LITERELE LUI RAV HAMNUNA-SABA – ACADEMIA DE CABALA ARIZAL

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

22. Rav Hamnuna-Saba a spus: „În primele patru cuvinte ale Torei, LA ÎNCEPUT CREATORUL A CREAT Et – Bereşit Barah Elokim Et, primele două cuvinte încep cu litera Bet şi următoarele două încep cu Alef “ (Litera Alef se pronunţă atât ca „A“ cât şi ca „E“). Se spune că: „Atunci când Creatorul a gândit să creeze lumea, toate literele erau încă ascunse şi chiar şi cu 2.000 de ani înaintea creării lumii, Creatorul contempla literele şi se juca cu ele.“

În limbajul Cabalei, această afirmaţie semnifica faptul că, atunci când (Bina) a decis să creeze lumea (ZON ale lumii Aţilut), Kelim ale lui ZON (Zeir Anpin şi Nukva) erau încă în Bina. Hohma şi Bina (Aba ve Ima – AVI) sunt numite 2.000 de ani. Înaintea creării lumii (naşterea lui ZON), toate literele (Kelim ale lui ZON) existau în AVI în formă de MAN, iar MAN stimulează întotdeauna o dorinţă în cel Superior, de a participa.

În ceea ce priveşte Parţuf-ul inferior, Cel Superior este numit Creator, pentru că el naşte tot şi indiferent ce primeşte cel de jos, totul provine de la Cel de Sus. Mai mult, omul ar putea spune că asta este tot ceea ce doreşte Cel de Sus, că întreaga Sa existenţă este menită exclusiv celui de jos. De aceea, Cel Superior aşteaptă întotdeauna ca cel inferior să dorească să ceară cu adevărat să se înalţe spiritual, iar această cerere se numeşte MAN. Dacă această dorinţă este sinceră, Cel Superior răspunde imediat şi transferă puternica lumină a corectării, către cel inferior.

Întrucât ZON ale lumii Aţilut sunt cel inferior şi tot ceea ce se află sub acest Parţuf (toate lumile ABYA şi lumea noastră) se consideră ca făcând parte din el, AVI ale lumii Aţilut constituie Parţuf-ul Superior. Dorinţele şi proprietăţile lui ZON sunt numite „litere“ iar aici Zohar-ul explică proprietăţile cu care ZON (lumile spirituale şi lumea noastră, noi înşine) au fost create, proprietăţi dezirabile, care necesită corectare şi modul în care această corectare poate fi realizată.

Întrucât proprietăţile viitoarei Creaturi sunt stabilite de către scopul Creatorului prin crearea ei, se spune că, chiar şi înaintea creării lumii, Creatorul s-a jucat cu literele. Expresia „s-a jucat“ sugerează că interacţiunea Creatorului cu Creatura, este precum jocul Său cu leviatanul (monstrul marin legendar), cu proprietatea care Îi este opusă. La sfârşitul corecţiei, toate literele se unesc şi se combină într-un singur nume al Creatorului.

Ordinea alfabetului ebraic, arată coborârea Luminii Directe de Sus, Lumina Interioară ce umple Parţuf-ul. Ordinea inversă a literelor, începând cu sfârşitul alfabetului, face aluzie la Lumina Reflectată. Ordinea directă a alfabetului se referă la milă, în timp ce ordinea inversă – la legea strictă şi la restricţiile folosirii dorinţelor egoiste.

Când Adam a păcătuit, literele s-au desprins singure de el şi doar literele Şin şi Tav (Kelim pentru Lumina lui VAK de Nefeş) au rămas în el. Kelim pentru Lumina lui Neşama sunt reprezentate de literele de la Alef până la Yod; literele de la Yod la Kuf sunt Kelim pentru Lumina lui Ruah şi literele Kuf şi Reiş – Kelim pentru GAR de Nefeş – dispărute din el.

Acesta este motivul pentru care Adam a dat fiului său, născut după ce a păcătuit, numele SHeT (Seth): Şin–Tav, în concordanţă cu ultimele două litere ale alfabetului – Kelim ce au rămas în el. Kli-ul Şin-Tav se potriveşte doar Luminii ce se Întoarce de jos în sus, dar nu şi primirii Luminii Superioare de Sus în jos. Totuşi. După ce primeşte Yesod al lui Zeir Anpin (litera Yod), Şin–Tav se transformă într-o combinaţie Şin-Yod-Tav. Şi dacă Creatorul creează lumea prin litera Bet, atunci aceasta intră între Şin şi Tav şi formează cuvântul Şabat (Ş-B-T), starea perfecţiunii spirituale, scopul creaţiei. Pentru acest motiv, primul cuvânt în Tora – Bereşit e format din: Bara (creat) Ş(in)–Y(od)–T(av).

23. Când Creatorul a gândit să creeze lumea, toate literele alfabetului au venit la El, în ordine inversă, de la ultima (Tav) până la (Alef ). Litera Tav a intrat prima şi a spus: „Stăpâne al lumii! Este bine şi, totodată, convenabil pentru Tine, să creezi lumea cu mine, cu proprietăţile mele. Pentru că eu sunt sigiliul coroanei Tale, numit EmeT (adevăr), care se termină cu litera Tav. Şi din această cauză Tu eşti numit adevăr şi pentru asta ar fi potrivit ca Regele să înceapă universul cu litera Tav şi să creeze lumea prin ea, prin proprietăţile ei.“

Creatorul a răspuns: „Tu eşti frumoasă şi sinceră, dar lumea pe care am conceput-o nu merită să fie creată prin proprietăţile tale, întrucât tu eşti destinată să fii însemnată pe frunţile adevăraţilor credincioşi, care împlinesc întreaga Tora, de la Alef la Tav (de la prima literă şi până la ultima) şi au pierit datorită ţie“ (Talmud Bavli, Şabat, 55).

Ce înseamnă un anumit nume al Creatorului? Numele entităţii spirituale indică modul în care omul poate primi Lumina care îl umple, modul în care cineva poate să-şi dobândească gradul spiritual. În general vorbind, cele douăzeci şi două de litere sunt zece Sfirot-Kelim în Ibur (faza de embrion) a viitorului Parţuf în Sfira Yesod, pentru că aici este localizat ecranul embrionului noului Parţuf. Acesta este motivul pentru careYesod este numită un „număr“, întrucât măsoară mărimea unui nou Parţuf.

Având în vedere că fiecare nume determină proprietăţi spirituale specifice şi stări ale unei entităţi, omul poate înţelege ce înseamnă schimbarea de nume, loc sau acţiune.

HaVaYaH este temelia tuturor literelor, dar umplerea fiecărei litere, clarifică litera în sine. Umplerea unei litere este auzită pe măsură ce litera este pronunţată. Când citim litera Yod în cuvântul HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey), pronunţăm de fapt trei sunete (y-o-d); deşi scriem o singură literă, sunetele „o-Vav“ şi „d-Dalet“ sunt auzite împreună cu su netul „y“. Când spunem „Hey“ sunetul „ey“ – Yod sau „ey“ – vine după sunetul „h“. Aici stă clarificarea numelui HaVaYaH în procesul manifestării sale.

Forma-proprietăţile Creatorului, sunt revelate în acţiunile Sale; de aceea, cele trei linii în Bina (Creatorul) sunt imprimate şi acţionează în fiinţele Sale create (lumile inferioare), precum un sigiliu şi amprenta acestuia. Prin urmare, numele MB există în Bina, ca şi în ZA şi Malhut. Totuşi, în ZA, acest nume este împărţit în zece spuse şi treizeci şi două de forţe ale creaţiei lui Elokim, care creează Malhut, creatura.

Bina este desemnată prin litera Mem, Malhut – prin litera Bet; numele MB desemnează creerea lui Malhut de către Bina. Litera Alef îl indică pe ZA, care transferă toate cele douăzeci şi două de litere (de la Alef la Tav) lui Malhut (Bet). Acesta este motivul pentru care Malhut este numită ET (Alef pronunţat ca „E“ şi Tav).

Malhut este partea centrală a creaţiei şi scopul său. Ea este singura creaţie şi include toate lumile cu tot ceea ce le populează, inclusiv noi. Depinzând de diverse stări, părţi ale lui Malhut sau însăşi Malhut au diferite proprietăţi desemnate de diferite combinaţii de litere. Din acest motiv, părţi ale lui Malhut primesc diferite „coduri“ (combinaţii) de litere (proprietăţi) sau nume.

Toate lumile îşi au originea aici, în Malhut. Nu există nici măcar o singură proprietate în lume, care să nu fie inclusă în Malhut. Fiecare proprietate a lui Malhut, fiecare creatură (pentru că toate creaturile sunt părţi ale sale) este descrisă de proprietatea ce o deosebeşte de celelalte, printr-un set unic de litere – proprietăţi care îi formează numele.

Malhut este numită Şchina (Divinitate), deoarece este umplută cu Lumină, Şochen (Locuitor – Creatorul). Creatorul este numit Şochen când Malhut îl simte ca atare, în ea. Dacă omul, fiind parte a lui Malhut, se purifică de egoism, parţial sau complet şi prin aceasta îşi umple dorinţele cu Lumină (Creatorul), el devine parte din Şchina.

Malhut e formată din patru părţi care îşi au numele de la proprietăţile lor (numite de asemenea, feţe): faţa unui leu, faţa unui bou, faţa unui vultur şi faţa unui om. Totodată, Malhut este asemănată cu un nucleu spiritual, înconjurat de patru coji, ce corespund celor patru Klipot (forţe impure): Ruah Se’ara (Vânt furtunos), Anan Gadol (Nor Uriaş), Eş Mitlakahat (Flacăra aprinsă) şi Noga (Strălucire).

Cabala poate descrie acţiuni spirituale, fie ca nume ale unor Sfirot şi Parţufim, fie ca nume HaVaYaH, EKYEH, şi aşa mai departe, cu umplerile lor şi Ghematriot (pluralul pentru Ghematria – valoarea numerică). Deşi cel mai frecvent folosit limbaj este cel al Sfirot şi Parţufim, câteodată limbajul numelui HaVaYaH cu umplerile sale, poate fi, de asemenea, aplicat, chiar şi în paralel sau în acelaşi timp cu primul.

Cei mai mulţi termeni cabalistici sunt compuşi: Ma’aţil (Creatorul) vine de la cuvântul Ţel (umbră), aşa cum Creatura apare din ascunderea Creatorului, din restricţiile Sale. Un alt nume pentru Creator este Boreh (combinaţia lui Bo – vino şi Re’eh – vezi).

Un nume denotă dobândirea. Dupa dobândirea unui obiect, omul îi dă un nume. În mod similar, omul dă un nume Creatorului, în concordanţă cu proprietatea pe care o dobândeşte, depinzând de modul în care Îl simte pe Creator. Există multe nume ale Creatorului, bazate pe proprietăţile Sale. De exemplu, numele Creatorului EMET – „Adevăr“, se bazează pe simţirea Luminii Sale în interiorul unui Parţuf.

Mai jos sunt nume ale Creatorului, care corespund denumirilor Sfirot:

– Keter: Alef-Hey-Yod-Hey (EKYEH)

– Hohma: Yod-Hey (YA)

– Bina: HaVaYaH cu punctuaţia Segol-Holam-Hirik, ca Elokim: Yod (Yod-Vav-Dalet) – Hey (Hey-Yod) – Vav (Vav-Alef -Vav) – Hey (Hey-Yod).

– Hesed: Alef – Lamed = EL (pronunţat KEL)

– Gvura: Alef -Lamed-Hey-Yod-Mem (ELOKIM)

– Tiferet: Yod-Hey-Vav-Hey (HaVaYaH fără punctuaţie)

– Neţah: HaVaYaH ŢEVAOT.

– Hod: ELOKIM ŢEVAOT

– Yesod: Şin-Dalet-Yod = ŞADAY

– Malhut: ADONAY (pronunţat ADNI)

Contopirea celor două lumi, cea Superioară şi cea inferioară, este descrisă de cuvintele HaVaYaH-ADNI, implicând ascensiunea lui Malhut–ADNI până la nivelul lui Bina-HaVaYaH cu punctuaţia lui Elokim.

Numele ZA al lui HaVaYaH vine de la linia dreaptă (Hesed), iar numele ADNI, de la linia stângă (Gvura). Unirea celor două linii, formează linia de mijloc, unde Lumina Hohma străluceşte datorită prezenţei Luminii Hasadim de la linia dreaptă. O asemenea stare este descrisă de o combinaţie de două nume HaVaYaH-ADNI:

YOD-Alef-HEY-Dalet-VAV-Nun-HEY-Yod. Unirea (Zivug-ul) lui ZA cu a sa Nukva este descrisă prin amestecarea celor două nume.

HaVaYaH-ADNI: Yod-Alef-Hey-Dalet-Vav-Nun-Hey-Yod. Yod deschis, indică Lumina Hohma în ZA, Yod la final se referă la transmiterea acestei Lumini la Nukva.

Drept rezultat al celei de a doua restricţii, Malhut a urcat la Bina şi guvernează Bina şi ZA cu dorinţa ei. Din moment ce este imposibil să primească Lumina Hohma în cele trei Sfirot – Bina, ZA şi Malhut, care sunt dominate de dorinţa egoistă a lui Malhut, Lumina Hohma este absentă în Parţuf şi doar Lumina Hasadim este prezentă.

Această situaţie este descrisă în următorul mod: litera Yod pătrunde în cuvântul lumină (Ohr conţine literele Alef –Vav–Reiş, semnificând Lumina Hohma) şi formează cuvântul Avir (aer, conţinând literele Alef –Vav–Yod–Reiş), care semnifică Lumina Hasadim. Dacă Parţuf-ul se întoarce la starea de Gadlut, litera Yod iese iar el este umplut din nou cu Lumina Hohma. În consecinţă, Avir (aer) devine Ohr (Lumină).

HaVaYaH neumplut, descrie Parţuf-ul Keter. HaVaYaH cu umplerea lui AB (72) desemnează Parţuf-ul Hohma (AA). HaVaYaH cu umplerea lui SAG (63) desemnează Parţuf-ul Bina (AVI). Împreună, aceste trei HaVaYaH formează MB (42) litere – numele sacru al Luminii care corectează sufletele prin influenţa sa asupra Kli-ului – ecranul.

Tot ceea ce a fost creat, este dorinţa de a primi plăcere, dorinţă pe care o numim „creatură“. Doar această dorinţă a fost creată şi nimic altceva. Toate lumile şi tot ceea ce le populează, lumea noastră cu tot ce este în ea, sunt doar grade ale dorinţei de a primi plăcere. Intensitatea dorinţei îi determină locul în lumea spirituală, unde toată creaţia şi lumea noastră – ca cel mai de jos punct – sunt localizate. Locul actual al omului (lumea, gradul său spiritual) determină tipul anume de plăcere pe care o doreşte şi cum alege el să se bucure.

Pentru ca creatura să apară din Creator, Lumina ce emană de la El trebuie să coboare prin intermediul a patru stări, pentru ca cea de-a cincea stare să se perceapă deja pe sine ca fiind o dorinţă, separată şi independentă (de Creator), de a se bucura exact de Lumina ce emană de la Creator.

După ce apare din Creator – ca rezultat al emanaţiei secvenţiale a Luminii Sale – dorinţa de a primi plăcere (Kli-ul, vasul) este formată, de asemenea, din cinci părţi descrise de următoarele litere: vârful lui Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Aceste cinci părţi (dintre care patru litere) au determinat numele Creatorului, HaVaYaH, deoarece Kli-ul dă Creatorului un nume, în concordanţă cu modul în care Îl simte, în funcţie de cum simte Lumina ce îl umple. Lumina ce umple Kli-ul, se numeste „umplere“.

Kli-ul creat de către Creator, este împărţit în cinci părţi, numite „lumi“. Fiecare lume este la rândul ei, divizată în alte cinci părţi, numite Parţufim (feţe). Apoi, fiecare Parţuf (singularul pentru Parţufim) e format din cinci părţi numite Sfirot. În total, sunt 5 x 5 x 5 = 125 entităţi spirituale sau grade, de la cel mai de jos grad şi până la Însuşi Creatorul.

Fiecare Parţuf e format din cinci părţi (Sfirot), descrise de un punct şi patru litere: Keter-dot + Hohma–Yod + Bina–Hey + ZA–Vav + Malhut–Hey = HaVaYaH. Diferenţa între fiecare dintre cei 125 Parţufim stă în tipul de Lumină care îi umple, în timp ce inima Kli-ului, literele HaVaYaH, rămân la fel. O dorinţă nu poate să apară până când Lumina Creatorului nu a trecut anterior prin cele cinci stadii; doar al cincilea stadiu este considerat o naştere a noii creaţii (dorinţă).

Întregul univers (toate lumile) nu este altceva decât cele zece Sfirot sau numele Creatorului, HaVaYaH.

Se spune despre umplerea lui HaVaYaH cu Lumină, că este revelarea ei. De aceea, literele ies la iveală din starea de ascundere, atunci când nu sunt umplute. În total sunt cinci Parţufim: Keter (Galgalta), AB, SAG, MA şi BON. Primul – Parţuf-ul Keter – este cel principal şi sursa tuturor celelalte. Cele zece Sfirot ale sale, sunt numele complet (interior) HaVaYaH iar fiecare din cele patru litere ale propriului său HaVaYaH ies în afară, revelând un nou Parţuf care le îmbracă.

Aşadar, apar atunci din Parţuf-ul Keter-Galgalta, următorii Parţufim: din litera Yod – Parţuf-ul Hohma (AB), din litera Hey – Parţuf-ul Bina (SAG), din litera Vav – Parţuf-ul ZA (MA) şi din litera Hey – Parţuf-ul Malhut (BON). Prin urmare Parţuf-ul Keter este desemnat de al său HaVaYaH şi Parţufim ce îţ îmbracă sunt descrişi de HaVaYaH umplut. Consemnarea lui HaVaYaH cu Lumina ce îl umple, se numeşte Miluy (umplere). Din motive de concizie la numirea unui Parţuf, a fost introdusă noţiunea de Ghematria. Ghematria este valoarea numerică a Luminii care umple Parţuf-ul.

Înţelepciunea (Hohma) este numită calculaţie (Heşbon), Ghematria. O calculaţie se face numai acolo unde este primită Lumina: (i) o calculaţie preliminară se face privind cantitatea de Lumină pe care Parţuf-ul o poate primi de dragul Creatorului; (ii) Lumina este primită în concordanţă cu calculaţia; (iii) calculaţia cantităţii primite, numită Miluy, Ghematria.

Malhut nu poate primi Lumina Hohma fără Lumina Hasadim şi într-un asemenea caz, Hohma nu poate străluci în ea. Atunci Malhut se înalţă la Bina şi devine precum un embrion în interiorul acesteia, prin care primeşte linia dreaptă – Hasadim. Alăturându-se stărilor trecute şi prezente, Malhut primeşte Ohr Hohma în Ohr Hasadim şi Lumina Hohma străluceşte în ea. Toate aceste acţiuni ale lui Malhut sunt acompaniate de calculaţii, numite Gematriot.

Ghematria (valoarea numerică) a Parţuf-ului neumplut cu Lumină, Ghematria lui HaVaYaH gol, este următoarea:

HaVaYaH = Yod + Hey + Vav + Hey = 10 + 5 + 6 + 5 = 26. Ghematria unui HaVaYaH umplut, este formată prin umplerea fiecărei litere; în ebraică, fiecare literă are un nume întreg: A-Alef , B-Bet etc. De aceea, sunt patru feluri de umpleri în HaVaYaH: 1) AB, 2) SAG, 3) MA 4) BON.

1) HaVaYaH cu umplerea lui AB:

Yod: Yod + Vav + Dalet = 10 + 6 + 4 = 20
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
Vav: Vav + Yod + Vav = 6 + 10 + 6 = 22
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15

În total: 20 + 15 + 22 + 15 = 72 = AB, unde „A“ desemnează litera Ayin = 70 şi nu Alef = 1. HaVaYaH umplut cu această Lumină, este numit Parţuf-ul AB (Parţuf-ul Hohma), deoarece litera Yod cu umplerea sa, semnifică Lumina Înţelepciunii, Ohr Hohma. O asemenea umplere este numită „HaVaYaH cu umplerea lui Yod“.

2) HaVaYaH cu umplerea lui SAG: Parţuf-ul care este umplut cu Lumina Milei, Ohr Hasadim, este numit SAG, deoarece Ghematria sa este următoarea:

SAG = Samech (60) + Gimel (3) = 63:
Yod: Yod + Vav + Dalet = 10 + 6 + 4 = 20
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
Vav: Vav + Alef + Vav = 6 + 1 + 6 = 13
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15

În total: 20 + 15 + 13 + 15 = 63 = Samech + Gimel = SAG

Dacă Kelim şi umplerea lor, îşi au originea în prima restricţie, litera Yod este prezentă în umplerea lui HaVaYaH. Iar dacă Kelim sunt umplute cu Lumina celei de a doua restricţii, atunci litera Alef, este prezentă în umplerea lui HaVaYaH. Diferenţa dintre Ghematriot ale lui AB şi SAG constă din umplerea literei Vav: Ghematria lui Vav în Parţuf-ul AB este douăzeci şi doi (din umplerea cu Ohr Hohma), în timp ce Ghematria lui Vav în Parţuf-ul SAG este treisprezece (din umplerea cu Ohr Hasadim). Din cele menţionate anterior, este clar că Parţuf-ul AB îşi are originea în prima restricţie, în timp ce litera Vav (ZA) în Parţuf-ul SAG îşi are originea în cea de a doua restricţie.

3) HaVaYaH with the filling of MA:

Hey: Hey + Hey = 10
Hey: Hey + Alef = 6
Vav: Vav + Alef + Vav = 13
Hey: Hey + Alef = 6

O astfel de umplere a lui HaVaYaH este numită 20 + 6 + 13 + 6 = 45 = Mem (40) + Hey (5) = MA (litera Hey este pronunţată ca „ah“).

4) HaVaYaH cu umplerea lui BON:

Yod: Yod + Vav + Dalet = 20
Hey: Hey + Hey = 10
Vav: Vav + Vav = 12
Hey: Hey + Hey = 10

O asemenea umplere a lui HaVaYaH este numită 20 + 10 + 12 + 10 = 52 = Nun (50) + Bet (2), pronunţat ca BON pentru o articulare mai bună. Aceasta este Ghematria Parţuf-ului Malhut şi este echivalentă cu de două ori valoarea lui HaVaYaH fără umplutură: HaVaYaH = 26, şi 26 x 2 = 52 = MA.

Parţuf-ul Malhut nu poate primi Lumina Creatorului, datorită absenţei unui ecran. În schimb, poate primi numai pasiv ceea ce îi dă Parţuf-ul ZA. De aceea, dublul douăzeci şi şase, indică asta, indiferent de ceea ce vine la Malhut de la ZA.

De la cele patru feluri de HaVaYaH, este evident că rădăcina creaţiei nu este nici Parţuf-ul Hohma şi nici Bina, ci doar ZA, deoarece este primul Parţuf construit pe cea de a doua restricţie.

Cele zece Sfirot proimordiale, sunt localizate în Parţuf-ul Keter, în timp ce Parţufim AB, SAG, MA şi BON sunt ramuri ce răsar din primul Parţuf. Totuşi, când Lumina se răspândeşte în Parţuf, acesta conţine cinci Lumini interioare NRNHY şi cinci Lumini exterioare. Cele cinci Lumini exterioare ale lui Bina ies afară din urechea dreaptă, iar cele cinci Lumini interioare ale lui Bina ies din stânga. Cele cinci Lumini exterioare ale lui ZA ies din nara dreaptă, iar cele cinci Lumini interioare ale lui ZA ies din cea stângă.

Întrucât cele două Malhuyot (pluralul pentru Malhut) sunt depărtate una faţă de cealaltă, ca o ramură în lumea noastră, găurile urechilor omului sunt şi ele separate şi distanţate. Cele două nări sunt separate de o distanţă mică, în timp ce cele cinci Lumini, interioare şi exterioare, ale Luminii comune ale lui Peh (gura) ies afară prin aceeaşi deschidere. De aceea, pe măsură ce ies din gură, se ciocnesc şi se împletesc, iar ca rezultat al coliziunii lor, se nasc literele (Kelim).

Întrucât douăzeci şi două de litere îşi au originea în Bina-SAG = Samech + Gimel = 60 + 3 = 63, deschiderera prin care ele ies afară se numeşte 63 + 22 = 85 = Pey + Hey = Peh (gură). Literele ies din Peh a lui ZA, pentru că Yesod a lui Ima este localizată aici.

Am primit întreaga Tora, toată cunoaşterea despre lumile spirituale, de la Marii noştri Patriarhi, care s-au ridicat spiritual deasupra lumii noastre, au simţit Lumile Superioare şi le-au descris pentru noi. Astfel noi am primit toată Tora – atât părţile scrise cât şi cele orale.

Nu ne putem imagina lumea spirituală, deoarece organele noastre senzoriale nu o pot detecta. De aceea, pentru a descrie entităţile şi conceptele, încă inaccesibile nouă, Cabaliştii folosesc diverse tehnici şi limbaje. Întreaga Tora vorbeşte doar despre creaţie, despre guvernarea şi corectarea lumii; niciodata despre istorie, geografie sau orice altceva. După cum este spus în Tora, aceasta cuprinde nume sacre, care sunt manifestări ale Creatorului, grade şi metode ale dobândirii Lui.

Cabaliştii, aceia care s-au înălţat la lumea spirituală şi astfel au stabilit contactul direct cu Creatorul, ne-au transmis aceste informaţii, folosind patru limbaje:

Limbajul TaNaKh-ului (Torah – Pentateuh, Nevi’im – Profeţi, Ketuvim – Scrieri/Hagiografa). Acesta este limbajul Torei scrise.
Limbajul legilor.
Limbajul legendelor.
Limbajul Sfirot şi Parţufim – Limbajul Cabalei.

Toate aceste limbaje vorbesc despre acelaşi lucru – dobândirea Creatorului de către noi, cei care trăim în această lume. Întrucât acesta este sngurul scop al creaţiei noastre şi, în concordanţă cu planul Creatorului, trebuie să ne devotăm acestui scop toate abilităţile fizice, mentale şi spirituale. Iar dacă ar fi să aspirăm numai la asta, atunci ne-am folosi limbajul doar pentru acest scop. La urma urmelor, tot ceea ce ne-a fost dat, este numai pentru împlinirea acestui scop exclusiv – dobândirea senzaţiei Creatorului, în timp ce ne aflăm încă în această viaţă.

Şi acesta este motivul pentru care prima limbă stăpânită de omenire, a fost ebraica. Cu toate acestea, pe măsura ce s-a distanţat de împlinirea misiunii ei, omenirea a conceput alte limbaje. Toate celelalte limbi ale lumii, au şi ele, semnificaţia lor interioară, dar din moment ce alfabetul acestora nu ne-a fost revelat de către Cabalişti, noi studiem forţele spirituale descrise în alfabetul ebraic, sursa tuturor celorlalte.

Fiecare Parţuf este împărţit în două părţi: dreapta şi stânga. Partea dreaptă e formată din Ramach = Reiş – Mem – Chet = 248 părţi (organe) umplute cu Lumina Hasadim; şi partea stângă, formată din Şasah = Şin – Samech – Hey = 365 părţi (tendoane) umplute cu Lumina Hohma. ZA este numit o „voce“; în general el este Lumina Hasadim. Dar când el se uneşte cu Malhut, numită „vorbire“, Malhut primeşte Lumina Hasadim cu Hohma de la ZA şi astfel este format „limbajul“.

Primele şapte Sfirot ale lui ZA, sunt numite „Şapte Ceruri“. Cele şaptezeci şi două de nume ale lui ZA îşi au originea în cele 70 (7 x 10) Sfirot ale lui ZA. ZA însuşi este numit „Cer“, iar Malhut este numită „pământ“. Sfirot ale lui ZA sunt numite şi Ruah, datorită Luminii Ruah din ele, care urcă la Bina (urechi) şi se transformă în sunet: Hohma în urechea stângă şi Hasadim în cea dreaptă.

Există o diferenţă între limbă şi alfabet, tot aşa cum în lumea noastră sunt oameni care vorbesc, dar nu pot citi sau scrie. Limba vorbită cea mai veche, este cea a TaNaKh-ului, care datează din vremea lui Adam. Limbajul legilor îşi are originea în aceasta şi a fost urmat de limbajul legendelor. Toate aceste limbaje combinate şi fiecare luat separat, sunt folosite în scripturile noastre sfinte.

Limbajul Cabalei este ultimul care s-a dezvoltat. Este limbajul cel mai dificil, deoarece înţelegerea sa adecvată necesită sesizarea categoriilor spirituale despre care acest limbaj vorbeşte. Cabala este, de asemenea, cel mai precis limbaj dintre toate. Este singurul limbaj care poate interpreta cu acurateţe toate informaţiile spirituale.

Cu toate acestea, un student îl poate învăţa şi îi poate înţelege informaţiile numai prin studiul direct cu un învăţătpr cabalist,. Şi întrucât timp de multe generaţii, au existat numai câţiva Cabalişti, neconectaţi unul cu celălalt, limbajul Cabalei a fost ultimul care s-a dezvoltat. Chiar şi astăzi, el poate fi „învăţat“ doar de la un învăţător cabalist.

Iniţial, Cabaliştii au încifrat cunoşterea lor referitoare la lumea spirituală ca litere, ale căror principii au reflectat relaţiile dintre forţele spirituale. Cu alte cuvinte, fiecare grad spiritual este caracterizat de o relaţie unică între forţele spirituale. Atribuind fiecărei proprietăţi spirituale un anumit simbol, omul poate descrie interrelaţionarea ca şi rezultatul general al unirii forţelor spirituale ale fiecărui grad, cu alte cuvinte, esenţa sa.

De aceea, Cabaliştii au creat cele douăzeci şi două de litere ale alfabetului ebraic. Zohar-ul acordă multă atenţie analizării conexiunii dintre litere, ceea ce-l ajută pe student să-şi sintetizeze cunoaşterea şi să găsească noi căi pentru descoperirea forţelor spirituale şi a acţiunilor lor interioare.

Aşa cum scrie strămoşul nostru Avraam în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira), literele reprezintă pietrele cu care este construită forma cuvântului. După cum spun înţelepţii noştri, lumea a fost creată cu literele „limbajului sacru“, fiecare literă reprezentând o anumită forţă sfântă, spirituală, altruistă, a creaţiei.

Proprietăţile acestei forţe sunt reflectate în conturul literei, în importanţa în raport cu celelalte litere, în potenţialul său de combinare cu celelalte, în potenţialul semnelor de punctuaţie, în punctele şi notaţiile sale, în valoarea numerică (Ghematria) şi variaţiile sale.

Totuşi, aceasta se referă dar la literele separate şi la combinaţiile acestora. Există, de asemenea, reguli clare care ne permit să determinăm proprietăţile forţelor spirituale, nu din litere, ci din cuvintele întregi. Mai mult, adesea putem înlocui litere sau chiar părţi dintr-un cuvânt, cu unele similare.

Limbajul în sine, rădăcinile cuvintelor sale, indică proprietăţile entităţilor spirituale pe care acesta le descrie. De exemplu, Adam îşi are originea în Adama – pământ, care subliniază nimicnicia sa, şi în cuvântul Adameh – similar cu Cel Superior, care subliniază eminenţa sa. Numele Yaakov vine de la cuvântul Ekev – a merge ici colo (Esau). Sunt multe astfel de exemple în Tora, deoarece totul este numit după rădăcina sa, ca şi după numele predecesorului (părintelui) său care îl patronează.

Îndată ce am stabilit că anumite combinaţii de litere (Kelim, limbaj al literelor) pot fi folosite în locul limbajului Sfirot şi Parţufim când sunt descrise acţiuni spirituale, întreaga înfăţişare a lumilor spirituale se rezumă la portretizarea entităţilor şi acţiunilor în formă de litere şi combinaţii ale acestora. Acesta este modul în care este scrisă întreaga Tora, în cuvinte. Aşadar,

Forma fiecărei litere şi a elementelor structurii sale, indică toate proprietăţile şi starea generală ale unei entităţi spirituale, o Sfira, sau un Parţuf, pe care această literă o descrie;
Ordinea literelor într-un cuvânt indică conexiunea dintre entităţile spirituale, Sfirot, şi proprietăţile şi acţiunile lor comune. Dobândirea semnificaţiei spirituale a unui cuvânt, înseamnă urcarea la nivelul spiritual al acelei entităţi spirituale. Când acest lucru se întâmplă, cel care îl dobândeşte, devine acel cuvânt şi îşi asumă numele acestuia. Numele omului se tot schimbă pe măsură ce el urcă gradele spirituale; acesta este determinat de gradul la care se află, el asumându-şi numele acelui grad. De aceea se spune că oricine poate deveni precum Moise, adică poate dobândi gradul numit „Moise”;
Cuvântul în sine, în citirea lui „corporală“, în semnificaţia lui „corporală“, indică rădăcina spirituală şi ramura acesteia – consecinţa în lumea noastră;
O combinaţie de cuvinte indică un întreg proces spiritual, care, ca regulă, are o acţiune (o poruncă) corespondentă în lumea noastră.

Numele se schimbă în funcţie de aspectele ce necesită a fi clarificate:

a) Prin elementele Sfirot:

Keter – nu are
Hohma – foc
Bina – apă
ZA – aer
Malhut – pământ

b) Prin culori:

Keter – nu are
Hohma – alb – baza tuturor culorilor
Bina – roşu – cea mai proeminentă
ZA – verde – cea perfectă
Malhut – negru – nu poate fi schimbată de nici o altă culoare

Culorile sunt prezente doar în GufI-ul (corpul) Parţuf-ului şi niciodată în Roş (cap). Aceste culori sunt proiectate asupra lui Malhut de Sus şi ea le transferă tuturor celor de jos.

c) Prin linii:

Hesed – dreapta – alb
Gvura – stânga – roşu
Tiferet – central, include toate culorile – verde

Adesea, culorile şi elementele, sunt folosite în locul numelor Sfirot şi a proprietăţilor acestora: foc, apă, aer, pământ (Zohar, Vayera, art. 32). Malhut este numită „pământ“ dar Malhut care se ridică cu proprietăţile ei la Bina este numită „pământul Templului“. În Templu, cele patru părţi ale lumii – Hohma, Bina, Tiferet şi Malhut unesc cele patru elemente ale lumii – foc, apă, aer şi pământ. Din cele două puncte ale lui Bina şi Malhut, care se unesc, Creatorul a făcut un Parţuf – Adam.

Cele patru funademnte ale lumii, sau cele patru laturi ale lumii:

Patru metale fundamentale sunt create ca rezultat al unui Zivug al celor patru temelii cu Malhut: aur, argint, cupru şi fier. Toate aceste nume, ca şi multe altele, sunt folosite în Tora, în locul numelor celor zece Sfirot. De aceea, deşi limbajul Torei, legendelor, Talmud-ului şi Scripturilor sunt extraordinar de vii, doar limbajul concis al Cabalei furnizează o descriere exactă a lumilor spirituale.

Cele patru feluri de simboluri folosite cu litere:

Ta’amim – modulaţii ale tonului folosite la pronunţarea literelor – semnifică Lumina Directă, care se extinde de Sus în jos, în corpul Parţuf-ului.
Nekudot – semne de punctuaţie ale literelor – semnifică Lumina în timpul ieşirii sale treptate din corpul Parţuf-ului, de jos în sus.
Tagin – coroane deasupra literelor – reprezintă Reşimot (reminiscenţe / amintiri) ale Luminii prezente anterior (Ta’amim). Tagin îşi au originea în GAR de Bina.
Otiot – litere – reprezintă Reşimot ale ieşirii Luminii din corpul Parţuf-ului (Nekudot). Literele îşi au originea în Zat de Bina.

Cele zece Sfirot sunt împărţite în trei părţi principale – Ta’amim, Nekudot şi Otiot:

Ta’amim – Keter
Nekudot – Hohma
Otiot – ZAT de Bina şi ZON

În concordanţă cu Lumina din ele, Sfirot se împart în:

Ta’amim – Hohma
Nekudot – Bina
Otiot – ZON

Literele au fost create în următoarea ordine: litera Alef , care era iniţial în partea dreaptă, a dat naştere literei Şin, care a apărut din ea şi s-a mutat în partea stângă. Litera Şin e formată din trei părţi: stânga, mijlocul şi dreapta. Litera Vav este astfel formată din trei litere şi în momentul unirii cu Alef , se formează cuvântul Alef –Şin= ESH (foc), în partea stângă.

Înafara interacţiunii părţii stângi cu cea dreaptă, aceste două litere sunt în contradicţie una cu cealaltă, deoarece în timp ce linia dreaptă presupune apa, linia stângă include focul. Coliziunea lor dă naştere literelor Reiş, Vav, şi Chet, care formează cuvântul Ruah (vânt). Acest vânt a intrat între cele două părţi (foc şi apă) şi le-a unit, stabilind astfel ordinea literelor şi perfecţiunea lor.

La început, Zohar-ul ne oferă o descriere generală a celor trei linii în ZA, desemnată de cele trei nume ale Creatorului: El, Elokim şi Elokeinu şi apoi trece la clarificarea coborîrii gradelor de umplere a lui ZA şi Malhut cu Lumina Hohma sub forma combinaţiei de litere, cu scopul coborîrii gradelor de Sus în jos. Mayim – apă, Esh – foc, Ruah – vânt, formează cele trei linii în ZA ale lui AVI. Acesta este motivul pentru care primele litere în ZA vin din AVI.

Apoi au apărut următoarele combinatii: Alef l-a revelat pe Mem din partea sa dreaptă, astfel încât Mem stă pe linia stângă a lui Alef. Mem l-a revelat pe Şin ca linie de mijloc, întrucât Mem a constat iniţial din linia stângă, întrucât există sub forma unei litere Mem ascunse în cuvântul Elokim, care aparţine liniei stângi şi aşa mai departe. Acesta este modul în care s-au născut toate literele alfabetului ebraic.

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)