Gvura: Puterea

Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)

Gvura înseamnă puterea. Sfira Gvura este puterea constrângerii. Ca atare, ea echilibrează dăruirea extravagantă a lui Hesed.

Nu putem doar să dăm nesfârșit și necondiționat. Dăruirea noastră trebuie cântărită cu reținerea. Disciplina și stabilirea limitelor sunt adesea cea mai importantă expresie a lui Hesed a noastră.

Este o tendință a persoanelor idealiste de a desconsidera conceptul de Gvura ca fiind lipsit de iubire și legalist – spre deosebire de Hesed cea egalitară şi plină de compasiune. Dar Hesed fără nicio rezervă este la fel de dăunătoare ca și Gvura fără rezerve.

Numai îmbinarea lui Hesed cu Gvura promovează cauza iubirii.

Talmudul afirmă: „Cel care este milostiv cu cel crud va sfârși prin a fi crud cu cel milostiv”. Dorința de a vedea numai binele celor care sunt distructivi nu este o Hesed sănătoasă. Este o incapacitate zgârcită de a recunoaște realitățile dureroase ale acestei lumi.

Uneori, dragostea de viață ne cere să fim militanți. Chiar și Avraam, un exemplu de Hesed, s-a angajat într-o acțiune militară atunci când nepotul său, Lot, a fost capturat.

Întrucât Hesed neînfrânată este atât de nerealistă, chiar și susținătorii acesteia se îndreaptă către cealaltă polaritate și o echilibrează cu violența și opresiunea. Cei care au luptat cu monarhiile în secolul al XIX-lea, pentru prima dată, au creat statul totalitar sovietic în secolul al XX-lea.

Cartea Proverbelor afirmă: „Hesed a națiunilor este greşită (Chatat)” (Proverbele 14:34). Când a noastră Hesed este în afara semnului balanţei, nefiind echilibrată cu Gvura, rezultă o expresie nesănătoasă și distructivă a lui Gvura.

În fapt, însă, reținerea lui Gvura constituie o creștere și o funcție a dăruirii.

Emulând Gvura

Tomer Devorah discută despre interacțiunea dintre Hesed și Gvura din punct de vedere spiritual și fizic.

O persoană trebuie să-şi orienteze propria Yeţer Hatov – înclinaţia bună – către D-zeu. Yeţer Hatov este înclinația noastră către bunătatea deplină fără amestecul instinctelor și dorințelor care ne leagă de această lume. 

Dar o persoană are, totodată, şi o Yeţer Hara – o înclinație rea. Yeţer Hara este o înclinație necesară pentru problemele lumeşti care implică auto-conservare, dar care pot deveni scopuri în sine. Yeţer Hara este o sintagmă care înseamnă „o înclinație care poate duce la rău”. „Înclinaţia rea” este o „înclinație necontrolată”.

Talmudul compară Yeţer Hara cu supa, şi Tora cu mirodeniile care dau aromă supei. O persoană are o cantitate de forțe nedirecționate, pe care Tora le îndreaptă în mod corespunzător.

Cu cât o persoană este mai mare, afirmă Talmudul, cu atât este mai mare a sa Yeţer Hara. Cu cât avem mai multă putere, cu atât există mai mult potențial pentru ca aceasta să fie direcționată greșit.

Într-adevăr, Talmudul afirmă că „Este mai bine să-I slujești lui D-zeu cu Yeţer Hara decât fără”.

În slujirea lui D-zeu, trebuie să ne întoarcem la El numai cu a noastră Yeţer Hatov. Dar, în ceea ce privește aceste probleme lumeşti, trebuie să ne aplicăm a noastră Yeţer Hara.

Tomer Devorah ne învață că un mod în care un bărbat își exercită controlul asupra propriei sale Yeţer Hara, asupra energiilor sale fizice și lumești, este acela de a-și trata soția cu dragoste. Ar trebui să vadă că este bine îmbrăcată și casa îi este confortabilă. Procedând astfel, el ar trebui să aibă în vedere: „Când mă asigur că soția mea are îmbrăcăminte, rectific Şhina (aspectul feminin al lui D-zeu, ca să spunem așa)”. În măsura în care soțul și soția devin mai apropiaţi, aceștia oglindesc și chiar ajută la apropierea tot mai mult de D-zeu și de lumea Sa.

Atunci Gvura, care este susceptibilă de a fi atras în fizicalitate, este transformată într-un serviciu perfect al lui D-zeu (Tomer Devorah).

Gvura și Cristalizare

Rabinul Avraham Yiţchak Kook ne învață că natura restrictivă a lui Gvura este nu numai pozitivă, ci o parte necesară a creației. Numai prin constracție lumea capătă un caracter independent de D-zeu. Gvura ne permite să obținem individualizarea și abilitatea de a ne întoarce către D-zeu ca ființe libere. Mai sus, în lumile spirituale, procesul lui Gvura înseamnă că, atunci când îl slujim lui D-zeu, serviciul nostru este răsplătit în măsură graduală.

Hesed revarsă măreția lui D-zeu. Puterea constrângătoare a lui Gvura o canalizează pe Hesed. Acest lucru face posibil ca Hesed să intre în fiecare dintre nenumăratele particularități ale acestui univers, umplându-le cu valoare. Prin Gvura, providența lui D-zeu se raportează la cel mai mic detaliu al creației.

Această providență pune fiecare detaliu la locul său, pentru îmbunătățirea lumii și nu pentru distrugerea ei.

Gvura ne permite să ne ridicăm împotriva celor care distrug binele, care pervertesc energia Divină care curge în lume pentru a îndrepta toate lucrurile.

Prin puterea lui Gvura, putem aduce planurile noastre grandioase la împlinire. Gvura este puterea realității: abilitatea de a cristaliza visele noastre, de a ne transforma măreția spiritului într-o realizare realizată (Rav Kook).

Echilibrând Gvura și Hesed

Ar trebui să punem accent pe Hesed sau pe Gvura? Ar trebui să fim un războinic din această lume sau unul din altă lume care a renunțat la lumea aceasta? Hesed și Gvura se echilibrează reciproc. Trebuie să le hrănim pe amândouă. Realizarea obiectivelor lumii, chiar dacă sunt caritabile, nu este suficientă în slujirea lui D-zeu. Nici sfinţenia extremă nu înseamnă incompetență în căile acestei lumi,  incapacitatea de a duce o viață de succes, responsabilă, un semn al măreției spirituale. Trebuie să îmbinăm umilința cu tăria, frământarea cu spiritualitatea, modestia cu respectul de sine (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 6:16).

Numai atunci când avem atât Hesed cât și Gvura, atât iubire cât și mustrare, fața noastră poate străluci cu lumina compasiunii lui  D-zeu (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Giluach 1).

Creația și Gvura

Atât de mare este atributul lui Gvura încât, înțelepții noștri ne învață, „la început D-zeu a luat în considerare crearea lumii cu judecata”. Cu toate acestea, „când a văzut că lumea nu o va suporta, El a unit compasiunea cu judecata” (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Aravit 4: 7).

Gândul lui D-zeu de a crea lumea cu strictețe a fost el însuși din Hesed: El a dorit să creeze o creatură cu liberul arbitru care să-și câștige răsplata, mai degrabă decât să i se ofere un cadou pe care nu l-a meritat (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Matanah 5: 1).

Astfel, Gvura ne dă puterea de a-L lăuda pe D-zeu (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Işut 4: 6).

Suferinţa

Lumea este plină de confuzie și durere: suferința cărnii și suferința spiritului. Furie violență în afară și disperare în interior; în afara este o lume a valorilor degradate, în interiorul unei lupte zilnice pentru a continua.

Este un timp al întunericului, al nopţii, al umbrei și ascunderii. Este un moment în care puterea lui Gvura s-a răspândit dincolo de granițele sale și a fost târâtă în jos, astfel încât picioarele să se scalde în noroi. Este un moment în care judecățile se ridică și ascund conștiința lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim Şacharit 1).

Iar depresia înțelege Gvura, trăgând-o în jos în solipsism și consternare.

Ghidul pentru depășirea acestei stări este văzut în povestea personalității biblice asociate cu Gvura: Isaac, fiul lui Avraam. La fel cum Gvura trebuie să o echilibreze pe Hesed, tot aşa și Isaac își echilibrează tatăl. În viața lui Isaac vedem calitățile de a-L sluji pe D-zeu prin autocontrol, prin păzirea și intensificarea a ceea ce a fost realizat, mai degrabă decât prin realizarea originală. Isaac a fost obiectul acțiunii mai degrabă decât cel care a acţionat în momentul Akeidah, încercarea de a i se sacrifica viața de către tatăl său pe Muntele Moriah. Mai târziu, decât să sape noi puţuri de apă, el le-a desfundat pe cele care fuseseră săpate de Avraam

Cu toate acestea, numele lui Isaac, mai curând decât a denumi o calitate sumbră sau seacă, înseamnă „el va râde”. Esența bucuriei vine de la nivelul lui Gvura.

Singura dată când cuvântul “râs” este folosit în cursul vieții adulte a lui Isaac apare atunci când el și soția sa, Rebecca, sunt printre Peliștim. Regele acestora (Peliștim), care a dorit-o pe Rebecca pentru el însuși și a crez că era fratele lui Isaac, a fost deranjat când l-a văzut pe „Isaac distrându-se (Misachek) cu soția sa”. Abimelec a realizat natura intimă a acestui joc. Rădăcina rectificării lui Gvura este adevărata viață în această lume.

Abilitatea lui Isaac de a se ridica la bucurie este prefigurată în episodul Akeidah. D-zeu a dorit aparent suferință și sacrificiu de sine. Dar în ultima clipă, El a arătat că dorește, mai degrabă, sacrificiul unui berbec, coarnele acestuia fiind prinse în mărăcini. Coarnele berbecului reprezintă Şofar-ul care este suflat de Roş Haşana, este timpul judecății. Acest Şofar reprezintă trezirea cântării. Iar cântarea inimii pentru D-zeu vine din spargere, din Gvura: „Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!” (Psalmii 130: 1).

Talmudul ne învață că o harpă atârna deasupra patului regelui David; la miezul nopții un vânt dinspre nord ar fi suflat peste corzile sale și David s-ar fi ridicat pentru a-I sluji lui D-zeu. Nordul reprezintă Gvura. Din Gvura, din constrângere, vine inspirația și constrângerea melodiei Divine. „Într-adevăr, El va da cu o voce puternică” – puterea lui Gvura.

Atunci gemetele noastre se transformă în cântec; amărăciunea lui Gvura se transformă în dulceață. Și astfel rădăcina numelui lui Isaac este „râsul” (cf. Likutei Halachot: Even Itezer: Piryah Virivyah, V’hilchot Işut 3:12).

Isaac nu putea fi rectificat decât pe Muntele Moriah, amplasamentul viitorului Beit Hamikdaş. Acesta este nivelul conexiunii cu ceea ce este semnificativ, adevărat și durabil, ceea ce oferă confort și sănătate, voința de a trăi și efervescența bucuriei. Locul Templului Beit Hamikdaş este o conexiune de la rețeaua acestei realități lumești la un adevăr răcoritor și mai mare decât locul. Acesta este nivelul lui D-zeu, Care este numit „Locul lumii, deși lumea nu este locul Lui”.

Din acel nivel de compasiune supremă, fiecare individ este judecat favorabil. „Nu-ți judeca semenul până nu vei fi în locul lui”. Numai D-zeu poate judeca pe altul; numai D-zeu poate empatiza cu fiecare individ în suferința sa la orice nivel s-ar afla. Astfel, suferința intensă a depresiei poate fi ameliorată numai atunci când este ridicată prin empatie și compasiune la un nivel mai înalt decât perspectiva noastră restrânsă (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Şeluchin 4: 8).

Acesta este motivul pentru care Roş Haşana – ziua judecății – este de fapt o zi de mare Hesed – este un moment în care judecata este ameliorată și aliniată cu Hesed (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ţiţit 3: 7).

Răul

Gvura marchează un pas semnificativ în dezvoltarea posibilității răului. Atunci când, din cauza acțiunilor omului, există prea multă Gvura, prea multă reținere a luminii lui D-zeu, răul vine în existență. Totuși, și acest fapt are o latură pozitivă: numai atunci când există binele și răul, o persoană se poate angaja în liberul arbitru. Dar în această lume a confuziei, cu mii de pretenții pentru adevăr, cum putem ști care este rădăcina subtilă a binelui și a răului? Cum putem ști de ce există răul? Nu putem crede decât în ​​D-zeu, Care este bun. Credem că D-zeu, astfel spus, s-a contractat cu o mare înțelepciune, până când a fost creată rădăcina lui Gvura, din care a apărut posibilitatea răului. Și toate acestea au fost pentru ca omul să se bucure de liberul arbitru.

Este posibil să-L cunoaștem pe D-zeu numai prin această credință (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Hatoseh Şaliach Ligvot Choy 3:26).

În dorința noastră intensă de D-zeu, ne dezvăluim propria voință și dorință. Acesta este un proces care poate fi prelungit chiar și de-a lungul anilor. Ne raportăm la ceilalți cu bunăvoință, Hesed și caritate. În timp ce facem acest lucru, transformăm încet lumea, dezvăluind, în mijlocul mâniei și al acestei lupte lumești, voința lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Arev 3:10).

Ascunderea

Esența naturii lui Gvura o constituie faptul că Da’at este ascunsă. Când conștiința dumnezeiască este ascunsă într-un anumit grad, noi Îl putem sluji cu voința noastră. Când este ascunsă mai mult, suntem pierduți și confuzi. Când este ascunsă și mai mult, lumea este tenebroasă și corupția și răul se răspândesc.

Putem rectifica acest lucru numai ridicându-ne la rădăcina acestor constrângeri. Dar nu toată lumea poate realiza o astfel de ispravă. Doar un mare maestru spiritual, precum Moise, poate face acest lucru.

În propriile noastre vieți, nu este suficient să facem schimbări superficiale, îmbunătățiri comportamentale, decizii necoordonate. Pentru a ne vindeca restricţionările, trebuie să ne întoarcem la sursa lor, la locul în care cunoștințele au început să fie restrânse și compasiunea a fost ascunsă. Numai cu ajutorul unui învăţător plin de compasiune și capabil ne putem ameliora amărăciunea. Apoi înlocuim judecata cu compasiune (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Tolaim 4: 9).

Putem ameliora fiecare restricţionaree și judecată în mod individual. Dar este posibil să ajungem la o astfel de sursă a existenţei, încât să le putem corecta pe toate, ca și cum ar fi cu o singură cheie master. Acest nivel este cunoașterea pe care noi nu am dobândit-o. Este nivelul creșterii dincolo de concepțiile noastre despre noi înșine și despre lume – toate acele standarde și convenții care păstrează vechiul nostru script al realității curgând și care ne păstrează sănătatea dând un nume și o interpretare tuturor. Dar când putem să ne ridicăm dincolo de această clasificare, ne ridicăm dincolo de limitările noastre. Ne ridicăm dincolo de mânie, ceea ce ne face dependenți de obiectul mâniei noastre. Ne ridicăm la nivelul voinței Divine (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Hashachar 5: 1).

Indiferent cât de departe am căzut, ne putem întoarce întotdeauna la D-zeu și la sinele nostru sănătos. Putem crede că nu este așa, întrucât „un păcat atrage după el un alt păcat”. Totuși, Talmudul afirmă că „D-zeu nu acționează crud cu nimeni”. O persoană este pusă la înjcercare în conformitate cu puterea sa. [7]

Așa cum a declarat rabinul Nachman, „Nimeni nu are blocaje cărora să se poată împotrivi”.

Acest lucru este valabil mai ales la nivelul sufletului. Fiecare evreu conține un suflet prețios care are o mare putere de a sta împotriva dorinței de a acționa în mod greșit. Chiar și cel mai de jos evreu are o mare putere de a rezista tentației.

De ce, atunci, oamenii acționează greșit? Motivele sunt multe și complexe. Dar ele pot fi rezumate într-un cuvânt: prostie. Nu am clarificat binele de rău; nu am eliminat efectivul din ineficient; și nu ne-am dat seama de propria noastră capacitate. Conștiința noastră este atât de restrânsă încât nu vedem alternative la comportamentul nostru; suntem hipnotizați de situația noastră și ne credem prizonieri. Dar slăbiciunea este o iluzie. Puterea (Gvura) noastră este în inima noastră. Când iradiem acea Gvura cu înțelepciunea minții, atunci, în loc să trăim experienţa acestei Gvura de a fi copleșiți de pofta, experimentăm puterea (Gvura) de a ne împotrivi pasiunii noastre dăunătoare. De obicei, această realizare implică mijlocirea unui învăţător care el însuși a depășit astfel de limitări de sine. Un astfel de maestru este capabil să se roage la nivelul lui Gvura. O astfel de rugăciune dislocă toată sfințenia pe care latura răului a înghițit-o și chiar transformă porțiuni din partea aceea a răului în bine. Când Gvura din inima noastră este echilibrată, dirijată și vindecată, ne putem transforma viața în bine (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Harerach 4: 1).

Noaptea

Somnul este nivelul imaginației și al instinctului nerafinat. O persoană care trece prin viață fără conștiință de sine sau conștientizare a spiritualului doarme. Când ne rugăm cu vigoare, ne conectăm atât de mult la sfințenie încât ajungem la un spirit al profeției, o legătură clară cu înțelegerea voinței lui D-zeu.

Acesta este și motivul pentru care Talmudul subliniază importanța studierii Torei pe timp de noapte. Noaptea este timpul instinctului – Tora este mijlocul iluminării (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ţiţit 5: 6).

Timpul confuziei și al lipsei de cunoștințe este un timp al ascunderii întunecate, timpul nopții. La trezirea de dimineață, recităm binecuvântarea prin care îi mulțumim lui D-zeu pentru „dăruirea înțelegerii cocoșului” – Bina – „pentru a face distincția între zi și noapte”. Acest cocoș, explică Zohar-ul, este o forță cosmică care strigă, trezind lumea pentru a sluji Creatorului. Ieșim din tunelul întunericului cu extinderea lui Bina, înțelegerea transcendentă, în experiența noastră (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Haşachar 1).

Atunci puterea noastră (Gvura) este saturată cu Da’at. În acel moment, cocoșul este capabil „să facă distincția între zi și noapte”. Când luminăm zonele restrânse ale vieții noastre, astfel încât să știm cum și când să ne oprim, ne separăm de Şeol. Pe măsură ce ne deschidem către Da’at, auzim Tora interioară chemându-ne să ne întoarcem la sănătate și la D-zeu. În acest fel, obținem viața – fiind conectați la D-zeu – și la seva plăcerii Divine – aceasta este lungimea zilelor (Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Haşachar 1). Numai când noaptea este conectată la zi, Gvura la Hesed, conștiința lui D-zeu poate străluci prin amândouă (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: G’viyat Malveh 2).

Vocea cocoșului este ca explozia Şofar–ului, ca tunetul lui D-zeu care țâșnește prin cer: „Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?” (Iov, 26:14). Acest lucru ne trezește din somn (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 4: 2,3).

O persoană care se află într-o stare de constrânfere trebuie să strige către D-zeu cu mare putere. Plângerea noastră este o rugăciune a puterii. Trebuie chiar să ne certăm cu D-zeu și să ne argumentăm cazul. O rugăciune atât de puternică o atrage în jos pe Da’at. Ne îmbunătățește starea sufletească. Ea răscumpără cunoștința și compasiunea din ascuns; răscumpără sufletele și scânteile sfințeniei. Când ne rugăm cu putere, arătăm că avem o auto-definire și o valoare. Acest lucru răscumpără punctele noastre bune care au fost scufundate înainte (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Haşkamat Haboker 5: 2).

Uneori, atunci când viața noastră este confuză și suntem la mila unui comportament distructiv, strigăm către D-zeu: „Ce să fac?” Ne aruncăm povara asupra Lui. Asta atrage inspirația din interior și deschiderea către răspunsuri din afară. Apoi, toate judecățile sunt ameliorate – păcatele noastre sunt iertate, tăbliţă noastră este ștearsă (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ta’anit 4:23).

Timp

Timpul este mijlocul prin care o ființă umană poate dobândi cursul lui D-zeu. Cu toate acestea, este treaba noastră să nu fim prinși de timp. Timpul ca senzaţie subiectivă este o constrângere cauzată de lipsa lui Da’at. Esența timpului se află în Gvura. Ne putem ridica la nivelul care transcende timpul. Nu evităm şi nu ne retragem de la limitările vieții noastre. Mai degrabă, le ridicăm la sursa lor (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Roş Haşana 5: 2).

Prea multă lumină

Uneori trebuie să ne abținem de la prea multă lumină. În promisiunea făcută lui Adam, „Veți fi ca D-zeu”, șarpele i-a promis o abundență de lumină: lumină care nu numai că îi va extinde limitele, ci o lumină atât de neîngrădită încât substanța sa va fi spulberată. Când lumina spulberă vasul de auto-restricţionare, răul este capabil să cuprindă acel vas.

Lumina infinită a lui D-zeu strălucește în inima noastră. Cum acceptăm acea lumină fără a fi copleșiți – fără a ajunge la măreţie, fără a ne răzvrăti? Proclamăm cu smerenie: „Tot ce știu este că nu știu nimic”. Atunci nu căutăm să ne invadăm granițele cu pasiunea cunoașterii; deschidem brațele nu pentru a îmbrăţişa cunoașterea, ci pentru a accepta lumina (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Minchah, Raşei Perakim, p. 456).

Mustrarea

„Toată iubirea care nu este legată de gelozie nu este iubire”. Dragostea lui Hesed trebuie să fie echilibrată cu gelozia lui Gvura, care este mustrare. „Mai bine o mustrare pe faţă … rănile făcute de prieten dovedesc credincioşia lui …” (Proverbe, 27: 5-6). De aceea munca lui Avraam la săparea puțurilor de inspirație a fost insuficientă. A sa Hesed nu a putut fi dezvăluită pe deplin până când nu a fost modelată și dirijată de fiul său, Isaac, care a întruchipat Gvura. Tocmai prin Gvura a putut fi trăită experienţa lui Hesed. Așa că Isaac a desfundat puţurile pe care Peliștim le pecetluiseră cu pământ, cu fizicalitate (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Gittin 4:15).

Mustrarea oferă lui Hesed capacitatea de a elibera lumea celor patru exiluri ale naturii animale, ale înțelepciunii exterioare care nu este legată de D-zeu. Această mustrare este puterea sfântă a unei persoane. Și trebuie să avem, de asemenea, o putere sfântă în a ne abține de la a face rău. În cartea lui Rut, Boaz se trezește pentru a o găsi pe Rut adormită la picioarele sale și se abține de la păcat. Aceasta este puterea lui; iar numele lui, Boaz, înseamnă „în el este puterea”. Această putere sfântă este legată de puternica noastră rugăciune către D-zeu. Este legată de studiul Torei cu entuziasm, chiar și în circumstanțe dificile (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Giluach 3: 3).

Uneori vedem că alţii par a fi trataţi bine de D-zeu. Cu toate acestea, ne simțim respinși de El, mustrați și ignorați. S-ar putea să ne gândim: Sunt mai puțin special decât oricine altcineva? Nu am încercat să-I slujesc lui D-zeu? Cât nu m-am sacrificat ca să fac bine? Cât nu am suferit deja? De ce D-zeu nu-şi deschide deja porțile? De ce mă împiedică încontinuu și gust din nou amărăciunea? De ce încercările nu încetează niciodată și dificultatea nu scade niciodată?

În mustrarea inexplicabilă a lui D-zeu este ascunsă iubirea. Așa cum spune versetul: „Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui!; Căci Domnul mustră pe cine iubeşte,” (Proverbe, 3: 11-12).

Mustrarea și suferințele constituie dragostea lui D-zeu. Acestea sunt îmbrăcate în mustrări. Lipsa de Da’at face suferința amară. Dacă ar fi să avem ochii cunoașterii pentru a vedea toate circumstanțele noastre – mergând înapoi în încarnări anterioare și înainte spre ceea ce putem deveni – amărăciunea noastră ar fi ușurată; spectrul lui Hesed va ieși din umbra lui Gvura și a mustrării (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Nidah 1: 2).

Există un nivel la care putem accepta mustrarea – chiar și mustrarea disprețuitoare – fără renunţare de sine, dar cu echilibru sufletesc. Baal Shem Tov ne-a învățat: „În versetul: «Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei» (Psalmi, 16: 8), cuvântul «necurmat» este legat de «echilibru sufletesc». Indiferent de ceea ce ni se întâmplă, indiferent dacă suntem lăudați sau insultați, precum și în toate celelalte chestiuni … ar trebui să fie la fel, întrucât am eliminat în totalitate Yeţer Hara din noi înșine. Indiferent ce se întâmplă, am putea spune, Asta este de la D-zeu. Și acesta este un nivel foarte înalt de dobândit” (Ţava’at Harivash 2). Când putem menține o astfel de stare de spirit, o mare parte din Hesed este eliberată și dezvăluită (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: 4:13).

Îmbrăcăminte

Înainte de păcatul lor, Adam și Eva erau goi. Fapta lor grea a făcut ca ei să fie constrânși – îmbrăcați. Conform legii evreiești, o haină cu patru colțuri trebuie să aibă franjuri rituale la colțuri. Aceste franjuri rectifică constrângerea care este inerentă îmbrăcăminţii. Cele patru colțuri ale hainei sunt ca cele patru colțuri ale lumii. Franjurile sunt ca niște frânghii care ridică acele patru colțuri către spiritualitate care transcende locul – unde, la fel ca D-zeu Însuși, ne putem judeca favorabil pe noi înșine și pe alții.

Acest concept se regăsește în ideea că „Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere, de aceea lumea este tare şi nu se clatină” (Psalmi, 93: 1), care se referă la Roş Haşana. De Roş Haşana, timpul judecății, D-zeu este, ca să spunem aşa, îmbrăcat în judecată. Dar D-zeu judecă – de vreme ce El este Locul lumii – cu mare compasiune. Franjurile ne permit să facem același lucru. Prin urmare, firele Ţiţit-ului sunt făcute din lână – emblema lui Hesed (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ţiţit 3: 7).

Vinul

Această idee se regăsește și în ceea ce privește vinul. Vinul este la nivelul de Gvura. Cu toate acestea, sfințim Şabat-ul peste vin și trebuie să bem vin până să ne îmbătăm de Purim.

Înțelepții noștri ne învață că „doar se cântă peste vin”. Care este cantecul? Este cântecul vântului din nord care a mişcat corzile harpei regelui David. Acest vânt este atras din Gvura. Sfânta Gvura este constrângerea necesară a spiritualității pentru a produce suflete umane diferențiate.

Atunci când bem vin cu duh sfânt, ajungem la nivelul vântului din nord. Putem transforma și învinge Gvura care constituie distanțarea de D-zeu. Intrăm în sursa lui Gvura și dărâmăm latura sa pozitivă, ameliorativă. Învățăm să ne sărbătorim forța și autocontrolul (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Ha’oseh Shaliach Ligvot Choy 3:21).

Paștele

De Paște, ni se interzice să mâncăm Chameţ – pâine dospită – o hrană care este permisă în tot restul anului. Ar fi împovărător dacă nu imposibil să evităm boabele dospite. Chameţ este o condiție necesară a existenței în această lume: este Gvura. Cu toate acestea, există un moment în care să ne amintim că, deși trăim în interiorul naturii, nu suntem din natură; deși lanțurile muntoase și mările sunt entități magnifice, ele sunt expresii ale unei puteri mai mari decât legile pe care le respectă. Astfel, de Paște, eliberarea din robie prin miracole distrugătoare ale naturii, ne abținem de la a mânca aluat – simbolul stării noastre zilnice, condiție pe care ne străduim să o transformăm. (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim Şacharit 2: 6).

Afacerile

Putem elibera Gvura de înțelegerea forțelor neiluminate angajându-ne în afaceri într-un mod sfânt.

Înțelepții noștri spun că una dintre primele întrebări care i se adresează unei persoane în cer după moartea sa este „Te-ai angajat cu fidelitate în afaceri?” Tora oferă multe reguli privind practicile de afaceri oneste. Nu putem supraîncărca, nu putem face reclamații false, nu ne putem angaja în practici ilegale sau înșela impozitele noastre; trebuie să plătim un angajat la timp; și, în calitate de angajat, nu ne putem folosi în mod greșit timpul de la locul de muncă sau să furăm. A acționa onest se numește a acționa „fidel”. Renunțând la un câștig imediat, întrucât Tora îl interzice, demonstrăm fidelitatea noastră față de Tora și de D-zeu.

Lumea este plină de scântei sfinte exilate. Rolul nostru este să eliberăm cât de multe dintre ele putem. Astfel de scântei sunt ascunse în toate lucrurile fizice și în toate tranzacțiile. Când tranzacțiile noastre comerciale sunt în conformitate cu liniile directoare ale Torei, acestea sunt sfințite și scânteile sunt eliberate. În cursul zilei noastre lucrătoare, rectificăm Sfira Gvura.

Talmudul afirmă că „câștigarea existenței este la fel de dificilă ca și despicarea Mării Roșii” (Pesachim 118). Marea Roșie a fost despărțită numai atunci când Moise și-a ridicat toiagul deasupra apelor. Moise este maestrul spiritual care poate ruga cu tărie. Toiagul său este rugăciunea lui puternică. Ne putem câștiga existența din care ne simțim binecuvântați doar atunci când ne rugăm cu o asemenea putere și când ne conectăm cu adevărații învățători spirituali.

Scânteile care sunt răscumpărate atunci când ne angajăm în afaceri cu fidelitate sunt foarte sfinte. Sursa lor este bogăția spirituală și conferă acea bogăție celui care le câștigă (cf. Likutei Halachot: Choshen Mişpat: Şutfim 3: 2).

Dacă relațiile noastre de afaceri sunt greșite și necinstite, putem câștiga bani, dar acești bani nu sunt separați de cojile răului. Dimpotrivă, prindem scânteile sfinte din cojile pe care le creăm și le întărim. Atragem către noi înșine bani murdari, care nu sunt bogăție, întrucât nu pot da fericire și sfințenie (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Onnes Umfateh).

Talmudul afirmă că un bărbat ar trebui să își onoreze soția, întrucât prin meritul ei își câștigă existența. Prin principiul feminin al lui Gvura, bogăția este formulată și adusă în lume.

Vântul care vine din nord vine de la Gvura. Și un verset ne spune că „De la miazănoapte ne vine aurora” (Iov, 37:22). Pentru a câștiga această bogăție, trebuie să ne controlăm instinctele și nu să poftim după bani fizici, ci să dorim bogăție spirituală. Un prizonier al poftei trage Hesed în pământ. Atunci Hesed nu își poate revărsa dragostea în recipientul său adecvat, Gvura. Și atunci când Hesed și Gvura nu sunt unite, Gvura nu își poate da bogăția (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Yibum 1: 5).

Când Hesed nu se îndreaptă spre Gvura, hrana lui Gvura este cuprinsă de forțele răului. Atunci banii sunt doar o resursă fizică de exploatat. Dar când umplem Gvura, puterea autorestricţionării, cu iubire divină, ne putem raporta la proprietatea fizică și la bogăție într-un mod care afirmă viața și este productiv (cf. Likutei Halachot: Even Haiezer: Onnes Umfateh).

Cântarea lui Gvura

Maeștrii spirituali sunt capabili să se roage cu putere. Această rugăciune, acea cântare, ia naștere din adâncul nopții și din mijlocul singurătății. Imitându-im pe acei oameni puternici, toată lumea poate intra în întunericul pădurii la miezul nopții și acolo să strige către D-zeu din adâncul inimii. Această cântare, acest strigăt, acest dor, acest angajament al inimii, această forță a hotărârii noastre, această credință care este arsă de descurajare și nuanțată de extaz, acest timp al disperării și al timpului de înălțare, cântă în mâinile noastre și dansează în picioare. Acest cântec din adâncuri, din întuneric și din gol, din singurătate, incompletitudine, durere și luptă continuă trezește cântarea viitorului.

Și acea cântare a viitorului este cântarea înflăcărată și Gvura iluminată și aliniată. Este cântarea unei lumi ale cărei particularități multiple strălucesc cu rezoluția interioară a unei lumini văzute cu ochii cunoașterii. Acest cântec este încântarea către D-zeu: un cântec care, ridicându-se din leagănul limitării, se deschide pentru a-și dezvălui petalele arzătoare și iluminate. Cântarea aceea către D-zeu cântă și acum, când o rază de lumină lovește asupra ei în întunericul obscur; și atunci fizicalitatea lumii este revelată ca fiind depozitul de lumină.

_______________

[6] Biblia ne învață că D-zeu a făcut specia umană „după chipul Său”. Asta înseamnă că bărbații oglindesc Sfirot „masculine”; femeile oglindesc Sfirot „feminine”.

Hesed este o energie masculină iar Gvura o energie feminină. În anumite privințe, această denumire este contra-intuitivă. Se crede că bărbatul este mai fizic, mai lumesc și mai agresiv; iar femeia mai atrasă către conexiune și mai plină de compasiune.

Dar există și alte aspecte ale masculinului și femininului. Masculul este, în general, mai extravagant, revărsându-se în energia sa. Acest lucru poate apărea ca iubire sau agresiune. Femela este mai direcționată înspre interior – ceea ce poate însemna, de asemenea, că păzește lucrurile și pune bariere. Dăruirea extravagantă se numește Hesed; reținerea și păstrarea în siguranță se numesc Gvura.

[7] Cu toate acestea, uneori vedem oameni care au primit încercări pe care aparent nu le pot depăși. Rabinul Ţadok Hacohen ne învață că în momentele în care, în ciuda strădaniilor, o persoană comite un păcat, acel păcat conține o rectificare necesară. Totuși, nu se poate ști niciodată dacă cineva a avut cu adevărat puterea de a depăși acel păcat – prin urmare, nu se poate angaja inițial într-un comportament nedrept (Ţidkat HaHochma).

Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)