Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)
Propulsarea lui Hochma și Bina într-o stare de conștiință mai ușor de înțeles le aduce la iubire. Aceasta este Sfira Hesed. D-zeu toarnă cu iubire dulceața în inima noastră și suntem împinși să revărsăm iubire către D-zeu și către ceilalți.
Când inima noastră este plină de iubire pentru D-zeu, ne dedicăm slujirii Lui fără distragere. Dorim să ne lipim de El în închinarea divină. „Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmii 63: 1). Chiar dacă D-zeu ne tratează cu asprime, ne întoarcem la El așa cum te întorci la iubitul tău.
„Iubit de sufletul meu, Tată plin de compasiune,
Trage pe robul Tău la voia Ta,
Fie ca robul Tău să alerge ca un cerb,
Închină-se înaintea gloriei Tale,
Căci prietenia Ta este mai dulce pentru el
Decât pieptenele de miere și toate delicatesele” (Yedid Nefeş).
Nimic nu se potrivește cu asta. Suntem încântați. În tot ceea ce vedem și facem, mintea și trupul nostru rezonează cu această iubire fierbinte.
Suntem aprinși, pasionați, răpiți. Chiar și în suferință, simțim că dragostea lui D-zeu se desfășoară prin ființa noastră, ramificându-se prin trupul nostru și umplându-ne cu o trezire tot mai mare. Considerăm suferința însăși ca pe dragostea lui D-zeu. „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui” (Proverbe 27: 6).
Tora ne avertizează: „Să-L iubești pe Domnul, D-zeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronomul, 6: 5). Cuvântul „putere” – M’od – este legat de Midah – măsurare – care este un alt cuvânt pentru Sfira. Toate Sfirot sunt învelite în Hesed. Toată ființa noastră este învăluită în această mare iubire.
Înțeleptul talmudic, Nachum, a fost numit Nachum Gam Zu – adică Nachum „Și asta”. Ori de câte ori suferea, el afirma „Gam zu l’tovah” – „și asta este spre bine”. Orice i s-ar fi întâmplat în această lume fizică, el ar fi crescut și se va fi acoperit de bunătate. El și-a încorporat suferința în iubirea sublimă. Astfel, el a eliberat suferința și a pus-o în milă.
Emulând Hesed
Când facem binele altora, ar trebui să ne agățăm de dragostea revărsată de D-zeu. Zohar-ul afirmă: „Cine iubește? Cel care iubește în legătură cu Creatorul său.” Dând dragoste altora, îi dăm dragoste lui D-zeu. Dând dragoste lui D-zeu, îi canalizăm energia prin Sfirot într-un mod care înmoaie severitatea.
Prima dragoste pe care o arătăm unui sugar este să ajutăm la naşterea lui și să îl hrănim. Când facem acest lucru într-o stare de agățare de dragostea dumnezeiască, realizăm o naștere spirituală în tărâmul celor zece Sfirot.
În a opta zi după naștere, un băiat evreu este circumcis. La nivel spiritual, există o coajă ce ascunde lumina lui D-zeu. Când pruncul este circumcis, „prepuţul” desfigurant în tărâmul spiritual este înlăturat. Asta permite energiei lui D-zeu să curgă în lume și să facă circumcizia inimilor oamenilor. Atunci ei se întorc la D-zeu.
O altă expresie a activității iubitoare este vizitarea și vindecarea bolnavilor. Prezența lui D-zeu în această lume este în exil, bolnav de dor de răscumpărare, de unirea acestei lumi cu voia Sa: „Sunt bolnav de dragostea lui” (Cântarea Cântărilor 2: 5). Prin aceste acțiuni lumești, ființele umane rectifică dezechilibrul spiritual și unesc această prezență cu D-zeu. „Întăriţi-mă cu turte cu struguri” (Cântarea cântărilor 2: 5). Cuvântul pentru turte este Aşişot, o combinație între Iş (bărbat) și Işah (femeie). Combinând în mod corespunzător energiile masculine și feminine, dragostea și izolarea, oferim o conductă pentru ca dragostea lui D-zeu să se revarse prin cele zece Sfirot și să îndrepte toate lucrurile din cer și pământ.
Săracilor le dăruim caritate. În lumile cerești, aceasta reflectă revărsarea energiei divine.
Extindem ospitalitate oaspeților. Când ne hrănim oaspeții, ca să spunem așa, provocăm facem ca Sfirot să fie hrănite. „Eu intru în grădina mea …. îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea” (Cântarea Cântărilor, 5: 1).
Morții sunt pregătiți pentru înmormântare, fiind spălați și îmbrăcați în alb. Când Israel păcătuiește, Sfirot „mor” – ele se ridică și sunt ascunse. Când ne pocăim, le spălăm de păcatele noastre și le îmbrăcăm în puritatea albă.
O mireasă este adusă la baldachinul nunții. Aceasta se referă la unitatea pe care o putem realiza în rugăciune.
Aducem pacea între oameni. Astfel, aducem pacea între toate Sfirot echilibrate (cf. Tomer Devorah).
Lumea este construită pe Hesed
Sfirot Hochma și Bina constituie bunătatea potențială. Hesed este germinarea semințelor în pământ. Este dezvoltarea unei viziuni incipiente, desăvârșirea voinței lui D-zeu de a da bunătate. Hesed este o dorință de a oferi fără limitare.
„Lumea este construită pe Hesed” (Psalmii 89: 3). Lumea este rezultată și menținută de atragerea constantă a iubirii lui D-zeu și a reciprocității noastre. D-zeu dorește să dea bunătatea Sa infinită tuturor creaturilor Sale; în acest fel, El ridică toate creaturile de la un nivel la altul. D-zeu ne-a creat pentru a-Şi revărsa iubirea Lui asupra noastră.
Când uităm acest lucru, suferim constricţia, inversul iubirii de D-zeu. Dar când revelarea iubirii de D-zeu are prioritate, constricția și uitarea sunt șterse. Există doar amintire, o sclipire vie de Hesed, chiar și pentru cei care au uitat compasiunea lui D-zeu pentru ei. „Deschide-mi doar cât ochiul unui ac și îl voi deschide ca pe o poartă.” Și acest lucru ridică praful acestei lumi fizice dincolo de uitare la o energie strălucitoare, plină de viață, inundată de experiența iubirii (cf. Rav Kook).
Timpul
Hesed este creația timpului astfel încât iubirea sfântă a lui D-zeu să se răspândească. „Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui” (Psalmii 42: 9). Este țesătura care pătrunde toate zilele. „Lumea este construită pe Hesed”.
Numai în tărâmul timpului poate exista liberul arbitru. Iar liberul arbitru este vehiculul pentru a atrage în jos Hesed a lui D-zeu. Liberul arbitru ne face mai mult decât roboți și îngeri. Ne permite să câștigăm dulceața lui D-zeu, astfel încât să nu fie transformată într-o răsplată pe care noi nu am câștigat-o, o „pâine a rușinii”.
Procesul timpului ne permite să ne îmbunătățim. Ne permite să ne ridicăm dincolo de natura noastră instinctivă la înțelegere și înțelepciune.
În dragoste și caritate există rădăcina transcendenței timpului. Iubirea lui D-zeu este eternul care încorporează acum toate timpurile într-un moment real și dulce, viu și vibrant.
Iubirea lui D-zeu și a creaturilor Sale constituie canalul dintre timp și viața de dincolo de timp. Aceasta prevede afluxul de caritate dintr-o lume în care dulceața carității este încă abstractă.
Prin urmare, trebuie să oferim caritate și să ne angajăm în fapte bune. Drept urmare, lipsa noastră instinctivă de încredere și egoism sunt depășite. Vedem dincolo de granițele interesului personal și de limitările resurselor. Ne deschidem să primim și să oferim Hesed (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Hilchot Avodat Elilim 3: 9).
Și actele noastre de dragoste permit lumii timpului să existe în continuare. Prin a noastră Hesed dăm viață universului, astfel încât să putem continua să ne îndreptăm pe noi înșine și, totodată, lumea (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Melamdim 4:13).
Hesed cea ascunsă
În această lume a dramei și întunericului, rolul nostru este să dezvăluim Hesed cea ascunsă. Când dragostea lui D-zeu este manifestată pentru fiecare conștiință, se poate spune că este măreaţă. De aceea un alt nume pentru Sfira Hesed este Gedulah: măreția. Măreția lui D-zeu este în concordanță cu conștientizarea Lui.
Omul, un suflet ceresc făcut după chipul lui D-zeu, este împins în această lume furtunoasă supusă uitării și corupției. Înțelepții noștri spun: „Ar fi fost mai bine ca omul să nu se nască. Dar acum, când se naște, ar trebui să se angajeze în fapte bune”. Odată ce suntem în această lume, avem ocazia să realizăm mult mai mult decât am fi putut face ca suflete eterice. „Scopul coborârii”, ne învață înțelepții noștri, „este ascensiunea”.
Este posibil să fi coborât în dependență, depresie, mediocritate și compromis. Dar putem să ne ridicăm mai departe decât o persoană ale cărei picioare nu au fost niciodată murdare. „Mai măreţ este un pocăit decât un sfânt perfect”. Aducem înapoi scânteile căzute ale sfinţeniei care sunt presărate în timp și spațiu.
Cu ajutorul rugăciunii spontane Hitbodedut, putem ridica întreaga lume la D-zeu, astfel încât toată realitatea să fie plină de sfinţenie și anulată înaintea Lui.
Puterea care ne dă capacitatea de a ne ridica din urâciunea și confuzia exilului este credința în iubirea lui D-zeu. Această credință îi dezvăluie Hesed în cele mai improbabile și ascunse locuri, în mijlocul perversității și adulterului. Pocăitul dezvăluie bunătatea lui D-zeu și demonstrează că iubirea lui D-zeu pătrunde chiar și cele mai grele crăpături (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Matanah 5:15).
Apele lui Hesed
Dezvăluirea iubirii lui D-zeu într-o lume poluată de ură și degradată de indiferență este ca și cum ai săpa puțuri într-un ținut pustiu. Aceasta a fost opera patriarhilor. Prin urmare, Tora ne învață că au săpat fântâni pentru a produce ape vii. Primul care a săpat fântâni a fost Avraam. Avraam a fost omul paragdimatic al iubirii: omul care a hrănit pe străini și a pledat pentru cei răi din Sodoma. Când a atras apele lui Da’at în această lume, acestea s-au manifestat prin dragostea sa ca iubire dumnezeiască (cf. Likutei Halachot: Even Hatezer: Piryah Virivyah, Işut 1: 8).
Această conștiință, adusă prin credință, este o reînnoire a lumii. În vremea noastră, „într-o manieră ascunsă și potențială, „lumea este construită pe Hesed”. Dar ea poate deveni o realitate revelată și solidă (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Kirchah Uk’tivet Ka’ka 2), marcată de claritate și puritate (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Beheimah V’chayah Tohorah 1: 6 ).
Hesed și Rugăciunea
Rugăciunea dezvăluie fântânile lui Hesed. Scopul rugăciunii este de a ridica și a încorpora toate lumile în Hesed (cf. Likutei Halachot: Even Haiezer: Işut 4: 6).
Rugăciunea atrage Hesed în lume. D-zeu a creat lumea ex nihilo. Când aducem Hesed în lume, vedem că nu este o realitate infinită în sine, ci o creație continuă a iubirii. Această conștientizare trezește cântecul lui Hesed care va fi cântat în zilele mesianice, când dragostea dumnezeiască va pătrunde în mod deschis totul. Această stare este atinsă prin cântecele pe care le cântăm lui D-zeu astăzi (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Haşkamat Haboker 5:11).
Această abilitate puternică de rugăciune este întărită atunci când suntem conectați la un maestru spiritual. Maestrul spiritual este o conductă între această lume și lumea de dincolo de timp.
În plus, această abilitate puternică este întărită atunci când ne rugăm lui D-zeu în propriile noastre cuvinte: Hitbodedut. Chiar dacă am putea fi la un nivel scăzut, cu Hitbodedut suntem capabili să atragem niveluri mari ale lui Hesed.
Și porțile pot fi deschise atunci când ne așteptăm cel mai puțin.
În mod similar, ne-a învățat rabinul Nachman, Mesia va ajunge numai atunci când toată lumea a fost aiurită. Acest lucru se datorează faptului că atunci când ne rugăm lui D-zeu, ajungem prin iubire la cunoaștere și, prin aceasta, la un nivel mai înalt decât cunoașterea. Astfel, mântuirea lui D-zeu vine chiar și atunci când este dincolo de cunoștințele noastre, când simțim că lucrurile sunt obișnuite. Poate fi un apel telefonic, o schimbare de planuri, o decizie care schimbă conţinutul vieții noastre. În mijlocul unei plimbări, a unei conversații, a unui gând, realitatea noastră poate fi transformată (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Matanah 5:32).
În această lume, adevărul a fost înghițit de propaganda vulgară; intelectul prostituat în democratie și interesul personal; spiritualitatea cooptată de corupție; idealismul deviat de ideologii false și distructive. Când ne rugăm cu mare putere, salvăm aceste scântei de bunătate înghițite. Reclamăm conștiința divină – Da’at – și conștiința iubirii – Hesed.
Dependență și independență
Înțelepții noștri ne învață că inițial D-zeu a dorit să creeze lumea printr-o judecată strictă. Într-o astfel de lume, ni s-ar fi dat o mare autonomie și responsabilitate. Cu munca noastră grea, vom fi depășit judecățile stricte și ne vom fi luptat cu impulsurile noastre rele fără niciun ajutor de sus.
Dar D-zeu a văzut că lumea nu poate exista în acest fel. Ființele umane nu ar avea puterea să se ridice. Prin urmare, El a pus compasiunea înaintea unei judecăți stricte.
În mod ideal, ar trebui să avem cât mai multă independență, astfel încât să putem face propriile alegeri. Cu toate acestea, suntem susceptibili de a eșua. Este important să fim ajutați și îndrumați de D-zeu, dar prea multă îndrumare ne împiedică creșterea.
Avem liberul arbitru. Cu toate acestea, faptul că compasiunea a precedat o judecată strictă înseamnă că dragostea lui D-zeu pătrunde în realitatea noastră într-un mod ascuns. Înțelepții noștri afirmă: „În fiecare zi, instinctul unei persoane se ridică împotriva lui. Dacă nu ar avea ajutorul Celui Sfânt, binecuvântat fie El, el ar cădea pe mâna lui” (Kiduşin 30). Dragostea lui D-zeu face parte din țesătura universului. Această iubire ne inspiră să ne trezim din toropeală, să ne retragem din greșeală și să ne întoarcem la D-zeu.
Această omniprezență a lui Hesed este (într-un sens) o concesie făcută naturii noastre slabe. Unii maeștri spirituali nu au nevoie de această concesie. Ei Îi slujesc lui D-zeu printr-o dreptate strictă. Astfel de oameni suferă, pentru că sunt tratați cu severitate. Când trec un test, merg la sursa judecății lui D-zeu și dezvăluie faptul că motivul suferinței lor, la începutul gândirii divine, este bunătatea. Acest lucru dă sens suferinţei și le-o ameliorează. Mai mult decât atât, eliberează suferința din lume și dezvăluie universal prezența lui D-zeu într-o judecată strictă.
Așteptăm momentul în care fiecare rană va fi vindecată, fiecare lovitură bandajată, fiecare lacrimă ștearsă; când trebuie explicate orice confuzie, traumele și strigătele; când fiecare rănire și boală va fi luminată de lumina iubirii lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 5:27).
Caritatea
Lumea este plină de constricții pe care trebuie să le îndreptăm.
De exemplu, atunci când dăruim unei persoane sărace, îi corectăm situația. Un debitor își servește creditorul aproape aşa cum un idolatru servește un idol. Când îl ajutăm, îl răscumpărăm de idolatrie, de depresie, de un chip coborât, de minciună și de moarte. Îl redăm adevărului și ne-am înșelat (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Ribit 2: 1).”
“Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi, dar cel neprihănit (un Ţadik) este milos şi dă”(Psalmii 37:21). A da caritate și Hesed caracterizează Hochma. O persoană sfântă dăruiește altora. Ea transformă calitatea vieții oamenilor demonstrând că este posibilă o realitate de speranță, iubire și sfinţenie. Un Ţadik ne animă spiritul și ne impulsionează acțiunile. În prezența lui, îndoielile noastre se dizolvă.
Fiecare persoană poate, la nivelul său, să fie un Ţadik. Obținem acest lucru atunci când dăm caritate și iubire.
Rabinul Nachman din Breslov ne-a învățat (Sefer Hamidot 6) că, înainte de a-i da un nume unui copil nou-născut, o persoană ar trebui să se angajeze în acte de Hesed. Un nume este un vas: nu are nimic propriu, primind doar calitatea a ceea ce descrie. Dar rolul nostru este să fim dătători. Una dintre cele mai importante modalități prin care dăm este să le transmitem acel rol copiilor noștri, astfel încât de la o generație la alta să se răspândească în toată lumea.
Când ne angajăm în Hesed înainte de a numi bebelușul, numele este transformat: primitorul devine un dătător. Numele inițial era ca luna, primind lumină de la soare. Acum devine auto-iluminat, ca soarele (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Hatoseh Shaliach Ligvot Choy 2:19).
Hesed și modestia
Hesed este modestie și auto-eliminare. Când suntem preocupați de ceilalți, nu suntem autoreferențiali. Suntem umili. Scopul nostru nu este să fim onorați și să facem Hesed; să fim apreciaţi și să facem Hesed; să fim serviţi și să facem Hesed. Scopul nostru este să facem Hesed. Prin urmare, Hesed înseamnă modestie (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 6:16).
Hesed și Exilul
Prin Hesed, restaurăm lumea din exilul ei. Lumea noastră este prinsă în lanțurile celor patru exiluri clasice din Persia, Babilon, Grecia și Roma. Când ne angajăm și ne conectăm la Hesed-ul lui D-zeu, eliberăm lumea acelor situaţii complicate. Atunci când ne angajăm în Miţvot, Hesed și altele, ridicăm conștiința lumii la bucuria inimii (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Hashkamat Haboker 4: 4).
Hesed și iertarea
În vremea Templului, Beit Hamikdaş, de Yom Kipur o capră era trimisă în pustie cu o suviţă de lână stacojie legată de coarne. Dacă lâna devenea albă, evreii știau că păcatele lor fuseseră iertate. Acest fir de lână reprezintă Hesed. Actualizarea Hesed-ului dumnezeiesc ne poate curăța inima: poate înlocui depresia cu speranța, obtuzitatea cu bucuria, confuzia cu dragostea (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ţiţit 1).
Hesed și Idolatria
Prin Hesed, țara lui Israel este izbăvită din mâinile idolatrilor. Idolatria este o concentrare narcisistă asupra sinelui. Chiar și țara lui Israel, tărâmul fizic al vieții sfinte, poate fi poluat de o astfel de idolatrie. Atunci sfinţenia este condescendență iar închinarea la D-zeu devine admirație de sine. Dar prin Hesed, oferind fără satisfacția ego-ului, țara lui Israel este eliberată (cf. Likutei Halachot: Voreh Deah: Milah 3: 3).
Hesed cea ascunsă
D-zeu ne dă o lumină a lui Hesed. Această lumină este analogă Torei scrise. Reflectăm această lumină înapoi către D-zeu și către ceilalți. Această lumină reflectată este analogă Torei orale. În mod ideal, acestea două sunt unite: lumina directă și cea reflectată, providența și credința. Apoi Îl slujim lui D-zeu cu Hesed completă. Tora orală este un vehicul direct al Torei scrise. Viețile noastre de acțiune, de auto-motivare, sunt în ton cu dăruirea lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Even Haiezer: Kiduşin 3:17).
Dar există un nivel care îl depășește pe acesta. Dacă Hesed a lui D-zeu este comparabilă cu Torah, cum a strălucit această Hesed înainte de dăruirea Torei? Cum se extinde a Sa Hesed în toată lumea astăzi, atunci când oamenii nu studiază și nu respectă Tora?
D-zeu a creat lumea prin zece afirmații. Aceste afirmații corespund celor Zece Porunci – care constituie Tora ascunsă a lui D-zeu. Odată cu ele, D-zeu a creat o lume fizică în care este ascunsă a Lui Hesed. Dar este – in potentia – la un nivel foarte înalt.
Există două tipuri de secrete: unul este o informație pe care o persoană o păstrează ascunsă. Celălalt este o stare de spirit. Cum să deschizi o închizătoare cu cifru este un secret pe care şi un copil îl poate învăța. Cum să ai mintea unui adult este de neînțeles pentru un copil, oricât de mult i-am explica noi.
Hesed a lui D-zeu ascunsă în cele zece declarații ale creației constituie al doilea tip de secret. El poate fi descoperit doar atunci când devenim un adult spiritual. Apoi, devenim beneficiarul bucuros al unei abundențe infinite de Hesed dincolo de ceea ce am putea câștiga cu capacitățile noastre finite.
Când Tora nu este studiată și respectată, atunci când nu există nici o Hesed la nivel normativ, lumea trebuie să existe prin acea Hesed superioară, ascunsă. Dar, pentru că acea Hesed este atât de ascunsă, ea poate dispărea. Într-un astfel de moment, lumea se va întoarce la haos. Chiar și astăzi, vedem cum lumea a fost cufundată în ruina morală și politică, şi cum binele și răul au fost inversate.
În cele din urmă, Hesed trebuie canalizată prin studiul Torei revelate. Apoi poate fi trasată într-un mod normativ, robust, bine stabilit.
Iar Tora poate fi studiată de oricine, în orice limbă, în orice moment. „Nu este în ceruri … nu este nici dincolo de mare … dimpotrivă, este foarte aproape de tine” (Deuteronom 30: 12-14; cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Nedarim 2: 2).
Tora scrisă este precum sufletul; Tora orală precum trupul. Maeștrii Torei din fiecare generație leagă sufletul și trupul Torei într-o dialectică, astfel încât viața să curgă prin ele. Sufletul și trupul sunt două opuse, dar viața există doar atunci când sunt legate și în pace unul cu celălalt. În mod similar, Tora este alcătuită dintr-o formă ideală neschimbătoare (Tora scrisă) și o parte flexibilă, schimbătoare, din această lume (Tora orală). De la sine, idealismul nu poate da viață; de la sine, această schimbare lumească nu este a spiritului. Cele două trebuie să se acomodeze și să se echilibreze reciproc.
Abilitatea de a duce o viață productivă, lumeascăă, în timp ce eşti angajat într-o relație sănătoasă cu Tora, înseamnă actualizarea lui Hesed în viața noastră (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Yibum 3:21).
Un Ţadik, un maestru spiritual, este capabil să canalizeze forța vieții Torei către toți, evrei și neevrei. Dar nici măcar el nu poate fi implicat în permanență în Tora. În momentele în care nu este implicat în Tora, își trage hrana din Hesed cea ascunsă. Această Hesed este dată fără niciun merit din partea destinatarului.
Această Hesed este Tora ascunsă. Ca atare, este calea către țara lui Israel: calea revelării și iluminării iubirii lui D-zeu în această viață lumească, unind spiritul și carnea. Țara lui Israel este un „pământ sfânt”: fizicalitate susținută de sfințenie. „El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor” (Psalmi, 111: 6). Este o țară care este în mod special îmbibată cu „puterea lucrărilor Lui”: cele zece declarații ale creației, Tora ascunsă, iubirea supremă, ascunsă și omniprezentă (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Gezeilah 3: 1). Astfel, copiii lui Israel nu puteau cuceri țara lui Israel decât prin „puterea lucrărilor Lui”. Abia când au putut atinge cel mai mare nivel al iubirii Sale au fost capabili să intre în fizicalitatea ei și să planteze semințele dragostei lui D-zeu pe solul său (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Mitch 3: 1).
Rabinul Nachman a subliniat că „nu există deloc disperare în lume”. Chiar și atunci când o persoană a căzut într-un loc de întuneric, poate avea acces la dragostea lui D-zeu – pentru că tocmai într-un loc de ascuns, întunecat, există Hesed necondiționată a lui D-zeu, așteptând să fie dezvăluită.
Oricine poate imita și astfel poate iniția această mișcare spirituală dând în voie altora. Un cadou dat cu o inimă dăruitoare, o caritate dată fără condiții atașate, reflectă dăruirea necondiționată a lui D-zeu către lume (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Matanah 3: 2).
Țara lui Israel
Locul central în care un evreu poate sfinți această lume cu Hesed este țara lui Israel. Acolo El a dezvăluit „puterea lucrărilor Lui”. Dar prin această „putere a lucrărilor Lui”, putem sfinți orice loc unde ajungem (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Beit Haknesset 5: 1).
Circumcizia
Cucerirea țării lui Israel este analogă cu revelația lui Hesed care are loc atunci când se efectuează circumcizia. Orlah, prepuţul, ascunde puritatea și sfințenia sexualității ideale. Prepuţul reprezintă pofta care trebuie îndepărtată, astfel încât să putem ridica energia sexuală de la o stare fizică la o stare conștientă spiritual. Apoi, curge iubirea pământească și cea cerească, căci în acel moment cerul și pământul se sărută.
Iudaismul descurajează celibatul, ideea că expresia sexuală este o concesie nefericită. Prin sexualitate, suntem capabili să atragem Hesed pentru a uni bărbații și femeile și pentru a aduce pe lume copii care pot primi și răspândi Hesed. Prin urmare, nu doar prostituarea sexuală, coborârea în lăcomia sexuală, este dezechilibrată și imatură. La fel este şi incapacitatea de a te angaja într-o relație, reținerea de la această lume, de la intimitate, de la părinți. Și acestea sunt un defect în capacitatea de a te conecta la dăruirea lui D-zeu.
Uneori, idealurile irealizabile par deosebit de fascinante, pentru că marea viziune spirituală pe care o prezintă pare perfectă, sclipitoare, dincolo de corupția cărnii. Dar această viziune este o iluzie. Viața adevărată este trăită atunci când carnea este impregnată de spirit. Hesed nu înseamnă reținerea sinelui nostru din lume ci este integrarea spiritului nostru în lume (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Mitch 3: 5).
Hesed și Halachah
Tora vorbește despre „îndurările Mele (Hasadim, pluralul pentru Hesed) faţă de David” (Isaia, 55: 3). Rabinul Nachman din Breslov ne învață că acest lucru se referă la Halachah, legea evreiască. Regele David a fost șeful Sanhedrin-ului, curtea înțelepților evrei și că deciziile sale Halachice au fost întotdeauna acceptate (Berachot).
Tocmai regele David, autorul psalmilor plini de sensibilitate, omul care se lega de D-zeu prin rugăciune, care a fost capabil să atragă în jos Hesed dumnezeiască nu crezând că este deasupra legilor Torei, ci mai degrabă ajutându-le să se modernizeze (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Chalukat Şoftim 5:14).
Cohen
Beit Hamikdaş a fost tărâmul lui Da’at. Acaestă Da’at a fost trasă în Hesed de Cohen (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Nesiat Kapayim 3: 2). Hesed este extrasă dintr-un nivel spiritual care precede creația. La acel nivel totul este unul, totul este bun. Acel Cohen care a slujit în Beit Hamikdaş a avut puterea de a ridica creația la rădăcină și de a o aduce la o stare de unitate. Acel Cohen a adus astfel ofrande, ridicând creația fizică către D-zeu.
Leviții, pe de altă parte, au reprezentat serviciul acestei lumi după creație. Ei I-au slujit lui D-zeu cu cântare, ajungând la D-zeu cu voința omului.
Nivelul post-creație – serviciul levitic – s-a alăturat nivelului care precede creația – serviciul preoţesc (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Şquchin 3, p. 206a).
Avraam
Un alt indiciu potrivit căruia Cohen este un om cu Hesed se găsește într-un verset adresat lui Avraam: „Ești un Cohen pentru totdeauna”. Ideea de a fi Cohen este legată de patriarhul care, mai mult decât oricare altul, a exemplificat experiența lui Hesed. Nu numai că Avraam a fost un om bun. Mai degrabă, întreaga sa stare de a fi a fost o împlinire a lui Hesed. „Ochii lui Avraam au fost deschiși și el a văzut cu conștiința sa lumea iubirii Creatorului” (Maggid Devarav Leyaakov, # 61; cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Pidyon Şevuyim 2: 2).
Avraam a fost, de asemenea, un exemplu de modestie, care este o trăsătură a lui Hesed. După cum i-a spus lui D-zeu: „Eu sunt praf și cenușă” (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Beheimah V’chayah Tohorah 1: 6).
Oriunde și-a așezat cortul, după cum ne învaţă înțelepții noștri, Avraam a lăsat ușile deschise pe cele patru laturi ale sale, astfel încât călătorii din cele patru direcții să se poată reîmprospăta.
Hesed se găsește în mijlocul unui pământ uscat. Calea pe care mergem pentru a descoperi că Hesed înseamnă învățarea Torei. Tora a fost dată inițial pe Muntele Sinai, într-un deșert. Adesea, disciplina învățării Torei devine uscată și apăsătoare. Tocmai când respectăm și studiem Tora, chiar și în perioadele uscate, ajungem la Hesed (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Roş Haşana 3: 1).
Sfântul Dor
Uneori dorim să ne apropiem de D-zeu și să avansăm pe o cale a sfințeniei, dar nu știm ce să facem. În acel moment, practica esențială este dorul sfânt – într-un sens, o pasiune adolescentină care este începutul iubirii mature. Este posibil să primeşti Tora doar după ce mai întâi ţi-o imaginezi – această imaginație este asigurată de ardoarea dorului.
Acesta era statul în care se aflau evreii când au părăsit Egiptul. Acest dor este analog cu „stropiturile de argint” la „lănţişoarele de aur” (Cântarea Cântărilor 1:10). (Cuvântul pentru dor, Kisuf, este similar cu cel pentru argint, Kesef.) Aceste “stropituri de argint” dau formă literelor Torei (cuvântul pentru lănţişoare, Torei, este similar cu cel pentru Tora).
Evreii au primit Tora după exodul lor din Egipt, ca urmare a dorinței lor susținute pentru a avea Tora (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Dam 1: 1).
Trebuie să ne exprimăm dorul cu voce tare. O astfel de exprimare constituie un vas cu care putem primi Hesed a lui D-zeu. Cuprinde vocalele Torei (textul Torei este scris fără vocale). Acesta este motivul pentru care studiem Tora și ne rugăm cu voce tare (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Nesiat Kapayim 3: 2).
Şabat-ul
Şabat-ul reprezintă vârful lui Hesed. D-zeu a creat lumea în șase zile și în a șaptea zi s-a odihnit. În zilele noastre, lucrăm șase zile din săptămână și ne odihnim în Şabat. În Şabat, nu trebuie să facem nicio muncă, pentru că lumea este întreținută exclusiv de Hesed a lui D-zeu, tragând spiritul proaspăt al lui Hesed, o reverberație a Şabat-ului primordial.
Mai mult decât atât, este chiar interzis să te angajezi în vreo muncă. Atunci când o persoană încalcă Şabat-ul și se angajează în propria sa muncă productivă, el interferează cu fenomenul lui D-zeu care menține lumea numai printr-o Hesed necondiționată care nu necesită nici o trezire de jos (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Şabat 2).
Hesed cea Sublimă
În cele din urmă, „străinii vor sta și vor avea grijă de turmele tale”. Cei care sunt apți să-I slujească lui D-zeu prin meditație, rugăciune și studierea Torei vor avea timp liber să o facă. Acest lucru este posibil numai atunci când D-zeu își revarsă a sa Hesed asupra noastră. Această Hesed depinde de teama de D-zeu, care la rândul ei depinde de voința lui D-zeu.
Este lucrarea noastră să obținem acces la o dobândire temătoare a prezenței lui D-zeu. Atunci, a sa Hesed va curge (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Giluach 2: 3).
În acea epocă viitoare, toată lumea îl va cunoaște pe D-zeu și va trăi experienţa prezenței Lui. Conștiința noastră, cu siguranță, pe măsură ce primim căldura soarelui, este că totul este sub providența lui D-zeu și că natura însăși este vehiculul Său. Atunci căldura lui Hesed, neînfricarea, mândria, dragostea, dăruirea, fericirea, împărtășirea nu vor mai fi un fenomen tranzitoriu. Va fi starea de bază a realității. Când vom fi îmbogățiți cu revelarea unicității şi Hesed a lui D-zeu, vom fi gratificaţi totodată cu propria noastră generozitate nemuritoare. Este o generozitate care se leagă de D-zeu și de ceilalți. Aceasta este epoca lui Hesed (cf. Likutei Halachot: Choshen Mişpat: Arev 3:22).
Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)