(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)
Deschide-ţi uşor inima către Mine şi Eu am să-ţi dezvălui lumea.
Cartea Zohar
- Cine sunt?
- De ce exist?
- De unde am venit? Unde mergem?
- Și care este scopul nostru aici?
- Am mai fost în această lume?
- De ce există suferință în această lume și o putem oare evita?
- Cum putem dobândi pacea, împlinirea și fericirea?
De la o generație la alta, oamenii încearcă să găsească răspunsuri la aceste întrebări dureroase și insistente. Faptul că lucrurile se repetă din generație în generație ne arată că încă nu am primit răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări.
În timp ce studiem natura și universul, descoperim că tot ceea ce ne înconjoară există și funcționează conform unor legi precise și într-o direcţie predeterminată. Totuşi, atunci când ne examinăm pe noi înșine, noi, culmea Creației, descoperim că omenirea există aparent în afara acestui sistem de legi raționale.
De pildă, atunci când observăm cât de înțelept ne-a creat natura trupul și cât de precis și coerent funcționează fiecare celulă din acest trup al nostru, nu putem răspunde la întrebarea simplă: „De ce există întregul organism?”
Tot ceea ce ne înconjoară este dominat de conexiuni de tip cauză-şi-consecinţă. Nimic nu este creat fără un scop; lumea fizică este guvernată de legi precise ale mișcării, transformării și circulației. Cu toate acestea, întrebarea principală – „De ce există totul (nu numai noi, ci întregul univers)?” – rămâne fără răspuns. Există cineva în această lume care să nu-şi fi pus această întrebare măcar o dată?
Teoriile științifice existente afirmă că lumea este guvernată de legi fizice invariabile pe care suntem incapabili să le influențăm. Singura noastră sarcină este să trăim bine folosindu-le cu înțelepciune și să pregătim terenul pentru generațiile viitoare. Dar viața bună nu rezolvă problema cu privire la motivul pentru care aceste generații viitoare vor sau ar trebui să existe.
Întrebarea privind originile umanității – fie că ne tragem dintr-o specie primitivă evoluată, fie că am rezultat urmare a unor vizite și așezări extraterestre – nu schimbă întrebările esențiale. Există două momente principale în viața fiecărui individ: nașterea și moartea. Ce se întâmplă între ele poate fi unic și, prin urmare, de neprețuit. Dar, totodată, poate fi lipsit de sens dacă la sfârșit este întuneric și prăpastie.
Unde este natura noastră înțeleaptă, omniscientă, coerentă, care nu face nimic fără un scop? Fiecare atom, fiecare celulă din organismul uman își are cauza și scopul său; totuși, care este scopul întregului organism? Poate că există unele legi și obiective pe care noi nu le-am descoperit încă.
Putem cerceta ceva la un nivel evolutiv mai scăzut decât al nostru. Noi percepem și înțelegem semnificația existenței nivelurilor mineral, vegetal şi animal. Dar nu putem înțelege sensul existenței umane. Evident, această înțelegere poate fi dobândită doar de la un nivel existențial superior.
Cercetarea noastră asupra lumii se reduce la studiul modului în care aceasta reacționează la influența noastră asupra ei. Putem cerceta doar la nivelul nostru și nu deasupra acestuia. Chiar și atunci când cercetăm la propriul nostru nivel, îl studiem aplicând un anumit impact asupra lumii și măsurând reacția la impact. Ne percepem influența asupra lumii prin cele cinci simțuri ale noastre: văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea. Altfel, putem folosi instrumente care extind gama de sensibilitate a simțurilor noastre limitate.
Din păcate, nu putem recunoaște nimic dincolo de ceea ce simțurile noastre pot percepe și cerceta. Parcă nimic nu ar exista în afară de ceea ce percepem noi. Orice pare să existe, trăiește doar în ceea ce simțim, iar o creatură cu simțuri diferite ar trăi aceleaşi experienţe dar într-un mod total diferit.
Totodată, noi nu simțim lipsa unor alte organe senzoriale, cum ar fi un al șaselea deget la mâini. Așa cum este imposibil să explicăm simţul vederii unui nevăzător din naștere, tot așa nu vom reuși să descoperim formele ascunse ale naturii cu metodele de cercetare pe care le aplicăm astăzi.
Potrivit Înţelepciunii Cabala, există o lume spirituală care este imperceptibilă pentru organele noastre de simț. În centrul său se află o mică parte – universul și planeta noastră – inima acestui univers. Această sferă de informații, gânduri și emoții ne afectează prin legile naturii materiale și prin incidentele sale. Ea ne plasează, totodată, în anumite condiții în baza cărora trebuie să acționăm. Nu alegem unde, când, cu cine și cu ce trăsături și înclinații ne vom naște.
Nu alegem cu cine să ne întâlnim și în ce mediu să creștem. Aceste lucruri determină toate acțiunile și reacțiile noastre, precum și toate consecințele lor. Deci, unde este libertatea noastră de voință?
Potrivit Înţelepciunii Cabala, există patru tipuri obligatorii de cunoaștere ce trebuie dobândite:
Creația: Studiul creației și evoluția lumilor, și anume:
- Modul în care Creatorul a creat lumile, cu creaturile care le populează, prin restricționări consecutive;
- Legile de interacțiune dintre lumile spirituale și materiale și consecințele acestora;
- Scopul creației omului este de a forma un sistem având iluzia existenței liberului arbitru prin combinarea sufletului cu trupul, și prin controlul acestora prin natură și factorul aparent al sansei, cu ajutorul a două sisteme reciproc echilibrate ale luminii şi forțelor întunecate.
Funcționarea: Studiul esenței umane – interconectarea și interacțiunea ei cu lumea spirituală. Funcționarea se ocupă modul în care omul vine și pleacă din această lume. De asemenea, include reacțiile Lumilor Superioare faţă de lumea noastră și față de alte ființe umane, cauzate de acțiunile omului. Ea cercetează calea individuală a fiecăruia, de la crearea lumilor până la împlinirea scopului final.
Încarnările sufletului: Studiul esenței fiecărui suflet și a încarnărilor sale, precum și acțiunile noastre în această viață și consecințele acestora asupra vieților următoare. Cercetarea încarnărilor examinează cum și de ce un suflet coboară într-un trup și ce determină acceptarea unui anumit suflet într-un anumit trup.
Încarnările sufletului se ocupă și de misterul şansei și cercetează istoria umană ca rezultat al unei anumite ordini și cicluri ale sufletelor. Ele urmează, totodată, această cale de-a lungul a 6.000 de ani și studiază legătura sufletului cu guvernarea generală a sistemului lumilor și cu ciclurile sale de viață și moarte. Ele precizează şi de care anume factori depinde calea noastră în această lume.
Guvernarea: Studiul lumii noastre: nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii, esența, rolul și modul în care acestea sunt guvernate de lumea spirituală. Studiază guvernarea superioară și percepția noastră asupra naturii, timpului și spațiului. Cercetează Forțele Superioare care pun în mișcare corpurile materiale și modul în care forța interioară a fiecăruia împinge toate lucrurile, însufleţite sau nu, către obiectivul prestabilit.
Se poate rezolva acest puzzle fundamental al vieții umane fără a atinge problema sursei sale? Fiecare ființă umană se confruntă cu această întrebare. Căutarea scopului și a sensului existenței este întrebarea cheie în jurul căreia gravitează viața spirituală a omenirii. Prin urmare, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, observăm o renaștere a aspirațiilor omenirii către spiritualitate.
Progresul tehnic și catastrofele globale care au dat naștere la o mare varietate de filozofii nu au adus împlinirea spirituală umanității. Așa cum explică Înţelepciunea Cabala, din toate plăcerile existente, lumea noastră a primit doar o scânteie mică – prezența sa în obiectele corporale este cea care oferă toate plăcerile noastre lumești.
Cu alte cuvinte, toate senzațiile noastre plăcute, indiferent de sursă, sunt cauzate doar de prezența acestei scântei în ele. De-a lungul vieții noastre, ne găsim într-o căutare forțată de noi obiecte ale încântării, sperând să primim plăceri din ce în ce mai mari; nu bănuim că s-ar putea să nu fie altceva decât nişte coji (Klipot).
Pentru a primi împlinirea absolută, trebuie să recunoaștem necesitatea înălțării spirituale deasupra materiei. Există două căi în lumea noastră pentru a atinge acest scop: calea ascensiunii spirituale (Cabala) și calea suferinței.
Calea Cabalei este o cale de a împlini, independent și voluntar, nevoia de a termina treptat cu egoismul, când Lumina Superioară este folosită pentru a percepe egoismul ca fiind rău.
Uneori oamenii ajung la această înţelegere destul de neașteptat. Un individ laic, bine realizat și echilibrat, începe dintr-odată să simtă o nemulțumire acută; orice scânteie de emoție, bucurie, gust pentru viață și plăcere dispar din viața sa de zi cu zi.
Aceasta este starea generației noastre, unde abundența materială dă naștere unei senzații de foame spirituală. Începem să căutăm alte surse de împlinire, alegând adesea o cale lungă și usturătoare. Libertatea de alegere există între calea ascensiunii spirituale și calea suferinței. Nu putem decât să ne dorim ca oamenii să „aleagă viața” în loc să pornească pe calea suferinței, aceeași cale pe care am călcat atât de des în trecut.
(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)