VIZIUNEA LUI RAV CHIYA

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

49. Rav Chiya s-a prosternat la pământ şi l-a sărutat. El a plâns şi a spus: „Prafule, cât de greu şi fără de inimă eşti, pe câţi i-ai înghiţit, toţi stâlpii Luminii şi toate sufletele măreţe au fost înghiţiţi de tine. Şi cel mai mare dintre toţi, Rav Şimon, Lumina întregii lumi, din toate lumile, cel care iluminează şi guvernează peste Lumina ce coboară, peste care lumea noastră există, a fost, de asemenea, înghiţit de tine şi totuşi tu guvernezi lumea?“ Dar atunci, el s-a recules imediat şi a spus: „Nu fii mândru, prafule, deoarece stâlpii lumii nu vor fi trădători, iar Rav Şimon nu va fi înghiţit de tine!“

Malhut este singura creaţie. Şi această unică creaţie, nu este altceva decât o dorinţă de a primi plăcere. A fost făcută în acest mod şi esenţa ei nu poate fi schimbată. Totuşi, ceea ce poate fi schimbat este intenţia – pentru cine, sau de dragul cui să primească plăcerea.

Drept urmare a uniunii lui Malhut cu Bina, având o intenţie altruistă de a dărui încântare, de a da plăcere, Malhut dobândeşte dorinţa lui Bina în completarea dorinţei sale. Deci, o dorinţă suplimentară apare în Malhut -aceea de a dărui, care este opusă propriei naturi.

Doar această dorinţă a lui Bina în Malhut se poate transforma într-un Zivug şi în primirea Luminii. Când Malhut primeşte toate dorinţele pe care le poate primi de la Bina şi le umple cu Lumină, doar propria sa dorinţă egoistă iniţială va rămâne necorectată, dar chiar şi atunci va fi corectată de Sus, de către Însuşi Creatorul. Ordinea corectării şi a primirii Luminii în proprietăţile lui Bina în interiorul lui Malhut, este privită ca şi primirea pe Zivug-ul lui Yesod şi are loc secvenţial pe parcursul a 6.000 de grade, numite „6.000 de ani“.

Malhut de Malhut a lumii Aţilut nu poate primi nici o Lumină pe parcursul celor 6.000 de ani, până când toate părţile sale nu sunt complet corectate. Toate Zivugim (pluralul pentru Zivug) de-a lungul celor 6.000 de ani sunt făcute nu pe însăşi Malhut, ci pe proprietăţile pe care ea le-a primit de la Bina. Locul unui asemenea Zivug este numit Yesod de Malhut sau Ateret Yesod. În acest timp, Malhut în sine însăşi (dorinţele egoiste) rămâne închisă pentru Lumină şi de aceea este numită „porţile închise“.

Primirea Luminii de-a lungul celor 6.000 de ani, corectarea Parţufim şi umplerea graduală a lui Malhut cu Lumină, are loc cu ajutorul dorinţelor lui Bina din Malhut, care sunt numite „Miftaha“ (Yesod de Malhut), întrucât forţele impure (egoiste) nu au nici o putere asupra acestei părţi din Malhut.

Yesod de Malhut înseamnă că Malhut acţionează doar cu proprietăţile pe care le-a primit de la o Sfira Superioară – Yesod, care este liberă de orice influenţă a forţelor impure (Klipot). Toate proprietăţile, cu excepţia celor ale lui Malhut, sunt altruiste, deoarece ele îşi au originea în Bina. Totuşi, din moment ce dorim să subliniem că un Zivug este făcut pe o dorinţă altruistă, deasupra dorinţei egoiste a lui Malhut, îndeobşte spunem Yesod în loc de Bina. Şi întrucât Yesod este Sfira imediat de deasupra lui Malhut, spunem că un Zivug este făcut, nu pe dorinţele egoiste ale lui Malhut, ci pe Yesod. Şi deoarece, în timpul dobândirii proprietăţilor lui Yesod, Malhut poate primi Lumina, iar o asemenea primire a Luminii pe Yesod de Malhut, este numită „Miftaha“ (de la cuvântul Mafte’ach, cheie) – cheia ce deschide calea pentru Lumina Superioară.

Totuşi, deoarece însăşi Malhut, care este, Malhut de Malhut („porţile închise“) rămâne inaccesibilă Luminii pentru 6.000 de ani, Rav Chiya (un grad spiritual anume) nu a putut înţelege cum Rav Şimon (Parţuf-ul spiritual numit Rav Şimon) a putut dobândi o asemenea perfecţiune totală. Într-adevăr, Rav Şimon este un Parţuf de o asemenea înălţime spirituală, încât primeşte Lumina lui Yechida. Şi este imposibil să primească această Lumină fără să utilizeze un Zivug pe însăşi Malhut de Malhut.

Dar, această parte a lui Malhut rămâne necorectată până la terminarea celor 6.000 de ani (sfârşitul corecţiei) şi de aceea nu poate fi folosită. Definind aceste dorinţe, este ca şi cum omul le-ar fi corectat deja parţial. Şi toate poruncile de interdicţie, se referă la Malhut de Malhut; de aceea, interdicţia impusă pentru utilizarea sa, este numită „o restricţie“.

Şi totuşi, dacă este imposibil să umplem „inima de piatra“ (Lev HaEven), adică Malhut de Malhut (rădăcina egoismului, baza creaţiei), cu Lumină, cum poate fie şi un singur suflet să dobândească totala corecţie? Până la urmă, corecţia totală implică primirea Luminii în întregul Malhut. Fiecare suflet, fiecare parte a lui Malhut, include o parte a lui Malhut de Malhut, cu care nu poate lucra până la sfârşitul corecţiei.

Pe de altă parte, Rav Chiya îl vede pe Rav Şimon într-o stare de corecţie completă. Deci cum a putut acesta să dobândească o asemenea stare? Această contradicţie l-a stârnit pe Rav Chiya atât de mult, încât el s-a prosternat la pământ şi a plâns.

Este imposibil să „traducem“ permanent cuvintele din Tora sau Zohar, într-un limbaj pe care să-l înţelegem, anume că „pământ“ inseamnă egoism iar „praf“ se referă la forţele impure, acel „plâns“ implică înălţarea MAN şi aşa mai departe. Toate cuvintele şi definiţiile din textul Zohar-ului ar trebui percepute senzitiv şi nu literar ca acţiuni fizice ale lumii noastre. Cu alte cuvinte, indiferent ce spune Zohar-ul, se raportează doar la senzaţiile spirituale, interioare şi la experienţele cuiva care percepe lumea spirituală.

Toate cuvintele formează „ambianţa“, sfera spirituală, în interiorul căreia Creatorul a făcut singura sa Creaţie – omul (Adam). Toate celelalte au fost create doar cu scopul de a-l ajuta pe om să-şi împlinească misiunea spirituală de a deveni precum Creatorul său.

Întocmai cum în lumea noastră, lumea în sine şi toate cele ce o populează, cu excepţia omului, sunt roboţi operaţi de către natura lor animală, tot astfel creaturile cu voinţă proprie, în lumile spirituale, toate entităţile spirituale, cu excepţia sufletului, sunt operate de natura lor spirituală. Fiind născut în lumea noastră, omul este şi el un animal fără libertatea de a acţiona împotriva dorinţei sale egoiste de a primi plăcere. Deobicei el rămâne în felul acesta pe tot parcursul existenţei sale pe pământ, care nu este foarte diferit de nivelurile naturii, mineral, vegetal şi animal, urmând automat ordinele stăpânului său interior, egoismul.

Doar cu ajutorul Cabalei, omul poate primi treptat, puterea Superioară, spirituală şi în consecinţă poate dobândi libertatea de alegere, care este, eliberarea sa de sub influenţa forţelor impure, egoiste, devenind astfel liber în dorinţele sale, precum Creatorul. Totuşi, o astfel de  oportunitate îi este dată numai aceluia care-şi poate controla natura egoistă, înclinaţia sa automată: în concordanţă cu forţa ecranului său, omul se ridică (se mişcă lăuntric, în senzaţiile sale) din această lume, în cea spirituală.

După crearea lumilor spirituale precum o casă pentru viitoarea sa creaţie, Creatorul a făcut creatura (sufletul, Adam). Sufletul constituie dorinţa de încântare în a-L simţi pe Creator, a simţi Lumina Lui. Simţirea Creatorului se numeşte „Lumină“. Nu există nimic altceva în întregul univers, în afară de Lumină şi suflet!

Deşi sufletul în sine este Malhut de Malhut (singura creaţie egoistă), Creatorul i-a împărtăşit proprietatea altruismului, creând-o amestecată cu Kelim (dorinţele) lui Bina, demonstrându-i astfel cât de minunat ar fi, să fie precum El.

Înfăptuind acţiuni altruiste, sufletul (Adam) a decis să folosească egoismul său natural, adică însăşi Malhut de Malhut, pentru a primi Lumina Creatorului cu intenţii altruiste. Şi totuşi, când a început să lase să intre imensa Lumină a lui Yechida în Malhut de Malhut, nu a putut rezista şi a dorit să se bucure de ea, într-un mod egoist. Această schimbare în dorinţele sufletului este privită ca şi căderea sa.

Ca urmare a căderii, sufletul lui Adam se împarte într-o imensitate de părţi (600.000), care toate au căzut în captivitatea forţelor impure, egosite (au dobândit dorinţe egoiste). După cădere, Adam a corectat câteva dintre suflete (care au obţinut un ecran anti-egoist), dar numai parţial. Şi atunci, din numărul total de suflete, unele au fost alese pentru corectare, şi au fost coborâte în această lume şi îmbrăcate în trupuri, generaţie după generaţie.

Coborârea (distanţarea faţă de Creator) în lumea noastră (senzaţiile egoiste a propriilor dorinţe egoiste ale cuiva) are loc ca urmare a ataşării la suflet, a unei „cantităţi“ suplimentare de egoism. În lumea spirituală, mişcarea (îndepărtarea faţă de Creator sau apropierea de El) şi distanţa (faţă de El), sunt determinate de corelaţia dintre dorinţele sufletului, egoiste şi altruiste.

Scopul coborârii sufletelor în lumea noastră, este de a transforma dorinţele egoiste ale omului, cu ajutorul Cabalei şi întoarcerea la Creator prin înfăptuirea acţiunilor altruiste. Coborârea sufletelor continuă până când fiecare dintre ele şi toate la un loc dobândesc corecţia totală.

Iar sufletele cele mai exaltate, în raport cu nivelul lui Yechida şi GAR de Haya, depind de corectarea lui Malhut însăşi, în Malhut a lumii Aţilut („porţile închise“). Acestea vor fi corectate doar la terminarea celor 6.000 de ani, după ce restul s-au corectat. Asta se datorează relaţiei inverse dintre suflete şi Lumina ce le umple: cu cât este mai egoist un suflet şi cu cât se află el mai jos, cu atât mai mare este Lumina ce intră în Parţuf-ul general (sufletul comun) în momentul corectării sale.

LUMINA SUFLETELOR	Yechida	Haya	Neşama	Ruah	Nefeş
Malhut (tipuri de suflete)	Keter	Hohma	Bina	ZA	Malhut

De aceea aceste suflete exaltate, sunt înghiţite de praf (forţele impure), adică forţa impură guvernează peste ele, cu enorma sa putere, deoarece este sigur că nimeni şi nimic nu poate salva aceste suflete din captivitate.

Pentru asta a plâns Rav Chiya: „Prafule, cât de crud eşti!“ Astfel încât cele mai înălţate suflete sunt „înghiţite de tine, fără nici o speranţă de a-ţi scăpa!“ Cu alte cuvinte, rădăcina creaţiei (egoismul primordial), nu poate fi corectată.

Rezultă că, urmare a captivităţii sufletelor exaltate, prin legea forţelor impure, toţi cei drepţi care aduc Lumină întregii lumi, nu pot dobândi singuri perfecţiunea. Întrucât toate sufletele sunt interconectate, nici un suflet individual nu poate ajunge la sfârşitul corecţiei, până nu sunt corectate toate sufletele. De aceea ele sunt supuse nemiloasei legi a prafului.

La început, Rav Chiya a vrut să spună că însuşi Rav Şimon a fost inghiţit de praf, adică nu a dobândit corecţia totală. El l-a auzit şi pe Rav Yosi gândind că porţile închise sunt închise pentru toţi. Şi totuşi, după o oarecare reflecţie, el s-a întrebat: „Dacă Rav Şimon reînvie toate lumile şi le guvernează, cum este posibil ca el să nu fi dobândit perfecţiunea?“

De aceea, el a concluzionat că Rav Şimon nu a fost înghiţit de praf, ci  a dobândit corecţia totală şi că probabil se află într-un stare de absolută perfecţiune. Totuşi, lucrul pe care Rav Chiya nu a putut să-l înţeleagă, este cum a putut un suflet individual, să dobândească sfârşitul corecţiei, înainte de (fără) completa corecţie a tuturor celorlalţi. Aceasta este ceea ce Rav Chiya nu a putut să-şi explice.

50. Rav Chiya s-a ridicat şi a început să umble şi să plângă. Rav Yosi i    s-a alăturat. El a postit timp de patruzeci de zile, astfel încât să-l poată vedea pe Rav Şimon. Dupa aceasta, i s-a spus că încă nu merită să-l vadă. El a plâns şi a postit alte patruzeci de zile. Şi atunci i s-a arătat o viziune: Rav Şimon şi fiul său Rav Elazar discutau cu el, cu Rav Chiya, folosind cuvintele pe care el le spusese lui Rav Yosi, iar mii de oameni ascultau discuţia lor.

Deşi postirea despre care vorbeşte Zohar-ul se referă la un act spiritual, în lumea noastră o astfel de descriere este un bun exemplu despre cât de puternică poate fi o dorinţă cu scopul de a-şi găsi răspunsul de Sus. Alte acţiuni spirituale includ plângerea, lacrimile – starea de micime (Katnut) a unui Parţuf spiritual, în acest caz fiind vorba de „Rav Chiya“. Bineînţeles că, Rav Şimon şi toate celelalte personaje din Zohar sunt mai degrabă Parţufim spirituali, şi nu oameni din lumea noastră.

Adevărul este că, nivelul spiritual al unei persoane ce poartă un anumit nume în lumea noastră, poate coincide cu rădăcina sa spirituală descrisă în Tora. Totuşi, elucidarea acestui aspect, necesită spaţiu mult mai mare decât cel alocat acestui articol specific. De aceea este esenţial să observăm că Faraon în Egiptul corporal, evident, nu era un Faraon spiritual, aşa cum este descris în Zohar (Parţuf-ul care include toate Malhut), iar Laban, portretizat în Tora ca un ticălos, este de fapt Lumina Cerească Spirituală a Parţuf-ului AB, Lumina Cerească a lui Hohma. Se va explica acest lucru mai târziu.

Puternica dorinţă de a dobândi gradul lui Rav Şimon i-a permis lui Rav Chiya să-l vadă, deoarece el a fost sigur că Rav Şimon nu a fost inghiţit de praf. El a ajuns la această concluzie, exact datorită conversaţiei sale cu Rav Yosi şi de aceea şi-a dorit cu tărie să-l vadă pe Rav Şimon.

51. În aceeaşi viziune, Rav Chiya a văzut câteva dintre măreţele aripi cereşti: cum Rav Şimon şi fiul său Rav Elazar le-au încălecat şi s-au ridicat la Adunarea Cerului, iar în acest timp aripile i-au aşteptat. Apoi, amândoi s-au întors la locul lor şi s-au arătat mai strălucitori ca niciodată, mai strălucitori ca lumina soarelui.

Adunarea Cerească se referă la Adunarea îngerului Matatron. Totuşi, numele său întreg nu este pronunţat, aşa încât este folosit numele Matat, deoarece pronunţarea unui nume este echivalentă cu o acţiune, care nu întotdeauna este dezirabilă. Termenul de Adunare Cerească se referă la Adunarea Creatorului Însuşi, în timp ce Adunarea Raiului se referă la Adunarea lui Matat.

Aripile care îi aşteptau pe Rav Şimon şi pe fiul său Elazar, sunt îngeri (forţe spirituale, similare roboţilor sau animalelor de tracţiune din lumea noastră), a căror sarcină este de a asista sufletele în ascensiunea lor de la un grad spiritual la celălalt. Şi precum aceste aripi trebuie să asiste sufletele pe parcursul ascensiunii lor, ele trebuie să le asiste şi la coborârea la locurile lor. De aceea, se spune că aripile i-au aşteptat pe Rav Şimon şi fiul său Rav Elazar ca să-i coboare înapoi.

Iar când Rav Chiya i-a văzut întorcându-se de la Adunarea Raiului, la locul lor (la Adunarea lui Rav Şimon), el a observat o nouă lumină pe feţele lor şi radianţa care îi înconjura, care era mai strălucitoare decât a soarelui.

52. Rav Şimon a deschis şi a spus: „Lasă-l pe Rav Chiya să intre şi să vadă cât de mult reînoieşte Creatorul feţele celor drepţi în lumea ce vine. Fericit este acela ce intră în cealaltă lume, ca un stâlp rigid opus tuturor.“ Şi Rav Chiya s-a văzut intrând, iar Rav Elazar şi toţi ceilalţi stâlpi ai lumii, erau acolo, ridicându-se înaintea lui Rav Chiya. Iar el, Rav Chiya, s-a ruşinat; el a intrat, s-a înclinat şi a stat la picioarele lui Rav Şimon.

Rav Şimon a deschis (a deschis calea Luminii) şi a spus: „Fericit este acela care intră fără ruşine.“ Şi toţi care erau prezenţi, nu simţeau ruşine. Doar Rav Chiya s-a ruşinat. Aceasta deoarece ei aveau puterea de a se opune puterii prafului, iar Rav Chiya nu o avea. Ei erau toţi perfecţi, în timp ce Rav Chiya avea o imperfecţiune – dorinţa de a dobândi. Şi acesta este motivul pentru care el s-a ruşinat.

53. O voce s-a auzit: „Apleacă-ţi ochii, nu îţi înălţa capul şi nu privi.“ El şi-a aplecat ochii şi a văzut Lumina care strălucea din depărtare. Vocea  s-a întors şi a spus: „Cel Ceresc, tainic şi închis, care are ochi ce au grijă de întreaga lume, priveşte şi vede: cei de jos dorm, iar Lumina ochilor lor este ascunsă în pupilele lor. Trezeşte-i!“

După ce el a urmat instrucţiunile de a-şi coborî ochii şi de a nu-şi înălţa capul (de a nu-şi folosi dorinţa de a primi Lumina, ci doar să dorească să dăruiască), el a meritat să audă (Lumina Hasadim) chemarea, cu ajutorul căreia a obţinut tot ceea ce şi-a dorit. Vocea a împărţit toate sufletele în două grupuri: primul este grupul Sfinţilor Cereşti care sunt ascunşi, care au meritat ca ochii lor să fie deschişi pentru a privi întreaga lume şi al doilea este grupul sufletelor care au Lumina ochilor ascunsă în pleoapele lor, ceea ce i-a orbit. Acesta este motivul pentru care vocea a spus sufletelor din primul grup să privească, adică să folosească primirea Luminii Superioare, pentru a atrage Lumina împreună cu al doilea grup.

54. Care dintre voi transformă întunericul în Lumină şi simte amarul ca fiind dulce, chiar înainte ca el să fi venit aici, cu alte cuvinte, în timp ce încă trăia în cealaltă lume? Care dintre voi speră şi aşteaptă în fiecare zi Lumina ce străluceşte atunci când Domnul se distanţează, când măreţia Lui creşte şi El este numit Regele tuturor regilor lumii? Pentru că acela care nu aşteaptă asta în fiecare zi în timp ce trăieşte în această lume, nu are loc nici în cealaltă lume.

Scopul Creatorului este ca omul să-L dobândească în întregime, în timp ce încă trăieşte în această lume, să-L simtă aşa cum a făcut-o înainte să fi coborât în această lume, înainte să se fi încarnat într-un trup fizic. De aici este evidentă împărţirea oamenilor din lumea noastră, în două grupuri, iar vocea îi  cheamă.

Vocea accentuează pentru fiecare grup, principalul lor avantaj. Sufletelor din primul grup, le spune că au transformat întunericul în Lumină. Acestea sunt sufletele lumii Aţilut, deoarece Creatorul a creat două sisteme opuse în lumile BYA: sistemul întunericului şi cel al amărăciunii, care este opus sistemului Luminii şi dulceţii. De aceea, în Tora lumilor BYA există o distincţie între potrivit şi nepotrivit, pur şi impur, permis şi interzis, sfânt şi nesfânt, în timp ce Tora lumii Aţilut, care conţine toate numele Creatorului, nu conţine nimic impur.

Iar păcătosul Laban este privit ca un nume sfânt în lumea Aţilut, la fel ca şi Faraon. Şi toate numele care reprezintă forţe impure în lumile BYA, devin corectate în lumea Aţilut, obiecte şi forţe spirituale exaltate şi pure, cu nume sfinte corespondente. De aceea, sufletele care au dobândit Lumina în lumea Aţilut transformă tot întunericul în Lumină şi tot ce este amar în dulce. Cu alte cuvinte, întreaga diferenţă dintre sfânt, pur şi bun şi opusele lor, constă în corectarea dorinţei şi în dobândirea unui ecran anti-egoist deasupra voinţei de a primi.

Iar celui de al doilea grup, vocea i-a spus că aşteaptă ajutorul Creatorului, iar El (Şchina, manifestarea Lui către cei inferiori) va răsări din praf (în senzaţiile lor). Dar aceia care nu Îl aşteaptă, fiind preocupaţi cu alte aspiraţii, nu se vor ridica din praf, iar senzaţia Creatorului lor le va rămâne ascunsă.

55. În această viziune, Rav Chiya a văzut mulţi dintre prietenii lui în jurul stâlpilor. Şi el i-a văzut înălţaţi la Adunarea Raiului, unii dintre ei mai sus şi alţii mai jos. Şi peste ei toţi, el l-a văzut pe Matat, posesorul aripilor, apropiindu-se.

Şi când vocea a chemat, Rav Chiya a văzut multe suflete ale celor drepţi, aparţinând ambelor grupuri, stând în jurul celor doi stâlpi care deja erau prezenţi în Adunarea lui Rav Şimon, şi pe care el deja îi văzuse urcând la Adunarea Raiului. Unii urcau, iar alţii coborau; mai mult, această mişcare avea loc în direcţii opuse.

În acest mod cele două grupuri se ajutau unul pe celălalt, în concordanţă cu vocea care îi striga, care îi instruia pe cei din primul grup să coboare şi pe cei din al doilea să urce. Rav Chiya a văzut, de asemenea, că datorită puternicului entuziasm al tuturor acestor suflete privind aspiraţiile lor, adică puterea celor două grupuri, Matat a coborât din Adunarea Raiului, la adunarea lui Rav Şimon şi a făcut un jurământ.

56. Îngerul Matat a jurat că el a auzit din spatele cortinei, cum în fiecare zi, Creatorul îşi aminteşte şi se întristează datorită lui Malhut, căzută în ţărână. Şi când El îşi aminteşte de ea, El loveşte 390 ceruri, iar acestea tremură toate înaintea Lui, cu o frică teribilă. Şi Creatorul varsă lacrimi pentru Şchina (Divinitatea), Malhut care a căzut în praf. Şi acele lacrimi mocnesc precum focul şi cad în Marea cea Mare. Şi prin puterea acestor lacrimi, Conducătorul Mării, numit Rahav, este reînviat, binecuvântează numele sfânt al Creatorului şi promite să înghită totul, din prima zi a creaţiei, să absoarbă totul în interiorul său, atunci când toate naţiunile se unesc împotriva naţiunii sfinte, iar apele vor seca şi Israel va umbla pe pământ uscat.

Această promisiune semnifică faptul că Creatorul nu uită niciodată, ci îşi aminteşte fiecare zi în care Şchina zace în praf. Totuşi, aceasta nu se referă la întreaga Şchina cea sfântă: despre aceasta, Creatorul nu are nevoie să făgăduiască, deoarece este revelată şi văzută de către toţi cei care locuiesc în Lumile Superioare, iar tot ceea ce face El, este doar pentru Şchina (Malhut).

Dar asta se referă doar la Malhut de Malhut. Ea este cea despre care Rav Chiya crede că este ţinută captivă de către forţele impure, abandonată complet. De aceea, el a plâns: „Oh, praf ce înghiţi totul!“ Şi aici, îngerul Matat, care vine la Adunarea lui Rav Şimon, i-a revelat lui Rav Chiya un mare secret – acela că guvernarea Creatorului este absolută şi că El îşi aminteşte de Malhut de Malhut în fiecare zi.

Un Zivug (uniunea dintre Masach-ecran şi Lumină-plăcere) este definit ca un impact al Luminii cu ecranul, un rezultat al dorinţei de a pătrunde şi a traversa bariera ecranului, în timp ce ecranul o restricţionează şi o respinge. Acest act de respingere este numit Lumina Reflectată (întoarsă), deoarece ea răsare din ecran, de jos în sus şi îmbracă Lumina ce vine.

Putem compara asta cu exemplul gazdei (Creatorul), care oferă mâncare delicioasă (Lumina), musafirului său (Kli-ul), care doreşte să se bucure de toate bunătăţile. Totuşi, ca rezultat al ruşinii de a fi un primitor, musafirul refuză să primească, iar ecranul respinge mâncarea (Lumina). Este ca şi cum musafirul (Kli-ul) ar spune gazdei (Creatorul) că el refuză să primească plăcere (Lumină) pentru sine, pentru propria încântare. Această respingere a mâncării (a Luminii) formează Lumina Reflectată, deoarece ea nu se naşte din dorinţa de a nu simţi ruşinea, aşa cum este în lumea noastră, ci din dorinţa Kli-ului spiritual de a fi precum Creatorul.

Lumina Reflectată este acea intenţie, dorinţă altruistă. Ea este, de asemenea, Kli-ul spiritual şi doar în interiorul lui poate fi primită Lumina; doar în această intenţie poate cineva să-L simtă pe Creator.

După ce Kli-ul a fost capabil să respingă toată plăcerea ce vine către el şi să demonstreze că putea îndeplini condiţiile primei restricţii (de a se rwţine de la primirea egoistă), el începe să calculeze cât de multă Lumină ar putea primi de dragul Creatorului. Kli-ul primeşte doar cantitatea de plăcere care cu siguranţă poate fi primită de dragul Creatorului.

Încântarea care a fost primită în interiorul Kli-ului, se numeşte Lumina Interioară. Cantitatea de Lumină primită în interiorul vasului determină gradul de asemănare cu Creatorul; Kli-ul acţionează precum Creatorul: întocmai cum El doreşte să dăruiască plăcere Kli-ului, tot aşa şi Kli-ul doreşte să-i dăruiască Lui, în concordanţă cu Lumina Interioară primită. De aceea, dimensiunea Kli-ului, (de la Peh la Tabur, unde primeşte Lumina) determină gradul de adeziune cu Creatorul. În acest loc, Kli-ul se contopeşte cu El în proprietăţi şi intenţii.

Dacă puterile de rezistenţă ale Kli-ului nu sunt suficiente pentru a primi de dragul Creatorului, astfel încât el se poate abţine doar de la a primi, se consideră că Kli-ul se află în starea de „micime“, Katnut. Kli-ul care a fost creat de către Creator, este cel mai puternic. Totuşi, până la urmă, pe măsură ce începe să se ridice, ecranul său slăbeşte treptat, până când Kli-ul nu mai poate primi de dragul Creatorului. Îi rămâne doar suficientă putere în a nu primi pentru sine. De aceea, începând cu această stare, există o interzicere de primire a Luminii în dorinţa de „a primi“ a         Kli-ului. Acesta îşi poate folosi numai propriile vase GE, dar nu şi vasele AHP. Şi graniţa dincolo de care Lumina nu se poate extinde, se numeşte Parsa, cerul. Această barieră este construită de Sus; de aceea, chiar dacă brusc Kli-ul doreşte să primească Lumina pentru sine, el nu va fi capabil   să o facă.

Ecranul divide cerul şi formează patru părţi: Hohma, Bina, Tiferet, şi Malhut (HBTM), cele patru litere ale lui HaVaYaH. Deoarece Malhut s-a unit cu Bina şi de aceea şi-a corectat proprietăţile egoiste în a fi altruiste, ecranul nu este localizat în Malhut, ci în Bina. Bina este socotită ca sute; de aceea, cele patru părţi HBTM sunt egale cu 400. Totuşi, nu există nici un Zivug (primire a Luminii) chiar pe Malhut de Malhut (care este numită „porţile închise“). Asta înseamnă că Malhut conţine nouăzeci de Sfirot şi nu 100: adică 9 Sfirot, fiecare fiind formată din câte zece.

De aceea, ecranul care este numit „cer“ şi care face un Zivug cu Lumina Superioară, reflectând-o, este format din 390 părţi, deoarece lipseşte partea lui Malhut de Malhut. Astfel, se spune că cerul este format din 390 ceruri şi că pe el este făcut un Zivug cu Şchina, în timp ce un Zivug pe praf, care semnifică cele zece părţi ale lui Malhut de Malhut, este interzis. Impactul dintre ecran şi Lumina Directă, seamănă cu tremuratul din frica de a primi Lumina în interiorul său, dincolo de limitele propriilor restricţii.

Sunt cinci Sfirot în Roş-ul (capul) unui Parţuf:

• Keter         –       Galgalta (sau Meţah)     –       frunte
• Hohma      –       Eynaim                           –       ochi
• Bina          –       Awznayim                      –       urechi
• ZA –       Hotem                             –       nas
• Malhut      –       Peh                                  –       gură

Şi aşa cum secreţiile din ochii fiziologici ai cuiva sunt numite lacrimi, tot aşa, secreţia Luminii Hohma din acea parte a Kli-ului spiritual numită „ochi“, este privită ca „lacrimi“. Lacrimile constituie partea Luminii care este respinsă de Parţuf datorită absenţei ecranului pe Malhut de Malhut. Întreaga Lumină care vine la un Parţuf doreşte să intre şi să-l umple cu plăcerea sa, chiar şi în partea de Parţuf care nu are nici un ecran pentru primirea cu intenţii altruiste. De aceea, ecranul respinge imediat această porţie de Lumină.

Între împactul Luminii de Sus şi rezistenţa ecranului de dedesubt, micuţe picături se preling, însă, prin ecran, picături pe care, datorită grabei sale, nu este capabil să le respingă. Aceste picături nu au nimic de a face cu nivelul lui Hohma din Parţuf, întrucât acestora le lipseşte îmbrăcămintea Luminii Reflectate. Ele ies din Parţuf-ul Hohma şi primesc numele de „lacrimi“. În orice caz, însă, ele sunt Lumină!

Este similar unei stări în care suntem plini de lacrimi de compasiune pentru o altă persoană. Într-adevăr, tot ceea ce există în lumea noastră, există deoarece derivă dintr-un prototip al său spiritual iar tot ceea ce se întâmplă în această lume, are loc doar pentru că se naşte din rădăcina sa spirituală, Superioară.

Până la urmă, faptul că Lumina Superioară face impact cu ecranul, încercând să spargă restricţia acestuia, provine din originea sa în Locul cel mai Înalt, din Însuşi Creatorul şi nu are legătură cu dorinţa creaturii de a primi această Lumină în limitele capacităţilor sale altruiste. Lumina provine din lumea Infinitului, de la Însuşi Creatorul, cu mult timp înainte să fi apărut Kli–ul şi să dorească să se restricţioneze.

Lumina Superioară doreşte să umple dorinţa de încântare care a fost creată, aşa cum este spus: „Creatorul doreşte să sălăşluiască în creaturile Sale de jos.“ Lumina şi Creatorul sunt unul şi acelaşi lucru; până la urmă, omul defineşte senzaţia Creatorului ca Lumină spirituală. Iar această Lumină Superioară tinde să-şi facă drum prin ecran şi să pătrundă în dorinţa omului, dar ecranul o azvârle înapoi. De aceea, această Lumină Superioară respinsă, devine Lumina Reflectată, care desemnează intenţiile altruiste ale omului, de a dărui Creatorului încântare.

Drept urmare a coliziunii cu ecranul, porţiuni din Lumină cad în afară, pentru că aceste lacrimi îşi au originea în iubirea Creatorului şi în compasiunea Lui pentru creaţia Sa. În lumea noastră, acţiunea spirituală are drept rezultat un şuvoi de lacrimi într-un om copleşit de suferinţă şi iubire. În orice caz, lacrimile spirituale nu dispar.

Asta se descrie în Cântarea Cântărilor (8:6): „Aşa cum iubirea este la fel de puternică precum moartea, gelozia este la fel de crudă precum iadul; de aceea, sclipirile sunt fulgerări de foc, flacăra Domnului!“ Cauza este că aceste lacrimi sunt născute din iubirea şi compasiunea Celui Superior, pentru cel inferior. Şi aşa cum ard lacrimile pasionale vărsate de cineva în lumea noastră, tot aşa ard precum focul, lacrimile Superioare, adevărata flacără a Domnului!

În legătură cu proprietatea lui Hohma, Malhut este numită „mare“. De aceea se spune că lacrimile (Lumina Hohma fără a fi mai întâi îmbrăcată în Lumina Hasadim) cad în mare, în Malhut. Şi este scris că multele ape ale mărilor nu vor stinge iubirea Creatorului pentru creaturile sale, exprimată prin aceste lacrimi.

S-a spus în timpul creării lumii: „Să se adune într-un singur loc“ (Bereşit, 1:9). Dar îngerul care guverna marea nu a dorit să înghită aceste ape şi de aceea a fost ucis (a fost golit de Lumină). Acum, pe măsură ce cad lacrimile, el este reînviat.

Motivul este că în timpul creării lumii, Malhut de Malhut nu a trecut prin nici un fel de corecţie, deoarece Creatorul a creat lumile ABYA într-o corecţie specială numită MAN de Bina sau Ateret Yesod şi nu MAN de Malhut sau Malhut de Malhut. Cu alte cuvinte, corecţia este posibilă numai dacă omul nu o corectează chiar pe Malhut de Malhut (esenţa sa) ci, în timp ce se reţine complet de la a o utiliza pe aceasta, capătă de la Bina dorinţe mai înalte, altruiste şi primeşte Lumina Creatorului în ele (în Sfirot KHB–ZA de Malhut, în cele 390 Sfirot).

Aceste dorinţe mai înalte, altruiste mai sunt numite dorinţe ale lui Bina sau MAN de Bina, iar primirea Luminii în ele (Zivug) este făcută nu pe egoism (Malhut însăşi), ci pe voinţa de a dărui, numită Ateret Yesod. Acest Zivug este suficient pentru a umple doar primele nouă Sfirot în Malhut, dar nu şi pe Malhut însăşi. 

Profetul Yeşyahu (Isaia) scrie privitor la acest lucru: „Cu cine sunteţi voi, parteneri? Am început lumile şi voi trebuie să le completaţi!“ Corectarea lui Malhut de Malhut este obligatorie doar pentru creaturi. De aceea, când conducătorului mării i s-a spus: „Să se adune apele într-un singur loc“, el a obiectat şi nu a dorit să înghită apele create, deoarece prin starea necorectată al lui Malhut de Malhut, forţele impure au prevalat şi au condus deasupra lui. Şi de aceea a fost el ucis.

Totuşi, aceste lacrimi o corectează pe Malhut de Malhut şi de aceea îl reînvie pe conducătorul mării, astfel încât el să se poată ridica din moarte, să sanctifice numele Domnului, să împlinească voinţa Creatorului şi să înghită apele primordiale. Pentru că atunci, toate forţele impure, tot răul din lume va dispărea şi toate (dorinţele) se vor aduna într-un singur loc (o singură proprietate), a cărui nume este Aţilut. Asta se datorează faptului că lumea Aţilut se va extinde de la capătul lumii AK în jos în lumea noastră, iar acolo va veni sfârşitul corecţiei, deoarece lumile BYA se vor întoarce în proprietăţile lor, la lumea Aţilut.

În viitor, la sfârşitul corecţiei, după corectarea primelor nouă Sfirot ale lui Malhut, atunci când doar Malhut de Malhut, ultima, a zecea Sfira rămâne să fie corectată, când toate naţiunile lumii (Malhut de Malhut) se unesc pentru a-l distruge pe Israel (primele nouă Sfirot ale lui Malhut, dorinţa de a corecta toate cele zece Sfirot ale lui Malhut), acţiunea conducătorului mării va fi revelată astfel încât el va înghiţi toate apele rele, primordiale, iar apele (restricţii severe) vor seca şi fiii lui Israel (aceia care aspiră către Creator) vor merge pe pământ uscat.

Profetul Micha (Mica) a spus: „Când am fugit din ţara Egiptului, am văzut minuni.“ Totuşi, acesta a fost doar începutul, deoarece a fost numai în Marea Sfârşitului (Marea Roşie; numele ebraic semnifică finalul lui Malhut, sau Malhut de Malhut) şi numai pentru un timp limitat. Dar, la sfârşitul corecţiei, moartea va dispărea pentru totdeauna.

Astfel a explicat Matat, jurământul său: Creatorul nu o uită niciodată pe Malhut, care este căzută în praf. Pentru că până şi un Zivug zilnic cu Şchina este făcut pe doar 390 ceruri, pe cele nouă Sfirot ale lui Malhut şi nu chiar pe Malhut de Malhut, care rămâne să zacă în ţărână şi, aşa cum ni se pare, este uitată complet de către Creator ori nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. De fapt, El o corectează cu fiecare Zivug, deoarece cu fiecare Zivug, drept urmare a blocării celor 390, lacrimile curg în exterior. Iar aceste lacrimi nu sunt pierdute, ci cad în Marea cea Mare (Malhut de Malhut), care primeşte de la ele corectări lente însă graduale, chiar dacă este Lumina Hohma fără a fi îmbrăcată în Lumina Hasadim. Şi pe măsură ce devine din ce în ce mai corectată, conducătorul mării este reînviat până ce lacrimile acumulează o cantitate suficientă de corectare a întregii Malhut, astfel încât toate intenţiile ei să fie de dragul Creatorului.

Aceasta se va întâmpla atunci când toate naţiunile se vor uni ca să-l atace pe Israel. Atunci, conducătorul mării va reveni la viaţă şi va înghiţi toate apele primordiale, iar Malhut de Malhut va primi corectarea ce-i lipseşte, întrucât în fiecare zi, Creatorul are grijă de ea, singura Lui creaţie, până când aceasta dobândeşte corecţia finală.

Şi aici, i-a fost revelată amăgirea lui Rav Chiya: el a înţeles că nimic nu dispare în ţărână, ci, dimpotrivă, în fiecare zi Malhut trece prin corectări, după cum a jurat Matat.

57. Şi printre toate acestea, el a auzit o voce: „Curăţă acest loc, curăţă acest loc! Maşiah (Mesia), Regele-Mântuitor vine la adunarea lui Rav Şimon“, deoarece toţi cei drepţi adunaţi acolo, sunt conducătorii grupurilor şi adunărilor, în timp ce toţi membrii adunării, urcă de la această Adunare, până la Adunarea Raiului. Şi Maşiah vizitează toate aceste adunări şi sigilează Tora care vine din gura celor drepţi. Şi la acel moment, Maşiah vine la adunarea lui Rav Şimon, înconjurat de conducătorii tuturor adunărilor Cereşti.

Drept urmare a marii revelaţii – sfârşitul corecţiei – ascunsă în jurământul lui Matat, toţi cei drepţi prezenţi la Adunarea lui Rav Şimon au fost înălţaţi, în special cele două grupuri care l-au determinat pe Matat să apară şi să facă jurământul. Ca atare, toţi dintre ei au obţinut Grade Superioare şi au atins nivelurile de „conducători ai adunărilor“, întrucât fiecare adunare are membri şi un conducător, iar diferenţa dintre ei este similară cu diferenţa dintre VAK, GE ale gradului sau Parţuf-ului, şi GAR, Parţuf-ul complet.

De aceea, este scris că locul ar trebui curăţat pentru Maşiah. De fapt, când Matat a revelat secretul sfârşitului (corecţiei) şi în mod special cum va fi creaţia eliberată de egoism, o voce a apărut şi a ordonat să fie pregătit un loc pentru Maşiah, Regele Mântuitor, deoarece sfârşitul corecţiei este în legătură cu Regele – Maşiah.

Totuşi, numai cei drepţi din adunarea lui Rav Şimon, care se află deasupra tuturor conducătorilor adunării, merită venirea lui, pentru că doar aceia care sunt la acelaşi nivel spiritual cu Regele – Maşiah (toţi cei care deja şi-au corectat toate celelalte proprietăţi – primele nouă Sfirot în partea lor de dorinţe – Malhut -toate proprietăţile cu excepţia egoismului original, Malhut de Malhut) pot merita revelarea feţei lui.

Nivelul lui Maşiah este Lumina Yechida. Şi dacă toţi membrii nu ar fi dobândit nivelul capetelor adunărilor, GAR ale gradelor, cu alte cuvinte dacă nu ar fi corectat tot ceea ce puteau, ei nu ar fi meritat revelarea feţei lui Maşiah. Dar capetele Adunărilor nu sunt GAR ale gradelor de jos. Mai degrabă, ele reprezintă un nivel atât de înalt, încât toţi membrii au meritat să dobândească Adunarea Raiului lui Matat.

Şi acum, toţi membrii au meritat să devină capetele Adunării, şi astfel, ei au meritat o înălţare până la Adunarea Raiului. Mai mult, mulţumită corectării lor, ei au meritat ca însuşi Maşiah să vină la toate aceste adunări ca să fie împodibiţi cu toate faptele lor în Tora. Şi acum toţi membrii au meritat să dobândească nivelul capetelor adunărilor. De aceea Maşiah este împodobit cu Tora capetelor adunării. Şi astfel, mulţumită lor, însuşi Maşiah se înalţă la un Grad Superior.

58. La acel moment, toţi membrii s-au ridicat. Rav Şimon, de asemenea, s-a ridicat şi Lumina lui a răsărit pe cer. Maşiah i-a spus: „Fericit eşti tu, Rav, pentru că Tora ta s-a înălţat în 370 raze de Lumină şi fiecare rază se împarte în 613 părţi (proprietăţi) care urcă şi se scaldă în râurile sfântului Afarsemon (curmal). Şi Creatorul confirmă şi semnează Tora adunării tale, a adunării lui Ezechia (Hezekiah), Regele lui Iuda şi a adunării lui Achiyah ha Şiloni (Ahiyah Şilonitul).“

Când Maşiah s-a revelat pe sine acestora şi a venit la Adunarea lui Rav Şimon, toţi membrii s-au ridicat (s-au înălţat de la nivelul lui VAK la GAR), iar Rav Şimon s.a ridicat la acelaşi grad ca Maşiah. Şi Lumina a răsărit pe inălţimea cerului. Aceasta arată că Rav Şimon a obţinut Lumina celor zece ceruri, al zecelea cer ce lipsea anterior datorită porţilor închise ale lui Malhut de Malhut şi a atins Lumina Yechida, pe care acum a fost capabil să o primească, deoarece a putut face un Zivug pe Malhut de Malhut. Iar Lumina Yechida care străluceşte din acest Zivug, este numită Maşiah. Nivelul „pe care stă“ este 390, sau VAK; nivelul „pe care se ridică“ este 400, sau GAR.

Maşiah i-a spus lui Rav Şimon că Tora sa, a dat strălucire Luminii Yechida în Parţuf-ul Atik, deoarece:

• Unităţile (0 – 9) sunt în Malhut;
• Zecile (10 – 90) sunt în ZA;
• Sutele (100 – 900) sunt în Ima;
• Miile (1.000 – 9.000) sunt în Aba;
• Zecile de mii (10.000 – 90.000) sunt în Arich Anpin;
• Sutele de mii (100.000 – 900.000) sunt în Atik.

Întrucât fiecare Sfira a lui Atik este echivalentă cu 100.000, cele patru Sfirot ale lui HaVaYaH (HBTM de Atik) totalizează 400.000.

Totuşi, în acest caz, el ar fi trebuit să spună că Tora a desfăşurat acţiuni în 400.000; el a spus, însă, că Lumina emanată de Ima nu este folosită pe 400, ci doar pe 370, pentru că deşi Tora a atins zenitul cerului, nu a putut încă atinge GAR al ultimei Sute Cereşti. De aceea, sunt doar 370, în vreme ce Cele treizeci Superioare sunt absente în Ima.

Acelaşi lucru se aplică şi în legătură cu miile – Lumina lui Aba nu foloseşte GAR a fiecărei mii, ci doar VAK, adică 600 în loc de 1.000. În loc de GAR al fiecărei mii, foloseşte treisprezece – Hohma ale celor „treizeci şi două Netivot (căi ale lui) Hohma“. Numărul treisprezece semnifică Hohma celor „treizeci şi două Netivot Hohma“, Lumina slabă Hohma, numită sfântul Afarsemon.

Prin urmare se spune că Tora a dobândit 370 lumini şi că fiecare dintre ele se împarte în 613 raze; astfel, în cele 400 ale lui Ima, treizeci ale Luminii Superioare Hohma lipsesc, ceea ce o lasă doar cu 370. Şi fiecărei mii îi lipseşte acest 400 Superior (GAR al lui Hohma). În loc să folosească cele treisprezece căi ale sfintului Afarsemon, fiecare mie conţine nu mai mult de 613, deoarece toate secretele cereşti sunt ascunse în adunarea lui Rav Şimon. Şi însuşi Creatorul le-a sigilat, deoarece El se înalţă şi devine impodobit cu împlinirile tuturor celor drepţi în Tora.

Cunoaştem din Talmud (Sanhedrin, 99:1) că tot ceea ce au spus vreodată profeţii, se referă doar la zilele venirii lui Maşiah, dar în viitor (Isaia, 64), toată lumea Îl va arăta pe Însuşi Creatorul. Pentru că toate gradele şi nivelurile care se referă la zilele lui Maşiah vor fi atunci corectate şi toate secretele Torei vor fi revelate, şi toţi vor obţine completa revelaţie a Luminii, a Creatorului, după cum este spus, fiecare va vedea cu proprii ochi (vederea implică GAR de Hohma).

De la cele spuse anterior, devine clar că există o oportunitate de a o corecta pe Malhut de Malhut a fiecaruia, individual, chiar şi înainte ca toate sufletele să o împlinească în viitor. Într-un asemenea caz, omul îşi dobândeşte nivelul individual de dobândire al lui 400, deşi nivelul său general nu poate fi mai înalt de 370, ca în cazul tuturor celorlalţi. Acesta este gradul pe care Rav Şimon, Rav Hizkiyah, şi Achiyah haŞiloni l-au dobândit.

59. Maşiah a spus: „Am venit aici, nu ca să confirm Tora adunarii tale, ci doar pentru că «posesorul aripilor» se îndreaptă către acest loc. Pentru că eu ştiu că el nu va intra în nici o adunare, ci doar în ale voastre.“ Între timp, Rav Şimon i-a spus despre jurământul depus de „posesorul aripilor“. Chiar atunci, Maşiah a tremurat cu evlavie şi şi-a ridicat vocea, iar Cerurile s-au scuturat, Marea cea Mare a clocotit, Leviathan s-a agitat şi întreaga lume a fost în pericol să se răstoarne.

În acel moment, el l-a văzut pe Rav Chiya în podoabele lui Rav Şimon. El a întrebat: „Cine i-a dat omului în lumea aceasta podoabele, veştmintele celeilalte lumi?“ (veştminte ale lumii celeilalte pe corpul acestei lumi). Rav Şimon a răspuns: „Acesta este Rav Chiya, păstrătorul Torei!“ El i-a spus: „Adună-i pe el şi pe fiii săi (aceia care au părăsit această lume), iar ei se vor alătura Adunării tale“. Rav Şimon a spus:       „I-a fost dat lui un timp, i-a fost garantat un timp“ (timpul lui Rav Chiya nu a sosit încă).

Maşiah i-a spus lui Rav Şimon, că el a venit nu de dragul Torei, ci pentru că „posesorul aripilor“ a venit la adunare, dorind să ştie ce a spus Matat. Întrucât Matat a revelat faptul că sfârşitul corecţiei va fi precedat de o teribilă suferinţă pentru Israel – Cerurile şi Marea cea Mare vor tremura, iar lumea se va afla în pragul colapsului, după cum este prezis în Talmud (Sanhedrin, 97): „Totul este sfărâmat.“ De aceea, el şi-a ridicat vocea, dorind să atenueze toată această răsturnare.

Maşiah a fost surprins să vadă veştmântul lui Rav Chiya (faptul că Rav Chiya există în corp fizic în lumea noastră în proprietatea acestei lumi), pentru că dacă ar fi meritat înfăţişarea lui Matat şi a jurământului său, el ar fi dobândit gradul de corecţie completă a întreglui său rău. Şi întrucât el a meritat să vadă faţa lui Maşiah, să primească Lumina Yechida, este evident că el şi-a completat munca în această lume şi că pentru el nu a mai rămas nimic de făcut aici. De aceea, el ar trebui s-o părăsească şi să intre în adunarea lui Rav Şimon, în Grădina Edenului.

Dar Rav Şimon l-a convins pe Rav Chiya, că trebuie să continue să facă în această lume, noi corecţii suplimentare. Şi amândoi, Maşiah şi Rav Şimon i-au explicat lui Rav Chiya ce mai trebuie să facă în această lume.

60. Rav Chiya a tremurat cu evlavie când a plecat Maşiah şi ochii lui          s-au umplut cu lacrimi. Pentru că Maşiah a părăsit Adunarea lui Rav Şimon plângând din cauza dorinţei imense pentru corecţia finală şi  mântuire. Şi Rav Chiya a fost, de asemenea, îngrijorat de ferventa dorinţă de a dobândi sfârşitul corectării. Rav Chiya a plâns şi a spus: „Fericită este mulţimea celor drepţi în lumea cealaltă şi fericită este mulţimea lui Rav Şimon bar Yochai, care a meritat toate acestea.“

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)