GRAVITAŢIE

(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)

Realitatea constă din două elemente: Creatorul și creatura. Simțim acest lucru în simțurile noastre în diferite moduri, dar nu se schimbă în sine şi pentru sine. Creatura în care este simţit Creatorul și senzația Creatorului este ceea ce numim „lume” și „creație”. Creatura poate uneori să simtă că Creatorul i se revelează parțial sau pe deplin; alteori El îi este cu totul ascuns. Creaturii poate chiar să-i lipsească percepţia Creatorului. Măsura în care îl percepe pe Creator depinde numai de creatura însăși, întrucât Creatorul, ca și soarele, nu încetează să strălucească.

Creatorul are atributele de dăruire și de benevolenţă.

Când creatura dobândește atribute asemănătoare Creatorului, această stare se numește echivalență de formă cu Creatorul. Individul îl simte atunci pe Creator ca deplin revelat. El îl simte pe Creator în măsura exactă în care atributele sale seamănă cu cele ale Creatorului. Când atributele unui individ sunt incompatibile cu cele ale Creatorului, el simte că Creatorul îi este ascuns. Atunci când aceste atribute se opun celor ale Creatorului, individul simte că Creatorul nici măcar nu există.

Creatura îl simte pe Creator ca plăcere, ca înțelepciune, pace și completitudine. Prin urmare, intensitatea acelor senzații depinde de intensitatea senzației Creatorului. Creatorul a format o creatură care vrea să-l simtă sau, cu alte cuvinte, lumina Creatorului a creat un „vas”, pe care îl numim „dorința de a primi” sau egoism. Creatorul este perceput de creatură ca plăcere în toate manifestările sale. Plăcerea înseamnă senzația Creatorului sau lumina Creatorului, care sunt de fapt unul și același lucru.

O creatură este o dorință de a se încânta în Creator. Cu cât mă simt mai aproape de Creator, cu atât mă încânt mai mult. Cu cât este mai departe de mine, cu atât mă încânt mai puțin, până când senzațiile mele se transformă în suferinţă. Omul însuși determină în ce măsură se simte aproape de Creator. El face asta schimbându-și atributele. Cu cât atributele noastre se apropie de cele ale Creatorului, de atributul de benevolenţă al Creatorului, cu atât ne apropiem mai mult de El. Atunci ne simțim cel mai bine. În felul acesta, de fapt, un individ își schimbă propriul destin și devine partener la conducerea lumii. „Lumea” este suma totală a tuturor condițiilor care definesc măsura echivalenței omului cu Creatorul, aceasta se numește măsura contopirii sale cu Creatorul. Această măsură a alipirii de Creator este determinată de noi. Noi suntem cei care stabilim condițiile pentru echivalare prin propria noastră voință, prin intenția noastră, rugăciunile noastre, care provin din dorința noastră. Acest proces de direcționare a dorințelor noastre se numește dezvoltarea OM-ului. Acesta este singurul factor prin care creatura își poate influența relația cu Creatorul, influență pe care ea o va primi de Sus, de la Creator.

Când o persoană se naște în această lume, simţul care este destinat perceperii Creatorului este acoperit cu un „ecran”, care Îl ascunde complet pe Creator. De aceea noi nu putem simți prezența Creatorului. Ceea ce simte cineva se numește „lume”, ceea ce nu simte este practic inexistent. Creatorul nu este ascuns de mine, dar eu, cu simțurile mele, nu Îl simt. Poate chiar Îl ascund, pentru că ceea ce simt nu este El, ci ecranele care Îl ascund. Pot totuși să îmi influențez relația cu El, străpungând aceste ecrane.

Când primii fermieri evrei au început să populeze deșertul Negev din sudul Israelului, Rav Yehuda Aşlag (autorul comentariului Sulam la Cartea Zohar) a fost întrebat, de unde vor primi ei apă? El a răspuns că apa va veni prin rugăciunea coloniștilor. Atunci i s-a spus că sunt laici și chiar se opun religiei, cum ar putea atunci să se roage? El a răspuns: „Asta nu are nicio importanță, dorința oricărui om pentru viață este simțită de Creator, care este sursa vieții, și, prin urmare, Creatorul le va împlini dorința, chiar dacă ei nu sunt conștienți de acest fapt.” Asta înseamnă că, în orice caz, dorința omului se ridică la Creator și are întotdeauna un efect, chiar dacă omul poate să nu știe de existența Creatorului sau să nu-L simtă – și chiar dacă El îl neagă, nu-I înțelege acțiunile, sau nu reușește să-L justifice cu totul.

(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)

error: Content is protected !!