INTRODUCERE

(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)

Scrisă de fiul autorului

Mulțumește Domnului pentru că harul Său este veșnic. Ochii noștri vor vedea și inimile noastre se vor bucura prin dezvăluirea ascunsului – scrisori ale tatălui și învățătorului meu care erau tăinuite și ascunse în sfintele sale scrieri și care sunt acum date tiparului, pentru a deschide ochii dorului și năzuniţei, care sunt însetaţi de mila Ta şi care tânjesc să se adape și să-şi potolească setea lor din râul care iese din Eden, pentru a fi parfumaţi de lumina lui și pentru a fi curățaţi de benevolenţa Domnului.

Și odată ce vor fi răsplătiți, „Atunci Israel va cânta acest cântec: Ţâşneşte, fântână!” „Ţâşneşte, fântână”, din apa râului pentru a-i anunța lui Israel minunile Domnului prin revelarea Lui.

Fericiți sunt cei care sunt răsplătiți cu alipirea de El. S-a spus despre ei: „Secretele Torei sunt dezvăluite înaintea lui și el devine ca o fântână care curge mereu și ca un râu care nu se oprește niciodată …” Asta referindu-se la dobândirea spirituală prezentată în această carte și în restul scrierilor sale.

Pentru a înțelege chiar şi numai puțin semnificația dobândirii spirituale, voi prezenta acum un eseu pe care l-am auzit din gura sa sfântă.

Deosebim multe grade și discernăminte în lumi. Trebuie să știm că tot ceea ce se referă la discernăminte și grade vorbește despre ceea ce dobândesc sufletele în raport cu ceea ce primesc de la lumi. Acest lucru respectă regula după care: Ceea ce nu dobândim nu cunoaştem printr-un nume. Este aşa întrucât cuvântul „nume” indică dobândirea, ca o persoană care numește un obiect anume după ce a dobândit ceva în legătură cu acel obiect conform propriei înţelegeri.

Prin urmare, realitatea în general este împărțită în trei discernăminte referitor la dobândirea spirituală:

  1. Aţmuto (Esența Sa)
  2. Ein Sof (infinitul)
  3. Sufletele

1) Nu vorbim deloc despre Aţmuto. Acest lucru se datorează faptului că rădăcina și locul creaturilor încep în Gândul Creației, unde sunt încorporate, așa cum este scris: „Sfârșitul unui act este în gândul preliminar”.

2) Ein Sof se referă la Gândul Creației, care este „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”. Aceasta este considerată Ein Sof și este conexiunea existentă între Aţmuto și suflete. Percepem această legătură sub forma „dorinței de a încânta creaturile”.

Ein Sof este începutul. Se numește „o lumină fără Kli (vas)”, desi constituie rădăcina creaturilor, adică legătura dintre Creator și creaturi, numită „Dorința Lui de a face bine creaturilor Sale” Această dorință începe în lumea Ein Sof și se extinde până în lumea Asiya.

3) Sufletele, care sunt cele care primesc binele pe care El dorește să îl facă.

Se numește Ein Sof, întrucât aceasta este legătura dintre Aţmuto și suflete, pe care o percepem ca fiind „dorința Lui de a face bine creațiilor Sale”. Nu avem niciun alt enunţ în afară de acea conexiune a dorinței cu plăcerea. Acesta este începutul angajamentului și se numește „lumină fără Kli”.

Totuși, acolo se află rădăcina creaturilor, adică legătura dintre Creator și creaturi, numită „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”. Această dorință începe în lumea Ein Sof și se extinde până în lumea Asiya.

Toate lumile sunt, în sine, considerate lumină fără un Kli unde nu există nici o enunţare. Ele sunt considerate ca Aţmuto și nu există nicio dobândire în ele.

Nu trebuie să ne mire faptul că deosebim acolo mai multe discernăminte. Asta este întrucât aceste discernăminte sunt acolo în potențial. După aceea, când vor veni sufletele, aceste discernăminte vor apărea în sufletele care primesc luminile superioare în conformitate cu ceea ce au rectificat și aranjat. Astfel, sufletele le vor putea primi, fiecare în funcție de capacitatea și calificarea sa. Și atunci aceste discernăminte vor deveni realitate. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletele nu dobândesc Lumina Superioară, ele, în sine, sunt considerate Aţmuto.

În ceea ce privește sufletele care primesc de la lumi, lumile sunt considerate Ein Sof. Asta întrucât această legătură dintre lumi și suflete, adică ceea ce lumile dau sufletelor, este o extindere din Gândul Creației, care constituie o corelație între suflete și Aţmuto.

Această conexiune se numește Ein Sof. Când ne rugăm Creatorului și Îi cerem să ne ajute și să ne ofere ceea ce dorim, ne raportăm la discernământul lui Ein Sof. Acolo se află rădăcina creaturilor, care vrea să le ofere plăcere și încântare, numită „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”.

Rugăciunea este către Creatorul care ne-a creat, iar numele Său este „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”. El se numește Ein Sof, întrucât este vorba despre anteriorul restricţionării. Și chiar și după restricționare, nu are loc nicio schimbare în El, întrucât nu există nicio schimbare în lumină iar El rămâne întotdeauna cu acest nume.

Proliferarea numelor se face doar în raport cu cei ce primesc. Prin urmare, primul nume care a apărut, adică rădăcina creaturilor, este Ein Sof (Infinitatea). Și acest nume rămâne neschimbat. Toate restricționările și modificările sunt făcute numai în raport cu cei ce primesc, iar El strălucește întotdeauna în primul nume. „Dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”, la nesfârșit.

Acesta este motivul pentru care ne rugăm Creatorului, numit Ein Sof, care strălucește fără restricționări sau sfârșit. Sfârșitul, care apare ulterior, îl constituie rectificarea primitorilor, astfel încât aceștia să poată primi lumina Lui.

Lumina Superioară constă din două discernamente: cel ce dobândeşte și ce este dobândit. Tot ceea ce spunem cu privire la Lumina Superioară se referă doar la modul în care cel ce dobândeşte este imprimat de către ce este dobândit. Cu toate acestea, în sine, strict cel ce dobândeşte sau ceea ce este dobândit, nu se numesc Ein Sof. Mai degrabă, ce este dobândit se numește Aţmuto, iar cel ce dobândeşte este numit „suflete”, constituind un nou discernământ, care face parte din întreg. Este nou în sensul că voința de a primi este imprimată în el. Și în acest sens, creaţia este numită „existență din absență”.

În ce priveşte ele însele, toate lumile sunt considerate ca o unitate simplă și nu există nicio schimbare în Dumnezeire. Acesta este înţelesul sintagmei „El, Domnul, nu se schimbă”. Nu există Sfirot și Bhinot (discernăminte) în Dumnezeire.

Chiar și cele mai subtile denumiri nu se referă la lumina în sine, întrucât aceasta este un discernământ al lui Aţmuto unde nu există dobândiri. Mai degrabă, toate Sfirot și discernămintele vorbesc doar despre ceea ce dobândeşte o persoană în ele. Asta întrucât Creatorul a vrut ca noi să dobândim și să înțelegem abundența ca fiind „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”.

Pentru ca noi să dobândim ceea ce El a vrut să dobândim și să înțelegem ca fiind „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”, El ne-a creat și ne-a înzestrat cu aceste simțuri, iar aceste simțuri își dobândesc amprenta Luminii Superioare.

În consecință, ni s-au dat multe discernăminte, întrucât simţul general este numit „voința de a primi” şi este împărțit în multe detalii, în funcție de măsura în care primitorii sunt capabili să primească. Astfel, găsim multe categorii și detalii, pe care le numim urcuşuri și coborâri, extindere și retragere etc.

De vreme ce voința de a primi se numește „creatură” și „un nou discernământ”, enunţul începe tocmai de acolo unde voința de a primi începe să primească impresiile. Discursul este constituit din discernăminte, fragmente de impresii. Întrucât aici există deja o corelație între Lumina Superioară și voința de a primi.

Asta se numește „lumină și Kli”. Cu toate acestea, nu există nici o enunţare în lumină fără un Kli, întrucât o lumină care nu este dobândită de primitor este considerată Aţmuto, unde enunţarea este interzisă, deoarece este inaccesibilă și cum am putea oare să numim ceea ce nu dobândim?

De aici aflăm că atunci când ne rugăm Creatorului să ne trimită mântuirea, vindecarea și repede, trebuie să distingem două lucruri:

1) Creatorul,

2) ceea ce se extinde de la El.

În primul discernământ, considerat Aţmuto, este interzisă, așa cum am spus mai sus. În al doilea discernământ, ceea ce se extinde de la El, care este considerat a fi lumina care se extinde în vasele noastre (Kelim), adică în voința noastră de a primi, asta este ceea ce numim Ein Sof. Aceasta este legătura Creatorului cu creaturile, adică „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”. Voința de a primi este privită ca fiind lumina în expansiune care ajunge, în cele din urmă, la voința de a primi.

Atunci când voința de a primi primește lumina în expansiune, lumina în expansiune se numește Ein Sof. Ea ajunge la primitori prin multe învelişuri, astfel încât cel inferior să le poată primi.

Se pare că toate discernămintele și modificările sunt făcute în mod specific în primitor, în raport cu modul în care primitorul este impresionat de acestea. Ar trebui, însă, să facem o distincţie în tema în discuție. Atunci când vorbim de discernăminte în lumi, acestea sunt discernăminte potențiale. Iar atunci când primitorul dobândeşte aceste discernăminte, acestea sunt numite „reale”.

Dobândirea spirituală este atunci când cel care dobândeşte şi cee ace este dobânbdit se reunesc, întrucât fără o dobândire nu există nicio formă a dobânbditului, întrucât nu există nimeni care să obțină forma dobânditului. Prin urmare, acest discernământ este considerat Aţmuto, unde nu există loc pentru nici o enunțare. Aşadar, cum oare am putea spune că ceea dobânditul are propria sa formă?

Noi nu putem vorbi decât din locul în care simțurile noastre sunt impresionate de lumina în expansiune, care este „dorința Lui de a face bine creaturilor Sale”, ce ajunge în concret în mâinile primitorilor.

În mod similar, atunci când examinăm o masă, simțul tactil o simte ca pe ceva greu. Totodată, îi distingem lungimea și lățimea, totul în concordanţă cu simțurile noastre. Totuşi, asta nu înseamnă că masa va apare tot aşa cuiva care are alte simțuri. De pildă, în ochii unui înger, atunci când examinează masa, aceasta va fi văzută conform simțurilor lui. Aşadar, nu putem determina nicio formă cu privire la un înger, întrucât nu îi cunoaștem simțurile.

Astfel, întrucât nu avem nicio dobândire în Creator, nu putem spune ce formă au lumile din perspectiva Lui. Dobândim lumile numai în funcție de simțurile și senzațiile noastre, așa cum a fost voia Lui ca noi să-L dobândim astfel.

Acesta este sensul sintagmei „Nu există nicio schimbare în lumină”. Mai degrabă, toate schimbările sunt în Kelim, adică în simțurile noastre. Măsurăm totul în funcție de imaginația noastră. De aici rezultă că, dacă mai mulți oameni examinează o entitate spirituală, fiecare va dobândi în funcție de imaginația și simțurile sale, figurându-şi astfel o formă diferită.

În plus, forma în sine se va schimba într-o persoană în funcție de urcușurile și coborârile sale, după cum am spus mai sus că lumina este o lumină simplă și toate modificările sunt doar în primitori.

Fie ca noi să fim binecuvântaţi cu lumina Lui și să urmăm căile Creatorului și să-I slujim nu pentru a fi răsplătiți, ci pentru a-I mulțumi Creatorului și a ridica Divinitatea din pulbere. Fie ca nouă să ni se dăruiască unirea cu Creatorul și revelarea Dumnezeirii Sale către creaturile Sale.

Baruch Shalom, fiul învăţătorului și tatălui meu,

Yehuda Leib HaLevi Aşlag, binecuvântată fie memoria lui

(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)

error: Content is protected !!