Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)
Ilie a început să expună:
„Stăpân al lumii, Tu ești Unul și dincolo de orice explicaţie.
Tu ești mai înalt decât cel mai înalt, mai ascuns decât cel mai ascuns. Niciun gând nu Te poate cuprinde în niciun fel”.
(Patach Eliyahu).
Dincolo de toate universurile, dincolo de orice gând, dincolo de orice concepte, El este Unul, Ființa iniţială pe care o numim D-zeu.
„Adevărata natură a acestei Ființe”, ne învață rabinul Moşe Chaim Luzzatto (Ramhal), „nu poate fi înțeleasă de nimeni în afară de El. Tot ce se știe despre El este că El este absolut perfect” (Derech HaŞem 1: 2).
Tradiția mistică evreiască ne învață că, pentru a crea numeroasele planuri ale ființei care au culminat în lumea noastră, D-zeu a creat zece Sfirot sau vase. Aceste Sfirot au filtrat consecutiv lumina spirituală a lui D-zeu, astfel încât universurile separate de El să poată apărea.
În acest fel, D-zeu ar putea acorda iubire celorlalți. El ar putea fi revelat altora ca un rege care dăruiește (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Tolaim 4: 5).
Aceste zece Sfirot sunt încă active, pentru că D-zeu continuă să recreeze toată creația în fiece clipă.
Modelul celor zece Sfirot există pe mai multe niveluri. Fiecare obiect și fiecare proces din lume este o prelucrare a energiilor acestor Sfirot. Fiecare practică și sărbătoare evreiască prezintă un teatru pentru ca energiile acestor Sfirot să curgă.
În plus, ca o hologramă infinită, fiecare Sfira conține în ea toate celelalte Sfirot (Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Geneivah 4: 6).
Iar în propriile noastre personalități și în propriile noastre vieți putem găsi elemente analoge proceselor divine ale Sfirot.
Astfel, opera clasică, Tomer Devorah, în care fiecare Sfira este legată de o calitate etică, afirmă că: „Este potrivit ca o persoană să fie similară cu Făcătorul său”.
Iar rabinul Yosef Yiţchak Schneersohn, al șaselea Rebe din Lubavitch, îi învăța pe discipoli că: „D-zeu a spus: «Să facem om după chipul nostru» (Geneza 1:26). Toate nivelurile cerești se găsesc în om. Cuvântul Adam (om) este legat de cuvântul Edameh (voi fi asemănător) ca în versetul: „voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:14). Omul de jos este o imagine a luminilor și vaselor Sfirot-ice de Sus. Toate nivelurile de deasupra se regăsesc la omul de jos.”
Întrucât conținem un analog al acestor Sfirot în noi înșine, putem intui adevărul spiritual al lumilor superioare. Mai mult, prin actele noastre de jos – acte de bunătate și cu semnificație religioasă, cum ar fi păstrarea Şabatului – putem influența Sfirot cereşti și putem atrage energia lor pozitivă (Likutei Diburim, p. 246).
În special, putem folosi Sfirot ca model atunci când ne examinăm viaţa și zbaterile noastre spirituale şi încercăm să le îmbunătățim.
Această analogie între Sfirot și munca noastră personală în relaționarea cu D-zeu într-un mod profund și adânc simțit este o temă care este discutată pe larg în literatura hasidică de la Breslov.
Asta este valabil mai ales pentru Likutei Halachot (compendiu de Discursuri referitoare la dreptul evreiesc), o colecție de opt volume de eseuri ale rabinului Nosson, unul dintre discipolii importanţi ai rabinului Nachman. Această lucrare este paralelă cu colecția de Legi Iudaice din secolul al XVI-lea, Şulchan Aruch (Masa aranjată). Însă, în timp ce acea lucrare, fundamentarea practicii halachice moderne, este un manual practic, Likutei Halachot folosește Halachah ca punct de decolare pentru expuneri geniale ale hasidismului din Breslov.
Likutei Halachot constituie fundamentul acestei cărţi. [1]
Cele Zece Sfirot
Prima Sfira se numește Keter (coroana). Este cea mai transcendentă dintre Sfirot, cea mai apropiată de lumina strălucitoare, inimaginabilă, a Celui Infinit.
Apoi, lumina Keter este filtrată până la a doua Sfira, Hochma: (înțelepciunea). Hochma este sclipirea incipientă a structurii acestei lumi.
Din Hochma vine Bina (înțelegerea). Bina este lărgirea și dezvoltarea acelei sclipiri primare a discernământului.
Hochma și Bina culminează cu Da’at (cunoașterea). Întrucât Keter este atât de sublimă și ascunsă, uneori nu este considerată a fi o Sfira. Într-un astfel de caz, este luată în considerare Da’at. Da’at reprezintă unirea și integrarea lui Hochma cu Bina. Acum fluxul echilibrat al energiei Divine poate continua.
Următoarea Sfira este Hesed (bunătatea iubitoare). Are loc o formă mult mai palpabilă de creație. Acest prim pas este o revărsare fără limite a iubirii nelimitate.
Acest lucru este echilibrat de următoarea Sfira, Gvura (puterea, forţa). Aceasta este Sfira de restricţionare și contracţie. Este o plasare necesară a limitelor unei forțe exuberante a unei creații iubitoare.
Aceste două forțe sunt integrate și echilibrate în următoarea Sfira: Tiferet (frumusețea). Acum, iubirea și restricţionarea sunt în echilibru, cu o ușoară înclinare spre iubire.
După aceasta vine Neţah (Victoria). Acesta este din nou, pe un plan mai tangibil, o Sfira a dăruirii. De data aceasta dăruirea este una de copleșire și depășire.
Neţah trebuie să fie echilibrată de Hod. Hod este legată de Gvura. Este mai blândă, o deschidere primitoare către energia Divină.
Aceste două Sfirot: Neţah și Hod se combină în Yesod (fundația). Fundația este conducta pentru toate Sfirot de deasupra ei. Prin ea, ca apa printr-o ecluză, energia curge în jos într-un flux direcționat. Este o energie sfântă care trebuie dirijată și controlată cu înțelepciune. Prin urmare, este analogă sexualității umane.
Ultima Sfira este Malhut (împărăţia). Această Sfira, care a primit energia tuturor Sfirot de deasupra ei, stăpânește lumea deasupra căreia atârnă și pe care o pătrunde.
Fiecare dintre aceste Sfirot are o multitudine de caracteristici și poate fi cunoscută printr-o multitudine de nume. Pe lângă asta, Sfirot interacționează într-o serie complexă de relații.
O dinamică primară a acestor Sfirot este echilibrul dintre energiile masculine și cele feminine. Sfirot sunt dispuse pe trei coloane. Coloana din dreapta este cea masculină, cea din stânga este cea feminină, iar coloana din mijloc le îmbină pe celelalte două.
Paradigma acestor Sfirot se repetă la infinit, fiecare aflându-se în interiorul celeilalte.
Imaginați-vă o serie de universuri infinite. În partea de jos este propria noastră lume, cu miliarde de galaxii, fiecare conținând miliarde de stele, care se întind pe distanțe de miliarde de ani lumină.
Acest univers este doar o mică parte din universul spiritual aflat deasupra lui. Tot aşa creația se ridică, nivel după nivel, într-un scop al măreției incomprehensibile. Universurile superioare conțin o profuzie de energii spirituale pe care abia ni le putem imagina, pline de ființe și procese spirituale. Din ce în ce mai înalte universurile se ridică unele deasupra altora. Și în fiecare dintre noi, suntem conștienți de fluxul progresiv mai puternic de energie Divină care curge în jos.
Ne ridicăm de la un nivel la altul, ca un explorator care urmărește izvorul unui fluviu puternic. În cele din urmă, ajungem la un nivel care ne derutează complet, care copleșește până şi cea mai evoluată și purificată ființă spirituală. Este ca și cum am sta sub o cascadă Niagara strălucitoare, strivitoare, strălucitoare, de energie spirituală copleșitoare. Toate gândurile, concepțiile, conștiința și conștiența noastră sunt spulberate. Am ajuns la limita oricărei ființe create pentru a înțelege evlavia. Dincolo de asta se află marea Sursă a Ființei pe care ființele create nu o pot experimenta decât ca un Neant sublim.
Iar energia care curge prin toate aceste universuri este fluxul dinamic al proceselor care se desfășoară într-o interacțiune complexă și nesfârșită de energii și vase echilibrate și care interacționează. Acestea sunt ceea ce numim Sfirot.
Tradiția mistică evreiască ne învață că până și această concepție este o corporalizare a proceselor care transcend intelectul nostru uman. În lumile superioare, nu există spațiu și nu există timp. Prin urmare, toate cuvintele și conceptele pe care le folosim pentru a descrie aceste Sfirot nu sunt altceva decât sărăcite fără speranță.
Așa cum o poezie poate recrea starea de spirit a unei viziuni magnifice, la fel și descrierile acestor Sfirot ne pot da un gust al lumii spirituale care curge peste noi și pentru noi.
Dar scopul principal al acestei lucrări este acela de a discuta despre Sfirot într-un mod care poate oferi inspirație și direcție pentru propriile noastre călătorii spirituale.
Această lucrare îşi propune să prezinte un mod de a vizualiza modelul Sfirot: o interpretare modernă a hasidismului din Breslov. În niciun caz nu este o încercare de a fi definitivă sau chiar de a acoperi cea mai mare parte a subiectului. Abordarea nu este tehnică, ci impresionistă. Iar caracteristicile Sfirot nu sunt ermetice. Aşadar, aceeași calitate – cum ar fi bucuria – poate fi legată de Sfirot diferite.
Se recomandă alte două cărți în limba engleză. “Spaţiul Interior” a lui Aryeh Kaplan a fost descrisă ca fiind cea mai bună introducere în limba engleză a Înţelepciunii Cabala. Cele zece chei ale lui Mattis Kantor: un ghid pentru nedumeriţi, este un studiu original al celor zece Sfirot ca paradigme psihologice.
Cele zece Sfirot și dincolo de ele
Tu ești Cel care a emanat zece rectificări și le-a numit zece Sfirot, pentru a conduce împreună cu ele universurile ascunse, nedezvăluite și universurile revelate.
În ele, ești ascuns de omenire.
Tu ești Cel care le leagă și le unește.
Pentru că ești în interiorul celor zece Sfirot, oricine le separă una de alta se consideră ca și când s-ar fi separat în interiorul Tău.
Aceste zece Sfirot nu acţionează în ordine.
Una este lungă, alta este scurtă și o alta este între ele.
Tu ești Cel care le stăpânește.
Dar nimeni nu Te stăpânește pe Tine – nici deasupra, nici dedesubt, nici din vreo altă parte. Le-ai făcut veșminte din care înfloresc suflete pentru omenire.
Le-ai pregătit o serie de corpuri – numite trupuri în conexiune cu hainele care le acoperă (Patach Eliyahu).
Deasupra tuturor acestor Sfirot se găseşte Însuși D-zeu. Dar care este relația Sa exactă cu Sfirot?
Rabinul Moşe Chaim Luzzatto (un cabalist important al secolului al XVIII-lea) scrie: „Sfirot constituie trăsăturile lui D-zeu pe care El le-a făcut pentru El însuși în a sluji creației. Nu sunt trăsături privind completitudinea Sa și adevărata Sa Ființă primordială, ci sunt create din voința și dorința Sa, de dragul ființelor pe care El a dorit să le creeze ….”
„Ele nu constituie caracterul lui D-zeu, întrucât «caracterul» este un concept care se referă doar la ființe create, nu la Creator. Aceste trăsături sunt tipuri de Providență și iluminare care sunt aduse să strălucească asupra creației Sale …”
„Sfirot nu sunt ceva în afara Lui. Ele sunt literalmente trăsăturile Lui: compasiunea, harul, judecata, caritatea și așa mai departe. Acestea nu sunt precum caracterul unui suflet, ci mai degrabă ca tipuri de iluminare și providență” (K’lalim Rişonim, în Da’at Tevunot, p. 247).
Sfirot sunt, ca să spunem aşa, atributele lui D-zeu. Ele sunt o parte a lui D-zeu și, în același timp, cristalizări și formulări.
Sfirot constituie mijlocul prin care noi ne raportăm la D-zeu, întrucât atributele Sale sunt o funcție a acestor Sfirot.
Esența lui D-zeu înainte de Sfirot este incognoscibilă. Cu toate acestea, uneori, în adâncurile la care cei zece Sfirot par să nu coboare, atunci când părem a fi dincolo de bunătatea iubitoare a lui D-zeu, când nu ne putem agăța de niciunul dintre atributele sau manifestările Sale, ne putem întoarce direct la El și putem afla răspunsuri de la inefabilul D-zeu care se află dincolo de cele zece Sfirot.
Când Hannah plângea cu amar că nu are copii, soțul ei Elkana a consolat-o: „Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” (Samuel I, 1: 8).
În acest fel, îl consolează D-zeu pe fiecare individ care a coborât în propria sa supunere: „Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece Sfirot?”
D-zeu i-a spus lui Iacov: „Eu însumi Mă voi coborI cu tine în Egipt”. (Geneza, 46:4) Și El a continuat cu o promisiune: „căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.”(Geneza, 46:3)
D-zeu este adevăratul „Eu” al universului. El este centrul ființei, identitatea monadică din spatele tuturor manifestărilor schimbătoare.
Este D-zeu Însuși ceea ce noi ne dorim. În adâncul exilului, fie că este o amară urâțenie morală sau un simț omniprezent al unei vieți plină de sfințenie și sens, sufletul nostru tânjește după izbăvire, după sfințenia transcendentă, după D-zeul esențial, incognoscibil, revigorant și mântuitor.
Aceste Sfirot ale lui D-zeu, atributele Sale, sunt „zece fii ai Săi”.
D-zeu ne mângâie pe toți – pentru că fiecare individ suferă propriul Egipt: „Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Eu, D-zeul primordial și cel mai sublim, sunt aproape de tine și sunt gata să te izbăvesc, chiar și atunci când nu poți atinge atributele Mele.
„Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima”. (Psalmii 145: 18).
Atunci când inima noastră este golită de minciuni și adevărul se repede, strigăm către Ființa supremă: în acel moment, în exil, suntem izbăviţi.
După aceea, ne putem atașa de atributele lui D-zeu, care sunt hainele Sale, ca să spunem așa, și să ne purificăm în mod corespunzător propriile noastre atribute, angajându-ne în lucrarea lentă și permanentă de vindecare (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Chanuka 6: 17).
Viziunea lui Ezekiel
Profetul Ezechiel a avut o viziune în care a văzut ființe cerești „fugind și întorcându-se”. În serviciul nostru pentru D-zeu, parcurgem și aceste două etape în mod repetat.
Într-o stare de inspirație spirituală, alergăm la D-zeu, la cel mai înalt nivel pe care îl putem dobândi. Putem fi anulați în prezența Lui copleșitoare. În acel loc, totul este Unicitate, totul este ascuns. Niciun gând nu poate cuprinde acel loc. Suntem aruncați dincolo de concepte, de gândire și de sine. „Ești Unul, dar nu ca număr. Ești mai înalt decât toți cei înalți, mai ascuns decât toți cei ascunși. Niciun gând nu te poate înțelege nicicum”. (Patach Eliyahu).
Dar ne întoarcem la o stare regulară. Devenim din nou un vas capabil să absoarbă lumina lui D-zeu într-o măsură limitată, eficientă. Ne raportăm din nou la D-zeu ca Creator al celor zece Sfirot. „Tu ești Cel care a emanat zece rectificări. Sunt numite cele zece Sfirot” (Likutei Halachot: Yoreh Deah: Mitch 5:17).
Sfirot sunt măsuri
În cele din urmă, trebuie să ne apropiem de D-zeu prin Sfirot. Sfirot sunt vase care dețin lumina lui D-zeu. De aceea se mai numesc și Midot – măsuri. Ele măsoară lumina lui D-zeu astfel încât să fie gradată. În felul acesta, putem primi lumina fără a fi copleșiți și distruși de marea sa putere.
Când D-zeu a început creația, El a creat mai întâi o stare de haos, Tohu: „pământul era pustiu şi gol”. (Geneza 1: 2). Lumina lui D-zeu a depășit vasele. Lumina care se revărsa în vase le-a spulberat și fragmente de lumină au fost împrăștiate până la cele mai de jos adâncuri. Asta a creat posibilitatea liberului arbitru – și concomitent a existenţei răului.
Apoi D-zeu a creat din nou universul – creația pe care o cunoaștem, care se numește Tikun: rectificare. În această realitate, există multe vase și puține lumini. Deși lumina poate fi ascunsă de vase, universul este permanent și substanțial.
Avem nevoie de vase pentru a ține lumina. Aceasta este o lecție care este uneori învățată prea târziu de cei care, intoxicați de zborul extazului mistic, neagă realitatea legii spirituale. Tocmai aceste constrângeri sunt cele care, prin limitarea luminii, o fac absorbabilă.
Noi suntem o reflecţie a acestor Sfirot de deasupra și astfel conținem în noi lumini și vase. Lumina noastră este intelectul, iar vasul nostru este serviciul fizic al lui D-zeu.
În sine, aprecierea intelectuală a lui D-zeu – chiar și o înțelegere largă – este Tohu – o stare precară care se poate prăbuși în orice moment.
Serviciul activ al lui D-zeu, chiar și fără înțelegere intelectuală, este Tikun: rectificarea. Chiar dacă cantitatea de lumină este mică, ea este setată în siguranță în vase care să o protejeze. Acționând corect, chiar și fără să ne subestimăm, ne îndreptăm trăsăturile morale, îi tratăm bine pe ceilalți și ne dezvoltăm venerația față de ceruri.
Starea cosmică ideală va fi dobândită atunci când lumina Tohu va fi atrasă în vasele Tikun.
La nivel personal, trebuie să lucrăm pentru a obține un echilibru al acțiunii principiale hrănite de bogăția intelectuală, emoțională și estetică (cf. Likutei Diburim, p. 246).
D-zeu este în Sfirot, dar este dincolo de Sfirot
Într-un viitor ideal, „pământul va fi plin de cunoștinţa Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia, 11: 9).
În scopul de a crea universul, D-zeu a golit un spațiu al Ființei Sale. (Această vacantare are loc doar din punctul de vedere al creației Sale; din punctul de vedere al lui D-zeu, El nu se schimbă niciodată – vezi Tanya.)
În acest spațiu liber, D-zeu a creat universul cu zece ziceri (Pirkei Avot 5: 1) – de pildă, „Să fie lumină”.
Aceste zece ziceri corespund celor zece Sfirot.
Cele zece Sfirot au servit drept conducte de energie care s-au scurs în jos pentru a crea lumea. Ar putea părea că spațiul golit este cu adevărat gol.
Dar nu este așa. Spațiul gol este în acelaşi timp gol, cât și plin de forța vieții lui D-zeu. Într-o manieră profund paradoxală pe care intelectul uman nu o poate înțelege, este gol pentru a permite creației să aibă loc, rămânând în acelaşi timp umplut.
Astfel, toată creația provine din înțelepciunea inaccesibilă care umple spațiul golit.
În acel spațiu vacantat, unde există Dumnezeirea desi ascunsă, sunt ascunse răspunsurile la toate întrebările referitoare la credință și providență. În acel tărâm al nedumeririi, o singură întrebare deschide ușa către încă o duzină de întrebări, iar nedumerirea poate duce la negarea credinței.
Deși inima poate ajunge direct la D-zeu dincolo de Sfirot, mintea trebuie să-și admită capacitățile sale finite. În fața misterelor de nerezolvat, trebuie să rămână nemișcată: „Taci înaintea Domnului” (Psalmi, 37: 7).
Dar în viitor, această cunoaștere ascunsă va curge prin lume. Toată lumea va dobândi o cunoaștere directă și imediată a lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Tolaim 4: 8).
În Exil din Sfirot
Astăzi trăim într-o eră a exilului. Suntem separați nu numai de înțelepciunea care este ascunsă în „spațiul golit”, ci suntem separați, de asemenea, în diferite grade, de lumina conținută în Sfirot.
Primele trei Sfirot – Keter, Hochma și Bina – formează o unitate cunoscută sub numele de „un tată în înțelepciune”. Ca urmare a păcatelor comise aici pe pământ, această unitate superioară a crescut și ne-a lăsat în urmă ca orfani: „eram orfani fără tată”.
Care este natura unui păcat? În mod ideal, sufletul nostru este într-o unitate armonioasă cu iluminarea înțelepciunii lui D-zeu, care unifică întreaga creație. Un act păcătos rupe acea unitate. Atunci sufletul nostru iese în evidență – în afara fluxului vieții. Izvorul energiei Divine a lui D-zeu nu mai curge asupra voinței și ființei noastre profanate. Doar o întoarcere la D-zeu aduce înapoi armonia primordială (cf. Orot Hateşuvah, 9: 6).
Aici pe pământ, analogul celor trei Sfirot cunoscute sub numele de „părintele înțelepciunii” a fost Templul sfânt – Beit Hamikdaş – din Ierusalim. Odată cu distrugerea lui Beit Hamikdaş, poporul evreu a plecat în exil.
„Bătrânii nu se mai duc la poartă şi tinerii au încetat să mai cânte” (Plângerile lui Ieremia, 5:14).
Când „bătrânii” – primiele trei Sfirot – nu mai sunt la poartă, tinerii nu mai cântă.
Sufletele noastre tânjesc să se raporteze la D-zeu în bucurie și cântare. Dar când primele trei Sfirot nu se ridică, bucuria nu mai curge prin univers. „S-0a dus bucuria din inimile noastre şi jalea a luat locul jocurilor noastre”. (Plângerile lui Ieremia, 5:15).
Acum moștenirea noastră a fost predată străinilor, iar Beit Hamikdaş a fost distrus (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Şabat 7:16).
Dar prin pocăință, printr-o întoarcere la sănătatea noastră înnăscută, descurajarea noastră este vindecată. Al nostru Beit Hamikdaş intern este reconstruit.
Pe măsură ce Sfirot se dezvoltă, există o contracţie a luminii progresiv mai mare până la formarea acestui univers inferior, unde pot exista creaturi fizice precum noi.
Când o persoană păcătuiește, crește contracţia luminii divine, tăindu-se de la înțelepciunea primară a lui D-zeu. Un spirit al nebuniei, departe de înțelepciunea lui D-zeu, intră în el (cf. Sota 3).
Cohen Gadol va intra în Sfânta Sfintelor în Beit Hamikdaş de Yom Kipur . Sfânta Sfintelor, depozitul celor Zece Porunci, este locul înțelepciunii lui D-zeu. Aici Cohen Gadol va obține iertare pentru evrei.
Tot aşa, o persoană trebuie să intre în propria minte și inimă, în propria înțelepciune și să-şi facă propriul inventar personal. Atunci când face acest lucru, el este aliniat cu adevărul și înțelepciunea dumnezeiască, iar păcatele sale sunt iertate.
Prin sacrificarea unui animal în Beit Hamikdaş, persoana îşi sacrifică manifestările prosteşti şi animalice precum şi starea mentală. Dar nu este posibil să jertfeşti prin ardere de tot un animal furat.
Pocăința noastră, autoînnoirea noastră, sunt acceptabile numai atunci când intenția noastră este potrivită cu acțiunea noastră. Când ne întoarcem la Beit Hamikdaş, suntem acceptați în dragoste și comuniune. Dar când am furat sacrificiul – când am făcut rău altuia și nu am compensat daunele – nu putem intra în cercul iubirii și al comuniunii. Restricţionmarea noastră spirituală este atât de intensă încât suntem îndepărtați de sursa noastră a înțelepciunii lui D-zeu.
Când rectificăm hoţia, ne reconectăm cu înțelepciunea lui D-zeu. Jertfa noastră din inimă este acceptată în Beit Hamikdaş (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Gezeilah 2: 8).
Atunci suntem din nou în rezonanță cu D-zeu și cu structura celor zece Sfirot. Suntem uniți cu întregul curent al energiei universale.
Înțelepciunea acțiunii
Cele zece Sfirot se găsesc în toate, căci cu ele D-zeu dă viață și călăuzește întregul univers. Sfirot se găsesc astfel în intenția, în vorbirea și în actele noastre.
Intenția noastră se referă la primele trei Sfirot, aşa-numitele Sfirot „mentale”.
Discursul sau acțiunea noastră ulterioară se referă la următoarele șapte Sfirot. Acestea corespund celor șapte zile ale creației, ființa actualizată.
Primele trei Sfirot sunt întru-totul sfinte și bune. Pe măsură ce se transformă într-o actualitate mai mare, energiile devin mai restrânse. În cele din urmă, poate apărea o înclinație malefică foarte corporală.
Când avem o intenție pură de a ne angaja într-o acțiune de izbăvire, putem deveni copleșiți de tendințele distructive din trecut.
Aceste tendințe sunt rezultatul contracţiei energiilor divine pe care le-a adus modul nostru de viață neiluminat anterior. Această constracție a dus la o înclinație malefică corporală. Acum ne este dificil să ieșim din inerția conștiinței și a modului de viață care a devenit tiparul nostru întunecat.
Adesea, nu suntem suficient de puternici pentru a angaja aceste gânduri în conflict. Trebuie să tolerăm prezența continuă a acestor influențe negative și să continuăm cu intenția noastră bună. Învățăm Tora, ne rugăm sau ne angajăm într-un alt mod într-un mod de viață sfânt și sănătos.
În cele din urmă, pe măsură ce creăm un model nou, mai sănătos, vechile forțe sclerotice nu mai apar atât de puternice sau atât de frecvent.
Asta face parte din procesul de mântuire a scânteilor căzute ale sfințeniei. Unele scântei au căzut din cauza confuziei și a faptelor noastre rele. Unele au căzut pentru că asta face parte din odiseea umană după căderea lui Adam.
Cum putem izbăvi aceste scântei? Prin învățarea Torei, rugăciunea către D-zeu și implicarea în fapte bune (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Şiluach Hakein 4: 2).
Cântecul viitorului
Toate sistemele au trei faze de bază. Primul dintre acestea este dăruirea. Al doilea este primirea și limitarea. Al treilea este un amestec al primelor două. Această amestecare nu reduce fazele dăruirii și primirii, ci mai degrabă le echilibrează.
Unele dintre Sfirot sunt în primul rând dătătoare. Acestea apar în coloana din dreapta a structurii Sfirot-ice. Alte Sfirot sunt mai implicate în primire, reținere și conservare. Acestea apar în coloana din stânga. Iar coloana din mijloc conține forțele de echilibrare.
Cei trei patriarhi, Avraam, Isaac și Iacov, au fost vehicule pentru voia lui D-zeu. Avraam reprezintă latura dăruirii nelimitate. Isaac reprezintă reținerea. Iacov este amestecul celor doi: compasiunea. Astfel cei trei patriarhi formează arhetipul evreului ideal.
Tora pe care o avem este o expresie a acestor trei fluxuri de energie. Tora este uneori foarte iubitoare, uneori fermă și alteori un echilibru fertil. „Binecuvântat este Cel Compătimitor, care ne-a dat o Tora împărțită în trei părți” (Likutei Halachot: Yoreh Deah: Milah 5:17).
Vocea noastră cântătoare poate fi, de asemenea, împărțită în trei părți: vocea; ecoul acelei voci; și combinația vocii și a ecoului acesteia.
Aceste voci oglindesc energiile din dreapta, stânga și de mijloc.
Combinăm aceste trei energii și compunem cântece pentru D-zeu.
Îi slujim lui D-zeu când îi cântăm cu bucurie și veneraţie.
Energia a ajuns la noi sub forma a zece Sfirot. Acum ne ridicăm inima către D-zeu, legându-ne de aceste Sfirot.
Toate Sfirot și toate universurile, care în sine sunt veșminte ale Divinității, sunt conținute în cântecul nostru.
Când ne aliniem cu D-zeu și cu ale Sale Sfirot, natura noastră interioară este echilibrată. Atunci cântecul nostru către D-zeu repercutează în toată realitatea. „Cântați Domnului o cântare nouă; cântați Domnului, toţi locuitorii pământului!. Cântați Domnului, binecuvântați numele Lui; vestiți zi de zi mântuirea Lui” (Psalmi, 96: 1-2 – cf. Likutei Halachot: Even Hatezer: Işut 3:17).
_______________
[1] S-a făcut o utilizare extinsă a indexului topic cu cinci volume pentru Likutei Halachot, Nofet Ţufim, de către Rav Natan Ţvi Kenig.
Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)