(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Unda sufletească în care operăm este în concordanță cu felul în care alegem să ne trăim viața. În general urcăm de la o treaptă la alta, extinzându-ne și urcând mai departe. Cu toate acestea, ocazional, viața nu urmează o ordine strictă și avem capacitatea de a face un salt cuantic și de a sări peste niveluri, doar pentru a reveni la etapele anterioare de dezvoltare mai târziu. Putem trăi pentru câteva clipe la nivel de Yechida, doar pentru ca mai târziu să ne aruncăm înapoi în tărâmul lui Nefeş; putem trăi de la nivelul lui Haya și apoi să revenim la un nivel al conștientizării strict vegetal. În mod fundamental, este alegerea noastră dacă trăim din locul eu-lui de suprafață, nivelurile mai puțin strălucitoare ale sufletului sau din nivelurile mai înalte, mai expansive și strălucitoare ale sufletului nostru.
Prin însăși natura noastră suntem în esență hibrizi, amestecuri de diverse aspecte, de la cele mai sublime și transcendentale la cele mai materiale și corporale. Un sentiment autentic de totalitate și integrare este dobândit atunci când există o coeziune și uniformitate între toate aspectele multiple care cuprind ființa noastră. După ce ni s-a dat un trup, suntem obligați – moral față de trupul nostru și spiritual față de sinele nostru mai profund – să avem grijă de bunăstarea noastră fizică, mentală și emoțională și să vedem că toate lucrează la unison cu scopul și gândul cel mai lăuntric al creației.
Timp de vreo doi ani și jumătate celebrii înțelepți al talmudului din casa lui Şamai și casa lui Hillel au dezbătut importanta întrebare existențialistă: A fi sau a nu fi? Întrebarea așa cum au formulat-o ei a fost: „Era mai bine ca omul să fi fost creat sau să nu fi fost creat?” La final, concluzia a fost: „Ar fi fost mai bine ca omenirea să nu fi fost creată, dar acum că am fost creați să reflectăm cu atenție asupra acțiunilor noastre” (Eiruvin, 13b). Ca şi creaturi conștiente, trebuie să reflectăm și să facem diferenţa între acțiunile bune, binevoitoare și constructive şi opusul lor și apoi să contemplăm natura calitativă a acțiunilor bune în sine.
La suprafață, se pare că ambele școli sunt în favoarea unei abordări a vieții fără atașament. Practic, asta înseamnă că este mai bine să te desprinzi de fizic, decât să te implici. Trebuie să fim doar atât cât suntem forțați. În această paradigmă, asceza și detașarea ar fi cele mai potrivite abordări ale vieții. Şi totuşi, acest lucru nu este în concordanță cu viziunea despre lume a înţelepţilor.
Aruncând o privire mai profundă asupra formulării argumentaţiei lor, devine clar că o abordare atât de detașată a vieții nu a fost niciodată în intenția lor. În timp ce modalitatea colocvială de a traduce acest pasaj din Talmud este dacă ar fi „mai bine să fii sau să nu fii”, cuvântul pe care ei îl folosesc de fapt este Noach, care înseamnă „ușurință”, precum în “mai ușor” sau “mai confortabil” și “mai puțin obositor” (Nişmat Hayim, Ma’amor 2:6). În mod clar, disputa lor nu a fost despre ceea ce este „mai bine”, ci mai degrabă despre ceea ce ar fi mai ușor și mai puțin obositor pentru persoană. Concluzia lor este aceasta: i-ar fi fost mai ușor sufletului să nu coboare pentru a locui în trup. Dar toți sunt de acord că, în ceea ce privește scopul și gândul vieții, obiectivul este acela de a integra toate elementele sinelui – fizic, mental și spiritual. Adevărat, a trăi o viață unidimensională și unilaterală poate fi mai ușor, întrucât este mai puțin plin de dificultăți și cu mult mai puține provocări, dar nu aici se află intenția existentă finală a vieții.
Tora vine să codifice un stil de viață integrat, aliniind omul cu ființa, coordonând ceea ce ar părea în mod normal ca energii divergente, astfel încât să putem armoniza natura noastră aparent conflictuală și să acționăm dintr-un loc al integrităţii și totalităţii. Tora nu învață negarea sau sacrificiul aspectului animal din interior, căutarea ei este aceea de a le îmbină pe cele două – animalul cu angelicul – astfel încât fiecare să-l poată servi pe celălalt în contextul mai mare al creșterii și extinderii conștiinței și compasiunii.
Imaturitatea spirituală se exprimă prin dorința sufletului după transcendența exclusivă pentru a funcționa în propriile sale condiții, ignorându-și misiunea de a fuziona cu energiile divergente ale sinelui. Pe măsură ce crește maturitatea, ajungem la conștientizarea că trupul nu este o închisoare pentru suflet și nici sufletul nu este o contradicție cu ceea ce își doresc elementele inferioare ale sinelui. Odată ce sufletul se va aclimatiza în mod corespunzător la realitățile trupului, el dorește să nu lupte, dar recunoaște că împreună formează un parteneriat bun și dinamic. Transcendența naturală a sufletului devine atotcuprinzătoare și concentrează nevoile trupului, în timp ce trupul oferă părților mai rare ale sinelui oportunitatea de a experimenta finitudinea. În cele din urmă, amândoi beneficiază, atât de mult încât atunci când vine timpul ca sufletul să meargă mai departe, sufletul nu vrea să plece. De fapt, nu vrea să se despartă de cel mai bun prieten al său, trupul.
Înțelepții noștri ne spun că „împotriva voinței tale te-ai născut… împotriva voinței tale vei muri” (Avot 4:22). Pare a fi o afirmație contradictorie. Dacă ar fi împotriva voinței cuiva să te naști, asta înseamnă că persoana (sufletul) ar prefera să nu fie în viață, aşadar de c ear spune atunci că „împotriva voinței tale vei muri” (Rav Şalom Dovber din Habad, Safer Hama’amorim Ranat, p. 7-8). Sensul mai profund este după cum urmează: Înainte ca un suflet să coboare în această lume, sufletul observă ispitele și provocările acestei lumi și nu dorește să intre într-un trup, așa cum este el, însă apoi sufletul ajunge să trăiască în interiorul unui trup și își dă seama de abilitățile și oportunitățile uimitoare pe care trupul și lumea fizică i le prezintă, inclusiv transformările minunate care pot avea loc numai în timp ce eşti în viață într-un trup și, astfel, „împotriva voinței tale vei muri”, sufletul dorind să rămână îmbrăcat în trup atâta timp poate.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)