(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)
Subiecte examinate în această lecție următoarele teme:
- Scopul creației
- Mineral, Vegetal, Animal, Vorbitor
- Înțelegerea legilor spirituale
- Încântare
- Doi pași în înțelegere
- Primirea și Dăruirea
- Rușinea spirituală
- Hitlabşut și Aviut
- Bituş Pnimi uMakif
- Cinci părți ale lui Adam Kadmon
Omul a fost creat pentru a primi încântare nelimitat și absolut. Dar pentru a ajunge la o astfel de condiție, omul trebuie să știe cum funcționează sistemul lumilor.
Legile acestei lumi sunt emise la nivelul lumilor spirituale. Acolo sufletele noastre erau înainte de nașterea noastră și acolo se întorc sufletele noastre după viață.
Ne interesează doar această perioadă de timp în care ne aflăm în corpul nostru fizic și modul în care Cabala ne poate învăța cel mai bun mod de a trăi această viață.
Cabala ne spune cum să folosim la maximum tot ce ni se întâmplă. Pentru a se înălţa spiritual, omul trebuie să știe totul și să folosească absolut toate posibilitățile care i se oferă.
Trebuie să înțelegem natura lumii noastre: minealul, vegetalul, animalul și vorbitorul. Trebuie să ne înțelegem sufletul, precum și legile care susţin dezvoltarea acestuia.
Conform legii dezvoltării spirituale, omul trebuie să dobândească, în această viaţă, cel mai înalt grad spiritual. Omului i se vor oferi multe oportunități, dacă nu în viața sa prezentă, atunci în cea următoare și așa mai departe, până când va dobândi nivelul necesar.
Cabala ne ajută să accelerăm acest proces. Creatorul a conceput un sistem foarte interesant: fie omul acceptă să mediteze la sensul vieții fără să aștepte să sufere, fie această suferință îi va fi trimisă, astfel încât să poată fi constrâns să-și pună întrebări.
Cu alte cuvinte, indiferent dacă omul progresează în direcţia scopului Creației voluntar sau cu forța, Cabala îl ajută să avanseze prin propria sa voință. Aceasta este modalitatea optima și omul se poate bucura de ea în timp ce avansează.
Există cei care-şi pun întrebarea: Cabala te poate ajuta la acoperirea unui împrumut ipotecar, îţi poate folosi în afaceri, sau să ai succes în problemele familiale și așa mai departe?
De fapt, Cabala nu oferă un răspuns clar la aceste întrebări. Cabala ne învață cum să ne folosim de întreaga lume, în cel mai eficient mod, pentru împlinirea obiectivului creației. Aceasta este direcția în care Creatorul ne împinge, folosind toate aceste necazuri cu care ne confruntă.
Cabala explică ce sarcină spirituală trebuie să-şi asume omul în viața sa. Nu cum să ne rezolvăm problemele, ci cum să găsim o soluție la problema pentru care ni se trimit toate necazurile noastre de zi cu zi. Suferința este doar pusă în calea noastră pentru a ne aduce către ascensiunea noastră spirituală.
Când omul descoperă toate legile lumilor spirituale, știe ce i se trimite de sus și de ce, cum să folosească aceste provocări în modul cel mai avantajos și cum să se comporte corect.
Practic, noi nu înțelegem ce trebuie să facem atunci când ni se întâmplă ceva – unde să fugim, la cine să apelăm? Rezolvarea simplă a problemelor noastre zilnice, încercarea de a scăpa de ele așa cum suntem obișnuiți să facem, nu ne va apropia mai mult de obiectiv, ci ne va crea noi dificultăți. Acestea vor dispărea doar atunci când scopul lor este îndeplinit prin apropierea noastră de scopul creației.
Cunoscând legile spirituale, ajungem să fim capabili să vedem toate cauzele și consecințele. Observăm totul prin perspectiva corectă, vedem toate conexiunile.
În acest fel, fiecare dintre pașii noștri devine unul conștient. Viața se schimbă și nu mai pare să ne conducă la un impas. Ne reface la un loc toate condițiile de dinainte de naștere, în timpul vieții noastre actuale și după ce părăsim această lume. Ajungem la un nivel cu totul nou de existență.
În prezent, mulți oameni încep să se gândească la sensul vieții și la alte chestiuni de natură spirituală. Acest lucru se întâmplă din cauza experiențelor din trecut care s-au acumulat în sufletele lor în timpul vieților lor anterioare.
Creatorul îi trimite omului suferința pentru a-i permite să mediteze asupra esenței acestor suferințe și a originii lor. Astfel, omul devine capabil să apeleze la Creator, fără ca, încă, să-L înțeleagă. Creatorul se așteaptă ca noi să ne cultivăm dorința de a ne uni cu El.
În orice caz, atunci când omul ia în mână ghidul corect, el poate progresa printr-un studiu asiduu, fără a fi constrâns de suferințe.
Alegând calea corectă, omul simte aceeași suferință ca pe o plăcere; el progresează mai repede și i-o ia înainte, înțelegând în același timp scopul și originea acesteia.
Astfel, Creatorul se transformă într-o sursă de încântare, în loc să fie precum anterior, mai degrabă sursa suferinței. Ritmul avansării noastre pe această cale depinde numai de noi.
Creatorul a creat încântarea pentru noi, dar pentru a ne face să o folosim corect, trebuie să ne îndemne. Strădania pentru obţinerea unei plăceri ce nu poate fi dobândită ne face să suferim. Suntem gata să alergăm după ea, oriunde s-ar afla.
Cu alte cuvinte, suferința nu este altceva decât absența plăcerii, a împlinirii. Dar nici o alergare după plăceri nu va aduce nimic bun. În momentul în care o primim, ne pierdem interesul pentru ea și începem goana după altceva.
Deliciul dispare în momentul în care îl primim. Este imposibil ca suferința să fie umplută de încântare în lumea noastră. Simțim încântarea doar la marginea dintre suferință și încântare, când se simte prima senzație. Căutarea satisfacției întunecă din ce în ce mai mult încântarea.
Această metodă de a fi satisfăcut este pervertită și nepotrivită. Pentru a primi încântarea eternă, trebuie să învățăm cum să dăm altcuiva. Cunoaşterea faptului că Creatorul dorește să ne încânte este singurul nostru motiv pentru a trăi experienţa Lui, astfel încât să-L putem mulțumi și să nu căutăm satisfacția în sine, pentru sine.
Trebuie să primim de dragul de a da.
Este dificil, aproape imposibil să vorbești despre acest proces pentru că ne lipsesc cuvintele. Înțelegerea corectă vine numai atunci când Creatorul Se revelează pe Sine.
Oamenii încep să aibă senzaţia Creatorului după ce au traversat Machsom-ul – bariera dintre lumea noastră și lumile spirituale. Asta se întâmplă cu 6.000 de pași înainte de Gmar Tikun – Rectificarea finală. Fiecare pas spiritual reprezintă un grad al revelării Creatorului.
Rectificarea finală urmează rectificarea tuturor dorințelor omului.
Prima etapă a studierii Cabalei constă în citirea cât mai multor cărți pertinente posibil și „digerarea” cât mai multor cunoștințe.
Următoarea etapă este munca în grup, când dorințele studentului și ale grupului se îmbină. Vasul studentului se mărește proporțional cu numărul de membri ai grupului.
Omul începe să se simtă în afara intereselor sale individuale. În cazul nostru, grupul este cel care simbolizează Creatorul, întrucât tot ceea ce se află în afara omului este Creatorul. Nimic nu există în afară de Creator și om. Practic, toată munca spirituală începe și se termină în cadrul unui grup.
De-a lungul timpului, cabaliștii au avut grupuri. Numai în cadrul unui grup și bazat pe legăturile reciproce stimulate de membrii săi, studenţii pot avansa în înțelegerea lumilor spirituale.
Gmar Tikun este condiția în care întreaga omenire se transformă într-un singur grup cabalistic.
Mai este un drum lung de parcurs până acolo, deși în fiecare zi devine mai realist. În orice caz, la cele mai înalte niveluri spirituale totul este pregătit pentru această dobândire – toate rădăcinile, toate forțele.
În general, studiem două etape: (i) coborârea de Sus a ființei create, în timp ce aceasta se dezvoltă din ideea însăși, așa cum a fost concepută de Creator, până la nivelul lumii noastre și (ii) ascensiunea omului de la lumea noastră până la cel mai înalt grad. Nu ne referim la vreo mișcare fizică concretă, întrucât corpul nostru rămâne în acest plan material, ci la o modalitate spirituală, ca urmare a eforturilor și dezvoltării noastre.
Figura 4. Parţuf-ul
În Parţuf-ul prezentat mai sus (în Figura 4) există două condiții: (i) când primește Lumina și se bucură, acest Kli (Vas) se numește Hochma, (ii) când Kli-ul vrea să dea și, de asemenea, se bucură, atunci numindu-se Bina. Aceste două vase sunt opuse.
De fapt, există și o a treia condiție, cea mixtă. Aici Vasul primește o porțiune de dragul Creatorului, dar rămâne parțial gol. O astfel de condiţie se numește Zeir Anpin. Aici avem 10% din Lumina Hochma și 90% din Lumina Hasadim.
Dacă există Lumină Hochma în Vas, o astfel de condiţie se numește Panim (Față). Este mică sau mare, în funcție de cantitatea de Lumină Hochma.
Etapa finală, Malhut, este dorința autentică de a primi – ființa creată – întrucât este dornică să primească Lumina Hochma.
Prin urmare, Lumina o umple complet pe Malhut. Această stare a lui Malhut se numește Ein Sof, Lumea infinitului, adică primirea nelimitată.
Ulterior, Malhut, încă dispusă să primească Lumina, decide să nu folosească această voință. Ea înțelege că dorința de a primi pentru sine o îndepărtează de Creator. Prin urmare, își aplică prima restricționare, respinge Lumina în afară și rămâne goală.
Dând Lumina în afară, Malhut îşi aseamănă atributele cu cele ale Creatorului.
Plăcerea de a da este resimțită ca absolută și deplină. Încântarea nu dispare întrucât că cel care dăruiește îl simte la nesfârșit pec el care primeşte în timp ce îi dă și îi produce astfel plăcere. Făcând acest lucru, Kli-ul este capabil să simtă la nesfârșit încântarea, atât cantitativ, cât și calitativ.
Se înțelege că atunci când Creatorul a creat Vasele, El le-a aranjat în așa fel încât să absoarbă progresiv atributul Luminii de a da fără încetare și astfel au devenit similare cu Lumina.
S-ar putea pune întrebarea: cum de poate Malhut să fie similară cu Lumina și să primească încântare?
Am afirmat anterior că Malhut amplasează un ecran anti-egoism deasupra tuturor dorințelor sale. Sută la sută din Lumină-Plăcere este plasată în fața ei, conform dorinței lui Malhut de a primi – de pildă 100 kg. Folosind un ecran de 100 kg (mărimea forței care îi contracarează dorința de a primi plăcerea), Malhut îndepărtează toată Plăcerea și decide să primească numai atâta lumină cât este necesar pentru a-i face pe plac Creatorului.
O astfel de primire a Luminii este egală cu a da fără reținere.
Lumina care vine la Malhut se numește Ohr Yaşar (Lumina Directă). Toată Lumina care se reflectă se numește Ohr Hozer (Lumina Reflectată). Cele douăzeci de procente din Lumină, care intră în interior, poartă numele de Ohr Pnimi(Lumina Interioară).
Cea mai mare parte a Luminii, care a rămas în exterior, se numește Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare). În partea de jos a lui Malhut, unde Ohr Hochma nu a intrat, există Ohr Hasadim.
Din starea lui Malhut în lumea Ein Sof, rămâne o Reşimo. Această Reşimo este compusă din: (i) Dalet de Hitlabşut (informații despre calitatea și cantitatea de Lumină) și (ii) Dalet de Aviut (informații despre forța dorinței).
Folosind aceste două tipuri de memorie (reminiscenţe), Malhut face în Roş calculul conform căruia este capabilă să primească primele douăzeci de procente de Lumină de dragul Creatorului.
Pentru a simți rușinea spirituală care rezultă din primirea, fără a da ceva în schimb, este necesar în primul rând să-L percepem pe Creator, anume proprietățile Sale, să-L simțim ca Cel care dă, să-i vedem slava. Atunci comparația dintre proprietățile Sale și natura egoistă a omului va da naştere sentimentului de rușine.
Dar, pentru a ajunge la această percepție, avem multe de învățat. Pe măsură ce gloria Creatorului se dezvăluie treptat, apare dorința de a face ceva pentru El.
A da Celui Superior este ca și cum ai primi. Putem observa acest lucru și în lumea noastră. Dacă cineva are ocazia să facă o favoare unei persoane grozave, o va face cu plăcere și bucurie.
Scopul întregii noastre munci îl constituie revelarea Creatorului: Slava și puterea Lui. Odată atins acest nivel, ceea ce constatăm ne va servi ca sursă de energie pentru a face ceva în beneficiul Creatorului.
Trebuie subliniat faptul că această revelare a Creatorului va avea loc numai atunci când omul a dobândit deja voința clară de a folosi dorinţa numai în scop altruist, adică pentru dobândirea atributelor altruiste.
Primul Parţuf care a primit o porțiune din Lumină se numește Galgalta. După Bituş-ul Pnimi uMakif, adică, după ce ecranul de la Tabur (Buric) a fost lovit de ambele Lumini, Ohr Pnimi și Ohr Makif, Parţuf-ul realizează că nu va putea rezista plăcerii Luminii care presează din exterior.
Parţuf-uldecide să respingă Lumina. În starea actuală, această decizie nu pune nicio problemă, întrucât Parţuf-ul nu simte plăcerea.
După împingerea afară a Luminii, ecranul se ridică, slăbește și se ajunge la Pey (gura) a Roş-ului (capului). Această acțiune se numește Hizdakchut (Purificare).
Atunci când, dimpotrivă, sub efectul Luminii, Ecranul coboară, a sa Aviut (grosieritate) crește.
După împingerea afară a Luminii din primul Parţuf, au rămas Reşimot (pluralul pentru Reşimo): Dalet de Hitlabşut (informații despre calitatea și cantitatea de Lumină) și Gimel de Aviut (informații despre forța – grosieritatea – dorinței). O măsură a grosierităţii, Aviut, a dispărut, întrucât Parţuf-ul a realizat că este imposibil să lucreze cu fostul grad Dalet al lui Aviut.
Potrivit lui Aviut Gimel, ecranul coboară de la Pey de Roş la nivelul inferior celui al lui Aviut Dalet. Dacă nivelul lui Dalet este Pey al Parţuf-ului Galgalta, atunci nivelul lui Gimel este Hazeh-ul.
Încă o dată Lumina apasă Ecranul de deasupra, Ecranul o împinge înapoi, dar ulterior, sub influența Reşimot, decide să accepte Lumina până la Tabur de Galgalta, dar nu şi dedesubt.
Cu toate acestea, nici măcar Parţuf-ul Galgalta nu a putut primi Lumina sub Tabur. Al doilea Parţuf, care se extinde acum, se numește AB.
Din nou are loc acțiunea Bituş-ului Pnimi uMakif, adică presiunea Luminii, şi noi informații, Reşimot, umplu acum Parţuf-ul.
Acestea sunt Gimel de Hitlabşut (Lumina celui de-al treilea nivel, nu al patrulea, ca în Parţuf-ul AB) și Bet de Aviut (din nou pierderea unui nivel de Aviut datorită Bituş-ului Pnimi uMakif).
De aceea, Ecranul, care a urcat inițial până la Pey de AB când Lumina a fost respinsă, coboară acum la nivelul lui Hazeh de AB.
În acest moment, un nou Parţuf este format dintr-un Zivug (cuplare) făcut pe Reşimot din Gimel-Bet (3,2). Noul Parţuf se numește SAG.
Mai departe, un nou Bituş Pnim uMakif face ca ecranul să se ridice până la Pey de Roş de SAG cu Reşimot din Bet-Alef (2,1).
Apoi, conform Reşimot, ecranul coboară la Hazeh de SAG, de unde apare al patrulea Parţuf, MA. Apoi, al cincilea Parţuf, BON este format pe Reşimot din Alef-Şoreş.
Fiecare Parţuf este format din cinci părți: Şoreş (Rădăcina), Alef (1), Bet (2), Gimel (3) și Dalet (4). Nici o dorință nu poate apărea fără ele. Această alcătuire este un sistem rigid care nu se schimbă niciodată.
Ultima etapă, Dalet, simte toate cele patru dorințe anterioare, cu ajutorul cărora a fost creată de Creator. Dalet dă un nume fiecărei dorințe și aceste nume descriu modul în care Dalet îl vede pe Creator în fiecare moment.
Acesta este motivul pentru care Dalet însuși este numită de Creator: „Yud–Hey–Vav–Hey” – Y-H-V-H. Aceste litere vor fi studiate în mod cuprinzător în continuare. Este tot aşa precum scheletul unui om, adică poate fi mare sau mic, în picioare sau așezat, rămânând însă același lucru.
Dacă un Parţuf este umplut cu Lumina Hochma, se numește AB, iar dacă este umplut cu Lumina Hasadim, îl numim SAG. Toate numele acestor Parţufim se bazează pe combinația acestor două Lumini.
Tot ceea ce este descris în Tora nu sunt altceva decât Parţufim spirituali, umpluţi fie cu Lumina Hochma, fie cu Lumina Hasadim în proporții diferite.
După nașterea celor cinci Parţufim: Galgalta, AB, SAG, MA și BON, toate Reşimot dispar. Toate dorințele care ar putea fi umplute cu Lumină, de dragul Creatorului, au fost epuizate.
În acest stadiu, Ecranul își pierde complet capacitatea de a primi Lumina pentru Creator și poate rezista egoismului doar fără a primi nimic.
Vedem că, după Prima Restricționare, Malhut poate primi în drept rezultat cinci porțiuni de Lumină. Nașterea celor cinci Parţufim se numește Lumea lui Adam Kadmon. Malhut și-a epuizat cele cinci Reşimot.
Vedem că Malhut a Lumii Ein Sof este complet umplută cu Lumină. După Prima Restricționare, cu ajutorul Parţufim, se va umple doar parțial până la nivelul Tabur-ului.
Sarcina lui Malhut este acum de a-și umple şi ultima parte de dragul Creatorului. Această parte se numește Sof (Terminaţie) și se extinde de la Tabur la Sium Raglin (Capătul picioarelor).
Creatorul vrea să o umple pe Malhut cu încântare nelimitată. Tot ceea ce este necesar pentru a realiza acest lucru este să creeze condițiile pentru ca Malhut să aibă dorința și puterea de a umple partea rămasă sau cu alte cuvinte: să trimită încântarea înapoi Creatorului.
În capitolul următor vom vedea cum are loc acest proces.
(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)