Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)
CEL MAI ÎNALT SAU MAI PROFUND NUME AL CREATORULUI este Ehe-yeh, tradus ca „Eu voi fi Cel ce voi fi”. Ehe-yeh reprezintă Keter, cea mai lăuntrică voință și dorință a Creatorului. Când există voința Divină de a manifesta compasiune, Creatorul folosește numele HaVaYaH, iar când există voința de exprimare a judecății, Creatorul folosește numele Elokim. Cu toate acestea, dorința mai profundă din spatele acestor diverse voințe este simpla voință de a „fi” – de a „exista” în percepția noastră. Această voință esențială, precum sticla transparentă, poate refracta diferite culori, cum ar fi voința de „a fi„ compătimitor și voința de „a fi„ cu discernământ în judecată.
Ehe-yeh îi apare prima dată în Tora lui Moşe (Moise), când cu tufișul arzând. Când Moşe vede tufișul arzând, fără să se mistuie, el se apropie de el și se întâlneşte cu Divinul. Acolo este informat despre misiunea sa de a elibera Poporul lui Israel din Egipt. Moşe întreabă: „şi mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi răspunde?” (Şemot, 3:13) Moşe cere o revelare a Numelui cel mai înalt. Răspunsul pe care îl primește este „Spune-le că te-a trimis Ehe-yeh aşer Ehe-yeh”. Unii au tradus prin „Eu sunt Cel ce sunt”, dar verbele sunt la timpul viitor, deci traducerea mai exacta este „Eu voi fi, Cel ce voi fi”. O interpretare fundamentală a acestei sintagme este: „Voi fi cu ei acum, în această încercare și voi fi cu ei în încercările viitoare”. (Raşi, 3:14)
În cuvintele Midraş-ului, „D-zeu i-a spus lui Moşe: Vrei să știi care e numele Meu? Mă numesc prin faptele Mele. Când judec creaturile Mele, mă numesc Elokim. Când port război cu cei răi, mă numesc Tzeva’ot … Când am compasiune față de lumea Mea, mă numesc HaVaYaH ….” Ehe-yeh corespunde lui Sfira Keter și este voința nediferențiată de a fi ‘Eu’. Expresia dublă Eheyeh Aşer Ehe–yeh se referă la două niveluri ale lui Keter. Primul Ehe-yeh este Nelelam HaElyon (dimensiunea superioară ascunsă a lui Keter), iar al doilea Ehe-yeh este partea revelată a lui Keter. (Zohar 3, p.11 a) Ehe-yeh Aşer Ehe-yeh poate însemna aşadar: „Eu sunt Eu – pot doar să fiu, nerevelat, şi pot totodată să Mă revelez în Atributele Mele”.
După cum s-a menționat mai sus, HaVaYaH este numele cu cea mai mică valoare numerică (26), întrucât cele trei litere unice ale sale Yud, Hei și Vav, au valori numerice atât de scăzute. Acest lucru sugerează faptul că, cu cât Numele este mai înalt, cu atât este mai mică valoarea numerică. Totodată, cu cât mai puține litere are un nume, cu atât mai puțină „expresie” are în lumea noastră.
Prin urmare, cele mai înalte niveluri ale Divinității nu au deloc litere; nici nu sunt Nume. (Vezi Gra, Sifra D’Ţniuta, p. 32b, și Kuntret Inyanei Şel Tows haChasidut, printre alte surse chasidice). Numele Ehe-yeh este un verb la timpul viitor, sugerând că este dincolo de timp și incomprehensibil; într-un anume sens nu este deloc un Nume. De aceea are o valoare numerică mai mică (21) decât HaVaYaH, „Numele care are cea mai mică valoare numerică”.
Numele HaVaYaH este sursa tuturor celorlalte nume. (Roş, sfârșitul lui Yumah, Siman 19) Este deosebit de pertinent să comparăm HaVaYaH cu Ehe-yeh, întrucât ambele sunt permutări ale verbului „a fi”. Într-un anumit sens, numele Ehe-yeh este numele HaVaYaH cu o „concentrare” subtil diferită. Această diferență este ilustrată de literele care se schimbă între ele: Alef din Ehe-yeh devine Yud al HaVaYaH, iar Yud din Ehe-yeh devine Vav al HaVaYaH:
Alef de la începutul lui Ehe-yeh este ceea ce face ca acest nume să fie un verb la timpul viitor, reprezentând un viitor încă neîmplinit: „Eu voi fi”. Yud-ul de la începutul lui HaVaYaH este ceea ce face ca acest nume să fie un verb la timpul „prezent etern”, reprezentând un viitor revelat, întrucât „prezentul etern” include viitorul în prezent: „A fost-Este-Va fi”. (A se vedea Sidur Admur haZaken, Kavants haMikvah, p. 315.)
Când Yud-ul lui Ehe-yeh devine Vav-ul lui HaVaYaH, este ca și în alte locuri din Tora când un Yud apare ca un Vav. De pildă, numele lui Eva, Haya (Chet–Yud–Hey, adică Eim Kol Chay (Mama întregii vieți), este scris ca Hava (Chet–Vav–Hey).
Există o altă diferență între Alef din Ehe-yeh și Yud din HaVaYaH. Când cineva vorbește despre sine, verbul la viitor începe cu un Alef, ca în Eişev (voi sta). Cu toate acestea, când se vorbește despre o altă persoană, se spune, Yaşev (el va sta). Astfel, când HaŞem vorbește despre Sine, El spune Ehe-yeh, dar când vorbim despre HaŞem – și când HaŞem vorbește în ceea ce privește relația Sa cu noi – este Yud–Hey–Vav–Hey. În cuvintele lui Raşbam, (Şemot 3:14, pe Ehe-yeh, așa cum este scris prin AtBaş) „El se numește pe Sine Ehe-yeh și noi Îl numim Yud–Hey–Vav¬Hey”.
O întrebare interesantă este pusă de mulți cercetători cu privire la acest nume. (Hagen David, „Dalet”. Magid Meişarim, Bereşit. Meşech Hochma, Şemot 3:14) Ei întreabă, de ce ni se permite să pronunțăm acest nume așa cum este scris, dar nu ar trebui să pronunțăm celelalte nume ale lui Dumnezeu? De exemplu, numele Elo-him, trebuie pronunțat Elokim în afara rugăciunii și a recitării formale a Torei. Cu toate acestea, numele Ehe-yeh nu trebuie pronunțat ca Ekeyeh, deși de multe ori este. Care este diferența dintre aceste nume care face să fie așa?
O modalitate de a înțelege acest lucru este aceea că toate celelalte nume sunt „descrieri” sau „fapte” ale Creatorului, ca „Atunci când îmi judec creaturile, mă numesc Elokim, etc.” Problema este că, atunci când rostim un Nume, putem ajunge la iluzia că avem o înțelegere a acestui Nume. În mod inconștient, putem crede că avem o înțelegere sau „proprietate” a Divinului. manifestarea judecății sau a compasiunii. Pentru a evita această ipoteză arogantă, nu ni se permite să pronunțăm numele într-un context informal. Cu toate acestea, numele Eheyeh nu este un nume descriptiv; „Voi fi Cel ce voi fi” nu implică vreo „colorare” sau „faptă” tangibilă. Este o simplă declarație a Ființei incomprehensibile.
Următorul este probabil cel mai profund motiv pentru pronunțarea lui Ehe-yeh așa cum este scris. Diferitele atribute divine sunt infinit dincolo de atributele noastre umane. Prin urmare, trebuie să recunoaștem sfințenia lor din cealaltă lume și să ne raportăm la ele cu o cinste și un respect deosebite. Ehe-yeh evocă o recunoaștere a Esenței existenței în care nu există diferențe de tip dincolo sau interior, inferior sau superior, formal sau informal, sfinte sau nesfinte, nici măcar umane sau divine. Ființa este în întregime ființă și numai ființă. Nu există o separare adevărată în Existent, întrucât chiar dacă ar trebui să existe o separare, atunci ar exista și ea. Aşadar, atunci când pronunțăm Ehe-yeh este Numele Ehe-yeh care-şi spune numele prin noi, fără vreo separare sau „relație”.
Numele Ehe-yeh i-a fost dezvăluit lui Moşe ca Numele pe care să-l ducă sclavilor din Egipt. Aceasta înseamnă că, oriunde te-ai afla, Ehe-yeh este cu tine – atât în exilul și suferința ta, precum și în libertatea și fericirea ta. În realitatea atotcuprinzătoare a lui Ehe-yeh nu există neapărat o eliminare a exilului sau a încercărilor. Astfel este Numele cu care poate exista exil sau izbăvire sau ambele simultan.
EHE-YEH este Esenţa Existenţei.
Oriune te-ai afla, EHE-YEH este cu tine.
Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)