(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Gehenom Şel Aiş, Gehenom Şel Şeleg:
Iadul de foc, iadul de gheață
Sursele clasice se referă la un Gehenom de Aiş, o curățare prin foc, și un Gehenom de Şeleg, o purificare prin zăpadă și gheață (Tanchumah, Re’eh, 13. Yeruşalmi Sanhedrin, 10:3. Yolkut Şimoni Tehilim, 40:37. Rabbeinu Bachya Bamidbar, 16:33). Există numeroase grade în fiecare dintre aceste procese de desfășurare. În textele cabalistice, numărul de porți sau portaluri din Gehenom-ul însuși variază de la șapte la treisprezece până la opt sute cincizeci (Zohar Hadaş, p. 33. Ginat Egoz 2, p. 244. Reşit Hochma, Şa’ar HaYirah, 13. Megalah Amukhot, Emor. Safer Haplia. Bnei Yissochar, Şabat, 8:17). Fiindcă nu sunt două povești la fel, fiecare suflet, dacă este necesar, trebuie să fie ajustat și reorientat în funcție de propria condiție de dezaliniere.
Nu există două vieți identice în acest tărâm al existenței sau în următorul. Fiecare suflet este rectificat și își redobândește strălucirea inițială în mod diferit. În cele din urmă, toate sufletele se întorc și se reunesc în Sursa lor.
Întrucât corporalul este o imagine reflectată, în oglindă, a metafizicului, iar metafizicul este proiectat în corporal, pot fi trasate paralele între cele două. În ceea ce privește legile ustensilelor neKaşer, Tora spune: „Tot ce intră în foc, cum ar fi ustensilele de gătit, vei trece prin foc și va fi purificat… și tot ce nu a intrat în foc, în contact cu focul, cum ar fi pahare de băut, vei trece prin apă prin scufundare într-o baie ritualică de purificare / Mikvah” (Bamidbar, 31:23. Raşi). Ceea ce a fost folosit în foc ar trebui să fie curățat cu foc iar apa este suficientă pentru a spăla ceea ce a fost folosit cu apă.
Din punct de vedere spiritual, sufletele ar putea avea nevoie să treacă printr-un proces de curățare sau Kaşering, în conformitate cu cât de profundă a devenit negativitatea atașată și înrădăcinată în conștiința cuiva. Și în acest sens, focul este îndepărtat cu foc și gheața cu gheața ( Ma’amorei Admur Hazoken, Inyonim, p. 212).
Focul reprezintă fervoare sau pasiune, în timp ce gheața vorbește despre răceală sau indiferență. Alegerea dacă cineva prinde viață cu pasiune pentru spiritual sau corporall, o măsură de indiferență în ceea ce privește corporalul sau răceala față de problemele spirituale este în întregime apanajul celui care alege. În această viață există o libertate radicală absolută.
Propriile alegeri sunt cele care determină modul în care o persoană trăiește și reacționează la viață. Și tocmai aceste alegeri afectează persoana în această viață, precum și în următoarea. Alegerile pozitive sunt interioare și eterne, cele negative sunt exterioare și efemere. Pozitivul imprimă într-un mod de neșters constituției sufletului pecetea eternului, în timp ce negativul este legat temporal și, prin urmare, trebuie eliminat, astfel încât sufletul să poată călători fără probleme în timp ce „zboară” înainte și înspre înalt.
În timp ce majoritatea comentariilor văd focul și gheața vieții de apoi ca imagini metaforice, care descriu strict un proces spiritual / mental într-o realitate ce nu este corporală (Maharai Be’er Hagoiah, 5. Tiferet Yisrael, 8), există unele autorități care iau aceste imagini la propriu. Unele opinii vorbesc despre o versiune „distilată” a focului care are potențialul de a afecta o substanță spirituală, cum ar fi un suflet (Ramban Bereişit, 5:22. Torot Ha’Adam, Şa’ar HagmuL Ginat Egoz 2, p. 197).
Pentru a înțelege mai bine această poziție, ar fi bine să ne amintim de o discuție anterioară cu privire la copp. În timp ce corpul care este cel mai evident este Guf Gat / forma materialistă grosieră, există și un Guf Dak, o formă luminoasă asemănătoare eterului. După ce sufletul părăsește trupul, Guf Gat se ofilește și conștiința sufletului își asumă identitatea în Guf Dak. Este Guf Dak cel care servește ca mediu prin care o substanță fizică poate afecta un suflet. Așa-numitele „focuri” ale Gehenom-ului, deși cu siguranță nu sunt compuse din cele patru elemente de bază care constituie un obiect fizic, au o influență asupra vieții de apoi a sufletului prin Guf Dak (Avodat HaKodeş, 2:33). Să ne amintim că Guf Dak, corpul eteric de lumină astrală, conține toate impresiile noastre, toate gândurile, cuvintele și acțiunile noastre, în esență întregul nostru sine.
Cu toate acestea, majoritatea autorităților susțin că procesul de curățare a vieții de apoi se petrece exclusiv pe tărâmul spiritualului și, prin urmare, nu există nici foc, nici gheață într-un univers care nu are legătură cu materialitatea. Însă, imaginile folosite sunt legate fizic, astfel încât problemele să poată fi pricepute și înțelese mai ușor.
Rușinea este una dintre diferitele experiențe pe care le poate trăi un suflet în viața de apoi (Kidduşin, 81a). Focul reprezintă rușine și jenă, așa cum atunci când cineva este rușinat, devine purpuriu și se înroşeşte la faţă. Odată ce sufletul părăsește trupul și nu mai există vălul protector al ego-ului / creierului, el capătă o percepție nouă și neaărată, întrucât se manifestă o asemenea claritate și deschidere completă. Această claritate transparentă recent descoperită permite sufletului să vadă și să revizuiască cu exactitate întreaga viață, inclusiv tot ceea ce s-a întâmplat vreodată. Dacă în timpul vieții a existat o inconsecvență între ceea ce este cu adevărat persoana și modul în care aceasta s-a comportat, va apărea un sentiment de jenă și rușine. Dacă eu-l interior autentic nu s-a exprimat în conduita exterioarăa persoanei, sufletul, în starea sa limpede, neînfrânată de simțuri, va experimenta focul, care rezultă din senzaţia de a fi consumat și învăluit de o stare copleșitoare de jenă.
Ca o consecință, „focurile” Gehenom-ului nu sunt generate din exterior, focuri obiective, ci mai degrabă acestea sunt focuri care se ridică din interior (Zohar 2, p. 150b). Omul este cel care aprinde focurile Gehenom-ului (Yaikut Şimoni. Yeşayahu 247, 437:30. Lev David 10). O ființă umană care a trăit în dizarmonie și a devenit nealiniată, cum ar fi una care a perpetuat în gânduri, vorbire și acțiuni negative, va fi în cele din urmă cuprinsă de flăcările propriilor sale pasiuni și dorințe negative și, prin urmare, va trăi sentimentul de jenă atunci când devine conștientă de propriile sale indiscreții. Sufletul va funcționa într-o condiție de Gehenom de foc până când va fi curățat de toată murdăria și reorientat către Lumina Creatorului.
În rușinea însăși există două expresii, una mai emoțională și cealaltă mai intelectuală. După cum am menționat, focul reprezintă fervoare și pasiune, răceală de gheață sau indiferență. Metafora Gehenom-ului de foc este folosită pentru a descrie procesul de eradicare a pasiunii încărcate negativ și a rezultantelor ei în comportamente negative. Gehenom-ul de zăpadă este menit să îndepărteze negativitatea bazată pe răceală și indiferență. Primul are o bază emoțională, cel de-al doilea are un sens mai intelectual.
Cea intelectuală, spre deosebire de jena emoțională, este o formă „rece” de jenă. Dacă o persoană ar fi surprinsă ca fiind implicată cu pasiune într-un act nepotrivit, atunci acea persoană ar deveni roșie la față. Dacă, totuși, persoana stă fără să facă nimic în timp ce o altă persoană este rănită și a avut posibilitatea de a-i veni în ajutor, mai târziu, când își amintește sau este forțată să-și amintească, un astfel de incident s-ar putea să o facă să-i fie rușine de sine, dar nu se va înroși. Acest tip de jenă este o rușine de a nu te fi implicat, în timp ce jena emoțională este din cauză că te implici prea mult. O formă de Gehenom purifică de negativitatea fizică și emoțională, iar cealaltă purifică de greșelile mentale și intelectuale.
În esență, angoasa experienței apare prin faptul că sufletul își amintește actele pe care le-a perpetuat dintr-o perspectivă mai expansivă și trăieşte experienţa rușinii din cauza lor. Odată ce sufletul trăieşte acest tip de jenă, ca rezultat al privirii acțiunilor sale din perspectiva sinelui său superior, el se curăță, fie intelectual, fie emoțional, și, prin urmare, poate trece mai departe în Gan Eden.
În general, procedurile menționate mai sus funcționează pentru majoritatea sufletelor, însă, există cazuri izolate în care sufletele au acumulat astfel de grămezi de bagaje negative, încât singura modalitate prin care pot atinge starea de Gan Eden este să intre mai întâi în alte forme de viață non-umane. Un suflet care a fost destul de pronunţat negativ în acest tărâm al existenței poate avea nevoie să migreze și să intre într-o altă formă de viață care are un potențial de exprimare mai redus, dacă este cazul. Și prin această incapacitate de a se exprima, el își poate redobândi astfel strălucirea. În acest tip de reîncarnare, întreaga așa-numită „personalitate” a sufletului coboară și se întrupează într-o nouă formă de viață. Pe lângă animal, de pildă, care are propriul suflet, există și un suflet uman, cu toată memoria prinsă în el și lucrând la propria sa Tikun.
În același mod în care călătoria are multe niveluri, există și niveluri infinite în interiorul destinației. Așa cum Gehenom are diferite grade, Gan Eden are și el. În linii mari, acel Gan Eden mai înalt / mai profund este dedicat plăcerilor expansive ale contemplării divine. Aspectul mai puțin intens al lui Gan Eden este mai mult o formă emoțională de încântare. Nivelul pe care sufletul îl dobândeşte imediat după moarte depinde de măsura realizării spirituale la care a ajuns aici pe pământ.
Un suflet care se găsește prea confuz sau nedumerit pentru a intra în dimensiunile superioare / mai profunde ale lui Gan Eden poate experimenta mai întâi note inferioare până când devine complet aclimatizat (Seforno Kavanat HaTorah. Ramhal Ma’amor Ha’Ikkarim, Gan Eden vGehenom). Gan Eden inferior servește ca o orientare, permițând sufletului să se obișnuiască cu noua sa existență fără trup până când devine capabil să se reintegreze cu lumina infinită a Celui Infinit.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)