(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
care este semnificaţia vieţii noastre ?
Întrebare: Oamenii s-au întrebat mereu, în generațiile anterioare, care este sensul vieții lor; în generația noastră, însă, toată lumea poate studia Cabala. Este din cauza virtuților noastre sau din cauza păcatelor noastre?
Răspuns: Da, este adevărat: astfel de întrebări nu sunt noi. Dar în generația noastră, întrebarea despre sensul vieții noastre este pusă mult mai acut. Sufletele care se întorc în lumea noastră sunt mai coapte acum, mai bine pregătite. În trecut, oamenii erau mai puțin interesați să găsească sensul vieţii lor şi erau mai interesaţi de stiinţă, ştiinţele sociale, cultură, literatură ş.a.m.d.
Însă în zilele noastre am ajuns să fim deziluzionați de tot: se vorbeşte mai puțin despre capacitatea științei de a oferi liniște sufletească și încredere; oamenii caută adesea răspunsuri la întrebările fundamentale referitoare la angoasa pe care o resimt și încep, în sfârșit, să înțeleagă că sursa tuturor acestor probleme este ascunderea Creatorului și disimilaritatea noastră faţă de El. Oamenii încep să simtă dorința de a se conecta cu El și asta îi duce în cele din urmă la Cabala.
Umanitatea se apropie de o stare de căutare a sensului vieții, dar nu la nivelul lumii noastre, întrucât oamenii realizează că nu există fericire în tehnologia înaltă sau în dezvoltarea culturii și eticii noastre. Drogurile și alte accesorii pentru plăcere generează dorința de a evita întrebări referitoare la subiecte precum dorința de a înțelege sensul vieții, care rămân, totuși, vitale.
Cabala şi eu
Întrebare: Este, oare, totul predeterminat?
Răspuns: Punctul de plecare și punctul final sunt determinate de Creator. Dar drumul de la început până la punctul final depinde de noi. Noi avem capacitatea de a alege modul în care să împlinim scopul Creației. Dar chiar și în punctul de plecare noi acționăm sub presiunea egoismului nostru absolut. Suntem sclavii acestuia și suntem motivați doar de dorințele egoiste.
Atunci când ne schimbăm natura, de la egoism la altruism, rămânem în continuare sclavi, dar de data aceasta cu o natură altruistă. Libertatea de a dori se referă numai în a alege cui să slujeşti: lui Faraon sau lui Moise. De aceea, întreaga Tora este un ghid pentru împlinirea scopului Creației. Aşa cum este spus: „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora ca mirodenie”(*), adică: „Am creat egoismul și am dat Tora / Cabala pentru a-l rectifica.”
Toate porţiunile Torei ne-au fost date pentru a potrivi atributele noastre cu cele ale Creatorului. Dar fiecare generație trebuie să se concentreze pe o anumită porţiune a Torei.
Un cabalist pe nume Moise s-a ridicat în lumea spirituală prin propria înţelegere spirituală, adică a fost în stare să simtă grade spirituale, și le-a descris într-o carte pe care a numit-o „Tora”.
Tora interzice strict descrierea fenomenelor spirituale ca fiind nişte entități fizice. Este interzisă înfăţişarea lui Moise ca un distins bătrân urcând pe Muntele Sinai cu o carte a Torei în mână. Tora înseamnă „Lumina Creatorului”. Fiecare cuvânt din Tora este un nume al Creatorului. Numele Creatorului sunt senzații ale Lui în om, El Însuși neavând niciun nume.
Persoana care ajunge să dobândească este cea care dă nume Creatorului în conformitate cu modul în care-L percepe el: „Bun”, „Milostiv”, „Puternic”, „Înfricoșător” ş.a.m.d. Tora descrie tot ceea ce a descoperit și a înțeles Moise referitor la lumile spirituale, tot ceea ce Creatorul i-a dezvăluit și i-a poruncit să ne transmită, astfel încât să îndeplinim.
Scopul creării acestei lumi de către Creator este unirea spirituală cu El, rectificarea proprietăților omului sau, cu altele cuvinte: ascensiune spirituală. Există 620 de grade spirituale începând din punctul nostru, care este cel mai de jos posibil, până la Creator. Fiecare dintre aceste grade este numit Miţva.
Când ne corectăm printr-un anumit act altruist, îndeplinim o anumită Miţva și, drept urmare, urcăm la gradul corespunzător. Asta înseamnă că există în plus 620 de rectificări ale adoptării _______________
(*) Gomora, Masechet Kiduşin, pct. 30; 2
dorințelor altruiste pe care trebuie să le îndeplinim după ce ne vom fi ridicat deasupra naturii egoiste a lumii noastre.
La ultimul și cel mai înalt grad spiritual, ne unim complet (ne contopim) cu Creatorul. Proprietățile și dorințele noastre devin totalmente identice cu cele ale Creatorului. Trebuie să dobândim acea stare de identitate completă cu atributele Creatorului în timp ce trăim fizic în lumea noastră.
Astfel, finalizarea întregii Creații este împlinită și este anulată diferența dintre punctele cele mai înalte și cele mai joase ale Creației. În această stare, totul revine la Creator, la Atributele Sale, la Sursă și la o nesfârşită stare de binecuvântare altruistă. Numai la acel nivel spiritual sufletul este eliberat de necesitatea trecerii din nou prin gradele din „această lume”.
Insă, atâta timp cât există rectificări de făcut, trebuie să revenim aici mereu şi mereu. Numai atunci când ne desăvârşim rectificarea prin studiul Înțelepciunii Cabala acest ciclu se încheie. De ce oamenii interpretează și se raportează atât de diferit la textul Torei? La urma urmei, înşişi Cabaliștii sunt cei care au descris pentru noi lumea spirituală și ne-au dat această carte. Ei au numit-o „Tora” pentru a sugera legătura sa cu Ohr (lumină) și Hora’a (instrucțiune).
Cabaliștii pot simți Lumile Superioare și ilustrează aceste senzații în cărțile lor într-un limbaj unic. Însă cei care încă nu pot înţelege și simți lumile spirituale nu pot înțelege explicațiile Cabaliștilor.
La urma urmei, în lumile spirituale nu există corpuri fizice ca ale noastre și nu există nici nume pe care să le putem folosi pentru a denumi entităţile aflate acolo. De fapt, este imposibil ca aceste senzaţii să fie transmise într-un limbaj pe care oamenii să-l înţeleagă.
Însă, întrucât tot ceea ce există în lumea noastră provine din Lumile Superioare, și fiecare obiect fizic are Sus o rădăcină spirituală, Cabaliștii au decis să numească fiecare entitate spirituală în funcție de ramura sa din lumea aceasta, care pare să vină de Sus în jos, de la o rădăcină spirituală la un corp material corespunzător din lumea noastră. Rădăcina spirituală este cauza iar ramura din lumea aceasta este proiecția ei, consecința.
Întreaga Tora a fost scrisă în acest limbaj descriptiv. Ea vorbește numai de forțe spirituale, la fel ca toate celelalte cărți sfinte. Cărțile pot să fie împărțite în unele care folosesc un limbaj legal, cum ar fi Talmudul, sau un limbj istoric, cum ar fi Pentateuh-ul. Toate aceste cărți nu descriu, însă, altceva decât lumile spirituale. În ele nu există nici cea mai mică intenție de a se referi la lumea noastră.
Confuzia este creată doar atunci când citim aceste cărți și interpretăm automat cuvintele în funcție de înțelegerea noastră, căreia îi sunt cunoscuţi doar termenii lumii noastre. Drept urmare, începem să credem că se vorbește despre lucruri care se întâmplă în lumea noastră. Un cabalist care citește același text înțelege, însă, exact ce a vrut să spună autorul în fiecare secțiune a cărții. Este foarte asemănător cu un muzician care poate interpreta muzica doar uitându-se la note.
Întrebare: Nu-L simțim pe Creator și, drept urmare, nu credem că El există. Nu putem vedea Lumea Superioară; nu știm și nu înțelegem nimic referitor la asta. Niciuna dintre științele existente nu ne permite să influențăm viitorul; aşadar care este raţiunea pentru care susții că este posibil să o influențăm?
Răspuns: Înțelepciunea Cabala nu studiază fenomenele din această lume, ci rădăcinile spirituale ale acesteia din Lumea Superioară. Aceste rădăcini afectează tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră și generează evenimentele din viaţa noastră. Cel care studiază Cabala începe să vadă și să înțeleagă Lumea Superioară.
Văzând Lumea Superioară, începem să-l simțim pe Creator și să înțelegem cum a creat lumea spirituală. Înțelepciunea Cabala se referă la acest act ca la „prima zi a Creației”. În actele care urmează, adică în zilele următoare, Creatorul a creat natura Lumii Superioare și forțele care o gestionează. Ultimul act al Creatorului, în a șasea zi, a fost facerea lui Adam HaRişon.
Întrucât Adam HaRişon a fost consecința ultimului act al Creatorului, el constituie și scopul întregii Creații. Tot ceea ce a fost creat înainte de el a fost creat pentru el. Deci, judecând după programul Creatorului, ce ar trebui să devină omul? El trebuie să împlinească unitatea spirituală cu Creatorul, să devină ca El în toate aspectele, să se egalizeze cu El și să învețe să-și gestioneze propriul destin.
Mai mult, omul trebuie să dobândească, de unul singur, cel mai înalt grad spiritual, Acela de totală completitudine. Asta înseamnă că mai întâi trebuie să fie la cel mai de jos grad spiritual, complet opus atributelor Creatorului, pentru ca apoi să se ridice la gradul spiritual al Creatorului prin propriile sale eforturi spirituale.
Înțelepciunea Cabala poate fi folosită pentru a observa atât lumea spirituală cât și lumea noastră și reciprocitatea dintre ele. Cunoaşterea coboară încontinuu din Lumea Superioară în lumea noastră și se materializează în fața ochilor noștri. Reacțiile noastre la aceste informații se înalţă către Lumea Superioară ca o formă de cunoaștere și determină dacă ne simțim ziua de mâine ca fiind pozitivă sau negativă.
Prin urmare, Creatorul, care se află la cel mai înalt grad spiritual, a făcut această Creație dintr-un atribut egoist, complet opus Lui și a umplut-o până la refuz cu Lumină. Apoi a golit-o și a coborât-o la nivelul „lumii noastre”. O creatură care urcă înapoi scara spirituală primește o plăcere mult mai intensă decât înainte să fi decăzut în această lume.
Întrebare: Dacă există o forță superioară care guvernează chiar și cea mai mică insectă din lumea noastră, atunci ce ne face să nu fim altceva decât nişte roboți?
Răspuns: Dacă folosim Cabala pentru a ne schimba însuşirile interioare, noi schimbăm şi influența externă care operează asupra noastră. Întrucât această întreagă lume este construită pentru a ne conduce la perfecțiune, procesul nostru de rectificare individuală modifică puţin și lumea exterioară și ne revelează partea mai bună a ei. Este, atunci, mai ușor atât pentru individ, cât și pentru toată omenirea să progreseze către țelul final. Punctele de început și de sfârșit sunt predeterminate, dar drumul pe care se merge poate fi calea Cabalei sau calea suferinţei. Pe ce cale pornim este alegerea noastră.
Întrebare: Cabala va fi de ajutor în progresul meu profesional?
Răspuns: Cabala nu numai că-ţi va îmbunătăți senzația și dobândirea Lumilor Superioare, dar va adânci, extinde și rafina şi alte emoții. Noi ne îmbunătățim conexiunile noastre cu mediul nostru și cu evenimentele din jurul nostru și învățăm să privim știința ca pe un lucru banal care este folosit doar pentru susținerea generală a omenirii și adaptarea la lumea din jurul nostru și nimic mai mult.
La început, când începem să studiem Cabala, în mod firesc suntem destul de derutaţi de noii termeni folosiţi şi de noile emoții. După aceea, începem să ne raportăm la știință dintr-o perspectivă superioară, privind-o ca pe ceva incidental. Asta ne ajută să evităm să ne înclinăm în fața științei și să ne raportăm la ea într-o manieră mai adevărată și mai profundă. Cabala le permite oamenilor de știință să progreseze și să capete o dobândire mai completă chiar și la nivelul lumii noastre limitate.
Întrebare: Ai spus că există o Providență Generală care conduce omenirea la nivel global şi că cel care începe să studieze Cabala îşi poate schimba viața și destinul. Poate o persoană care studiază Cabala să schimbe în vreun fel trendul comun al vieții în mediul său, nu numai pentru sine, ci și pentru alții?
Răspuns: E posibil, însă numai prin diseminarea Înţelepciunii Cabala către alte persoane, cu delicateţe și fără a face misionarism. Putem informa în mod discret pe cei din jurul nostru că există un astfel de lucru precum Cabala și să-i interesăm să citească acele cărți care au fost scrise de cabaliști. Este suficient pentru a-i pune într-o stare complet diferită în raport cu Creatorul, unde există deja, de Sus, un alt fel de Providență asupra lor.
Nu am alt răspuns: cărți, fișiere audio și video, site-ul nostru (www.cabala.academy). Facem totul pentru a oferi oamenilor orice mijloace îşi aleg pentru a-și schimba destinul. În orice caz, oamenii vor ajunge la Cabala, în doar câțiva ani, întrucât își dau seama că mascotele, farmecele și binecuvântările nu sunt soluția pentru a-și schimba viața. Cu toții trebuie să ne determinăm propria soartă și să nu ne scutim de această responsabilitate. Schimbarea vieții noastre nu poate fi cumpărată cu bani sau cu alt fel de monede.
Lumea spirituală
Întrebare: Ce este o naștere spirituală? Este ceva ca o naștere fizică?
Răspuns: Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră se potrivește perfect cu ceea ce se petrece într-o naștere spirituală. Când cineva este eliberat complet de egoism, această stare corespunde cu cea a unui făt în pântecele mamei sale. Fătul trece apoi prin nouă luni de dezvoltare spirituală care corespund unei stări de concepție, până când se naște ca o ființă independentă, deși încă foarte mică. Apoi urmează doi ani de pruncie și de hrănire la „sânul” superiorului. Apoi, pruncul continuă să crească (pe seama Parţuf-ului superior, dar într-o formă distinctă) până la vârsta de treisprezece ani, iar de la acea vârstă începe starea de Gadlut (vârsta maturităţii). Așa se dezvoltă sufletul fiecăruia.
Tot ce descriu cărțile de Cabala, tot ce se întâmplă în lumea noastră și toate lucrurile despre care se vorbește în Tora sunt procese de ascensiune pe scara spirituală. Nu există nimic altceva decât o ființă umană și Creatorul, iar tot drumul nostru este menit să ne apropie de El.
Întrebare: Cum se poate ști că cineva a dobândit o conexiune cu lume spirituală?
Răspuns: Tot ceea ce ne putem imagina vine ca o consecință a experiențelor noastre în corpul fizic. Prin urmare, toate experiențele de „zbor” și alte astfel de „întâmplări spirituale” sunt complet deconectate de adevărata lume spirituală.
Senzatia de spiritualitate se poate dobândi numai cu ajutorul unui ecran, o trăsătură contrară egoismului care poate fi dobândită doar prin sistemul Cabala. Acest lucru necesită muncă de grup, învăţătorul potrivit și un număr de ani de studiu intensiv cu cărțile adecvate. Uneori, poţi obține o senzaţie a lumii spirituale fără nicio pregătire. Cu toate acestea, este o senzaţie pasivă, întrucât nu eşti în măsură să-ţi rectifici sinele atunci când primește asta drept cadou de Sus, fără eforturile prealabile de creere a ecranului.
Asta nu are nicio legătură cu evoluția unui suflet obișnuit aflat pe calea rectificării; ci este doar ceva ce Creatorul trebuia să facă conform cu propriul Său program de dezvoltare a unificării și separării sufletelor. Acesta este motivul pentru care El a făcut-o. Dacă am putea vedea întregul tablou al reîncarnării sufletelor, am înțelege de ce Creatorul acționează într-un fel sau altul cu un anumit suflet. Nici o parte a sufletului nostru colectiv nu poate împlini scopul, acela de a dobândi gradul spiritual al Creatorului, înainte de a fi rectificat.
Creatorul nu va accepta pe nimeni, în nicio condiție, în lumea spirituală fără să facă un efort spiritual. Dacă El ar face-o, am fi incapabili să creăm un vas, dorința necesară pentru a simți perfecțiunea Creatorului.
Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă Creatorul ar apărea în faţa noastră chiar acum?
Răspuns: În cazul acesta, am lua plăcerea pentru noi înșine și nu am fi niciodată capabili să ieşim din această plăcere egoistă, deși este atât de mica încât este practic inexistentă în comparație cu plăcerile spirituale – cele simțite cu intenţia pentru Creator. Creatorul ni se ascunde pentru a ne permite să construim un ecran, care constituie intenţia pentru Creator. Numai după aceea, El însuşi ni se va revela. Doar atunci plăcerea va fi infinită și de durată, întrucât aceasta este natura dorințelor altruiste.
Întrebare: Dar continui să spui că tot ce ne trebuie pentru a intra în lumea spirituală este revelarea Creatorului?
Răspuns: Ce vreau să spun în acest caz este că nu sunt plăcerile cele care vin de la Creator, ci revelarea Dumnezeirii Lui. Când se va întâmpla asta, ne vom anula în fața Creatorului și vom putea să ne anulăm dorințele egoiste și să dobândim un ecran. Numai după aceea, Creatorul se va revela pe Sine ca Sursă a tuturor plăcerilor.
Întrebare: Cum faci diferenţa între „bine” și „rău”?
Răspuns: Percepția noastră despre bine și rău este foarte diferită de modul în care ele sunt percepute în spiritualitate. Binele și răul în lumea noastră se bazează pe senzaţii subiective, egoiste, însemnând că ceva este bine dacă este bine pentru mine și rău dacă este rău pentru mine. Atunci, însă, când cineva transcende egoismul el înțelege ce sunt cu adevărat binele și răul.
Totul este făcut de Creator, dar noi nu suntem capabili să-L justificăm pe El în acțiuni. Dezastrele globale, războaiele și anihilarea unor națiuni întregi, chinurile oribile și necazurile de pretutindeni sunt considerate bine de către cei care dobândesc tabloul global al universului și al lumilor.
Întrebare: Care este „libertatea dorinței”?
Răspuns: Când cineva dobândeşte lumea spirituală, el dobândeşte tot ce coboară în lumea noastră – rădăcinile și unde și cum se concatenează acestea în lumea noastră. Fiecare eveniment pământesc începe în lumea spirituală. Tot ce s-a întâmplat și ceea ce ni se va întâmpla îşi are originea acolo.
Sistemul Înţelepciunii Cabala înseamnă a avea credință mai presus de rațiune iar Cabalistul nu exploatează niciodată cunoaşterea pentru auto-mulţumire. De aceea, cunoașterea sinelui sau a altora nu are nici o semnificație, deoarece Cabala nu le va folosi niciodată în modul obișnuit pe care îl doresc oamenii.
Mulți oameni mă întreabă despre viitor, dar le spun să meargă la o ghicitoare. Ce pot face este să dau sfaturi relative la ce ar trebui să facem, dar este interzis să faci cunoscut altora tabloul, întrucât le refuzi libertatea de alegere și libertatea dorinței. Asta va duce la a-şi pierde dorința de a trăi, pentru că, dacă ar ști totul înainte de a se întâmpla, atunci de ce să te mai deranjezi să trăiești? Viața noastră este plăcută doar atunci când avem un pic de libertate în dorințe. Asta ne diferenţiază de toate celelalte creaturi ale Creației și trebuie să folosim această libertate.
Întrebare: Când cineva dobândeşte lumea spirituală, ce găsește el acolo?
Răspuns: El găseşte în lumea spirituală o armonie absolută. El constată că totul este condus de o Forță Superioară care aduce toate creațiile către un singur scop. Îşi găsește propria ţintă și nu mai face greșeli. Înțelege de ce apare o boală și care este scopul necazurilor din viață. El începe să înțeleagă binele sau răul pe care îl produc acțiunile și cum să se comporte faţă de ceilalți. Nu mai simte nevoia de a învăţa nimic de la nimeni, întrucât devine parte a Creației. Nu mai simte în el nicio nevoie pe care să o satisfacă; Creatorul este Cel care îl conduce.
Există doar două alegeri pe care le avem: prima este cea pe care a făcut-o în prezent întreaga omenire. Aceasta implică suferință și să alergi de la o durere la alta fără să ai capacitatea de a găsi vreo raţiune pentru a trăi. Această stare poate continua până când suferinţele se acumulează și te aduc la un grad spiritual. Este imposibil să cunoaștem sau să simțim cantitatea anterioară de suferinţe acumulată, dar fiecare suflet își păstrează propria socoteală și are nevoie de o cantitate diferită de suferințe care să-l aducă la la spiritualitate. Aceasta este prima cale, calea suferinţei. Este un drum foarte lung și agonizant.
Cu toate acestea, Creatorul îi oferă fiecăruia o cale de a ieși din angoasele care îl lovesc și îi oferă lumea spirituală printr-o a doua cale – calea Înţelepciunii Cabala (a Torei). Cuvântul ebraic „Tora” înseamnă „instrucțiune”. Există instrucțiuni clare în Tora / Cabala care ne învață cum să obținem împlinirea spirituală, în timp ce ne ducem în continuare viața de familie, studiul şi munca. Ne spune cum să descoperim lumile noastre spirituale interioare, precum și lumea fizică exterioară.
DORINȚA
Întrebare: Dacă suntem doar o dorință, ca toate celelalte creații, atunci care este dorința noastră cea mai profundă?
Răspuns: Cea mai adâncă dorință a noastră este să ne desprindem de Creator. Aceasta este dorința inconștientă a tuturor. A fost imprimată în noi pentru a avea de unde să începem și este singura dorință pe care suntem de fapt dornici să o satisfacem. Dar această dorință nu ne devine clară decât în măsura în care suntem dispuși să o acceptăm și să o împlinim. Până atunci, Creatorul continuă să ne împingă și să ne ispitească cu noi dorințe, ceea ce înseamnă că dorința primară este îmbrăcată în alte dorințe.
Întrebare: Ce se întâmplă dacă, dintr-odată, am o dorință de a fura ceva?
Răspuns: Nu va exista o astfel de dorință. Poate exista dorința de a fura, dar va exista un gând care îi urmează, întrucât acesta este modul prin care Creatorul ne arată cât suntem de spurcaţi şi demni de dispreț.
Alături de dorință va fi şi senzația de repulsie faţă de apariţia în noi a unei astfel de dorințe. De aceea există „recunoașterea răului”. Un om obişnuit nu consideră dorințele ca fiind rele, ci îşi face socoteala: „Ei bine, nu sunt diferit faţă de alţii”.
Este scris că Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Privește acum spre cer” și i-a promis că sămânța și poporul său vor fi asemenea stelelor de pe cer – nenumărate. Stelele sunt scântei de întoarcere a Luminii care s-a rupt din sufletul global. Omul adună aceste scântei, le rectifică și astfel se înalţă. De aceea, scânteile, care sunt suflete care se ridică în sus, se numesc „stele”. Creatorul i-a promis lui Avraam că dacă va urma această cale, cerul întreg va fi al lui.
Moartea
Întrebare: O parte din suflet trece de la părinte la copil?
Răspuns: Un om este un animal cu două picioare. Are o forță vitală numită „Suflet animalic”. Când o persoană moare, sufletul îi părăsește trupul, la fel ca al oricărui alt animal. Cabala vorbește, însă, despre un alt tip de suflet, unul care este Lumina Creatorului.
Un suflet are o anumită cantitate de Lumină care intră numai atunci când omul dobândește atribute altruiste specifice. Nu are nicio legătură cu identitatea părinților săi.
Întrebare: Majoritatea oamenilor consideră că moartea este dureroasă, dar ce este de fapt moartea trupului?
Răspuns: Problema noastră în legătură cu moartea începe cu ceea ce ne leagă de ego-ul nostru – facem o asociere a ego-ului nostru cu trupul, su sufletul sau cu interiorul nostru? Dacă cineva trăiește în interiorul proprietăților și dorințelor sufletului, atunci acela rămâne cu sufletul și se conectează cu acesta. Pentru el moartea nu este tragică, ci doar o tranziție către o stare diferită. Este ca și cum ar îndepărta anumite obstacole pe care le-a avut trupul, astfel încât acum poate trece la o stare mai aproape de perfect și mai completă, cu o capacitate mai bună de progres spiritual.
Rezultă că moartea este ceva care nu te poate face decât fericit. Moartea indică faptul că eşti pe calea cea bună pentru progresul spiritual și ai închieat deja o anumită porțiune din călătorie. Acum că acea porţiune este încheiată, eşti liber să continui fără greutatea corpului fizic.
Întrebare: Ce se întâmplă cu acela care trăieşte experienţa morţii clinice?
Răspuns: Aceia care trec prin moartea clinică, trăiesc esperienţa desprinderii de ego, întrucât intră într-o stare post-mortem. Deși nu este încă spirituală, acea stare nu mai este una animată, întrucât moartea clinică îl separă pe om de ego-ul său. El este incapabil să simtă cum este spiritualitatea înainte de a dobândi un ecran, întrucât îi lipsește instrumentul de a simţi numit „Reflectarea luminii”, intenţia pentru Creator.
În orice caz, el poate simți, totuşi, finețea spiritualității din cauza durerii suferite. Agonia neutralizează egoismul, întrucât aduce ego-ul în situația în care este dispus să fie anulat fie şi numai pentru a opri durerea.
Un rabin a fost trimis la un bărbat care era încarcerat în Rusia. El se afla într-o stare mentală foarte şubredă, fără să cunoască deloc limba ebraică, dar scrisese poeme în ebraică referitoare la stări spirituale sublime, pe care numai un cabalist le-ar fi putut trăi. Evident, nu folosise termeni Cabaliști, dar trăise experienţa unor stări de deconectare de lumea noastră. Cei care se confruntă cu moartea clinică simt, de asemenea, o stare spirituală mai înaltă, întrucât au trecut prin asemenea experienţe provocate de ego, încât sunt suficiente pentru a-l îndepărta de propriul egoism.
Aceste chinuri ne fac să începem să ne privim pe noi înșine „din afară” și să începem să simțim o anumită senzație spirituală. Totuși, nu este aceasta modalitatea pe care ne sfătuieşte Cabala să o abordăm întrucât avem Cabala ca remediu. Pe calea suferinţei, oamenii simt aceste lucruri în cele mai teribile situații posibile, dar nu acesta este calea pe care ar trebui să mergem.
Necazurile nu provin direct de la Creator. Atunci când sufletul de animal moare, simțim ceva mai multă Lumină de Sus, dar este de miliarde de ori mai mică decât cea mai mică stare spirituală pe care o dobândim ca urmare a propriei noastre munci!
Întrebare: Trecem în lumea spirituală atunci când murim?
Răspuns: Sufletul este vehiculul spiritual al omului, sinele interior al omului. El se află într-o anumită stare spirituală înainte de a intra în această lume. Întrucât scopul Creației este acela de a-l ridica de la cea mai de jos la cea mai înaltă stare posibilă, sufletul primește un egoism suplimentar, proprietăți negative suplimentare care ne ascund sinele spiritual.
Sinele avea un anumit fundament spiritual; era deasupra acestei lumi înainte de a primi egoismul suplimentar, fapt pentru care a coborât în această lume. Egoismul s-a adăugat sub forma dorințelor trupului animalic; acesta este modul în care începem să simțim nașterea și existența noastră în lumea corporală. Cu toate acestea, dacă îndepărtăm egoismul suplimentar, ne vom întoarce imediat la locul de unde am coborât în această lume, adică la gradul originar al sufletului nostru în lumea spirituală.
Acum ne raportăm la lume, aşa cum o fac toţi ceilalți. Ce trebuie să facem este să ne folosim egoismul pentru a ne ridica în spiritualitate. În acest fel, urcăm cu 620 de grade mai sus decât gradul de la care am pornit.
Când ne ridicăm din lumea noastră și ajungem la sfârșitul rectificării, ne înălţăm în lumea Ein Sof și ne simțim de 620 de ori mai compleţi decât în starea noastră preliminară. Trupurile noastre animalice mor pentru că le luăm satisfacția egoistă. Sensul morții este acela că forța spirituală care ne dă dorința de a trăi și de a absorbi forța vieții este îndepărtată.
Diverse întrebări şi răspunsuri
Întrebare: De ce toate întâlnirile cu Creatorul au loc pe munți (Muntele Măslinilor, Muntele Moria, Muntele Sinai, etc.)?
Răspuns: Cuvântul Moria provine din cuvântul, Mora (frică), iar cuvantul Har (munte) provine din cuvântul, Hirhurim (contemplări) a lui Mora, care este un ecran pentru GAR ale fiecărui grad. Sinai provine din cuvântul, Sina’a (ură), pentru că este ascunderea Luminii Milei.
Muntele Măslinilor este Malhut, punctul acestei lumi, capătul tuturor lumilor. Fiecare loc unde Malhut se încheie fără să atingă punctul numit „această lume” se numește Muntele Măslinilor.
Întrebare: Există vreo legătură între Muntele spiritual al Măslinilor și cel fizic?
Răspuns: Nu există nicio legătură între Muntele spiritual al Măslinilor și cel fizic. De aceea, orice persoană poate numi muntele cu acest nume, și nu numai acela care a dobândit Muntele spiritual. al Măslinilor.
Întrebare: Cum poate un om obişnuit să numească ceva în funcţie de rădăcina sa spirituală dacă nu am dobândit şi nici nu știm că există acea rădăcină?
Răspuns: Orice om, chiar și un ne-evreu, poate numi orice loc de pe pământ în funcție de rădăcinile sale spirituale, chiar și fără să fi dobândit acele rădăcini. Asta întrucât toți oamenii sunt mesageri ai Creatorului, la fel ca întreaga Creație și întreaga natură. La fel cum un om obișnuit alege ca un munte să fie numit Muntele Măslinilor dintr-un motiv strict pământesc, tot aşa un cabalist stabileşte că acel munte ar trebui numit în acest fel din cauza unei rădăcini spirituale.
Asta ne învață că diferența dintre dobândirea unui om obişnuit și cea a unui cabalist nu există decât în profunzimea dobândirii. Cel dintâi vede doar stratul exterior, în timp ce al doilea vede întreaga profunzime până la cauza primară. De aceea, Cabala este și o știință. Singura diferență este aceea că Înţelepciunea Cabala studiază întreaga profunzime a materiei până la stratul său interior, adică dorința creată de Creator, care este îmbrăcată de toate celelalte proprietăți. De aceea, un cabalist și un om obișnuit pot da amândoi același nume muntelui, întrucât măslinii cresc pe același munte.
Omul obișnuit are propriile sale raţiuni pentru a numi ceva cu un nume potrivit. În plus, proprietatea interioară cu care Creatorul a creat o entitate spirituală va apărea în orice limbaj cu același înțeles.
Întrebare: Ce este acela un vis?
Răspuns: În timpul somnului noi suntem deconectați de spiritualitate. Nu sunt decât curenții electrici care ne trec prin minte și nimic mai mult. Dacă deconectăm creierul de trup în această stare, nu va mai exista niciun vis. Putem deconecta egoul de trup, astfel încât trupul să doarmă separat de ego.
Starea de somn nu are nicio legătură cu spiritualitatea. Somnul există în fiecare făptură vie. Starea de Dormita (moţăială) în Cabala este numele dat momentului în care Lumina părăsește Parţuf-ul către un Parţuf superior. Tot ce rămâne în Parţuf se numește Kista de Hayuta (un mic buzunar al forței de viață), care este o forță de unire și întărire. Acesta este sensul spiritual al somnului. Dacă ai în gând o idee în timpul somnului, asta se datorează faptului că legătura diminuată cu corpul fizic îţi permite o înţelegere mai clară. Drept urmare, mintea și imaginația operează la un nivel superior, dar asta nu are nicio legătură cu spiritualitatea.
Întrebare: Cum și când ajunge cineva la înțelegerea spirituală?
Răspuns: Ajungi la înțelegerea spirituală numai făcând efortul spiritual de a studia Înțelepciunea Cabala, precum și luptându-te permanent cu dorințele egoiste. Momentul precis este imposibil de stabilit. Nu se poate ști când va veni acel moment, întrucât eforturile spirituale trebuie să fie îndreptate nu către înțelegere, ci către dăruirea pentru Creator. În orice caz, trebuie întotdeauna să credem că „salvarea de la Dumnezeu este ca o clipire din ochi.”
Aş verea să clarific ce înseamnă dobândirea: simt consecințele dobândirii mele interior. Simt dinainte deliciile pe care le voi primi. Dacă le pot gusta, atunci consecința va fi trăită ca experienţă în mine. De pildă, nu pot spune că există vreo plăcere într-o salată; de la început plăcerea este în mine, iar salata este doar un mijloc de a scoate în afară deliciul pentru a-mi satisface dorința. Pot cântări sau aprecia salata astfel sau indiferent cum altfel, dar nu voi găsi nicio plăcere în ea.
Asta înseamnă că senzaţia plăcerii există în noi, inclusiv senzația Creatorului. În general vorbind, noi simțim totul în interiorul nostru. Asta am am avut în mine când am spus că simțim „dăruitorul din spatele salatei”. Întrebarea nu este câtă salată am mâncat sau cât de bună a fost salata pe care am mâncat-o, ci ce fel de plăcere experimentăm în acel moment, întrucât plăcerea se simte în partea noastră spirituală.
De ce a făcut Creatorul în aşa fel încât să nu reușim decât să dobândim un vas altruist dintr-unul egoist? Chiar și capacitatea noastră de a găsi centrul plăcerii în creier și de a-l stimula nu va fi decât o expresie exterioară a acestor vase spirituale.
Din nou, de ce a creat Creatorul un vas egoist din care noi să ridicăm un altul altruist? Să zicem că ne bazăm pe un vas egoist mic, care poate conține zece grame, dar primim aceste zece grame de la Atotputernicul Creator și le folosim pentru a face plăcere Creatorului. În această stare, plăcerea noastră depinde de cât de important este Creatorul, nu de cât de importante sunt cele zece grame.
Cele zece grame nu sunt decât o axă în jurul căreia să putem transforma totul în interiorul nostru pentru a ajunge la o realitate în care plăcerea este infinită. Atunci, timpul dispare și este creată o stare de perfecțiune din cauza conexiunii cu Ein Sof.
Întrebare: Să spunem că Israel, Creatorul și Divinitatea sunt una. Ce este atunci Divinitatea?
Răspuns: Nu există nimic altceva în afară de Creator și creatură. Creatorul a creat o creatură, care este voința de a primi plăcere de la Creator. Singurul lucru pe care îl poate face această dorință este să primească. Ea numeşte ceea ce simte, adică numește reflectarea Creatorului în propriile senzaţii. Totul depinde de senzațiile noastre, adică de modul în care suntem influențați de Creator. Aceste sentimente sunt o consecință a două elemente: Creatorul Însuși și propriile noastre senzații.
Dacă le schimbăm, Îl vom simți pe Creator diferit. Nu vom ști niciodată ce este Creatorul în afară de ceea ce este perceput prin simțurile noastre. De aceea nu vorbim niciodată despre Creatorul însuși, ci doar despre modul în care noi Îl simţim în interiorul nostru, în simțurile noastre. Această senzaţie în simțurile noastre o numim „Divinitate.”
Întrebare: Putem ști când merităm să fim pedepsiți sau răsplatiţi?
Răspuns: Să spunem că cineva stătea pe un balcon la înalţime. O parte din acesta se prăbușește brusc și el cade și moare. Sau poate se întâmplă brusc o catastrofă naturală. Pe cine dăm vina?
Când copiii strică ceva, îi putem pedepsi, dar o vom face din interiorul înțelegerii noastre la nivel de animal ce înseamnă pedeapsa şi răsplata. În felul acesta, îl învățăm pe copil ce înseamnă propria noastră înțelegere și abordare.
Așa era în Rusia. Dacă nu acceptam comunismul, aş fi putut fi pedepsit sau chiar omorât. Ei stabiliseră propriile reguli și propria lor dreptate, însemnând propria lor înțelegere a binelui și a răului. De fapt, trebuie să existe un sistem onest și obiectiv de pedeapsă şi răsplată, dar nu unul care să favorizeze pe inițiatorii sistemului, ci bunăstarea celor care respectă sistemul.
Este imposibil să dai o explicație exactă și concisă a conceptelor de pedeapsă şi răsplată. Dacă sistemul este corect, acesta ar trebui să ne învețe ceva și nu ar trebui doar să existe. Cu toate acestea, nu putem fii obiectivi; nu știm ce se ascunde în spatele acțiunilor noastre, care contrazic scopul Creației din cauza vaselor noastre stricate. Nu există nicio pedeapsă sau răsplată din perspectiva Creatorului. El nu are nicio dorință ca omul să facă cutare sau cutare lucru.
Există o singură misiune în ceea ce-L priveşte pe Creator – să aducă omenirea la o stare interioară anume, în aşa fel încât să ne permită să primim benevolenţa şi încântarea care sunt gândite pentru noi după ce împlinim scopul Creaţiei. Creatorul nu are nicio dorință de a pedepsi sau răsplăti pe nimeni pentru nicio activitate. El ne conduce întotdeauna către scopul Creației.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci la cine se referă aceste concepte de pedeapsă şi răsplată? La un copil? La un adult? La ce grad, cu ce nivel de înțelegere începe pedeapsa sau răsplata? Un individ care crește în această lume devine subjugat regulilor acesteia. Dacă am putea cunoaște pe cineva la fel de bine precum Creatorul, am putea prezice fiecare mișcare a acelui individ în fiecare situație. Asta dă naştere la o întrebare: „Unde este libertatea noastră de alegere și de ce anume suntem eliberați?”
Este vorba, oare, de eliberarea de însuşirile naturale pe care Creatorul le-a întipărit în noi, sau de eliberarea de influențele mediului nostru? Unde este acea conjunctură în care ne putem elibera atât de propria noastră natură, cât și de ceea ce ne înconjoară? Dacă am ști cu siguranță ce putem alege liber, am putea vorbi și despre pedeapsă şi răsplată, întrucât pașii pe care i-am face ar fi pași făcuți în urma unei alegeri libere faţă de propria noastră natură și faţă de alte influențe exterioare.
Ar trebui să știm că pentru fiecare mișcare sau fiecare pas pe care îl facem, Creatorul este Cel care ne învață să ne potrivim bine simțurile și ne îndrumă către implinirea scopului Creației. Dacă am putea vedea astfel lucrurile, atunci pedeapsa şi răsplata ar avea un sens complet diferit, în funcție de obiectivele noastre.
În acest caz, toate cele prin care am trece – fie bune, fie rele – ar fi considerate ca o răsplată. Răul nu va fi considerat dureros sau chinuitor, ci ca o îndrumare. Astfel, am putea interpreta totul pozitiv. Ar însemna că distincţia între pedeapsă şi răsplată pur și simplu nu ar exista, întrucât am găsi doar aspecte pozitive în modul în care Creatorul îşi tratează creaturile Sale.
În orice caz, nu jungem la un astfel de sentiment într-o singură experiență, ci după tot felul de ascunderi ale Creatorului. La început, există o ascundere dublă, apoi o ascundere simplă. După asta vine revelarea Creatorului și, în sfârșit, dobândirea veşniciei, a desăvârșirii și iubirii față de El care ne-a iubit întotdeauna și care a dorit întotdeauna să nu ne ofere fiecăruia dintre noi nimic altceva decât cea mai mare plăcere posibilă.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)