai bine ca cea care revelează creaţia primelor trei zile, după cum este scris: FIE CA PĂMÂNTUL SĂ NASCĂ IARBĂ. Cu alte cuvinte, revelarea faptelor pământului (Malhut) deja a avut loc în a treia zi. Totuşi, deşi a fost scris în a treia zi, Tiferet, a fost de fapt în a patra zi, adică Malhut. Malhut s-a alăturat celei de a treia zi, deoarece Tiferet şi Malhut sunt inseparabile. Şi atunci, cea de-a patra zi şi-a revelat faptele – elucidarea muncii fiecăreia dintre HGT, pentru că a patra zi este „al patrulea picior“ al Tronului Ceresc (Sfira Bina), ale cărui patru picioare sunt HGTM (Hesed, Gvura, Tiferet şi Malhut).
Malhut revelează forţa sfântă şi spirituală a celor trei zile. De aceea, Malhut se înalţă şi se alătură celei de a treia zi, astfel încât să reveleze prin unitatea acestor trei zile (trei linii), esenţa lor spirituală solemnă.
De aceea este scris că fapta este revelată în a patra zi, deoarece Malhut singură, completează revelarea lor, la finalul celor trei zile. Iar dupa asta, apar încă trei zile, care sunt NHY. După revelarea sfinţeniei primelor trei zile, HGT, numite „Patriarhii“ care sunt temelia lui ZA, ZA le pătrunde (este manifestată partea sa principală) şi soseşte timpul să se nască Fiii (NHY, utlimele trei din cele şase zile ale creaţiei).
De aceea este scris că ZA este definit ca cele patru picioare ale tronului lui Bina, iar tronul rămâne imperfect şi incomplet până când se manifestă cele patru picioare ale sale (temelia). Într-adevăr, ZA este incomplet până când Malhut se manifestă în el, cu alte cuvinte, până când soseşte a patra zi. Şi doar după apariţia lui Malhut, ZA poate să fie părintele Fiilor – cele trei zile finale ale creaţiei.
78. Toate acţiunile făcute de Sfirot, atât cele din primele trei zile ale creaţiei, HGT, cât şi cele ale ultimelor trei zile, NHY, depind de ziua de Şabat, Malhut, GAR al întregului grad ZA şi perfecţiunea sa. De aceea, este scris: „ŞI CREATORUL S-A ODIHNIT ÎN A ŞAPTEA ZI, DE ŞABAT.“ Aceasta se referă la cele patru picioare ale tronului, deoarece zilele patru şi şapte sunt amândouă Malhut. Doar cea de-a patra zi este Malhut ce include Sfira Tiferet a lui ZA, de la pieptul său în sus. De asemenea, cea de-a şaptea zi este Malhut a întregului ZA, şi se unesc faţă la faţă într-un Zivug.
Deşi primele trei zile, HGT, se termină cu a patra zi (rezultatul acţiunilor lor), ele rămân totuşi incomplete; perfecţiunea lor se manifestă doar în Şabat, împreună cu ultimele trei zile, NHY.
De aceea este scris că Şabat-ul este al patrulea picior al tronului, chiar dacă este a şaptea zi, deoarece, deşi răsare dupa Fii, completează şi faptele Patriarhilor, în măsura în care primele trei zile nu şi-au completat corectările în cea de-a patra zi, iar a şaptea zi, Şabat-ul, este necesară pentru a le completa.
Motivul este că în a patra zi, Malhut este într-o stare de Katnut, numită faza mică a Lunii. Drept urmare, Luna (Malhut) se întoarce la starea numită Şabat, în care toată Lumina tuturor zilelor creaţiei, se manifestă şi străluceşte în interiorul său. Acesta este motivul pentru care Lumina primelor trei zile ale creaţiei se revelează doar în Şabat.
79. Totuşi, dacă Şabat-ul este Malhut, atunci de ce spune Tora : „Tu trebuie să respecţi Şabat-urile mele“, implică pluralul? Este scris despre cele două părţi ale Şabat-ului: noaptea (Malhut) şi ziua (ZA) care strălucesc în Malhut. Aşadar, nu există o separare între ele, deoarece se unesc faţă la faţă într-un Zivug, şi sunt astfel numite două Şabat-uri.
El întreabă: cele două Malhuyot (pluralul pentru Malhut) ale zilelor patru şi şapte, sunt complet separate, după cum este scris: „Vei ţine Şabat-urile mele“, de aceea fiind două? Totuşi, atunci când ne lămurim că a patra zi se manifestă în perfecţiune doar în a şaptea zi, devine clar că există un singur Şabat. Dar ceea ce spune aici este că ZA şi Malhut care strălucesc în sfinţenia Şabat-ului, această zi find masculină – partea de dăruire (Zachar) care se manifestă în partea feminină (Malhut sau Nukva). De aceea, ele sunt numite Şabat-uri (la plural). Totuşi, contopindu-se în perfecţiune, ele devin un singur întreg. Drept urmare, şi ZA îşi asumă numele de Şabat.
80. Urmându-i din spate cu măgarii, conducătorul măgarilor a întrebat: „De ce se spune că «Te vei teme de sanctitate»“? Ei au răspuns: „Aceasta se referă la sanctitatea Şabat-ului.“ Conducătorul măgarilor a întrebat: „Ce este sanctitatea Şabat-ului?“ Ei au răspuns: „Este sanctitatea ce coboară de Sus, de la AVI.“ El le-a spus: „Dacă este aşa, atunci Şabatot (pluralul pentru Şabat) sunt lipsite de sanctitate, deoarece sanctitatea coboară de Sus, de la AVI.“ Rav Aba i-a răspuns: „Într-adevăr aşa este.“ Şi se spune că: „Toţi numesc Şabat-ul ca fiind o încântare, o zi sfântă dedicata Creatorului.“ Şabat-ul şi ziua sfântă sunt menţionate separat. Conducătorul măgarului a întrebat: „Dacă este aşa, atunci ce înseamnă pentru Creator, o zi sfântă?“ El a răspuns: „Este atunci când sanctitatea coboară de Sus, de la ZA, şi umple Şabat-ul, pe Malhut.“ Conducătorul măgarului a obiectat: „Dar dacă sanctitatea coboară de Sus, atunci Şabat-ul în sine, nu este o zi sfântă. Şi totuşi, este scris că «Vei sanctifica Şabat-ul», adică Şabat-ul în sine.“ Rav Elazar i-a spus lui Rav Aba: „Lasă-l în pace pe acest om, pentru că este multă înţelepciune în el, pe care noi nu o ştim.“ Şi astfel el i-a spus cnducătorului măgarului: „Vorbeşte şi noi te vom asculta.“
Întrebarea conducătorului măgarului este următoarea: dacă Şabat-ul este ZA, atunci de ce este descris ca fiind sfânt? Până la urmă, sanctitatea este proprietatea lui AVI, şi doar AVI sunt numiţi sfinţenie. De aceea, el a obiectat că Şabat-ul ar trebui să fie separat de sanctitate. Şabat-ul (ZA) nu este sfinţenie în sine, ci pentru că primeşte sfinţenie de Sus, de la AVI. Iar ceea ce primeşte ZA de la AVI, este ceea ce numim sfinţenia Creatorului.
81. Atunci, conducătorul măgarului a spus: „Este scris: Şabatot, sunt deobicei două. Aceasta face aluzie la graniţa Şabat-ului, care are 2.000 de Amah (coţi) în fiecare direcţie se pleacă dinspre oraş. De aceea cuvântul Et a fost adăugat înaintea cuvântului Şabatot, care marchează forma plurală – atât Şabat-ul Superior, cât şi Şabat-ul inferior, unindu-se într-unul singur.“
Deşi se spune că: „Omul nu ar trebui să-şi părăsească locul în cea de-a şaptea zi“ (Şemot, 16), cu alte cuvinte este folosită forma singulară, în multe locuri în Tora, este folosit cuvântul Et; de exemplu, în propoziţia „Et 2.000 de Amah în fiecare direcţie de la locul său.“ Cuvântul Et format din prima şi ultima literă a alfabetului, Alef şi Tav, o desemnează pe Malhut ce intră în uniune cu ZA, ceea ce semnifică starea de Şabat; de aceea, Lumina lui AVI este revelată şi străluceşte (ca o luminescenţă complementară) peste ZON. Asta întrucât AVI sunt numite „două mii“ şi astfel, cuvântul Et este prezent aici, pentru a desemna o suplimentare a Luminii de Şabat.
De aceea există un Şabat Sus şi un Şabat jos: Şabat-ul Superior este Parţuf-ul Tvuna, şi partea inferioară a Parţuf-ului Bina, în timp ce Şabat-ul inferior este Parţuf-ul Malhut, Nukva de ZA al lumii Aţilut. În lumea Aţilut, Parţuf-ul Bina este impărţit în două Parţufim: partea Superioară a lui Bina care este numită Parţuf-ul AVI şi partea inferioară a lui Bina (partea în care ea primeşte Lumina de la Partea Superioară, astfel încât s-o transfere către ZA) care este numită Parţuf-ul YESHSUT (Israel Saba ve Tvuna) sau mai simplu, Tvuna. Relaţia dintre Bina–AVI şi Tvuna este similară cu cea dintre ZA şi Malhut. Bina este numită „Lumea Superioară“ iar Malhut este numită „lumea inferioară“. În Şabat, ZON se înalţă către Bina, ZA către AVI, şi Malhut către Tvuna.
În Şabat, Malhut se uneşte cu Tvuna. Asta nu înseamnă, însă, că nu este nici o diferenţă rămasă între ele, deoarece Malhut primeşte Lumina de la Tvuna doar pentru că se înalţă la nivelul lui Tvuna. Totuşi, la locul său, cel mai de jos nivel al lumii Aţilut, Malhut este incapabilă să primească Lumina de la Tvuna. Şi în măsura în care Malhut nu poate încă primi Lumina de la Tvuna în starea ei obişnuită, ea este definită ca fiind „închisă“.
Totodată, Tvuna suferă că Malhut, fiind inchisă în locul ei, nu poate primi Lumina de la Tvuna, întrucât revelarea lui Tvuna este posibilă doar prin intermediul lui Malhut. În Şabat, Tvuna şi Ima se unesc ca să formeze un Parţuf, care nu este inchis. Totuşi, deoarece Lumina sa străluceşte doar atunci când Malhut se înalţă la ea, Tvuna simte starea închisă al lui Malhut, şi suferă, de asemenea.
82. Un singur Şabat a rămas, nefiind menţionat Sus şi s-a simţit ruşinat. Ea i-a spus Lui: „Creator al Universului, din ziua în care am fost creată, sunt numită Şabat, dar nu există zi fără de noapte.“ Creatorul i-a răspuns: „Fiica mea, tu eşti Şabat-ul, iar Eu ţi-am dat acest nume. Dar acum te înconjor şi te împodobesc cu cele mai solemne podoabe.“ Apoi El şi-a ridicat vocea şi a proclamat: „Aceia care sanctifică, se vor teme. Iar aceasta este noaptea de Şabat, care radiază teamă.“ Dar cine este ea? Este contopirea Mea (Malhut, nopţile de Şabat) cu Însuşi Creatorul (ZA) într-un singur întreg. Şi am auzit de la tatăl meu că cuvântul Et se referă la limitele-graniţele Şabat-ului. Şabatot (două Şabat) indică un cerc şi un pătrat în interior, care însumează doi. În conformitate cu acestea, sunt două sanctităţi ce ar trebui menţionate în timpul binecuvântării de Şabat: Vayehulu constă în treizeci şi cinci de cuvinte, iar Kiduş, de asemenea, constă în treizeci şi cinci de cuvinte. Împreună, ele formează cele şaptezeci de nume ale lui ZA, cu care, ZA (Creatorul), şi Malhut (Adunarea lui Israel) se împodobesc.
83. Din moment ce cercul şi pătratul sunt Şabatot, ele sunt incluse împreună în instrucţiunea: „Ale Mele Şabatot tu trebuie să le respecţi.“ Şabat-ul Superior nu este, însă, inclusă în instrucţiunea „să respecţi“ ci mai degrabă în „să-ţi aminteşti“. Întrucât Regele Suprem, Bina este la fel de perfectă ca şi memoria. Acesta este motivul pentru care Bina este numită „Rege“, a cărui perfecţiune stă în pace şi amintire. De aceea, nu există nici o contradicţie Sus.
Malhut de Malhut este numită punctul central al creaţiei şi nu primeşte Lumină nici măcar în Şabat, aşa cum, fiind un Man’ula (lacăt), ea este închisă pentru Lumină. Şi întreaga Lumină pătrunde doar în forma de Miftaha (cheie), în Yesod de Malhut, în Malhut care se uneşte cu Bina în proprietăţile sale, în timp ce Malhut în sine, este descrisă ca fiind „închisă“.
Acest punct central al creaţiei este singurul lucru pe care l-a creat Creatorul şi este inclus în toate creaturile, inclusiv în sufletele umane. Iar ea a susţinut în faţa Creatorului că la începutul creaţiei, în lumea AK, întreaga Lumină a fost revelată şi a strălucit asupra creaturilor datorită ei, întrucât nu era nici o altă Malhut în lumea AK, cu excepţia punctului central. Şi doar prin intermediul lui Ţimţum Bet (cea de-a doua restricţie), acum în lumea Aţilut, ea a fost restricţionată şi închisă la primirea Luminii.
Iar acesta este o taină mare şi minunată, întrucât aşa cum susţine Malhut, chiar din prima zi, a fost spus: „Şi va fi o seară, şi va fi dimineaţă – o zi“ (Bereşit, 1:6). Cu alte cuvinte, unitatea este revelată atât în zi cât şi în noapte împreună. Totuşi, de ce noaptea primului Şabat nu este menţionată în Tora, ci sunt folosite doar cuvintele „în a şaptea zi“,? Creatorul i-a răspuns lui Malhut că este implicat un viitor Şabat – Şabat-ul celui de-al şaptelea mileniu, când ziua de Şabat va veni şi va rămâne pentru totdeauna.
Între timp, pe parcursul celor 6.000 de ani, Creatorul o înalţă pe Malhut la Bina, şi drept urmare, ea primeşte Podoabe Cereşti, mult mai înalte decât a avut în lumea AK. Pentru că acolo, ea a acţionat la sfârşitul tuturor Sfirot, în timp ce acum ea s-a ridicat pentru a acţiona în locul lui GAR, în AVI, care sunt numiţi „sfânta sfintelor“.
Dacă Malhut este în Yesod, se face simţită lipsa lui Ohr Hohma. Dar dacă Malhut se înalţă la AVI (unde este prezentă Ohr Hasadim, şi nu este absolut nici o nevoie de Ohr Hohma), această stare este numită ca fiind perfectă.
Malhut este numită „teamă“, pentru că a fost obligată să se abţină de la primirea Luminii Creatorului, în dorinţa sa de a primi plăcere. De aceea, ea nu primeşte Lumina de Sus în dorinţa sa de a primi plăcere. În schimb, primeşte Lumina, doar în Ohr Hozer (Lumina Reflectată), când refuză să-şi folosească propriul egoism.
Asta se petrece astfel: în primul rând, Ohr Yaşar (Lumina Directă) vine de la Creator către Malhut şi doreşte să pătrundă în ea (Malhut simte atât încântarea, cât şi propria dorinţă de a primi, şi se bucură de ele). În al doilea rând, dorind să fie precum Creatorul, Malhut respinge Lumina (se restricţionează de la primirea încântării).
Această renunţare de la plăcerea egoista este numită Ohr Hozer (Lumina Reflectată), întrucât Malhut respinge de la ea Lumina (plăcerea). În al treilea rând, după ce Malhut a creat Ohr Hozer, ea începe să primească în ea Ohr Yaşar (noua sa dorinţă de a primi, deoarece astfel doreşte Creatorul). Această primire este posibilă deoarece Malhut are o forţă anti-egoistă, o putere a voinţei, numită ecran.
Lumea spirituală este un regat al senzaţiilor, dorinţelor şi forţelor, care nu sunt îmbrăcate în veştminte protectoare, precum trupurile omeneşti lumea noastră. În mod similar, toate caracterele descrise în Cabala, nu descriu nici o imagine; mai degrabă, ele demonstrează interacţiunea între forţe şi proprietăţi.
De aceea, un cerc implică strălucirea nerestricţionată a Luminii, în fiecare loc, la aceeaşi intensitate, astfel încât să nu fie nici o schimbare în strălucirea sa. Un pătrat sau un dreptunchi indică restricţii, ceea ce creează diferenţe între laturi: stânga şi dreapta, sus şi jos. Prin urmare, capul are o forma rotundă faţă de forma rectangulară a corpului, deoarece, Roş-ul (capul) este liber de orice restricţie, dar nu şi VAK (corpul).
Şabat-ul este o stare spirituală, în care ZON se înalţă la AVI şi le îmbracă. Drept urmare, Şabat-ul inferior (ZON) şi Şabat-ul Superior (AVI) se contopesc într-unul singur. Şabat-ulSuperior (AVI) este descris de un cerc, iar Şabat-ul inferior (ZON), de un pătrat. În Şabat, ZON se unesc cu AVI, acţiune descrisă ca ascensiunea pătratului şi înscrierea sa în cerc.
Ohr Hohma este desemnată de litera Ayin. Întrucât Ohr Hohma este revelată doar în timpul ascensiunii Şabat-ului inferior către cel Superior, Ohr Hohma este împărţită în două părţi: o jumătate pentru Şabat-ul Superior şi o jumătate pentru cel inferior. Prin urmare, fragmentul Vayehulu (Bereşit, 2:1) constă în treizeci şi cinci de cuvinte care se referă la jumătatea Luminii Şabat-ului inferior. Iar sufletul comun, numit „Adunarea lui Israel“, sau Malhut (Şabat), este împodobit cu această Lumină.
Întrucât cercul şi pătratul se unesc şi îşi asumă numele de Şabatot (două Şabat-uri), Lumina ambelor, atât a cercului cât şi a pătratului, este definită ca fiind protectoare – GARDĂ. Şi, deşi cuvântul GARDĂ sugerează restricţia şi graniţele pe care cineva trebuie să le respecte şi să se teamă de a le trece, în timp ce Şabat-ulSuperior (desemnat de un cerc) nu are restricţii şi graniţe, datorită unirii celor două Şabatot într-unul, tot au apărut restricţii şi graniţe.
Şabat-ul Superior este numit „MEMORARE“ şi nu „RESPECTARE“, el fiind complet liber de orice restricţie. Totuşi, întrucât s-a unit cu Şabat-ulinferior, numit „RESPECTARE“, are, de asemenea, nevoie sa fie PROTEJAT, ceea ce în mod normal se referă doar la Malhut. Doar datorită înălţării lui Malhut până la Bina, nevoia de protecţie, care este prezentă în Malhut, a urcat la Bina. Dar Bina în sine, rămâne doar în proprietatea de MEMORARE, pentru că doar dorinţele egoiste de a primi plăcere, au nevoie de PROTECŢIE.
Şabat-ul Superior (Bina) este descris de literele MI = Mem-Yod. Şabat-ul inferior (Malhut) este desemnat de literele MA = Mem-Hey, şi are forma unui pătrat, care implică o manifestare a controversei dintre proprietăţile sale – partea dreapta şi cea stânga, care dau formă pătratului.
84. Există două tipuri de pace jos: unul este Iacov (Tiferet) şi celălalt este Iosif (Yesod). De aceea, cuvântul PACE este menţionat de două ori în salutul: „PACE, PACE, (Shalom, Shalom) pentru cel îndepărtat şi pentru cel apropiat.“ „Cel îndepărtat“ se referă la Iacov, iar „cel apropiat“ la Yosif. Sau, după cum este scris: „De departe Îl văd pe Creator“, „A ajuns la o oprire departe la distanţă“.
„Jos“ semnifică ZON, conţinând una dintre proprietăţi, Iacov sau Sfira Tiferet de ZA. ZON conţine, de asemenea, proprietatea numită Iosif, sau Yesod. Ambele Sfirot indică locul unui potenţial Zivug între ZA şi Malhut, deoarece Pace semnifică Zivug. Zivug-ul Superior (Iacov) este destinat primirii Ohr Hohma de Sus, iar Zivug-ul inferior (Iosif) o umple pe Malhut numai cu Ohr Hasadim.
S-a menţionat deja că este imposibilă primirea lui Ohr Hohma fără ca aceasta să fie îmbrăcată în Ohr Hasadim. Ohr Hohma sau Zivug-ul care este făcut pe ea, este prin urmare definită ca fiind îndepărtată, deoarece trebuie ca intiţial să fie îmbrăcată în Ohr Hasadim înainte ca Ohr Hohma să poată fi primită. Drept urmare, este scris: „De departe Îl văd pe Creator.“
Zivug-ul inferior este numit „cel apropiat“, deoarece Parţuf-ul primeşte Ohr Hasadim fără nici o acţiune preliminară. Mai mult, cu ajutorul acestei Ohr Hasadim, Parţuf-ul primeşte treptat Ohr Hohma. De aceea cuvântul „pace“ este folosit de două ori: „Pace, pace, pentru cel îndepărtat şi pentru cel apropiat“ – un salut al lui Iacov şi Iosif, respectiv, ambii care iau parte la marele Zivug (primirea Ohr Hohma) în ZA.
Aceste două saluturi sunt definite în ZON ca un pătrat, deoarece există o controversă între ele, controversa dintre partea dreaptă şi cea stângă, ele terminându-se cu litera Hey – Nukva sau Malhut, pe câtă vreme, Nukva Superioară (Bina) se termină cu litera Yod, care nu semnifică partea feminină, ci pe cea masculină. De aceea, nu există controversă în ea.
Chiar şi noţiunile de „aproape“ şi „departe“, nu există în Bina, întrucât ea se referă la GAR, perfecţiunea, iar GAR poate primi Ohr Hohma de aproape, adică nu au nevoie să se îmbrace iniţial în Ohr Hasadim, ci pot primi Ohr Hohma fără Ohr Hasadim. Prin urmare, se spune că Malhut Superior este Regele, care are pace. De aceea, spre deosebire de ZON, două noţiuni de pace sunt absente în el.
85. „Din depărtare“ este Punctul Ceresc, ce stă în palatul Lui, despre care se spune: „Trebuie să te păzeşti.“ „Te vei teme de sanctitatea Mea“ semnifică punctul central, ce este de temut mai mult ca orice, deoarece pedeapsa acestuia este moartea, după cum este scris: „Tot ceea ce greşeşte în acesta, va pieri.“ Cine sunt aceia care încalcă legea? Sunt cei care au intrat în spaţiul cercului şi al pătratului şi au comis un păcat. De aceea, este scris: „Te vei teme!“ Acest punct este numit „Eu“ şi există o interzicere a revelării lui, numită HaVaYaH. „Eu“ şi HaVaYaH sunt un întreg. Rav Elazar şi Rav Aba au descălecat de pe măgarii lor şi l-au sărutat. Ei au spus: „Atât de măreaţă este înţelepciunea ta şi totuşi tu conduci măgarii în spatele nostru! Cine eşti atunci, Tu?“ El a răspuns: „Nu întrebaţi cine sunt Eu, ci haideţi să mergem să studiem Tora. Fiecare dintre noi îşi va spune propria înţelepciune, astfel încât să ne luminăm calea.“
Punctul îndepărtat se referă la punctul ce deschide calea către Parţuf pentru treizeci şi două de fluxuri ale lui Ohr Hohma. Şi aceasta este litera Bet din primul cuvânt al Torei – Bereşit, numit „punct în intrare“, din care Ohr Hohma coboară la ZON, atunci când ZON urcă la AVI. Pentru că atunci, cele două Şabatot (cea Superioară – AVI şi cea inferioară – ZON) se unesc. Este scris despre ele: „L-am văzut pe Creator din depărtare“, deoarece ZON nu poate primi Ohr Hohma fără să fie înveşmântată în Ohr Hasadim.
Hohma şi Bina, numite „punct în intrare“, sunt privite ca „depărtate faţă de ZON“ pentru că au nevoie de veşmântul lui Ohr Hasadim din lumea inferioară, Nukva, numită MA. Malhut a lumii AK este punctul central, numit „lacăt“, în timp ce Malhut a lumii Aţilut (punctul de intrare) este „cheia“, întrucât Lumina de la ZAT de Bina (YESHSUT) poate fi primită în ea.
Cercul este numit AVI, pătratul – ZON. ZON se înalţă la AVI şi deci pătratul intră în cerc. Drept urmare, două proprietăţi apar în Malhut de AVI: „lacătul“ (Malhut de Malhut, punctul central sau Malhut de AVI), şi „cheia“ (punctul de intrare, Yesod de Malhut sau Malhut de YESHSUT). Malhut de AVI este numită spaţiu, deoarece este de neatins, iar acela care doreşte să o umple cu Lumină este pedepsit prin moarte. Este scris despre asta: „Te vei teme de sanctitatea Mea.“
Punctul în sine este numit „Eu“, iar AVI este HaVaYaH care se uneşte cu el. Şi ele sunt definite ca un singur întreg; de aceea, punctul în sine este numit ca AVI, adică este caracterizat ca fiind sfânt, precum proprietatea lui AVI.
După cum am menţionat anterior, Zohar-ul şi întreaga Tora vorbesc exclusiv despre grade spirituale, despre structura lumilor spirituale şi despre revelarea guvernării Creatorului asupra noastră. Nu există nici un cuvânt în Tora, care să se refere la lumea noastră. Întreaga Tora este, după cum stă scris: „Numele sacre ale Creatorului.“ Şi aceia care o reduc cu comentariile lor, de la înălţimile spirituale la nivelul corporal, sunt complet în abatere.
Aşa cum spune Raşi, Tora vorbeşte doar în limbajul omului, dar ne relatează despre căile spirituale ale omului către Creatorul său. De aceea, când citim că Rav a mers să-l viziteze pe un altul, adevăratul înţeles al acestei afirmaţii este că acel grad spiritual, numit, de exemplu Rav Elazar, trece către un alt grad spiritual, numit de exemplu, Rav Yosi.
ZA îşi au proprii săi AVI, care sunt numiţi AVI Superiori. Soţia lui ZA (Nukva sau Malhut) conţine de asemenea AVI, numiţi YESHSUT. Mai întâi, ZA dobândeşte AVI ai soţiei sale (YESHSUT sau Ohr Hasadim). Apoi se înalţă către un Nivel mai Înalt şi dobândeşte AVI în sine – Ohr Hohma (numită şi Ohr Haya).
Cei drepţi care urcă gradele spirituale, sunt părţi ale Parţuf-ului ZA. Din moment ce gradul lui Rav Elazar şi Rav Aba este Ohr Hasadim (Lumina Neşama), această înălţare semnifică faptul că el a mers să vadă (spiritual) un alt grad spiritual (în Ohr Hohma).
În lumile spirituale, conducătorul măgarului constituie o forţă spirituală aparte, care ajută sufletele celor drepţi să se deplaseze de la un grad spiritual la un altul. Fără acest ajutor trimis de Sus de către Creator, este imposibil să ieşim din gradul nostru şi să ne înălţăm la următorul. De aceea, Creatorul trimite de Sus un suflet Superior, fiecaruia care este drept (acelora care aspiră să se înalţe). Fiecare primeşte propriul suflet, în concordanţă cu gradul său, cu proprietăţile sale şi cu scopul lui.
Şi astfel, la început cel drept eşuează în a recunoaşte acest suflet înalt; îl consideră a-i fi inferior şi că îl abate de la drumul său spiritual. O astfel de stare este numită Ibur – concepţia sufletului celui drept. Din moment ce sufletul Superior nu şi-a sfârşit încă sprijinul şi scopul, nu este privit deocamdată de către cel drept ca fiind ceea ce este cu adevărat.
Totuşi, după ce îşi îndeplineşte în întregime scopul şi aduce sufletul celui drept până la Gradul Superior care îi este destinat, cel drept revelează în acel moment proprietăţile înalte ale sufletului care l-a ajutat. Aceasta este privită ca revelarea sufletului celui drept.
În cazul nostru, sufletul ce a fost trimis să ajute sufletele lui Rav Elazar şi Rav Aba, a fost sufletul lui Rav Hamnuna-Saba – un suflet foarte înalt şi perfect, Lumina Yechida. Totuşi, iniţial, este revelat celor drepţi în scopul său cel mai nesemnificativ, numit Ibur, concepţia (în senzaţii). De aceea, ei îl percep ca fiind nivelul conducătorului de măgari – ca pe un suflet simplu.
Cuvântul ebraic pentru măgar este „Hamor“, care înseamnă şi materie, „Homer!“ Deci, omul îşi poate controla propriul măgar, propriul trup, dorinţele sale, urcând deasupra materiei, ca fiinţă spirituală. Şi întrucât doreşte să se ridice deasupra materiei în dorinţele sale, el este considerat a fi drept. Aici, însă, Zohar-ul vorbeşte despre Grade Superioare.
Sarcina celui care conduce măgarii este de a-i duce pe călăreţi, aflaţi în şaua măgarilor, dintr-un loc în altul; cu toate acestea, el merge în faţa măgarilor săi, conducându-i astfel prin gradele spirituale. Întrucât fiecare cuvânt din Tora are mai multe semnificaţii datorită multitudinii de Rădăcini Spirituale (de unde anume provine cuvântul respectiv), noţiunea de „conducător al măgarului“ se referă mai exact la „cel care-l ghidează pe măgar“ şi implică proprietăţi care sunt grosiere, păcătoase şi primitive.
Prin urmare, Rav Aba a spus: „Lăsaţi-ne să deschidem porţile Torei, deoarece pentru noi, a sosit momentul de a ne corecta calea“, cu alte cuvinte, de a deschide sufletele lor cu ajutorul secretelor Torei, astfel încât calea să fie corectă şi să-i conducă spre Creator. Rav Elazar a început atunci să discute un pasaj din Tora, care spune: „Vei respecta zilele Mele de Şabat“, întrucât se afla la gradul lui (Lumina lui YESHSUT), în proprietăţile lui. De aceea el a concluzionat că Şabat-ul în sine, este proprietatea lui ZON, care încă nu a atins proprietatea de sanctitate, ci doar primeşte Lumina lui YESHSUT în Şabat. Este scris despre această Lumină: „Te vei teme de sanctitatea Mea“, deoarece când Ohr Hohma trece de la YESHSUT la ZA, ea trezeşte în ei teama.
Şi aici ei primesc ajutor de la conducătorul măgarului, care le revelează secretul lui Ohr Haya. El le spune că fraza: „Veţi respecta zilele mele de Şabat”, semnifică Şabatot cea Superioară şi cea inferioară, care vin împreună, prin ascensiunea lui ZON până la AVI.“ Ca urmare, ZON devin sfinte (pătratul în interiorul cercului) şi dobândesc proprietatea lui Bina: milă, altruism, Ohr Hasadim. De aceea, este scris privitor la ele: nu te teme şi îndeplineşte. Întrucât Ohr Haya respinge forţele impure, străine şi dorinţele şi toate restricţiile sunt înălţate de Şabat; de aceea, nu există teamă.
Şi, în concordanţă cu explicaţia conducătorului măgarului, fraza: „Vă veţi teme de Sanctitatea mea“ se referă doar la punctul central care este folosit în GAR de AVI, în GAR de Ohr Haya, care este de nedobândit şi unde nu există teama.
Şi astfel, sufletul conducătorului de măgar şi-a îndeplinit rolul, pentru că i-a adus către dobândirea lui Ohr Haya. Doar atunci ei au meritat dobândirea înălţimii sufletului care i-a ajutat, din moment ce ei au căpătat revelarea sa şi au fost astfel capabili să-l aprecieze.
De aceea Rav Elazar şi Rav Aba au descălecat de pe măgarii lor şi l-au sărutat, deoarece dobândirea Celui Superior este definită ca un „sărut“. Totuşi, acest suflet înalt nu şi-a terminat încă misiunea de a-i ajuta: mai trebuie să-i ajute să dobândească Ohr Yechida. Totuşi, întrucât dobândirea Ohr Haya furnizează deja perfecţiunea, ei dobândiseră deja gradul fiului lui Rav Hamnuna-Saba.
Nivelul lui Rav Hamnuna-Saba este nivelul de dobândire a lui Ohr Yechida. De aceea, prin dobândirea doar a Luminii Haya, ei au gândit greşit că sufletul ce îi ghida, aparţine fiului lui Rav Hamnuna-Saba. Însă, după ce conducătorul măgarului le-a revelat secretul dobândirii Luminii Yechida, ei şi-au dat seama că al lor companion nu este altul decât însuşi Rav Hamnuna-Saba.
Iar motivul pentru care ei nu l-au putut recunoaşte înainte, este acela că puterile sufletului ce ajută, nu pot fi văzute decât atunci când rolul său este îndeplinit. De aceea, ei i-au cerut să îşi dezvăluie numele, dar el le-a spus să nu-i creară să le spună numele, pentru că fără să fi încheiat toate corectările, ei nu merită revelarea secretelor Torei, întrucât el încă trebuie să le lumineze calea, atâta timp cât ei încă nu au dobândit scopul dorit.
86. El i-a spus: „Cine te-a desemnat să vii aici şi să fii un condicător de măgari“? El a răspuns: „Litera Yod a dus război cu alte două litere, Chaf şi Samech, pentru ca eu să vin şi să mă alătur. Litera Chaf nu a vrut să-şi lase locul ei întrucât trebuie să-i sprijine pe cei ce cad, pentru că fără un ecran ei nu pot supravieţui.“
87. Litera Yod a venit singură la mine, m-a sărutat şi a plâns cu mine. Ea mi-a spus: „Fiul meu, ce pot face pentru tine? Eu dispar din multe fapte bune şi din literele tainice, cereşti, elementare. Dar mă voi întoarce la tine şi îţi voi fi de ajutor. Și îţi voi da două litere care sunt mult mai înalte decît cele care au dispărut – literele Yod şi Şin. Ele vor deveni pentru tine o comoară ce este plină în veci. Deci, fiul meu, mergi şi condu măgarii. Şi acesta este motivul pentru care mă aflu aici având acest rol.“
Aşa cum ştim deja, conducătorul măgarului este o forţă auxiliară dată cuiva care dorește să se înalţe până la un grad spiritual superior, în drumul său către Creator, exact cum măgarii duc oamenii în spatele lor, ajutându-i astfel să călătorească dintr-un loc în altul. Pe măsura ce acest lucru se întâmplă, cel drept cade din starea sa anterioară şi intră în starea de embrion al noului grad, întocmai sufletului care a venit să-l ajute. Totuşi, proprietatea de Ibur-embrion (Ibur derivă şi din cuvântul Ha’avarah, traversare) înseamnă că toată Lumina pe care a avut-o în gradul anterior a dispărut în momentul concepţiei (Ibur) a unui Grad Superior.
Şi asta este ceea ce au dorit ei să afle de la conducătorul de măgar: „Cum te-a adus aici Creatorul, în starea de Ibur, în starea nostră de Ibur şi ca urmare a faptului că Lumina din noi a dispărut? Cine te-a coborât din Gradul Superior?“ Şi de aceea conducătorul de măgar a răspuns că litera Yod a purtat război împotriva literelor Chaf şi Samech, pentru a li se alătura. Gradul lui Hasadim este numit Samech (Ohr Neşama).
„Când a venit timpul pentru voi să dobândiţi Ohr Haya (Yod din HaVaYaH, gradul din care eu cobor pentru a vă ajuta să dobândiţi Ohr Haya), Hohma a dorit cu adevărat să se conecteze cu mine, Ohr Neşama (care a fost anterior în voi). Şi aici Yod a pornit război împotriva literelor Chaf şi Samech. Malhut al Parţuf-ului Superior se îmbracă în Parţuf-ul inferior, descris de litera Chaf. Înainte era Ohr Neşama, iar acum este Ohr Haya, în timp ce Yod, care doreşte, de asemenea, Ohr Neşama, se uneşte cu aceasta şi o respinge pe Chaf.“
Asta întrucât conexiunea dintre grade, de la cel Mai Înalt Grad în lumea Aţilut şi pînă la terminaţia lumii Asiya, este realizată numai de Malhut a Celui Superior, ce coboară către cel inferior şi se îmbracă în el. Malhut a celui Superior, nu poate descinde din gradul ei de YESHSUT (gradul lui Neşama) nici măcar un moment, deoarece lanţul ce conectează aceste grade ar fi instantaneu rupt.
Proprietatea lui Samech este însăşi calitatea Luminii pe care sufletul o primeşte de la Sfirot HBD HGT de AVI (deasupra Hazeh-ului), şi pe care AVI o transferă la ZON când literele sunt în starea de Katnut, şi le sprijină (cuvântul ebraic pentru sprijin este Somech, ce derivă din litera Samech) astfel încât ZON să nu cadă din lumea Aţilut.
Litera Chaf, Hasadim, nu doreşte să părăsească locul său şi să se alăture lui Hohma, deoarece e necesar să conecteze Parţuf-ul Superior cu cel inferior. De aceea, trebuie să rămână mereu în locul său, deoarece toate gradele sunt constante şi doar sufletul se schimbă în timp ce se deplasează de la un grad la altul în interiorul lumilor. De aceea sufletul este numit „partea interioară“ în raport cu lumea (partea exterioară) – sufletul există şi se mişcă în interiorul lumii, prin schimbarea proprietăţilor sale.
De aceea, Lumina sufletului nu a dorit să se alăture literei Yod (gradul lui Hohma, sufletul lui Rav Hamnuna-Saba) când a coborât să îi ajute pe Rav Elazar şi Rav Aba. Asta întrucât ei au avut nevoie de o nouă Lumină care să fi clădit un nou grad în ei, gradul lui Ohr Haya, în timp ce fiecare grad nou este construit din resturi, de la starea de Ibur (concepţie). Când asta se întâmplă, întregul grad inferior, cu toată Lumina sa, dispare. În mod similar, noile grade încep cu Ibur şi dobândesc nivelul lui Haya. Este la fel cu o sămânţă care trebuie mai întâi să abandoneze forma sa prezentă şi se descompune, cu scopul de a deveni ulterior un arbore.
De aceea este scris că a venit la mine fără Lumina lui HBD HGT de AVI, numită Samech, Lumina Hasadim. Samech este calitatea milei, o dorinţă altruistă de a dărui, un altruism pur spiritual. De aceea, nu doreşte să se alăture literei Yod, Ohr Hohma. Totuşi, Ohr Hohma nu poate intra să umple Parţuf-ul, fără ca mai întâi să fie învăluită în Ohr Hasadim, deoarece această îmbrăcare a lui Ohr Hohma în Ohr Hasadim înseamnă că Parţuf-ul primeşte Ohr Hohma nu pentru sine, ci de dragul Creatorului. Dar Ohr Hasadim, Samech, nu doreşte să primească nimic în interiorul său; nu vrea să aibă nimic de-a face cu Ohr Hohma! De aceea a plâns litera Yod, nefiind capabilă să umple Parţuf-ul cu Lumina sa, deoarece Hasadim a refuzat să accepte Hohma.
Este scris în legătură cu acest lucru: „Aşadar, trebuie acum să dispar, iar tu, conducătorul de măgar, mergi în starea de Ibur, pentru a reclădi cu tine gradele dezvoltării graduale a unui nou Parţuf-stare: Ibur (embrion), Leidah (naştere), Yenika (alăptare) şi Mochin (maturitate).“
Şi află că aceasta este ordinea creării (concepţiei) fiecărui grad nou: de fiecare dată când cineva trebuie să dobândească un nou grad, trebuie să îndure (în proprietăţile sale) o dispariţie totală a gradului anterior (nivelul de dobândire, Lumina) şi să înceapă unul nou. El trebuie să primească noi împliniri, de la cel mai de jos grad nou, Ohr Nefeş (Ibur), până la Ohr Ruah (Yenika), şi aşa mai departe, deşi nu a dobândit niciodată nici un nivel spiritual.
Este imposibil să iei cu tine ceva dintr-un grad anterior. De aceea, omul trebuie sa înceapă iar, de la cel mai de jos nivel al lui Ibur, numit „CONDUCĂTORUL DE MĂGAR“. Ohr Haya de AVI se numeşte YESH (Yod-Şin), unde Yod este Hohma iar Şin este Bina. Şi, bineînţeles că sunt mult mai importante decât Ohr Neşama care era în Parţuf, înaintea lor.
88. Rav Elazar și Rav Aba s-au veselit, au plâns şi au spus: „Tu stai pe măgar, iar noi îl vom conduce.“ Ele le-a răspuns: „Nu v-am spus că este comanda Regelui, ca să acţionez astfel, până când apare un alt conducător de măgar?“ (aceasta face aluzie la Mesia care, după cum se spune, va apare ca un sărac şi conducând un măgar). Ei i-au spus: „Nici măcar nu ne-ai spus numele tău! Unde locuieşti?“ El le-a raspuns: „Locul unde sălăşluiesc eu este minunat şi foarte preţios pentru mine. Este un turn care se avântă în aer, mareţ şi unic. Doar doi locuim în acest turn: Creatorul şi cu mine. Acesta este locul în care trăiesc. Şi sunt exilat de acolo, cu scopul de a conduce măgari.“ Rav Elazar şi Rav Aba l-au privit, iar cuvintele lui au fost neclare pentru ei, întrucât gustaseră ceva mai dulce decât mana cerească şi mierea. Ei i-au spus: „Poate că ne vei spune numele tatălui tău, astfel încât să putem săruta pământul de sub picioarele sale?“ El le-a răspuns: „Pentru ce? Nu este obiceiul meu să mă laud cu Tora.“
După ce au dobândit măreţia gradului conducătorului de măgar, ei nu au mai putut suporta starea sa infimă de Ibur, în care el sălăşluise spre binele lor. De aceea, ei i-au spus că întrucât dobândiseră deja Ohr Hohma, el făcuse destul şi putea părăsi starea de Ibur. Iar dacă ar mai fi apărut nevoia de ceva în plus, ei ar fi fost capabili să intre singuri în propria lor stare de Ibur, iar el nu mai trebuia să sufere pentru binele lor.
Conducătorul de măgar îi avertizase dinainte, însă, să nu îl întrebe care este numele său, deoarece ei încă aveau nevoie de dezvăluirea secretelor Torei. Încă o dată, el le-a arătat că gradul lui Ohr Yechida este cel care le lipseşte, şi despre care este vorba aici. Acest grad semnifică primirea Luminii feţei Regelui Mesia, pe care el l-a sugerat amintindu-le de conducătorul de măgar sărac, aşa cum este el descris de un profet (Zaharia, 9:9). Iar lui i s-a ordonat de către Creator să îi ajute să dobândească Ohr Yechida.
De aceea ei l-au întrebat despre tipul sufletului său: „Întrucât nu ai dorit să-ţi dezvălui numele, ca şi cum noi nu am fi primit încă de la tine, ceea ce trebuia să dobândim. Dar dacă este aşa, măcar spune-ne unde locuieşti, care este gradul tău? Măcar atunci vom şti ce ne lipseşte, ce trebuie să mai primim, să dobândim de la tine.“
El le-a răspuns că locul său este mult mai înalt decât cel actual şi că acum, nici măcar el nu-şi poate dobândi propriul nivel. Acesta este rezultatul coborârii Parţuf-ului Superior, la locul celui inferior, pentru a deveni identic cu el, iar în timp ce se află acolo (în această stare), Parţuf-ul Superior nu mai poate dobândi propriul său nivel. Turnul ce se avântă în aer este Bina, Hasadim. Turnul lui Mesia (marele turn) îndică vremea (starea) înălţării la GAR de AA, când Ohr Hohma este disponibilă.
89. Dar locuinţa tatălui meu este în Marea cea Mare. Şi el era un peşte mare, care dadea ocol continuu Mării celei Mari, de la un capăt la altul. Şi era puternic şi a îmbătrânit, până a înghiţit toţi peştii din acea mare. Şi apoi i-a eliberat, iar aceştia au înflorit şi s-au umplut cu tot ce era mai bun în lume. Şi stătea în puterea lui să înoate de-a lungul întregii mări într-o clipită. Iar El l-a scos afară și l-a tras înăuntru cu o săgeată, precum un războinic și l-a adus în locul despre care v-am spus, la turnul ce se avântă în aer, dar el s-a reîntors la locul său şi a dispărut în acea apă.
Tainicul Zivug este numit Sha’ar HaNun (a 50-a poartă). Marea cea Mare este Malhut. Toate Zivugim de la Parţuf-ul Atik al lumii Aţilut până jos, nu cuprind Marea cea Mare în integralitatea sa, toate Sfirot ale lui Malhut, ci doar primele nouă Sfirot ale lui Malhut. Mai mult, nici unul dintre Zivugim nu include Malhut de Malhut.
Această Sfira, Malhut de Malhut, este singura creaţie, deoarece toate celelalte Sfirot constituie proprietăţi ale forţelor spirituale şi dorințe deasupra lui Malhut, existând în interiorul Creatorului şi referindu-se la El, singurul scop al corecţiei lui Malhut de Malhut. Singurul Zivug al acestui Malhut există în Atik, şi va fi revelat tuturor, doar la finalul corecţiei.
Rav Hamnuna-Saba a apărut din acest tainic Zivug în Atik; de aceea, conducătorul de măgar îl numeşte „tatăl meu“. Iar el a spus că tatăl său locuia în Marea cea Mare, că acest Zivug era pe toată Malhut, în Malhut de Malhut, numită „Marea cea Mare“.
Şi totuşi, dacă cineva ar fi susţinut că toţi aceşti Parţufim au făcut un Zivug pe Lumină, cu un ecran care este amplasat înaintea lui Malhut, atunci acest Zivug a fost făcut pe a 50-a poartă, pe toate părţile dorinţei, în întreaga profunzime a Mării celei Mari (Malhut), până jos la ultima dorinţă şi proprietate a sa, de la Keter de Malhut la Malhut de Malhut, de la un capăt la altul al Mării celei Mari. În orice caz, aceasta se petrece doar în Parţuf-ul Atik al lumii Aţilut, şi nu mai jos de el. Iar acesta nu este chiar conducătorul de măgar, ci tatăl său.
Se întâmplă aşa întrucât marele Zivug îi absoarbe pe toți ceilalți Zivugim („înghite toţi peştii din Marea cea Mare“) şi toate sufletele din toate lumile, deoarece ele sunt mult mai slabe. Şi pentru că include absolut totul, ei toţi sunt numiţi cu numele Nunin, de la litera Nun (50).
Asta arată că toate corectările majore care urmează acestui mare Zivug, toate acele Lumini şi suflete, absorbite în timpul Zivug-ului, se reîntorc şi se nasc din nou pentru o viaţă eternă, deoarece sunt complet umplute cu Lumină, ca rezultat al marelui Zivug, când Lumina le-a absorbit complet.
Toate Zivugim de sub Parţuf-ul Atik provin din unificarea Sfirot unele cu altele. Aceste unificări sunt definite ca întreruperi într-un Zivug, în timp ce Zivug-ul în Atik este direct şi fără unificare. De aceea, este definit ca „instantaneu“ deoarece are loc neîntrerupt. De aceea este scris că „el a traversat toată marea într-o clipită“ fără nici un veşmânt-unire. Şi susţine un atac, întrucât în acest Zivug există o imensă putere de primire a Luminii Hohma; de aceea, el a spus: „Se naşte, precum o săgeată în mâinile unui războinic.“
Este scris despre acest Zivug în Parţuf-ul Atik: „Nimeni altul în afară de tine nu l-a văzut pe Creator.“ Totuşi, nici o naştere nu este posibilă fără aceste forţe de rezistenţă, din moment ce, aşa cum este scris: „Sămânţa care nu este aruncată ca o săgeată, nu naşte“ (Talmud, Hagigah, 16). De aceea, după ce mi-a dat naştere şi m-a ascuns în Marele Turn, el s-a reîntors la tainicul său Zivug.
90. Rav Elazar a meditat la cuvintele lui şi a răspuns: „Tu eşti fiul Sfântului Izvor, tu eşti fiul lui Rav Hamnuna-Saba, tu eşti fiul Izvorului Torei, iar tu conduci măgarii în urma noastră!“ Ei au plâns şi l-au sărutat și au continuat călătoria lor. Apoi el a zis: „Dacă asta îl mulţumeşte pe stăpânul nostru, să-l lăsăm pe el să ne dezvăluie numele său.“
Este scris „privit“, deoarece vederea semnifică Hohma, şi nu alte cuvinte ce ar fi putut fi folosite, cum ar fi „spus“, „auzit“ (Bina) sau „gândit“. Din moment ce ei încă nu au dobândit complet perfecţiunea despre care conducătorul de măgar le-a spus, iar împlinirea lor a fost doar până la Ohr Haya, ei au fost născuţi de Rav Hamnuna-Saba, pentru că Rav Hamnuna-Saba este Ohr Yechida.
El i-a cerut să le dezvăluie numele lui, adică să primească gradul lui, întrucât dobândirea unui nume semnifică dobândirea gradului spiritual. De aceea, spusele „întreaga Tora constituie numele Creatorului“ pe care trebuie să le dobândeşti, până la cel mai înalt dintre ele, numit „Iubire“ (Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, articolele 70-71).
Fiecare grad în dobândirea Lumilor Spirituale, are propriul său nume. Toate numele Creatorului: Moise, Faraon, Avraam, Templul, Sinai – fiecare cuvânt din Tora – sunt grade de percepere a Creatorului, grade ale dobândirii Lui, deoarece nimic nu există în afara omului şi a Creatorului. Toate celelalte care există în lume, după cum ni se pare nouă, sunt diferite grade ale percepţiei noastre despre Creatorul Însuşi. El ne poate apărea ca fiind această lume şi poate apărea ca fiind lumile Asiya, Yeţira, Beria, Aţilut, sau El poate fi revelat complet, fără ascunderile parţiale ale lumii spirituale sau totala ascundere a lumii noastre. De aceea, cuvântul Olam (lume) este derivat din Ha’alamah (tăinuire).
91. El a deschis şi a început. Este scris: „Benayahu (Benaia) Ben (fiul lui) Yehoyada (Iehoiada).“ Această descriere este frumoasă, dar serveşte la a ne arăta secretele înalte ale Torei. Iar numele Benaia Ben-Iehoiada indică secretele Luminii Înţelepciunii, Ohr Hohma. Ben Iş Hai este acela care este îndreptăţit să reînsufleţească lumile. Rav Paalim înseamnă că El este Stăpânul a tot ceea ce se întâmplă, iar toate forţele şi trupele Cereşti provin din El. El este numit Creatorul Forţei, Stăpânul a tot şi El este în toate.
Este scris în Profeţi: „Benaia, fiul lui Iehoiada“ (Samuel II, 23:20). Aici, Zohar-ul ne dezvăluie secretele înalte ale Torei, pentru că numele sfânt Iehoiada este format din două: Yod–Hey–Vav, primele trei litere ale HaVaYaH şi Yeda (cunoaştere).
Keter al lumii Aţilut este numit RADLA (capul inaccesibil), în timp ce Atik însuşi îi îmbracă pe toţi ceilalţi Parţufim ai lumii Aţilut – AA, AVI şi ZON. Atik este numit Makif (înconjurător), pentru că ceilalţi Parţufim inferiori nu pot să îl dobândească pe el sau Zivug-ul său. Mai mult, ei nu pot dobândi nimic ce vine de la acesta. Cu alte cuvinte, nimic nu coboară de la Atik spre Parţufim inferiori. Chiar şi AA este ascuns de ei; de aceea, se numeşte „Hohma ascunsă“. Nu este, însă, definit ca fiind de neatins, precum Atik, deoarece conţine un Zivug pe Ohr Hohma. Însă, această Lumină nu descinde la cei inferiori, ci doar o mică luminescenţă din ea ajunge la ei, numită He’arat Hohma.
Şi toată Lumina care umple lumile de-a lungul a 6.000 de ani, vine de la AVI şi YESHSUT, care sunt numiţi Hohma celor treizeci şi două de căi sau treizeci şi două de forţe (Elokim) ale creaţiei, cu alte cuvinte treizeci şi două de tipuri de He’arat Hohma. Această Lumină Hohma este rezultatul ascensiunii lui Bina la AA, unde primeşte Ohr Hohma şi străluceşte în jos. De aceea, toată Lumina Hohma care este revelată de-a lungul celor 6.000 de ani, înainte de sfârşitul corecţiei, nu este altceva decât Lumina lui Bina, care a primit Ohr Hohma în timpul ascensiunii la AA.
AA este numit Yeda (cunoaştere) deoarece dă Ohr Hohma lui Bina, şi cunoaşte toate căile lui Ohr Hohma spre Bina şi, prin ea, către cei inferiori. În timp ce face un Zivug, AA însuşi nu îşi transferă Lumina în jos, ci pe măsură ce AVI urcă la AA, ei primesc Ohr Hohma, numită „cele treizeci şi două de fluxuri“ sau „căi ale înţelepciunii“, care pot fi dobândite de către cei inferiori.
Tot ce este scris în Zohar se referă în general la toate sufletele. Totuşi, există nişte excepţii care în mod normal nu sunt studiate. Există suflete speciale, superioare care merită să devină un Kli, MAN pentru marele Zivug al lui RADLA după exilul lor şi să primească de la acest Zivug în Lumea Superioară, gradul lui Yechida. Acestea sunt sufletele lui Benaia Ben-Iehoiada, Rav Hamnuna-Saba şi alte câţiva aleşi. Aceste suflete superioare se revelează pe sine celor drepţi în această lume, iar ca rezultat, cei drepţi merită încântarea în Ohr Yechida, care străluceşte doar în aceste suflete superioare, în timp ce se află în această lume.
De aceea, numele lui Benaia Ben-Iehoiada indică faptul că provine din înţelepciunea interioară, intangibila Lumină Hohma de Atik. Acest nume este cauza şi a ascunderii Luminii Hohma, întrucât numele Iehoiada: Yod–Hey–Vav + Yeda înseamnă că doar acela care dobândeşte primele trei litere Yod–Hey–Vav ale numelui Creatorului, îl poate dobândi pe El, şi nici un altul nu poate face asta.
Astfel, acest nume rămâne tainic în locul lui. Întâi, conducătorul de măgar lămureşte calitatea acestui Zivug în Atik – înălţimea lui, puterea Luminii care apare în el în Roş-ul lui Atik, pe care o indică numele acestui Zivug, „Ben Iş Hai Rav Pa’alim ve Mekabţiel“. Şi apoi el explică ce este tainic şi ce coboară la suflete.
Deja a fost stabilit că acest Zivug are loc la sfârşitul corecţiei întregii Malhut. De aceea, include toţi Zivugim individuali şi gradele care apar ca urmare a lor de-a lungul celor 6.000 ani. Toate Luminile sunt cumulate într-una singură. Toate tipurile de MAN se combină într-una şi se înalţă pentru a cere acest Zivug, care include toate suferinţele şi pedepsele, acumulate treptat pe parcursul celor 6.000 de ani.
Prin urmare, înălţimea şi măreţia acestui Zivug şi a gradelor luminii ce apar din el, sunt infinite şi distrug toate forţele impure pentru totdeauna. Yesod de ZA, din care este emanată Lumina acestui Zivug (combinaţia tuturor Luminilor de pe tot parcursul celor 6.000 de ani), se numeşte „Iş Hai Rav Pa’alim“ – un om viu plin de acţiune. În orice caz, Malhut, care conţine în ea toate MAN, suferinţa şi munca efectuată de-a lungul celor 6.000 de ani, este numită Mekabţiel (adunând într-unul).
Zohar-ul numeşte asta Ţadik Hai Olamim – cei drepţi, care dau viaţă lumilor, pentru că asta indică Sfira Yesod, care îi dă Lumina lui Malhut. Sfira Yesod nu are un loc unde să primească pentru sine Lumina. De aceea, trăieşte (Hai) doar pentru a transfera Lumina către Malhut. Acesta este motivul pentru care se numeşte Ţadik (cel drept), care dă viaţă lumilor (Hai Olamim).
Celălalt nume al său, Rav Pa’alim (cel plin de acţiune) indică faptul că include toate MAD ale tuturor faptelor bune şi toate gradele care au fost revelate pe parcursul celor 6.000 de ani. Asta întrucât toate aceste grade încep acum să fie revelate dintr-o dată, într-o Lumină integrată, cumulativă, pe măsură ce părăsesc Yesod şi intră în Malhut. Şi întrucât Yesod adună acum toată Lumina care a fost emanată în 6.000 de ani, într-una singură şi o trece lui Malhut, această acţiune îi determină numele – Rav Pa’alim.
92. Rav Pa’alim este totodată Mekabţiel – Pomul Solemn, care adună şi face multe acţiuni, Suveran Deasupra tuturor. De unde a venit? Din ce grad a provenit? Încă odată, sursa specifică – din Mekabţiel, întrucât este un grad solemn şi tainic, pe care nimeni nu l-a văzut. Include totul, pentru că adună în interior toată Lumina Superioară şi totul provine din el.
Malhut–Nukva este numită şi Mekabţiel, deoarece ea primeşte şi adună în ea toată Lumina din Yesod. De aceea, Yesod este numit Rav Pa’alim. Gradul ce provine din acest Zivug este numit „Pomul Suveran şi Solemn“ care îşi are originea în Yesod şi a intrat în Malhut. Zohar-ul explică mai departe acest lucru, pentru a ne arăta calitatea şi originea acestui grad superior, fiind folosit numele Mekabţiel (adunare); Yesod cumulează Lumina Superioară şi o transferă la Nukva. Şi împreună, Yesod şi Malhut sunt numite Mekabţiel.
Iar gradul care provine din acest Zivug al lui Yesod şi Malhut este numit „Nimeni altul în afară de tine, nu l-a văzut pe Creator.“ Acest grad se naşte după ce a fost dobândită corecţia finală, în momentul dobândirii corecţiei depline care le încheie pe toate. De aceea, acest grad este definit ca fiind atotcuprinzător, întrucât colectează toată Lumina din toţi cei 6.000 de ani, şi astfel se manifestă dintr-o dată în adevărata sa perfecţiune.
93. Toate gradele se adună în acest Palat Solemn, Sacru şi Tainic, în care totul este ascuns. Toate lumile se află în acest palat. Toate forţele sfinte sunt susţinute şi reînsufleţite de el şi toate depind de acesta.
Zohar-ul vorbeşte despre Roş-ul lui Atik, unde toate gradele şi toate Luminile din toate lumile sunt concentrate şi tăinuite. Şi, mai departe, explică cum acest Zivug se poate ridica până la corecţia finală, astfel încât să poată combina toate gradele ce se dezvoltă unul după altul, pe parcursul celor 6.000 ani. Şi vor ieşi la iveală imediat în timpul celor 6.000 de ani ai existenţei lumii, când gradele se află într-o stare de urcare şi coborâre, deoarece de îndată ce este revelat un nou grad, o nouă dobândire a Creatorului, a Luminii, gradul actual dispare. Asta se întâmplă datorită păcatului celor inferiori, care nu pot păstra permanent acest grad (lume – Olam, de la cuvântul Ha’alamah – ascundere. Completa revelare a Creatorului, faţă de creaturile Sale, va avea loc la finalul celor 6.000 de ani; astfel, lumea – ascunderea va înceta să existe).
Aşadar, ori de câte ori un grad dispare, este vorba numai de senzaţia aceluia care dobândeşte un nou grad. În realitate, acest grad se înalţă la Roş-ul lui Atik şi se ascunde acolo, astfel încât, prin alăturarea sa la celelalte grade, să se manifeste la sfârşitul corecţiei.
În acelaşi mod, Atik adună toate gradele revelate în lume pe parcursul celor 6.000 de ani şi le ascunde în sine până când vine momentul sfârşitului corecţiei; CÂND CORECTEAZĂ ULTIMA PORŢIUNE DIN CEEA CE TREBUIE CORECTAT ŞI ASTFEL NEMAIPUTÂND PĂCĂTUI. ŞI NU MAI TREBUIE SĂ PĂCĂTUIASCĂ PENTRU A CORECTA URMĂTOAREA PORŢIUNE DE EGOISM; DE ACEEA, ACEST ULTIM GRAD RĂMÂNE PERMANENT ŞI NU MAI DISPARE. Atunci, Atik cumulează toate gradele şi toate se manifestă simultan.
Fiecare are propriul său Parţuf Atik. Cum îşi poate cineva accelera avansarea de-a lungul gradelor corectării în această lume şi în lumile spirituale? Este scris în Talmud că un om bătrân se îndoaie când merge, ca şi cum el ar căuta ceva ce a pierdut.
Un om bătrân reprezintă un înţelept, Hohma, deoarece chiar şi fără să fi pierdut ceva, el se uită înainte după lucruri pe care le poate corecta în el şi astfel le găseşte. De aceea, el nu cere ca gradul anterior de dobândire să dispară din el. Iar dacă cineva nu descoperă noi proprietăţi egoiste în nevoia sa de corectare, gradul său anterior dispare şi începe unul nou. Acest proces este, însă, considerabil mai încet decât atunci când persoana acţionează ca un om bătrân în căutarea deficienţelor.
De-a lungul celor 6 000 de ani, Atik este definit ca fiind intangibil. De aceea, capul său se numeşte RADLA (o abreviere a cuvintelor aramaice, Reişa de Lo Etiada, „intangibilul cap“), în timp ce numele Atik este derivat din cuvântul Ne’etak (izolat) de cei inferiori, deoarece nu străluceşte asupra lor. Şi, deşi acumulează în interior toate Luminile care provin din el şi devin revelate în lumile inferioare, Lumina sfârşitului corecţiei rămâne totuşi ascunsă. Rezultă că după ce fiecare grad dispare datorită păcatelor celor inferiori, acesta se înalţă la Roş-ul lui Atik şi se ascunde acolo.
Totuşi, Guf-ul lui Atik, de la a sa Peh în jos, este localizat în interiorul tuturor celorlalţi Parţufim ai lumii Aţilut, cu alte cuvinte, le este accesibil. Deci, prin înveşmântarea în Parţufim ai lumii Aţilut, Atik străluceşte prin ei şi le dă Lumina acestora şi tuturor lumilor inferioare BYA. Şi orice Lumină ce străluceşte asupra creaţiei în timpul celor 6.000 de ani, vine doar de la Guf-ul lui Atik, şi nu de la altă entitate spirituală.
Spunem deobicei că orice este prezent în Roş-ul unui Parţuf se manifestă în Guf-ul său. Asta este valabil atât referitor la toţi Parţufim ai lumii AK, cât şi la toţi ceilalţi Parţufim ai tuturor lumilor, cu excepţia Parţuf-ului Atik! Este aşa întrucât Atik rămâne în Ţimţum Alef şi coboară în lumea noastră. Totuşi, faţă de ceilalţi Parţufim de sub el, Atik acţionează ca şi cum este în Ţimţum Bet, făcând un Zivug special pe sine, iar Lumina din acesta coboară în lumile inferioare.
Lumina ce vine să dea viaţă lumilor, este numită „susţinere“ sau Ohr Hasadim, iar Lumina ce vine să stimuleze creşterea acestor Parţufim, pentru a transforma un Parţuf mic (Katnut) într-unul mare (Gadlut) este numită Ohr Hohma. Ambele Lumini îşi au originea în Guf-ul lui Atik. Ohr Hohma, care dă naştere unui Parţuf mare, este numită Lumina ce înalţă acest Parţuf, pentru că poziţia de întins este numită Ibur (embrion), poziţia de şezut este numită Katnut (micime), iar poziţia de ridicat este Gadlut (măreţie).
94. El a ucis doi – pe Ariel şi Moav (Moab). Două Temple Sfinte au existat mulţumită lui Atik şi au primit de la acesta: Primul Templu şi al Doilea Templu. De la dispariţia lui Atik, procesul stăvilit de Sus, a încetat. Este ca şi cum acesta le-a izbit şi le-a distrus.
Doar Malhut de Malhut trebuie corectată şi nimic altceva. Toate celelalte proprietăţi nu necesită corectare. Această Malhut de Malhut este Malhut a lui Olam Ein Sof (Lumea Infinitului), Behina Dalet, Nukva de ZA sau Parţuf-ul BON – singura creaţie a Creatorului, dorinţa de a primi (plăcere) pentru sine. Această dorinţă este cea care a cauzat spargerea vaselor(Kelim) – păcatul lui Adam.
Şi toată munca celor drepţi, de-a lungul celor 6.000 de ani, se referă la corectarea lui Malhut, astfel încât ea să devină exact cum era înainte de spargerea Kelim şi a păcatului lui Adam. Drept urmare, va fi revelat marele Zivug pe Ţimţum Alef în Roş-ul lui Atik. Lumina acestui Zivug permite omului să aleagă şi să separe dorinţele sale impure de cele pure, şi astfel să se elibereze pentru totdeauna de forţele egoiste impure. Aceasta este exact ceea ce Profetul Isaia a scris: „El va eradica moartea pentru totdeauna“ (Isaia, 25:8).
Întrucât Malhut, Parţuf-ul BON al lumii Aţilut, este deja complet corectată şi nu necesită nici o altă corectare ulterioară, Parţuf-ul BON al ei, se înalţă la nivelul Parţufului SAG al lumii AK. Astfel, Malhut dobândeşte complet proprietăţile lui Bina.
Între timp, însă, după marele Zivug în Atik, înainte de urcarea Parţuf-ului BON la SAG, Lumina lui Atik încetează să strălucească. Drept urmare, cele două Temple au fost distruse. Cele două Temple sunt cele două Lumini Hohma: Lumina lui AVI, Ohr Hohma de Haya care străluceşte în Primul Templu şi Lumina lui YESHSUT, Ohr Neşama care străluceşte în al doilea Templu. Şi toată Lumina pe care Israel o primeşte de la Atik dispare.
Însă, toate aceste distrugeri şi dispariţii ale Luminii, sunt corectări şi repere ale căii către mântuire şi completa corectare. Ele nu semnifică devastare, ci crearea perfecţiunii, deoarece ele sunt exact acele corecţii finale care îl aduc pe BON înapoi la SAG.
Întrucât toate rădăcinile şi sursele a ceea ce are loc în această lume, există în lumea spirituală şi toate trebuie să fie manifestate cândva în lumea noastră, fiecare rădăcină spirituală trebuie să „atingă“ ramura sa în această lume şi nu contează când se întâmplă acest lucru. În lumea spirituală, totul se dezvăluie în concordanţă cu un proces strict de cauză-şi-efect, în timp ce în lumea noastră aceleaşi consecinţe se pot manifesta la momente de timp total diferite.
Un exemplu edificator este distrugerea Primului şi a Celui de-al Doilea Templu. În timp ce acest eveniment deja a avut loc în lumea noastră, în lumea spirituală el se petrece numai atunci când este atins ultimul stadiu al corecţiei. Datorită complexităţii noţiunii de transcendere a timpului, vom examina acest subiect într-o altă carte. În orice caz, într-un fel sau altul, doar proprietăţile noastre spirituale interioare pot deveni Templul în care Îl vom simţi pe Creator şi în care El va locui veşnic!
La sfârşitul corecţiei, Ohr Haya şi Ohr Neşama se vor numi Primul Templu şi respectiv al Doilea Templu. De asemenea, până la sfîrşitul corectării, Ohr Haya, care este primită pe Zivug-ul lui Malhut şi inclusă în Yesod, este numită Şabat (ziua de Şabat), în timp ce Ohr Neşama este numită Hol (zilele săptămânii). După cum putem vedea, nu există absolut nici o conexiune între aceste Lumini şi zilele săptămânii în lumea noastră.
După distrugerea Templelor spirituale (dispariţia Luminii), ele vor fi recreate de Sus de ecranul lui Bina, numit „Cer“. Aceasta se datorează faptului că ecranul Parţuf-ului SAG este o proprietate a milei absolute şi este complet nerestricţionată în acţiunile sale şi se abţine de la primirea lui Ohr Hohma. Deci, este deasupra influenţei oricăror restricţii şi limitări.
Urmare acestui Zivug, cele Două Temple vor fi restaurate pentru totdeauna, iar „Lumina Lunii (Malhut) va fi precum Lumina Soarelui (Bina)“ (Isaia, 30:26). Lumina lui Bina, care este acum Lumina lui ZA (numită „soarele“), va fi de şapte ori mai puternică, decât ZAT de Atik. De acolo, această Lumină va coborî la AVI şi va creea primele şapte zile ale creaţiei, deoarece ZA (soarele) devine precum AB şi conţine Lumina Guf-ului lui Atik. Malhut va deveni precum ZA şi va primi Lumina sa, Lumina soarelui.
La sfârşitul corectării, va avea loc un Zivug chiar pe Malhut (egoismul primordial, însă corectat), şi toate Zivugim specifice ce au fost făcute pe toate Luminile, în perioada celor 6.000 de ani (făcute nu pe Malhut, ci pe includerea ei în Yesod) vor dispărea. Templul va fi restaurat din Ceruri, deoarece Bina nu doreşte să primească în sine, Ohr Hohma. Şi nu se va întâmpla nu pentru că nu poate, ci pentru că nu doreşte asta. Acest grad este menţionat ca fiind „în mâinile Cerului“. De exemplu, este scris în binecuvântarea pentru luna nouă: „Viaţa, care conţine teama de Ceruri şi teama de păcat.“ Această viaţă este deasupra raţiunii şi dorinţelor noastre, întrucât se spune că credinţa trebuie să fie „deasupra raţiunii“; altfel, păcatele vor continua.
Deci, omul doreşte nimic mai mult decât să urmeze credinţa dincolo de raţiune şi dorinţe, deoarece el se teme de păcat. Totuşi, există un Grad chiar şi mai Înalt: acela în care el nu se mai teme de păcat, deoarece are deja un ecran, dar preferă totuşi să urmeze credinţa dincolo de raţiune şi dorinţe, pentru că tânjeşte să fie dizolvat în Cel de Sus.
Motivul dispariţiei Luminii din Guf-ul lui Atik anterior acestor corectări, este că nu mai există cele două Malhuyot (Bina şi Malhut, numite SAG şi BON). După marele Zivug de Atik, BON a fost anulat prin ecranul lui SAG, deoarece Guf-ul lui Atik conţine conexiunea dintre Bina şi Malhut, destinată interacţiunii lor pe parcursul celor 6.000 de ani.
Drept urmare a acestei interacţiuni dintre Bina şi Malhut, apare o oportunitate pentru corectarea parţială, graduală, a lui Malhut. În acest Zivug mutual cu Malhut, care se contopeşte cu Bina (cu proprietăţile lui Bina), Atik îl creează întâi pe AA şi apoi pe toţi ceilalţi Parţufim ai lumii lui Aţilut şi BYA.
Şi deoarece ecranul lui Malhut (Masah de BON) dispare acum, ecranul lui Bina (Masach de SAG) dispare şi el, pe măsură ce ele se contopesc. În absenţa lui Malhut şi a ecranului, acest Zivug încetează, iar toată Lumina lui Guf de Atik ce emană din acest Zivug pe ecranul mutual al lui Malhut şi Bina, dispare. De aceea, toată Lumina ce coboară din Guf (numit Temple), dispare.
În Roş de Atik este un Zivug pe Malhut al lui Ţimţum Alef. Unit cu Bina şi existând vreme de 6.000 ani, ecranul lui Malhut, dispare. Drept urmare, Lumina dispare şi ea. Malhut încă mai trebuie să se ridice la SAG pentru a primi perfecţiunea ei, ca şi cum încă nu ar mai exista o altă nouă Lumină. Această completă absenţă a Luminii este numită „distrugere“. Cu toate acestea, Malhut primeşte atunci Lumina lui AVI, iar lumile BYA se unesc cu lumea Aţilut.
95. Şi Sfântul Tron (Malhut) este răsturnat. De aceea a scris profetul Ezechiel: „Eu sunt în exil“, însemnând că nivelul numit „Eu“, care este Malhut, este în exil. De ce? „Lângă râul Kevar.“ Kevar (deja) este râul care exista deja, dar acum a dispărut. Aşa după cum este scris: „Râul este distrus şi a secat.“ A fost „distrus“ în primul Templu şi „a secat“ în cel de-al doilea. De aceea au fost scrise cuvintele: „El i-a izbit şi i-a distrus pe amândoi, pe Ariel şi Moav.“ Moav (sau Mi Av) înseamnă „de la Tatăl Ceresc.“ Au fost cu toţii distruşi pentru El şi toată Lumina care strălucea peste Israel a dispărut.
Cuvântul Kursa, derivat din cuvântul Kise (tron) sau Kisuy (acoperire), semnifică tocmai combinaţia dintre calităţile lui Malhut şi Bina, care are drept urmare Lumina ce coboară la BYA în timpul celor 6.000 de ani. Tronul Sfânt este răsturnat, întrucât ecranul lui Bina (Kise) a fost anulat, aşa cum este scris „Eu sunt în exil“, unde „Eu“ înseamnă Malhut.
Întregul complex spiritual este structurat ca o scară, în care Malhut a Parţuf-ului Superior devine (coboară la) Keter a celui inferior. Acest fapt este indicat prin nume: Malhut se numeşte „Eu“ (Ani = Alef–Nun–Yod), iar Keter este numită „nu“ (Ein = Alef–Yod–Nun), fiind absolut de neatins. Poate fi dobândit doar ceea ce este perceput în interiorul lui Malhut; ca atare îi spunem „Eu“.
Doar Malhut a Parţuf-ului Superior acţionează ca legătură între Parţufim: Cel Superior efectuează un Zivug pe Malhut a sa, creează lumina Ohr Hozer şi primeşte (îmbracă) Lumina Superioară în aceasta, apoi Malhut a Celui Superior coboară la Parţuf-ul inferior sub forma luminii Ohr Hozer. Această stare, în care Cel Superior se îmbracă în cel inferior este numită exilul Celui Superior, deoarece Zivug-ul cu Lumina Superioară dispare din el şi Lumina Superioară dispare din toţi Parţufim. Iar râul seacă – ecranul corectat este numit „râu“, pentru că produce coborârea Luminii Superioare la cei inferiori.
Cu toate acestea, acum că dispare ecranul (râul), dispare la rândul ei şi coborârea Luminii Superioare. Distrugerea râului din Primul Templu face să dispară Ohr Haya; râul din cel de-Al doilea Templu seacă şi Ohr Neşama se face nevăzută o dată cu acesta. Râul din Primul Templu este distrus pentru că a încetat Zivug-ul din AVI; Lumina din YESHSUT este secătuită şi râul din cel de-Al doilea Templu seacă. Sursa luminilor Ohr Haya şi Neşama este Aba, numit „Tatăl ceresc“, pentru că străluceşte în ZA, numit „Cer“, cu Lumina care înalţă ZON la YESHSUT (Al doilea Templu) şi la AVI (Primul Templu). Datorită faptului că Lumina încetează să mai strălucească în Guf-ul lui Atik, întreaga Lumină ce coboară la Israel dispare. Acest proces se referă nu doar la Lumina celor două Temple, ci la întreaga Lumină care străluceşte peste Israel, inclusiv Ohr VAK şi Lumina din lumile BYA.
96. Mai departe, El a coborât şi a izbit leul. Iniţial, atunci când acest râu îşi rostogolea în jos apele, Israel se aflau într-o stare de perfecţiune, căci făceau ofrande şi sacrificii pentru a-şi ispăşi păcatele şi a-şi salva sufletele. Atunci, imaginea unui leu ar coborî de Sus şi ei l-ar vedea pe altar cum calcă în picioare ofrandele sacrificate, devorându-le şi toţi câinii (toţi aceia care-l defăimează pe Israel) ar amuţi.
Focul care consumă sacrificiile depuse pe altarul Templului este asemenea unui leu şi se înalţă deasupra sacrificiilor, ca un leu (Talmud, Yoma, 21:2), şi acel foc a ars sacrificiile depuse de către fiii lui Israel. Cu toate acestea, este doar o imagine materială percepută de o persoană obişnuită din lumea noastră.
În timp ce noi trebuie să continuăm analiza noastră superioară şi să ne detaşăm de această imagine corporală; vom explica acţiunea din lumea spirituală la care face aluzie acest limbaj. Toate expresiile din Tora, inclusiv aceea care descrie o imagine mai degrabă materială a sacrificiului, vorbesc doar despre acţiuni spirituale. Cel mai precis limbaj pentru descrierea acestor acţiuni este limbajul Cabalei. Totuşi, acesta este clar doar pentru cei care au urcat în lumile spirituale şi au văzut atât rădăcinile, adică evenimentele care se petrec în lumile spirituale, cât şi consecinţele lor materiale.
Mai înainte de dispariţia Luminii lui Atik, atunci când Lumina Superioară strălucea încă desupra lui Israel, ca un râu care îşi rostogolește apele, Israel se găseau într-o stare de perfecţiune: prin sacrificii, ridicau propria MAN (cerere), evocând un Zivug pe ecranul său iar MAD (Lumina, abundenţa) cobora peste acesta. Drept rezultat, el s-a apropiat de Tatăl Ceresc şi toate forţele impure s-au îndepărtat, deoarece el şi-a purificat sufletele şi purificarea semnifică îndepărtarea de forţele impure (dorinţe), la fel cum este curăţată o haină de murdărie.
De unde cuvântul ebraic pentru sacrificiu este Korban, derivat din cuvântul Karov (aproape). Aşadar, sacrificiul reprezintă o persoană care îşi smulge o parte din egoismul sau animal interior pentru a se trage mai aproape de Creator. Aceasta este ceea ce-i aduce pe Israel mai aproape de Tatăl lor Ceresc.
Şi, deoarece Israel exista în perfecţiune şi ridica MAN doar pentru plăcerea Creatorului, a lor MAN urca până la Bina. Lumina lui Bina este numită Ohr Hasadim iar forma sa seamănă cu aceea a unui leu, precum calitatea de dăruire, Hesed. Aceasta înseamnă că leul – Bina primeşte dorințele şi faptele bune ale lui Israel. Şi s-a văzut cum Bina consumă MAN a lui Israel – Ohr Hasadim coboară de la Bina pe această MAN, ca un leu care îşi calcă în picioare prada (MAN) şi o devorează.
Leul care îşi devorează prada este principalul aspect al sacrificiului, căci el semnifică ridicarea de MAN pentru întărirea ecranului şi crearea lui Ohr Hozer. Şi, deoarece magnitudinea luminii Ohr Yaşar primită este determinată de magnitudinea (înălţimea) luminii Ohr Hozer, care creează ecranul, rezultă de aici că existenţa şi creşterea luminii Ohr Yaşar depinde de lumina Ohr Hozer. Cu cât este mai mare Ohr Hozer, cu atât coborârea lui Ohr Yaşar devine mai puternică.
Cu alte cuvinte, în măsura în care fiecare dintre noi doreşte să „dăruiască“, acela cheamă un răspuns corespunzător de Sus, dinspre rădăcina sufletului său. Aşa cum, în lumea noastră, viaţa şi forţa unei fiinţe vii depinde de hrana sa (în lipsa căreia pur și simplu ar muri), tot astfel Lumina Superioară depinde de Lumina Reflectată de ecran. Când aceasta încetează, Lumina Superioară dispare din Parţuf, adică omul încetează să o mai simtă. Lumina Superioară coboară de la Bina sub formă de Ohr Yaşar (numită „leu“), adică în forma „dăruirii“, în acord cu natura lui Bina. Omul vede (simte!) cum Ohr Yaşar se îmbracă în Ohr Hozer, care se ridică din sacrificiul său (respingerea egoismului), hrana leului.
El își devorează hrana și astfel creşte: gradul de perfecţiune al lui Israel şi abilitatea lor de a oferi sacrificii, de a „dărui“, determină magnitudinea lui MAN a lor, precum şi forţa cu care Ohr Yaşar loveşe ecranul, care reflectă Lumina Directă (plăcerea) de jos în sus, cu toată măreţia sa. Mai mult, face acest lucru cu mare teamă: căci ce s-ar întâmpla dacă ar eşua în reflectarea Luminii şi ar dori să se bucure de Lumina acestui comandament în mod egoist?
Exact în aceasta constă munca omului. Ea se cheamă „credinţă mai presus de raţiune“, căci omul trebuie să se ridice peste raţiunea (egoismul) şi intelectul său. Şi invers, aceia care primesc încrederea interioară că este suficient să avanseze în cadrul propriei naturi sunt numiţi „minerali sacri“, fiinţe pur minerale (care nu se dezvoltă), căci tocmai această încredere îi împiedică să crească din punct de vedere spiritual.
Prin urmare, dacă înălţimea luminii Ohr Hozer este mare, ea este considerată a fi un leu care îşi sfâşie şi devorează prada, un învingător, deoarece creşte şi se ridică la un nivel spiritual mai înalt datorită eforturilor celor inferiori (ale omului).
Forţa impură, egoistul care doreşte să primească plăcere este numit „un câine“, aşa după cum este scris: „Parazitul are două fiice (care cer): dă-mi – dă-mi.“ (Mişley, 30:15). Ele latră precum câinele şi cer (să primească), atât în această lume cât şi în cealaltă. Şi, cu cât mai sus urcă Cel de Sus, cu atât mai puternică devine această forţă impură, numită Klipa. Şi cea mai puternică parte a sa corespunde cu lumina Ohr Yechida, opusă leului care îşi devorează prada.
Leul reprezintă mila şi dăruirea, voinţa de a nu primi nimic pentru sine. Aşa cum este scris în Eticile părinţilor, 95: „Un Hassid, unul drept şi milos, spune, «Ce-i al tău este al tău şi ce-i al meu este al tău»“ astfel este forţa impură (câinele) care tinteşte doar primirea şi nu are aspiraţia spre dăruire. Aşa cum scrie în Talmud (Bava Batra, 10:2), „Cei drepţi dintre naţiunile lumii: toată mila lor este doar pentru ei înşişi“; fiind prin urmare conectaţi la forţa impură a câinelui. (Toate acestea nu ar trebui interpretate literal în nici o circumstanţă, căci, aşa cum s-a explicat în mod repetat, Cabala, în întregimea ei, vorbeşte doar despre prototipul omului. Israel constituie aspiraţia internă a omului spre Creator, iar un Goy (un ne-evreu) semnifică egoismul (fără a avea legătură cu originea acestuia şi indiferent de aceasta). Asociaţi toate acestea şi cu Templele spirituale şi materiale menţionate anterior, în care nu există nici o conexiune între pietre şi entităţile spirituale. De asemenea nu este clar pentru un neiniţiat de ce altruismul este calitatea leului, în timp ce câinele, un animal atât de loial, este rădăcina egoismului şi a impurităţii).
În concluzie, se spune că atunci când Israel era perfect, el dobândise calitatea unui leu şi toţi câinii au fost daţi deoparte, căci el a dat lui Malhut puterea de a ridica Ohr Hozer la înălţimi măreţe (devorându-şi prada, ca un învingător) şi forța impură, ca un câine, s-a temut să se apropie, ascunzându-se de teama leului.
97. Însă atunci când păcatele au crescut, el a coborât la nivelurile inferioare şi a ucis leul. Aceasta s-a datorat faptului că leul a refuzat să dea drumul prăzii, ca mai înainte, fiind ca şi cum el l-ar fi omorât. De aceea, el a izbit leul şi l-a aruncat într-un puţ, în Partea Răului (în conformitate cu înţelegerea lui). Partea Răului a văzut asta şi a trimis un câine să devoreze sacrificiile de pe altar, în locul leului. Care este numele acelui câine? Şi care este porecla acelui câine? Baladan este numele său; Baladan este alcătuit din cuvintele Bal-Adam, în care litera Mem este înlocuită cu Nun, căci nu este nicidecum o fiinţă umană, ci un câine şi faţa lui este ca un bot de câine.
(„El“ se referă la Benaia Ben Iehoiada Ben Iş Hai, Rav Pa’alim u Mekabţiel, în care străluceşte simultan toată Lumina, nivelul lui Atik. Din cauza dispariţiei ecranelor lui Malhut (BON) şi Bina (SAG), Israel cel jos nu a mai putut să ridice MAN (dorinţa de a „dărui“, ecranul, hrana leului). Zivug-ul a încetat, iar Lumina Superioară (leul) a dispărut în Rădăcina sa de Sus.
„L-a aruncat într-un puţ“ – rădăcina dorinţei de a primi pentru sine însuşi este în ochi, aşa cum a spus Raşi: „Ochiul vede şi inima arde de dorinţă“ (Porțiunea săptămânală Şlah). Această dorinţă de a primi pentru sine este numită un „puţ gol, lipsit de apă“ (Bereşit, 37:24). Lumina de Sus nu îl umple. Deşi gol, el este nedemn să devină un vas pentru Lumină, aşa după cum este scris: „El şi cu Mine nu putem locui în acelaşi loc“ (Talmud, Suta, 5). Aşadar, leul a fost aruncat într-un puţ, căci a fost lovit în faţa ochilor forţei impure, egoiste, numită „puţul gol, lipsit de apă“. Aceste puţuri ies la iveală acum, din ascunzişurile lor şi îşi arată puterea, iar în locul unui leu apare un câine care latră. ZA–MA = 45 este numit Adam = Alef + Dalet + Mem = 1 + 4 + 40 = 45, atunci când primeşte Lumina de la Bina. Calitatea lui Bina este dăruirea. De aceea este scris: „Om este numele tău“ (Talmud, Yevamot, 61), cu referire doar la aceia care îşi însuşesc calitatea de dăruire şi nu la ceilalţi, despre care este scris: „Chiar şi mila lor este în beneficiul propriu“ (Talmud, Bava Batra, 10:2) şi care sunt numiţi Baladan (Bal–Adan) tocmai din acest motiv.
98. Despre o zi cu zăpadă, ziua în care nenorocirile coboară de la Curtea Cerească Superioară, este scris: „Casa ei nu trebuie să se teamă de zăpadă“, adică de Curtea Supremă, numită „zăpadă“. Căci casa ei este îmbrăcată de două ori şi poate astfel îndura un foc puternic. Aşa spune cartea.
Stricteţea, judecata (Din) sau restricţia impusă folosirii egoismului în partea masculină este numită „zăpada“ care zăgăzuieşte din Curtea Supremă. Aceste restricţii sunt foarte puternice, dar sunt îndulcite sub Hazeh, acolo unde le primeşte Malhut. Nukva descrie aceste restricţii astfel: „Înconjoară-mă cu trandafiri“, (Şir HaŞirim, 2) referindu-se la două focuri: cel Superior – Bina şi cel de jos, al ei – Malhut.
După ce Malhut dobândeşte aceste două focuri, ea slăbeşte stricteţea zăpezii reci cu focul său. De aceea este scris în Şir HaŞirim (Cântarea Cântărilor) că toată casa ei nu trebuie să se teamă de zăpadă (de Curtea Supremă), adică de restricţiile impuse asupra părţii masculine, căci casa ei este îmbrăcată de două ori. Cu alte cuvinte, este exact contrariul, zăpada o ajută să reziste căldurii focului. Şi doar acum, când ecranul şi Zivug-ul au dispărut iar cele două focuri nu mai există, se întorc restricţiile zăpezii.
99. Ce este scris în continuare? „Şi el a izbit un egiptean.“ Aceasta se referă la un secret: de fiecare dată când Israel a păcătuit, Creatorul s-ar fi ascuns şi i-ar fi împiedicat să primească toată bunătatea şi toată Lumina cu care El a strălucit asupra lor. „El a izbit un egiptean.“ „El“ se referă la Moise, Lumina care străluceşte asupra lui Israel. Căci în Egipt s-a născut, a crescut şi a dobândit Lumina Superioară.
Tora vorbeşte nu despre un om, ci despre Lumina care dispare şi se ascunde, aceasta fiind definită ca „ucidere“. Dusă este măreaţa Lumină cu care Moise strălucea asupra lui Israel. Şi această Lumină este numită „egipteanul“, căci în Egipt s-a născut Moise, a crescut şi a dobândit măreaţa Lumină Superioară, Lumina care i-a eliberat pe Israel din Egipt.
100. Un om al oglinzii. Este scris, oglindă şi om, aşa cum este scris, un om evlavios, soţul acelei oglinzi, al gloriei Creatorului, Malhut. Căci o dată cu acest nivel el a meritat să stăpânească întregul pământ în întegralitatea dorinţei sale – o faptă neegalată de nici o alta.
Diferenţa dintre Moise şi ceilalţi profeţi este aceea că Moise este temelia lui ZA, pentru că el construieşte şi trece Lumina de la ZA la Malhut, pe când ceilalţi profeţi sunt temelia lui Malhut şi primesc de la ea. De aceea este scris despre el: „Om evlavios“, soţul lui Malhut, numită „măreţia Creatorului“. Dar de ce este Moise numit soţul lui Malhut? Pentru că el a atins nivelul lui ZA şi dă Lumină lui Malhut. Din acest motiv este scris că dobândirile lui sunt mai presus decât ale altora, căci ceilalţi profeţi primesc de la Malhut, astfel fiind conduşi de ea.
Cel ce ajunge la Malhut primeşte de la ea. Nivelul numit Moise arată că cel care îl dobândeşte dă Lumină lui Malhut, în loc să primească de la ea. Însă cum poate fi aşa ceva? Cum se poate cineva ridica peste Malhut, dacă toate sufletele noastre îşi au originea în ea şi există în lumile BYA? Asta indică starea de ridicare peste Malhut, în acest mod se înalţă Moise la Bina.
101. Este toiagul Creatorului, acela care i-a fost trimis, aşa cum este scris „Cu toiagul Creatorului în mâna mea.“ Acesta este toiagul creat în seara celei de-a şasea zi a creaţiei, înainte de Şabat. Şi Numele Său Sfânt este conţinut în el. Şi cu acest toiag a păcătuit Moise atunci când a lovit stânca de două ori. Creatorul i-a spus: „Moise nu în acest scop ţi-am dat toiagul Meu; aşa că, de acum înainte el nu se va mai afla în posesia ta.“
Cuvintele „seară“ şi „asfinţit“ semnifică starea de temperare a stricteţii lui Malhut cu calităţile lui Bina, până într-atât încât devine imposibil să se distingă Malhut de Bina. Este aşa întrucât de Şabat Malhut se ridică la AVI și devine Bina. Totuşi, la asfinţit în ziua de Şabat, Malhut nu este încă Bina, dar nici nu mai este Malhut (tot ceea ce este scris în cărţi se referă doar la calităţile entităţilor spirituale, căci în lumile spirituale nu există decât dorinţe. Doar în lumea noastră dorinţele sunt îmbrăcate în trupuri fizice). Aşadar, se spune că au fost create zece lucruri în amurg, atunci când nu se mai poate deosebi lucrul în sine de orginea sa, Bina sau Malhut, deoarece Malhut nu se mai distinge prin nimic. Şi aceasta era calitatea toiagului care a fost creat în amurg, înainte de primul Şabat al lumii. Din acest motiv, el posedă calitatea sfântă (specială) a numelui Creatorului, o aluzie la calităţile lui Bina, de la care coboară sfinţenia (altruismul). Iar Malhut este pregătită să primească această sfinţenie. Şi aceste două calităţi ale lui Bina şi Malhut sunt conţinute în toiagul Creatorului, absolut imposibil de deosebit una de cealaltă, căci ele au fost create în amurg. Aşadar, cu ajutorul acestui toiag, adică datorită caracteristicii de unitate a lui Malhut cu Bina, toate bogăţiile şi minunile, toată Lumina poate fi adusă la Israel, căci acesta este scopul coborârii Luminii de la Bina la Malhut. Cu ajutorul acestei caracteristici (toiagul), Moise a meritat să urce la Bina, până la nivelul de „om evlavios“. De aceea, toiagul este numit toiagul Creatorului, după numele lui Bina.
Malhut este numită Ţur (stâncă), iar după ridicarea la Bina, este numită Sela (alt nume pentru stâncă). Zivug-ul interior dintre ZON (ZA şi Malhut) în starea lor de înălţare la AVI, atunci când Nukva foloseşte Kelim (vasele)lui Ima, se numeşte „vorbire“. Zivug-ul exterior între ZON, atunci când se găsesc pe locul lor, se numeşte „Zivug de Haka’a“ (un Zivug prin impact).
Prin urmare este scris despre Moise, în porţiunea săptămânală a Torei Beşalah: „Trebuie să loveşti stânca (Ţur) şi ea va produce apă“ (Şemot, 17:6), pentru că un Zivug de Haka’a are loc chiar în interiorul lui Malhut. În acelaşi timp, în porţiunea săptămânală Şukat este scris: „Vorbeşte-i stâncii din faţa ochilor tăi, ca ea să-şi producă apa“ (Bamidbar, 20:8), pentru că „stânca“ este în Bina şi Zivug-ul din ea este numit „vorbire“.
Astfel se explică şi păcatul lui Moise: el a lovit de două ori: prima oară a lovit în Ţur şi în plus, a doua oară, a lovit în Sela, care nu are nevoie de lovitură, având Zivug-ul sub formă de vorbire. Deoarece în toiagul Creatorului nu există distincţie, fiind neclar dacă se referă la Malhut sau la Bina, el l-a aplicat şi la Sela–Bina. Şi Creatorul i-a spus că toiagul i-a fost dat pentru a-l folosi cu Ţur, dar nu cu Sela.
102. Pe dată El a coborât până la el cu stricteţe şi a smuls toiagul din mâna egipteanului, căci în momentul în care toiagul i-a fost luat, i-a fost luat pentru totdeauna. Şi el a fost omorât din această cauză: pentru că datorită păcatului lovirii stâncii cu toiagul, el a murit şi nu a intrat în Ţara Sfântă. Iar Lumina aceea a fost ascunsă faţă de Israel.
S-a menţionat deja la punctul 94 că, drept urmare a marelui Zivug din Atik, trebuia să dispară doar BON, nu şi SAG, căci BON s-ar fi putut ridica imediat şi ar fi putut deveni la fel cu SAG, pentru totdeauna. Cu toate acestea, deoarece SAG şi BON erau uniţi, SAG a dispărut împreună cu BON.
Lumina lui Moise a dispărut din Israel din acelaşi motiv – pentru că el a comis un păcat încă şi mai mare, prejudiciind uniunea dintre BON şi SAG atunci când a lovit Sela. De aceea a coborât asupra lui judecata cea aspră, care se referă la dispariţia Luminii lui SAG. Într-adevăr, SAG nu mai este conectat la BON în nici un fel, iar anularea lui BON nu mai are nici o influenţă asupra lui.
Aceasta este semnificaţia celor scrise în Psalmi: „El seamănă cu aceia care lovesc cu toporul într-un crâng de copaci, dar acum toate podoabele sale sunt zdrobite de securi şi topoare“ (Tehilim, 74:5). Datorită ridicării lui Malhut la Bina şi a corectării ei acolo, Malhut este precum un „crâng de copaci“, căci SAG, la rândul său, este anulat de unirea cu BON, urcarea lui Malhut, ca şi cum ar fi fost lovit cu „securi şi topoare“.
În continuare este scris că toiagul a fost luat de la egiptean şi nu se va mai întoarce niciodată la acesta, întrucât toiagul se referă la Malhut. Iar Lumina dispare definitiv, pentru că BON se reînnoieşte ulterior şi devine SAG pentru totdeauna. Aşadar nu mai este necesar să se folosească toiagul pentru a lovi.
Este scris în această privinţă că el a fost ucis de acelaşi toiag, căci dacă ar fi fost grijuliu şi l-ar fi folosit doar o dată – pentru a lovi în Ţur, dar nu şi în Sela – SAG nu ar fi fost anulat împreună cu BON ş el nu ar fi murit. În schimb, s-ar fi ridicat imediat la SAG.
Iată de ce este scris că Moise nu va intra în Ţara Sfântă, Israel, căci Israel este BON în starea de ascensiune la SAG şi este numit Ţara Sfântă deoarece Lumina lui Bina (numită Lumina Sfântă) străluceşte în ea. Până când va sosi sfârşitul corectării însă, există urcări şi coborâri, care provoacă distrugeri (dispariţii ale Luminii) şi revelaţii (străluciri ale Luminii). Dar la sfârşitul corecţiei, BON va rămâne permanent în SAG, ca Ereţ Israel şi nu vor mai exista exiluri din ea.
103. „Cel mai respectat dintre cei treizeci“ se referă la Cel Superior care primeşte de Sus şi transmite în jos, acela care primeşte şi aduce mai aproape. Cu toate acestea, el nu se duce la primii trei, ci ei vin la el și-i dau din toată inima, dar fără ca el să meargă la ei.
GAR (HBD) sunt numiți „treizeci“, pentru că fiecare dintre cele trei Sfirot HBD constau din zece, totalul fiind treizeci. Iar Lumina lor străluceşte în toți cei 6.000 de ani. Sufletul lui Banaia apare în urma marelui Zivug din Atik, care acumulează toate Zivugim din cei 6.000 de ani. Din acest motiv el este numit Rav Pa’alim (care îndeplineşte multe acţiuni) şi Mekabţiel (care adună totul într-un nivel-Parțuf, numit Benaia Ben Iehoiada).
Prin urmare, el primeşte Lumina tuturor celor Treizeci de Supremi, care coboară până la sufletul lui. Într-adevăr, el constă din Zivugim specifici care s-au dezvăluit pe parcursul celor 6.000 de ani şi pe care el îi adună într-unul. Şi, deşi ei îi dau ce este mai bun din calităţile lor din toată inima, totuşi el nu se poate trage mai aproape pentru ca astfel să primească de la ei. Deoarece dispariţia ecranului din ZON a făcut ca şi ecranul din SAG să dispară. Din această cauză, el nu se poate duce la ei, ca să ridice MAN şi să primească în continuare de la ei.
104. În ciuda faptului că nu este considerat unul dintre ei, David a auzit înţelesul care nu este niciodată detaşat de inimă, întrucât nu pot fi separate niciodată. David a fost atent cu toată inima sa, dar nu a fost atent la David. Căci prin laudele, imnurile şi mila pe care luna le oferă soarelui, luna atrage mai aproape soarele, pentru a fi împreună cu el.
David este Malhut; Malhut vine de la Melech (rege). De aceea David este rege, calităţile sale fiind calităţile lui Malhut (împărăţia). Iar acesta este cel de-al patrulea picior (suport) al lui GAR. Este scris, prin urmare, că deşi el nu poate fi împreună cu cei treizeci (GAR), cu toate acestea el se agaţă de aceste calităţi şi nu se detaşează de ele nici o clipă.
Totul se datorează faptului că întreaga perfecţiune a lui Malhut este revelată în el, căci aceasta izvorăşte din marele Zivug de Atik, care distruge toate forţele impure din BON, după cum s-a spus: „El distruge răul pentru veşnicie.“
Așadar David hotărăşte să nu se mai despartă niciodată de el, căci acolo se află întreaga sa perfecţiune. Cu toate acestea, Benaia Ben Iehoiada nu i-a dat nicio atenţie lui David, David fiind cel de-al patrulea suport al lui GAR şi, din acest motiv, fiind ca şi incapabil de a primi de la GAR. Şi, întrucât nu poate primi de la David, el nu îi dă nicio atenție.
Cu ajutorul lui MAN de Malhut (numit Se’ara – vânt furtunos), care este ridicat la ZA (numit „Cer“), ca rezultat al imnurilor, laudelor și milei, Malhut primește Lumina sufletului lui Benaia Ben Iehoiada, care este perfecțiunea absolută, unindu-se cu acesta pentru toată eternitatea.
105. Rav Elazar și Rav Aba au căzut cu fețele în jos în fața lui și nu l-au mai putut vedea, apoi s-au ridicat și au pornit în toate direcțiile, dar nu l-au putut vedea. Ei s-au așezat și au plâns și nu au putut nici măcar să mai vorbească unul cu celălalt. Apoi, Rav Aba a spus, „Este adevărat ceea ce am învățat, cum că Tora îi însoțește pe cei drepți pe toate căile lor. Cei drepți din cealalță lume vin la ei pentru a le dezvălui secretele Torei. Iar acesta trebuie să fi fost Rav Hamnuna-Saba, care a venit la noi din cealaltă lume pentru a ne revela aceste secrete. Dar, mai înainte ca noi să-l putem recunoaște, el a dispărut.“ Ei s-au ridicat și au vrut să-și conducă măgarii mai departe, dar nu au putut. Au încercat de mai multe ori să-i îmboldească pe măgari, dar aceștia nu se puteau mișca. Li s-a făcut frică și și-au părăsit măgarii. Și până în această zi acest loc este numit „locul măgarilor“.
Din cauză că nu puteau îndura o Lumină atât de puternică, precum cea care le-a fost revelată în urma dezvăluirii acelor secrete, ei au căzut (Katnut) și apoi s-au ridicat (Gadlut), atât era de nesuportat. După ce au meritat să primească de la ea acest nivel atât de înalt, Lumina a dispărut pe dată și nu a mai reapărut iar ei nu au mai putut să o dobândească niciodată. De aceea au plâns (un fel de stare de Katnut) din cauza suferinței provocate de pierderea unei realizări atât de înalte și nu au mai putut vorbi (absența Kelim).
Amărăciunea pierderii i-a făcut să realizeze că era nivelul lui Rav Hamnuna-Saba însuși și nu unul mai de jos, așa cum crezuseră în mod greșit mai înainte. Forțele primite de la sufletul lui Rav Hamnuna-Saba sunt numite „măgari“, cu care ei pot ridica MAN, cererea de a dobândi nivelurile superioare, Haya și Yechida.
Cu alte cuvinte, sufletul este o forță spirituală a Luminii; precum forța cu care trage un măgar, care ajută la depășirea dorințelor egoiste și la mișcarea dintr-un loc într-altul în lumea spirituală, spre un nivel mai înalt. A ridica MAN înseamnă a simți ce lipsește și ce este necesar să fie dobândit – în asta constă întreaga muncă a omului.
Astfel este munca unui suflet drept – el îl ajută pe om ridicându-l deasupra măgarului (egoismului) său și preluând conducerea (trăgând) în scopul de a-i lumina (a-i da putere) calea celui drept. Iar acum, când rolul său s-a terminat, sufletul dispare, deși lor le-ar fi plăcut extrem de mult să continue să urce și să călăreacsă pe măgarii lui, cu alte cuvinte, ei doreau să ridice iar MAN pentru a se întoarce şi a dobândi încă o dată.
Cu toate acestea, ei nu mai puteau primi puterea de a ridica MAN. Astfel au fost loviți de teamă și și-au părăsit măgarii în acel loc, care este numit „locul măgarilor“, pentru că nu-i mai puteau folosi.
106. Rav Elazar a deschis și a spus: „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai ascuns-o de aceia care se tem de Tine! (Tehilim, 31:20). Cât de infinită este bunătatea pe care Creatorul o va dărui în viitor umanității, celor care se tem de păcat, celor drepți care studiază Tora, la sosirea acestora în acea Lume de Sus.“
Cuvintele „mare bunătate“ se referă la Gadlut, dobândirea Luminii lui GAR. Căci baza unui Parţuf este VAK – cantitatea de Lumină necesară pentru propria sa existență, primită de la Zivug-ul de AVI, care efectuează acest Zivug și emit Ohr Hasadim necesară susținerii lumilor. Și toată Lumina suplimentară, necesară existenței, este numită GAR sau Ohr Hohma – măreața Lumină a înântării.
Această Ohr Hohma, Lumina de GAR, izvorăște din Bina, care este numită „lumea ce va să vină“. Ea este îmbrăcată în Ohr Hasadim care apare în urma unui Zivug din Sfira Yesod (Hai Olamim – viața lumilor) și de acolo coboară la cei drepți care se tem de păcat.
Zivug-ul de AVI, atunci când ei se află la nivelul lui Bina, dă Ohr Hasadim lui ZA pentru subzistența lumilor. Atunci însă când AVI urcă la AA și dau naștere la noi suflete prin Zivug-ul lor, acest Zivug nu este permanent, întrucât emite Ohr Hohma, numită „suflete noi“.
107. Numele de „mare bunătate“ poate fi descris în continuare ca înglobând toate secretele înțelepciunii Supreme, care coboară de la ZA la Malhut. Există un arbore măreț, numit ZA sau Rav (măreț, puternic) și există un arbore mic, Malhut, care crește din acesta. Și el este ridicat până la Cel mai Înalt Firmament.
În plus față de dobândirea Luminii lui GAR, mai există și partea internă a înțelepciunii Supreme, cu secretele sale, care ajunge să fie revelată în Zivug-ul de Atik, la împlinirea celor 6.000 de ani, la sfârşitul corecţiei. MA desemnează lumea de jos, Malhut. Arborele măreț și puternic este ZA în starea de înălţare la Parţuf-ul AB, deoarece în această stare el primește Ohr Hohma iar Hohma înseamnă putere (nu „rațiunea-putere“ ci puterea lui Ohr Hohma constă în faptul că îi permite omului să meargă împotriva rațiunii, sfidând judecata sănătoasă, în credință mai presus de rațiune).
Cu toate acestea, atunci când ZA se găsește pe locul său, el este numit doar „pom“, căci este lipsit de Ohr Hohma, având doar VAK, Ohr Hasadim. Malhut mai este numită și pom și crește împreună cu ZA; ZA urcă la Aba, până la înălțimea cea mai mare, la Firmamentul Suprem – Atik.
108. „Marea bunătate“ este Lumina care a fost creată în prima zi a creaţiei şi a fost ascunsă în scopul de a fi revelată în viitor celor drepţi din lumea cealaltă. Faptele voastre sunt Grădina Supremă a Edenului, pe care a creat-o Creatorul prin fapta Sa. Lumina creată în prima zi a creaţiei este
Lumina în care Adam a văzut lumea de la un capăt la altul. De aceea, cuvântul „Lumină“ este folosit de cinci ori în descrierea din Tora a primei zile a creaţiei. Lumina este destinată celor drepţi din lumea care va veni, fiind ascunsă în Yesod de Aba și în Yesod de Ima, care sunt numite împreună, „dreptate şi justiţie“.
(În ebraică, cuvintele Țedek – justiţie și Țadik – om drept/just au aceeaşi rădăcină. Acest nume este dat aceluia care dobândeşte guvernanţa Creatorului şi vede că guvernanţa Sa este dreaptă; de aceea el justifică toate acţiunile Creatorului, de aceea fiind numit drept. Celălalt sens al cuvântului „drept“ se referă la faptul că omul crede că El este drept, pentru că în spiritualitate, omul primeşte numele nivelului pe care l-a dobândit. Dacă realizează că El este drept primind această cunoaştere de la nivelul la care a urcat, atunci omul este deja numit după numele acelui nivel.
Ohr Hohma poate fi primită doar în „haine preţioase“, numite dreptate şi justiţie, adică doar cu aceste intenţii. Citatul anterior vorbeşte despre o acţiune deschisă, ce implică extinderea nerestricţionată a Luminii, aşa cum va fi ea după sfârştul corecţiei. O asemenea stare este numită în Tora „Gradina Supremă a Edenului“.
Până atunci, doar cei desăvârşiţi şi perfecţi dintre cei drepţi, sufletul lui Benaiahu Ben Iehoiada şi ale altora care au meritat să primească Lumina măreţului Zivug de Atik, adună întreaga Lumină din cei 6.000 de ani. Locul de odihnă al acestor suflete este numit Grădina Edenului.
Există Grădina de jos a Edenului de pământ, care este VAK și cea Supremă, GAR. Toate sufletele sălăşluiesc în Grădina Edenului şi se ridică la Grădina Supremă a Edenului doar de lună nouă şi de Şabat, întorcându-se apoi la locul lor. Acestea sunt însă persoane (suflete) individuale, speciale, al căror loc este în Grădina Supremă a Edenului. Despre aceste suflete spune Rav Şimon: „Le-am văzut urcând, dar numărul lor era foarte mic.“
109. Toţi cei drepţi stau înalţi în Grădina de jos a Edenului, îmbrăcaţi în podoabe preţioase, similare în calitate şi formă acelora pe care le-au purtat în lumea aceasta, adică în aceeaşi formă ca atunci când erau oameni în această lume şi corespunzător acţiunilor lor din această lume. Ei stau înalţi acolo şi zboară de acolo prin aer, urcând la Adunarea din Gradina Supremă a Edenului, zboară acolo şi se scaldă în roua râului pur de Afarsemon (persimon), apoi coboară şi zboară jos, în Grădina de jos a Edenului.
Deosebirea principală dintre GAR și ZAT cu privire atât la Parţufim cât şi la suflete, este aceea că GAR (KHB) nu are nevoie să se îmbrace în Hasadim. Ele pot primi Ohr Hohma aşa cum este ea. Pe când Parţufim de VAK şi sufletele născute din ZON, a căror bază este VAK (Ohr Hohma îmbrăcată în Ohr Hasadim), pot primi Ohr Hohma doar atunci când este îmbrăcată în Ohr Hasadim.
Ruah de Țadikim (spiritul celor drepţi) din Grădina de jos a Edenului, este îmbrăcat în Ohr Hasadim, la fel ca sufletele omeneşti din această lume. Şi, cu ajutorul acestor haine preţioase, ei se pot ridica la Grădina Supremă a Edenului, pentru a primi acolo Ohr Hohma. Ulterior, ei se întorc la locul lor din Grădina de jos a Edenului, acela fiind locul lor permanent.
Ei urcă datorită puterii luminii Ohr Hasadim, numită „aer“ şi zboară la Grădina Supremă a Edenului pentru a primi Ohr Hohma, numită râul de Afarsemon. Totuşi, ei nu pot rămâne acolo, aşa încât imediat coboară din Grădina Supremă a Edenului, la cea de jos. Zohar-ul le compară cu sufletele omeneşti deoarece atât sufletele de Sus, cât şi cele inferioare trebuie să primească îmbrăcămintea luminii Ohr Hasadim, pentru a se corecta singure şi a se ridica.
110. Şi uneori aceşti drepţi apar ca oameni, pentru a îndeplini miracole, precum îngerii din cer, ca şi cum noi am văzut luminiscenţa Luminii Superioare, dar nu am meritat şi să vedem, să descoperim marile secrete ale înţelepciunii.
NU AM MERITAT SĂ DESCOPERIM MARILE SECRETE ALE ÎNŢELEPCIUNII – căci conducătorul măgarilor i-a părăsit şi a dispărut. Există suflete speciale care sălăşluiesc în Grădina Supremă a Edenului. Ele s-au ridicat atât de sus încât sufletele din Grădina de jos a Edenului urcă la ele doar de lună nouă şi de Şabat şi, fiind incapabile să rămână acolo, coboară imediat la locul lor permanent. Cu toate acestea, ele sunt similare sufletelor umane, care coboară din Grădina Supremă a Edenului în această lume şi întâlnesc oameni, întocmai ca îngerii care rareori coboară în această lume.
Acum ei au văzut Lumina Luminătorului Suprem, Lumina lui Rav Hamnuna-Saba, care a coborât asupra lor din cel mai înalt punct, Grădina Supremă a Edenului şi a fost revelată în faţa lor în această lume (în timpul vieţii lor din această lume).
CA OAMENI – se referă la sufletele care locuiesc în Grădina de jos a Edenului, care au formă de oameni, fiind influenţaţi de Lumina din Grădina Supremă a Edenului. Ele pot primi această Lumină în timpul înălţării lor în perioadele de lună nouă şi de Șabat, atunci când merită să întâlnească sufletele din Grădina Supremă a Edenului, după care coboară la locul lor permanent.
Cu toate acestea, se poate spune că expresia CA OAMENI se referă la oamenii din lumea noastră materială, în timp ce sufletele din Grădina Supremă a Edenului coboară uneori în lumea această şi, precum îngerii din înalturi, apar în fața ochilor celor drepţi.
111. Rav Aba a deschis spunând: „Şi acela care este condamnat i-a spus soţiei sale «Vom muri, căci l-am văzut pe Creator.» Chiar dacă nu era conştient de acţiunile sale, aşa după cum este scris, «El nu ştia că acela era un înger»; cu toate acestea, deoarece este scris «Omul nu Mă va vedea şi va trăi» ştim că el a murit. Iar noi am meritat ca această măreaţă Lumină să ne însoțească şi lumea există deoarece Însuşi Creatorul l-a trimis la noi, pentru a ne revela secretele înţelepciunii Sale Supreme. Cât de plină de bucurie este partea noastră!“
Când îngerul l-a văzut pe cel care fusese osândit, acela nu dobândise încă nivelul corespunzător, de aceea îngerul nu a dorit să-şi reveleze numele. Dar, deşi nu îl cunoştea şi nu îl dobândise încă, el tot se temea de cuvintele, „nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască“ (Şemot, 33:20).
Pe când noi am meritat primirea deplină, căci am ajuns să cunoaştem numele său, Rav Hamnuna-Saba. Şi trăim şi existăm în această lume. Este clar prin urmare, că nivelul lui Rav Hamnuna-Saba este numit „Arată-mi gloria Ta“ (Şemot, 33:18), cererea lui Moise către Creator.
Dar Creatorul a răspuns: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“ De aici vedem că ei au dobândit mai mult decât Moise. Starea aceasta este descrisă de către înţelepţi ca, „Nu a existat nici un profet mai mare ca Moise, ci un înţelept“ (Yalkut Șimoni, finalul). Mai este scris şi că: „Un înţelept este de preferat unui profet“ (Talmud, Bava Batra, 12:1). Aşadar, ei au urcat spiritual până la a merita apariţia unui suflet atât de înalt, în timpul vieţii lor din această lume.
112. Ei au mers şi au ajuns la un munte. Soarele apusese. Ramurile pomului de pe acel munte au început să sune şi să cânte. Pe când mergeau, au auzit o voce răsunătoare care proclama: „Fii ai Sfântului Creator, dispersaţi între cei vii din această lume, luminată de fiii Adunării, strângeţi-vă în locurile voastre şi bucuraţi-vă cu Creatorul vostru în Tora.“ Ei s-au înfricoşat şi s-au oprit, apoi s-au aşezat.
„Ei au ajuns la un munte“ se referă la cuvintele regelui David, care a spus (Tehilim, 24:3): „Cine va urca muntele Domnului şi cine va sta în locul Său sfânt?“ însemnând cine este demn de asta? După ce au urcat pe munte, soarele a apus (Lumina a părăsit Parţuf-ul). Dar ei au auzit ceva dinspre copaci, aşa după cum este scris: „Atunci vor cânta de bucurie toți copacii din pădure“ (Tehilim, 96:12).
Ei au auzit o voce care le-a spus să se întoarcă la locul lor, să se bucure în Creator şi Tora Lui şi au coborât de pe munte. Şi aceasta i-a strigat după numele acelui Nivel Înalt, pe care l-au împlinit. Se sugerează însă, faptul că oamenii nu sunt demni să se găsească simultan şi la acel nivel şi în această lume. Cu toate acestea, deşi erau înfricoşaţi, ei au rămas pe munte, s-au așezat şi nu s-au mişcat. „S-au înspăimântat“ „s-au oprit“ şi „s-au aşezat“ sunt stări spirituale ale Parţuf-ului.
Vedem cum explică Zohar-ul drumul celor drepţi, aceia care traversează Machsom-ul (bariera care separă lumea noastră de cea spirituală) şi încep să urce treptele scării spirituale. Această cale este diversă şi fiecare carte a Torei o descrie în felul ei propriu: prin limbajul Cabalei, al legendelor, al legilor juridice, prin povestirile istorice din Pentateuh etc. Zohar-ul ne desenează o imagine vie – ca un ghid pentru aceia care se află în locul acestor călători exaltaţi prin lumile spirituale. O dată ajunşi acolo, veţi vedea singuri ce se găseşte în spatele noţiunilor de „munte“, „copac“ şi „voce“. Atunci Zohar-ul va deveni cu adevărat ghidul vostru!
Nu este posibil să se facă o descriere mai detaliată a Parţufim, adică o percepţie interioară a celui care se înalţă spiritual, deoarece cititorul trebuie mai întâi să aibă anumite senzaţii similare proprii. Dacă ar putea vedea, măcar o dată, ce înseamnă cu adevărat această descriere (sau ceva similar), el ar fi capabil să-şi imagineze cu claritate despre ce anume vorbeşte textul.
Această situaţie se regăseşte în lumea noastră: chiar dacă nu am fost niciodată într-o anumită ţară, ne putem imagina ceea ce ne descriu alţii, făcând analogia cu ceea ce cunoaştem deja. În acest caz, însă, nu există nicio anologie. Cel care vede lumea spirituală pentru prima dată, realizează cât de greşite au fost viziunile sale anterioare! Prin urmare, nu putem afirma nimic despre multe dintre stările descrise în Zohar.
113. Între timp, o voce a strigat din nou: „O, puternice stânci, grandioase ciocane ale tunetului, Bina stă pe un stâlp, așa încât intraţi şi vă adunaţi.“ În acel moment ei au auzit vocea măreaţă a mii de copaci, care spunea: „Vocea Creatorului frânge cedrii.“ Atât Rav Elazar, cât şi Rav Aba au căzut cu feţele în jos. O frică enormă s-a pogorât asupra lor. Ei s-au ridicat în grabă şi au plecat, fără sa mai audă nimic, au coborât de pe munte şi au continuat să meargă.
S-a afirmat mai înainte că ei nu puteau să-şi încarce măgarii, adică erau incapabili să ridice MAN, pentru că Rav Hamnuna-Saba îşi terminase misiunea sa de ajutor. De aceea şi-au pierdut ei puterea măgarilor lor şi nu au mai putut continua să-i folosească pentru a ridica MAN şi a merita Grade Superioare.
De aceea, Rav Elazar a spus mai înainte că ei nu merită să vadă şi să dobândească secretele înţelepciunii Supreme. Adevărul este că, după ce au dobândit nivelul Yechida, adică au revelat sufletul lui Benaia Ben Iehoiada cu ajutorul lui Rav Hamnuna-Saba, dispariţia ecranului (Masach) de BON a provocat pierderea Masach-ului de SAG. De aceea ei nu au mai putut să înalţe MAN.
Lumina a încetat să mai coboare până la ei din Guf-ul lui Atik, tocmai pentru a le da posibilitatea, sau mai degrabă puterea de a recrea Masach-ul de SAG. Drept urmare, BON va deveni precum SAG, ei vor continua să ridice MAN şi vor fi din nou capabili să se ridice din nivel în nivel.
Prin urmare, de îndată ce Rav Elazar şi Rav Aba şi-au părăsit măgarii, ei au pierdut puterea de a ridica MAN în scopul de a aduce BON înapoi la nivelul lui SAG. Cu toate acestea, vocea a proclamat că ei sunt puternici precum stânca şi tunetul, căci până acum trecuseră cu bine peste toate încercările. Iar ei îşi vor fi adunat toată forţa pentru a rezista stâncilor măreţe şi a depăşi toate obstacolele, ca mai înainte, până când vor şterge orice urmă a acestor obstacole, precum grandioasele ciocane ale tunetului care se prăbuşesc de Sus.
Bina, deşi în sine este incoloră, este numită „sursa culorilor“, deoarece este în totalitate milă, pe când celelalte calităţi îşi au originea anume din ea, trecând peste toate obstacolele, ca nişte stânci. Din toate acestea, Bina primeşte forme noi, prin urmare ea a primit forţele unui nou ecran, pe care vor apărea toate noile grade şi Parţufim.
Împreună cu vocea care i-a informat despre noile puteri ale lui Bina, ei au mai auzit încă o voce, „Vocea Creatorului frânge cedrii“ (Tehilim, 29:5), care le-a adus la cunoştință că toţi cedrii (obstacolele) au fost îndepărtaţi din drumul lor către împliniri tot mai mari. Asta le-a dat puterea de a coborî muntele şi de a continua pe drumul lor către Gradele Superioare.
114. La sosirea acasă la Rav Yosi, fiul lui Rav Şimon Ben Yosi Ben Lakunya, l-au văzut pe Rav Şimon Bar-Yochai. Ei s-a bucurat. Rav Şimon s-a bucurat, la rândul său. El le-a spus: „Aţi călătorit corect pe această cale de semne şi minuni Cerești, căci pe când dormeam v-am văzut cu Banaia Ben Iehoiada, care vă trimitea două coroane printr-un om bătrân, ca să vă împodobească. Sunt sigur că și Creatorul se afla pe această cale, pentru că am văzut cum vi s-au schimbat feţele.“ Rav Yosi a spus, „Adevărat, se spune că un înţelept este de preferat unui profet.“ Rav Elazar a venit şi şi-a pus capul pe genunchii tatălui său, Rav Şimon şi i-a spus ce s-a întâmplat.
Aici Zohar-ul dă o explicaţie alegorică a primelor două stări: mai întâi ei au meritat să dobândească încă o dată Lumina lui SAG (numită Rav Yosi) şi, în al doilea rând, acum SAG şi AB se unesc într-un Zivug permanent. Vedem toate acestea din întâlnirea lor cu Rav Şimon, care reprezintă Ohr Hohma. Cu alte cuvinte, ei au meritat ca BON ale lor să se întoarcă şi să devină precum SAG într-un Zivug permanent şi veşnic cu AB.
Benaia Ben Iehoiada le-a trimis două coroane prin Rav Hamnuna-Saba: Ohr Yechida, numită Benaia Ben Iehoiada însuşi şi o nouă Lumină AB–SAG, pe care abia au dobândit-o. Această Lumină a ajuns la ei şi prin puterile lui Benaia Ben IehoIada, ca răsplată pentru că au depăşit toate obstacolele, datorită cărora, dintre toţi ceilalţi, ei sunt cei care au meritat acest nivel, emanat din cea mai mare Lumină a sufletului său.
Prin urmare, el le-a trimis două coroane. Totuşi, toate aceste coborâri de pe calea lor spirituală nu au fost eşecuri; mai mult, Însuşi Creatorul i-a condus la acel nivel Înalt, pe care l-au dobândit ei acum. De aceea este scris: SUNT SIGUR CĂ ŞI CREATORUL SE AFLA PE ACEASTĂ CALE (cu voi). În orice caz, CUM VI S-AU SCHIMBAT FEŢELE, căci ați realizat ceva diferit, descris prin fraza, UN ÎNŢELEPT ESTE DE PREFERAT UNUI PROFET.
115. Rav Şimon s-a înfricoşat şi a plâns. El a spus: „L-am auzit pe Creator şi sunt copleşit.“ Acest vers a fost rostit de profetul Havakuk (Habakuk), atunci când şi-a văzut moartea şi reînvierea de către Elişa. De ce a fost numit Havakuk? Pentru că este scris că, în timpul său, va exista un HOVVEK-ET – un fiu va fi îmbrăţişat. Căci Havakuk era fiul lui Şunamit. Și au existat două îmbrăţişări: una din partea mamei şi una din partea lui Elişa, aşa după cum este scris: „El şi-a pus gura pe a lui.“
În primul rând, nu este clar cum ar putea profetul Elişa să treacă o sămânţă în binecuvântarea lui adresată lui Şunamit, căci această sămânţă nu poate exista (procrea). Într-adevăr, Elişa era cel mai mare profet după Moise şi sufletul lui venea din Grădina Supremă a Edenului. Din acest motiv, ale sale BON (în ebraică, cuvintele Ben – fiu şi BON se scriu la fel: Bet–Nun) erau absolut pure şi perfecte.
Aşadar, atunci când el i l-a dat ei pe fiul lui, el l-a legat de partea masculină, dar pe Havakuk l-a legat doar de partea feminină. Şi, deoarece partea feminină, Nukva, este mai aproape de forţa impură, aceasta se agaţă de el şi Havakuk moare. Aşadar, motivul morţii sale este nivelul înalt al profetului, ale sale BON fiind pure şi libere de agăţarea forţelor impure.
De aceea, profetul s-a rugat: „Creatorul s-a ascuns de mine şi nu mi-a spus!“ (Melachim II, 4:27). Cu alte cuvinte, el nu avea idee despre faptul că ar putea muri din cauză că este conectat doar la BON. De aceea a fost necesar să se întoarcă, să reînvie şi să se alipească de Lumea Superioară, la reînvierea morţilor.
Esenţa embrionului este albul din el (Ohr Hohma), aşa cum este scris (Talmud, Nidah, 31:1) cum că Aba (tatăl) este Hohma, întrucât Hohma este numită „alb“, aşa cum s-a spus, „El a făcut totul cu Hohma (înţelepciune)“ (Tehilim, 104). Cu toate acestea, este nevoie de îmbrăcarea în Ohr Hasadim, intenţia „de dragul Creatorului“, fiind imposibil să fie primită Ohr Hohma, Lumina Înţelepciunii, a dobândirii şi a încântării, fără îmbrăcarea în lumina Ohr Hasadim, cu o intenţie altruistă.
Aşadar mama trebuie să dea culoarea roşu, ecranul, care asigură Ohr Hasadim necesară pentru îmbrăcarea luminii Ohr Hohma. Drept urmare a îmbrăcării lui Ohr Hohma în Ohr Hasadim (îmbracă, înfăşoară), poate exista un embrion. Iar aici întreaga îmbrăţişare a embrionului vine numai din partea mamei, de la Şunamit, adică doar dinspre partea feminină (BON).
De aceea, atunci când Elişa i-a redat viaţa, el i-a dat încă o dată albul (Hohma) şi roşul (Hasadim). Rezultă de aici că Elişa însuși l-a îmbrăţişat a doua oară. Se spune aşadar că au existat doi Havakuk (de la cuvântul Hibuk – îmbrăţişare): unul de la mamă şi cel de-al doilea de la Elişa.
116. Am descoperit în cartea Regelui Solomon că numele Havakuk constă din șaptezeci şi două de nume. Elişa l-a creat cu cuvinte. Fiecare cuvânt este alcătuit din trei litere, căci literele alfabetului pe care Tatăl i le-a confirmat iniţial au zburat atunci când el a murit. Dar Elişa l-a îmbrăţişat şi a confirmat în el toate aceste litere ale celor şaptezeci şi două de nume ale sale. În total sunt 216 litere în cele şaptezeci şi două de nume ale sale, câte trei litere de fiecare.
Embrionul este făcut din 216 = RYU (Reiş = 200 + Yod = 10 + Vav = 6) litere, care înseamnă Ohr Hohma care coboară la YESHSUT. Aceasta înseamnă că embrionul are literele RYU, care însumează în Ghematria RE’IAH = Reiş–Alef–Yod–Hey, adică Lumina vederii. Re’iah înseamnă în ebraică vedere iar vederea este posibilă doar în Ohr Hohma, căci „a vedea“ înseamnă „a dobândi“ şi Lumina ochilor este Lumina Hohma.
Când un Parţuf în creştere a ajuns la starea de Gadlut, primind îmbrăcămintea luminii Ohr Hasadim a Lumii de Sus de la AVI iar RYU se îmbracă în Ohr Hasadim, atunci acest Parţuf este numit AB (72) de nume, întrucât fiecare trei litere se unesc într-una și RYU = 216 litere se transformă în AB = şaptezeci şi două de grupuri a câte trei litere fiecare, sau AB = şaptezeci şi două de nume.
Atunci când Ohr Hasadim, îmbrăcămintea Parţuf-ului, vine doar din lumea de jos, ea este definită ca RYU =216 litere. Iar când ajunge la AB, Hasadim a Lumii Superioare, fiecare trei litere formează un grup, rezultând AB = şaptezeci şi două de nume, aşa cum este scris, EL A CONFIRMAT ÎN EL TOATE ACESTE LITERE. Când Elișa l-a reînviat pe Havakuk, fiul lui Şunamit, el a creat numele Havakuk, AB = șaptezeci și două de litere din RYU = 216, căci i-a dat acestuia Ohr Hasadim a Lumii Superioare, de la AB.
Din această cauză, toate cele 216 litere alcătuiesc grupuri de câte trei și formează trei linii de Sus în jos: dreapta, stânga și cea de mijloc. O grupare alcătuită din trei litere – liniile de dreapta, stânga și de mijloc, situate orizontal (în raport cu același ecran și tip de Kli) – este considerată un întreg. De aceea, AB (șaptezeci și două) de litere este utilizat în loc de AB (șaptezeci și două) de nume, pentru că se consideră că fiecare literă include trei, unite într-una. Când Ohr Hohma intră în aceste șaptezeci și două de celule, Parţuf-ul este numit AB și se spune că are întreaga Lumină Hohma.
Ohr Hasadim este lumina care aduce pace în starea Parţuf-ului în orice moment, deoarece calitatea sa este aceea de a nu dori nimic pentru sine, ci doar de a dărui. Cu toate acestea, Ohr Hasadim primită de la lumea de jos este doar o consolare „în lipsă de altceva mai bun“, pe când Ohr Hasadim primită de la Lumea de Sus creează o calitate atât de puternică de „dăruire“, încât Parţuf-ul primește Ohr Hohma, arătând astfel că deși are Ohr Hohma, el preferă totuși Ohr Hasadim.
Este asemănător situației din lumea noastră în care cineva spune că nu are nevoie de nimic. Trebuie făcută însă distincția: oare spune el asta în situaţia în care nu are nimic deși ar putea avea tot ceea ce dorește, dorind însă să se limiteze strict la cele esenţiale şi dând restul de pomană?
De aceea, când Parţuf-ul în creștere (fiul – BON) are doar Ohr Hasadim de la lumea de jos, nu putea primi în el Ohr Hohma, fiind numit din acest motiv, cu literele RYU. Întrucât, însă, forțele impure se agață de acestea și ispitesc Parţuf-ul să primească Ohr Hohma pentru sine, Ohr Hohma nu poate fi îmbrăcată în ele.
Aceste litere RYU, pe care Havakuk le-a avut încă din ziua nașterii sale AU ZBURAT ATUNCI CÂND EL A MURIT. De aceea, era esențial să i se dea literele RYU și numele AB încă o dată. Iar Elișa a făcut exact acest lucru prin SPIRITUL SĂU, căci a fost obligat să recreeze în el literele RYU, pentru a le combina în celule de AB cu ajutorul luminii Hasadim de Sus (care combină totul pe trei linii), atunci totul unindu-se în numele AB.
117. Elișa a confirmat toate aceste litere în sufletul lui Havakuk pentru a-l reînvia cu literele celor șaptezeci și două de nume. Și l-a numit Havakuk, acesta fiind numele lui complet, care descrie toate calitățile lui, pentru că face aluzie la cei doi Havakuk și la cele 216 litere ale Numelui cel Sfânt, întrucât Ghematria (valoarea numerică) a numelui Havakuk este 216, din care au fost formate cele șaptezeci și două de nume. Prin numele AB el l-a reînviat și i-a adus înapoi spiritul iar prin literele RYU el i-a reînviat trupul, permițându-i să trăiască. Din acest motiv, el este numit Havakuk.
Havakuk = Chet + Bet + Kuf +Vav + Kuf = 8 + 2 + 100 + 6 + 100 = 216. Cuvântul Havakuk indică două îmbrățișări (Hibukim, pluralul de la Hibuk). La fel ca toate numele ebraice, el face referire la calitatea celui care îl poartă. De exemplu, Iacov este derivat de la „Akev“ („l-a ocolit pe“ Esau) iar Avraam semnifică Av – tată, Am – al națiunii.
Prima îmbrățișare a venit de la Ima, dar aceasta nu i-a permis încă luminii Ohr Hohma să intre în Parțuf, în literele RYU, căci forțele impure sunt agățate de roșul din Ima. Dar apoi Elișa l-a îmbrățișat cu Hasadim a Lumii Superioare care a venit de la AVI. Aceasta a unit literele în grupuri (nume) iar Ohr Hohma a pătruns și a umplut aceste nume în permanență, forțele impure neputând să se agațe de lumina Hasadim a Lumii Superioare.
La fel ca în exemplul de mai sus, chiar dacă întreaga Ohr Hohma i-ar fi oferită, Parţuf-ul, după ce a primit protecție sub forma dorinței pentru Hasadim a Lumii Superioare, a căpătat o putere (dorință) atât de mare de a dărui, încât niciodată nu își mai dorește lumina Hohma. Tocmai din acest motiv, Hohma îl poate umple pe veșnicie.
Așadar, numele Havakuk denotă două Chibukim (îmbrățișări): una de la mamă și una de la Elișa, prin care acesta i-a împărtășit perfecțiunea din ambele părți: atât dinspre Ohr Hohma, cât și dinspre Ohr Hasadim. „Îmbrățișare“ reprezintă Ohr Hasadim care izvorăște din AVI iar Ohr Hohma primită în interiorul luminii Ohr Hasadim este numită „secretele lui RYU”.
De aceea este scris că EL I-A REVITALIZAT SPIRITUL PRIN NUMELE AB ȘI TRUPUL PRIN LITERELE RYU. El a fost reînviat prin îmbrățișarea lui Elișa, deoarece literele RYU au format nume, adică cele trei linii, în care poate fi primită Ohr Hohma, datorită primirii luminii Ohr Hasadim de la AVI (Lumea Superioară).
Forțele impure (dorințele egoiste ale omului) nu pot să atace în această lumină. Urmarea este că moartea (rezultatul primirii luminii Ohr Hohma pentru sine însuși) nu mai există. Ulterior, el primește Ohr Hohma, care aduce corectarea completă a propriului Guf.
Pe de altă parte, Parţuf-ul (fiul lui Şunamit) avea încă de la naștere literele RYU, ele părăsindu-l atunci când a murit. De ce atunci, este numit Havakuk (două îmbrățișări)? În fond, prima îmbrățișare a (mamei) Ima l-a părăsit în momentul morții iar Elișa l-a reînviat din morți îmbrățișându-l doar o singură dată. Asta nu înseamnă că el include doar îmbrățișarea lui Elișa?
Fapt este că Elișa nu i-a dat nimic nou în momentul resuscitării, cu excepția îmbrățișării, a Luminii de la Ima Supremă – SAG, a cărei lumină provoacă reînvierea morților. Iar literele RYU au fost reînviate pur și simplu, de către mama lui de jos – BON. Acestea sunt aceleași litere RYU de BON cu care s-a născut. Altfel, ar fi fost un suflet în totalitate nou, despre care nu s-ar fi putut spune că a fost mort și apoi reînviat.
Prin urmare, acum el are cu adevărat, două îmbrățișări, căci acum, când BON au urcat la SAG, și prima dintre ele a fost reînviată. Și, deoarece BON sunt la locul lui SAG, ai săi Hasadim sunt consideraţi aceiași cu cei ai Mamei Supreme. Ei neutralizează complet forțele impure și moartea, căci calitățile (dorințele) lor sunt doar de dăruire, pe care forțele impure nu le pot îndura. Prin urmare, acestea nu îl mai ispitesc pe om. De aceea el este numit Havakuk, după acțiunea celor două îmbrățișări.
118. El a spus: „L-am auzit pe Creator și sunt înfricoșat de Numele Său.” Am auzit despre ceea ce am avut și am simțit gustul celeilalte lumi în momentul morții, înainte ca Elișa să-l reînvie și sunt înfricoșat. El a început să ceară milă pentru sufletul său. El a spus: „O, Creatorule, faptele pe care Tu le-ai împlinit pentru mine pe parcursul anilor, au fost viața mea.” Și oricine se conectează la anii trecuți (numele tuturor Sfirot ale lui Atik), se conectează la viață. De-a lungul anilor, dăruiește viață nivelului care nu are propria sa viață, lui Malhut de Malhut.
Frica lui vine din stările trecute, anterioare, căci acum el a devenit perfect pe toate laturile sale, astfel încât frica nu-și mai găsește locul. Frica a rămas din trecut, de atunci de când a părăsit lumea. Toate acestea descriu starea dintre moarte și reînviere. El continuă însă, să primească frica de la starea trecută, pentru a-l ajuta să creeze un ecran pentru a ridica MAN. Exact această frică din vremurile (stările) trecute este ceea ce îl stimulează să ridice MAN (cererea pentru milă).
Acesta este secretul viitorului ecran, după ce BON devin SAG. Căci atunci „El va eradica moartea pe veșnicie” (Isaia, 25:8) și nu va mai exista forța care evocă frica de moarte și suferința, capabilă să strice puritatea și sfințenia omului. Nu va mai exista necesitatea de a se abține, de a fi precaut sau de a evita.
Aşadar, dacă omul a dobândit o stare spirituală atât de înaltă, atunci de unde mai poate să-i vină frica? În fond, fără frică nu se poate ridica, ci doar dacă își însuşesc frica din stările sale trecute! Căci Parţuf-ul reține amintirile, înregistrările stărilor trecute, chiar și după ridicarea acestuia la SAG, atunci când BON devin similare cu SAG.
În lipsa amintirilor fricii din stările trecute, Parţuf-ul nu ar fi capabil să creeze un ecran, într-o stare în care nu mai are nimic de care să-i fie frică. În timp ce le explica toate acestea, Rav Şimon le-a vorbit despre Havakuk, pentru a-i învăța cum să-și însușească frica, exact ca Havakuk, care a preluat frica din trecut.
FAPTELE PE CARE TU LE-AI ÎMPLINIT… PE PARCURSUL ANILOR… AU FOST VIAȚA MEA – pentru că el a trăit pe parcursul a două perioade: anii care au precedat moartea sa și anii care au urmat după reînvierea sa. Între aceste două perioade, a fost o stare de ieșire din această lume, de moarte (în timpul căreia el a existat în cealaltă lume). Cu alte cuvinte, deoarece îmi amintesc de timpul morții mele, eu mă pot conecta cu viața Lumii Superioare, pe care Elișa mi-a dăruit-o readucându-mă la viaţă.
ZAT de Atik sunt numite „anii trecuți (uneori din vechime)”, pentru că își primesc Lumina de la Malhut a lumii AK, Malhut de Ţimţum Alef. Însă ZAT de Atik nu strălucesc asupra Parţufim inferiori și a lumilor, cu Lumina lor din Ţimţum Alef. ZAT de Atik strălucesc în jos în timpul celor 6.000 de ani cu Lumină diminuată, restricționând-o conform legilor lui Ţimţum Bet. Doar la sfârșitul corecţiei vor începe să-și transmită în jos întreaga lor Lumină. Este scris în Tora că Lumina pe care Atik a transmis-o în cei 6.000 de ani, este reprezentată de litera Hey mică din cuvântul Avraam.
Întrucât, însă, moartea lui Havakuk l-a purificat în întregime, așa încât la sfârșitul corecţiei a meritat să se unească cu „anii trecuți” ai lui Atik, el a primit forța necesară în îmbrățișarea lui Elișa și în înviere. Astfel, este scris că, după ce s-a purificat și a simțit frica din momentul morții sale, puterea acestei frici i-a permis să stabilească contactul cu ZAT de Atik și să primească Lumina numită „viața eternă”.
Pentru că s-au purificat prin moartea sa, BON au primit corecţia completă, după ce s-au ridicat și au devenit SAG în momentul morții. Ulterior, el atinge nivelul lui Malhut de Malhut, un Zivug care poate fi efectuat doar la sfârșitul corecţiei, dobândind acest nivel, Lumina vieții sale.
119. Rav Şimon a plâns și a spus: „Și am văzut dinspre Creator ceea ce am auzit.” El și-a ridicat mâinile deasupra capului și a spus: „Dar voi ați meritat să-l vedeți pe Rav Hamnuna-Saba, Lumina Torei, față la față, pe când eu, nu.” El a căzut cu fața în jos și l-a văzut pe cel care dezrădăcinează munții și aprinde lumânările din Templul Regelui (Mesia). El i-a spus lui: „Rav, în lumea cealaltă vom fi vecini cu căpeteniile adunărilor din fața Creatorului.” De acum încolo, el i-a numit pe Rav Elazar, fiul său și pe Rav Aba, Pnei’el (fața Domnului), așa după cum este scris: „Căci L-am văzut pe Creator, față la față.” El și-a adus singur laude pentru că a folosit aceeași frică din trecut, precum profetul Havakuk.
Toate corectările sunt gata pregătite și așteaptă în palatul Regelui (Mesia), până în cel mai mic detaliu. Ele toate trebuie revelate la sfârșitul tuturor corecţiilor, o dată cu apariția Regelui. Și sufletele din palat sunt acelea care au meritat realizarea corecţiilor lor individuale, căci există o corecţie individuală și una generală.
Malhut de Malhut este singura creație și este divizată în părți, numite suflete. Aceste părți se contopesc cu oamenii din lumea noastră și, fiecare dintre ele, în timpul în care există în interiorul omului, trebuie să-și îndeplinească propria corecţie, adică să-și înlocuiască treptat calitățile (dorințele) cu acelea ale Creatorului. Aceasta este considerată a fi corecţia individuală sau personală a sufletului. Așadar, sufletele care și-au dobândit corecţia lor individuală ajung la starea numită „a locui în palatul Regelui-Mesia” și există acolo.
Lumina din acel palat (Lumina Torei), numită și Hamnuna-Saba, eliberează total omul de forțele impure, adică îl purifică de toate dorințele primordiale, egoiste, corectând-o pe Malhut de Malhut, care „îi apare celui drept precum un munte înalt” (Talmud, Sota 52). Această corecţie este făcută creîndu-se un nou ecran asemănător lui SAG, cu scopul de a ridica MAN (cererea pentru corecţia finală). MAN este numită Me’orei Eş (scântei de foc), așa cum este scris: „Sufletul omului este candela Creatorului” (Mişley, 20:27).
Lumina soarelui reprezintă coborârea Luminii, MAD, la fel cum lumina soarelui coboară peste noi de Sus, pe când flacăra unui foc semnifică Ohr Hozer care se ridică de jos în sus, ca lumina unei lumânări. De aceea Zohar-ul spune că aceste două corecţii, care au ca scop distrugerea forțelor impure și înălțarea pentru a aprinde lumina candelelor din palatul Regelui-Mesia, se găsesc în mâinile lui Rav Hamnuna-Saba.
Iar cei perfect drepți, care au nevoie de aceste două corecţii finale, merită să le primească doar revelând sufletul lui Rav Hamnuna-Saba. Și el a afirmat că ei (discipolii lui Rav Elazar și Rav Aba) vor merita onoarea de a servi în palatul Regelui-Mesia după moartea lor, devenind vecinii lui și căpeteniile Adunării Creatorului.
înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)