(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)
Baal HaSulam (Rav Yehuda Aşlag) a scris un eseu intitulat „Libertatea”. Vom încerca acum să aprofundăm subiectul libertății și să clarificăm semnificația acestui articol.
Libertatea (în ebraică: Herut), independența, așa cum ne explică Baal HaSulam în eseul său, există ca o nevoie umană de bază. Pe de altă parte, însă, trebuie să verificăm și să vedem dacă există libertate în oricare dintre acțiunile noastre?
Dacă ne naștem cu toți parametrii stabiliţi dinainte: emoțiile noastre, senzațiile, caracterul, fiecare individ „cu steaua sa” ca să spunem așa, și din moment ce se spune: „Nu există niciun fir de iarbă jos care să nu aibă un înger deasupra care-i dă brânci şoptindu-i: crește! ” mai poate fi vorba atunci despre vreun fel de alegere?
Există libertate de alegere dacă din întreaga natură din jurul nostru, toate schimbările cosmologice, toate schimbările sociale, nimic nu depinde de noi?
Ni se dă viață, nu conform dorinței noastre, într-un moment pe care nu l-am ales noi, cu condiții de pornire pe care nu le-am stabilit noi. Ajungem într-o familie pe care nu noi am ales-o, într-o societate pe care nu am ales-o noi … deci ce putem alege atunci?
Dacă toți acești parametri sunt predefiniți, despre ce libertate de alegere putem vorbi? Există o anumită măsură a libertății de alegere? Și dacă nu există, despre ce ar trebui să vorbim, despre care să scriem sau la care măcar să ne gândim? Urmăm cu toții doar ordine și ne împlinim destinația conform legilor naturii? Și dacă da, este imposibil să înțelegem cu ce scop există lumea din jurul nostru?
Rav Yehuda Aşlag arată în acest eseu că există o componentă a realității care se află în noi și că prin ea putem influnţa orice altceva, dacă știm cum să o dobândim și să o controlăm. Vom ști atunci exact cum o putem schimba în bine sau în rău, vom înceta să fim complet dependenți de natură.
Trebuie să învățăm să înțelegem caracteristicile unice, natura acestei componente „libere” și, totodată, să înțelegem exact ce este acel ceva de care avem nevoie, care este scopul nostru. Măsura controlului nostru asupra acestei componente, capacitatea noastră de a o modifica, depinde de această înțelegere.
Dacă acționăm în felul acesta, vom reuși cu adevărat să ne schimbăm singuri starea în această lume și să devenim independenți de natură, în vreme ce acum nu știm nici ce se va întâmpla peste un minut.
Această capacitate este dată omului ca o forță crucială, diferența esențială care îl separă de restul universului. De aceea se spune în Tora că cele zece porunci au fost „gravate (în ebraică: Harut) pe tăbliţe”, iar înțelepții noștri explică faptul că ar trebui să citim aceste cuvinte nu ca Harut (gravat), ci ca Herut (libertate), adică libertate și independență. În ebraică, aceste două cuvinte sunt scrise în același mod.
Prin aceasta, înțelepții noștri vor să sublinieze că sensul dăruirii Torei este acela că, dacă le gravăm în piatră (și, de fapt, în inima noastră de piatră – punctul cel mai egoist al omului), dacă le păstrăm semnificaţia lor autentică, spirituală, ele ne vor aduce la starea spirituală numită „libertate”. Din acest motiv ni s-a dat Tora.
După aceea, Baal HaSulam scrie că acea instrucțiune – de a citi cuvântul nu în sensul de gravat, ci de libertate, necesită o interpretare mult mai profundă. Nu putem înțelege ce legătură există între dăruirea Torei și libertatea omului, care este sensul libertății pe care o primim atunci când respectăm cele zece porunci, este asta libertatea la care am visat? Libertatea omului se exprimă mai ales prin eliberarea de moarte. Dacă omul ar fi nemuritor, asta i-ar schimba în mod semnificativ atitudinea față de sine, față de lume, față de viață. Atunci nu am numi această realitate – „viață”…
Pentru a înțelege că libertatea este în esență eliberarea de moarte, trebuie să înțelegem temeinic semnificația „libertății”. Dacă evaluăm în general lumea din jurul nostru, vom vedea că mineralul, vegetalul și animatul (inclusiv omul) nu pot tolera înrobirea.
Toate formele de viață suferă de limitarea mobilității lor, de libertatea de a se dezvolta, de libertatea de a se exprima. De aceea, Baal HaSulam spune că omenirea a făcut un efort atât de mare pentru a dobândi libertatea.
Dar dacă îi întrebăm pe oameni, ce este mai exact libertatea de alegere sau dacă încercăm să gândim singuri pentru o clipă, ce înseamnă acest termen, vom vedea că, de fapt, nu putem defini clar ce este libertatea: Libertatea de a munci? De a se odihni? De a face copii? De a se muta? Ce înseamnă libertatea? Cum este ea exprimată și de ce a căutat Baal HaSulam răspunsul la această întrebare?
El vrea să ne arate că toate ambițiile noastre de a fi liberi nu au nimic de-a face cu termenul propriu-zis de „libertate”. Libertatea, în sensul ei real, este absența oricărei limitări, adică absența morții, a oricărui fel de scop, este dobândirea totală, desfătarea veşnică, unde totul este perfect.
Dacă vom colecta toate aceste cerințe împreună, atunci probabil vom putea ajunge într-un fel la o stare care poate fi numită „libertate”, adică fără nicio limitare. De aceea, Rav Yehuda Aşlag spune că trebuie să ajungem mai întâi să cunoaștem starea spirituală care este simbolizată de cuvântul „libertate” și abia apoi să decidem dacă trebuie sau nu să ajungem la ea și ce eforturi și sacrificii suntem dispuși să facem pentru asta.
Dacă examinăm un individ, vom observa că își îndeplinește acțiunile zilnice ca pe o necesitate. El nu are de ales, pentru că atât natura noastră interioară, cât și cea exterioară ne afectează prin cele două forțe: plăcere și durere. Oricine simte acest impact asupra lui, asupra plantelor, animalelor, oamenilor, simte că îi este refuzată libera alegere, întrucât în niciun caz nu poate liber să aleagă durerea sau să respingă plăcerea. Astfel, esența naturii noastre este dorința de a ne umple de plăcere. De aceea, dacă facem o alegere, aceasta vizează întotdeauna dobândirea plăcerii maxime cu un efort minim.
Să presupunem că nu prea vreau să merg la muncă dimineața, vin acasă obosit seara, dar cel puţin știu că pot să-mi asigur familia. Fac un calcul simplu, că trebuie să sufăr toată ziua, pentru a supraviețui, iar concluzia este că înlocuiesc suferinţa – eforturile mele – cu ceea ce am nevoie pentru a supraviețui.
Rav Yehuda Aşlag scrie că singura diferență dintre om și animal este că omul poate privi spre „viitor”, pentru a face o analiză ulterioară a evenimentelor viitoare. Din acest motiv, omul este capabil să suporte mai multă suferinţă dacă vede un profit viitor în schimbul suferinţei sale din prezent.
Animalele, copiii mici și indivizii neevoluaţi nu își pot baza calculele pe anticiparea viitorului, le lipsește senzația de viitor și, drept urmare, acționează numai pe baza câștigului momentan.
Dar, în orice caz, fiecare trup care există în această lume face acel calcul, pentru că își simte viața ca pe o serie de primiri de plăcere sau evitări ale durerii și trăiește numai prin calculul durerii și plăcerii, neavând un plan de conduită determinat.
Fiecare dintre noi are propriul său caracter, atributele primate la naștere, valorile și conceptele pe care le-am dobândit în timpul vieții, educația și simțurile noastre, presiunea socială, individualitatea etc.
Asta creează în noi un sistem, un mecanism prin care acționăm și calculăm.
Aşadar, întrucât toate atributele noastre sunt predefinite în interior și toate circumstanțele sunt predefinite în exterior, se dovedește că omul nu are practice libertatea de alegere. Prin urmare, nu putem pretinde că omul are capacitatea de a face în vreun fel o liberă alegere, eliberat de influența datelor interioare sau exterioare care au fost predefinite și predeterminate.
Baal HaSulam susține că nici măcar nu înțelege de ce omenirea nu a încercat să se concentreze asupra acestei probleme până acum. Trebuie să fie din cauză că umanitatea este incapabilă să trateze sau să rezolve problema. Dacă cei credincioși cred că există un Creator care a creat totul și că suntem cu toții sub controlul Său, că totul se întâmplă sub îndrumarea Lui și că ei fac totul împotriva lor, sau chiar din propria lor liberă alegere, atunci își pot justifica existența.
Dar dacă ne referim la mulţimea de necredincioşi, este foarte dificil să discutăm despre sensul vieții noastre. Întrucât dacă un individ este cu adevărat conștient că toate acțiunile sale sunt predeterminate și că totul este în mâinile naturii, atât în interior cât și în exterior, atunci întregul sens al vieții sale a dispărut. În acest caz, el nu este altceva decât ceva care există undeva între natura interioară şi cea exterioară.
Pentru ca noi să înțelegem acest lucru, trebuie să înțelegem că întreaga noastră natură se concentrează pe o singură dorință – aceea de a primi plăcere. Această dorință de plăcere este creată de „existența din absență” a Creatorului. Ea este creată pentru că Creatorul vrea să ne încânte, pentru că natura Lui este despre desăvârşirea absolută, natura Lui îl obligă să dea și pentru asta El a trebuit să creeze omul, dorință de a primi plăcere.
Plăcerea pe care Creatorul dorește să o redea creaturilor este evaluată printr-un singur atribut – desăvârşirea, adică starea Creatorului. Tocmai asta încearcă El să ne transmită. Creatorul este perfect și unic. În afară de această stare, nimic nu este desăvârşit. Din propria perfecțiune, El dorește să înzestreze creația cu acea perfecțiune, este singurul lucru pe care El îl poate da – perfecțiunea Sa. De aceea, scopul creaturii este de a ajunge la starea spirituală perfectă a Creatorului.
Pentru ca creatura să poată ajunge la o stare spirituală atât de perfectă precum cea a Creatorului, Creatorul a creat creatura și i-a permis să „comenteze” starea Sa, starea de completitudine. Această reacție se numește „dorință de plăcere”. Abilitatea de a simți un grad spiritual desăvârşit, sau mai puțin desăvârşit, este însăși esența naturii noastre, unde gradul spiritual al Creatorului înseamnă perfecțiune totală iar absența completă a senzației Creatorului semnifică gradul de imperfecțiune totală.
Indiferent dacă ne place sau nu, aspirăm la un singur lucru – să-L simțim pe Creator, sau așa cum se spune în Cabala: să simțim lumina. În mod firesc, scopul nostru este să ajungem la gradul Creatorului, să ne unim cu El, să primim atributele Sale. După rectificare, trebuie să fim în același grad spiritual cu Creatorul. Este imposibil să existe două stări de completitudine care să semene una cu alta. Există o singură perfecțiune și, prin definiție, include totul și, prin urmare, nu există nimic care să poată fi ca ea.
Astfel, nu putem reacționa decât la prezența sau absența plăcerii. Alături de senzația de perfecțiune, senzația de plăcere sau lipsa acesteia, apare un nou instrument: mintea. Acest instrument ne servește pentru a dobândi noi grade spirituale (grade de perfecțiune pe care le simțim ca plăcere) mai rapid și mai eficient.
Mintea umană este rezultatul dezvoltării dorinței noastre de a ne încânta. Ea este creată și controlată de voința noastră, ca o trusă de instrumente suplimentară, pentru a căuta și a găsi noi modalități de a dobândi plăcerea. O vedem în natură în jurul nostru: dacă puterea dorinței de plăcere este mică, nici mintea nu este dezvoltată. Cu cât dorința de a primi plăcere este mai mare, cu atât mintea este mai dezvoltată.
Omenirea se dezvoltă nu pentru că vrea să fie mai inteligentă, ci pentru că vrea plăceri mai mari. Căutarea plăcerii îndeamnă omenirea să dezvolte mintea, știința și orice altceva. Ei spun că „iubirea și foamea conduc lumea”. Înseamnă că goana noastră după plăcere și dorința de a evita durerea ne controlează fiecare mișcare și într-adevăr lumea. Mintea noastră se dezvoltă în funcție de măsura dependenței noastre de dorința de a primi plăcere.
Dezvoltarea noastră depinde direct de senzația noastră de durere. Cu cât o persoană suferă mai mult, cu atât vrea să obțină mai mult, cu atât simte mai mult nevoia de a dobândi abilități intelectuale superioare și cu atât mintea noastră se dezvoltă mai mult.
Contrariul este de asemenea adevărat. Este posibil ca o persoană să posede abilități intelectuale și analitice inerente fantastice, dar dacă obține totul în viață fără niciun efort, mintea nu se va dezvolta, ci va regresa. De aceea nu merită să fii atât de invidios pe oamenii bogați care trăiesc complet ca niște animale, întrucât societatea respectivă este într-un declin spiritual. Istoria poporului nostru demonstrează în mod constant eficiența căutării constante a unui mod de a exista în condiții imposibile.
Astfel, gândirea este doar o funcție complementară și se dezvoltă ca un proces secundar, pentru a ne ajuta să dobândim plăcerea. Natura noastră de bază este doar căutarea plăcerii, pe care, de fapt, o definim inconștient în noi ca senzație a perfecțiunii Creatorului.
Pentru a înțelege exact cum se dezvoltă această ambiție în noi, astfel încât să putem atinge gradul spiritual de perfecțiune, Rav Yehuda Aşlag împarte fenomenele lumii noastre, cea spirituală și cea fizică, în patru elemente distincte, care ne afectează dezvoltarea. Primul element – „matca”- constituie baza, genomul omului.
Al doilea element – legile prin care se dezvoltă esența noastră, matca. În esența noastră există un datum predefinit. De pildă: atunci când punem o sămânță în pământ, știm exact conform căror legi se va dezvolta. Legile și esența dezvoltării determină rezultatul final, cu condiția ca acesta să fie afectat doar de elemente interioare.
Cu toate acestea, Baal HaSulam susține că există și două elemente exterioare ale evoluției. Există condiții exterioare care mă influenţează, care determină cum să mă rectific, în funcție de aceste condiții exterioare. Astfel, pe lângă mine (adică esența mea, care este primul element) și pe lângă planul meu interior (al doilea element), există și un element exterior care influențează programul interior.
Acest element exterior, care îmi influenţează planul de dezvoltare interioară, funcţionează conform propriilor sale legi de dezvoltare, legile dezvoltării societății, naturii și universului. Toate aceste legi mă afectează și pe mine, ceea ce înseamnă că există elemente interioare care nu se schimbă, care sunt predefinite, iar apoi există un al treilea element în mine, care se schimbă sub influența mediului exterior și există un mediu exterior care se schimbă conform propriilor sale legi predefinite de dezvoltare, și astfel mă afectează și pe mine.
Nu-mi pot schimba elementele interioare și exterioare predefinite. De asemenea, sunt incapabil să schimb condițiile exterioare care se schimbă în conformitate cu propriile lor legi ale evoluției, pe care nici nu le pot înțelege. Nu pot influența decât acea forță exterioară care afectează partea mea interioară. Dar Tora spune că prin asta mă pot rectifica, mă pot controla pe mine și pot controla senzațiile lumii mele. Prin interacțiunea mea cu cee ace mă înconjoară, voi controla calea avansării spirituale.
Se pare că există un anumit mod prin care pot face diferența. Înseamnă că nu sunt un robot, acționând conform unor parametri predefiniți, am libertatea de a alege! Și când pot influența acel element, pot, de fapt, să schimb totul, cu excepția parametrilor prederminaţi ai sufletului. Deci ce mi-a rămas? Mi-a rămas calea mea, adică tot ce ar trebui să mi se întâmple în cursul vieții mele!
Primul element, cel care determină gradul spiritual al omului, matca, este substanța noastră fundamentală, pe care am primit-o de la Creator. Creatorul a creat-o „existență din absență”. Această substanță primitivă este predeterminată și predefinită pentru noi și în noi.
Esența noastră este ca o sămânță. Cu toate acestea, nu suntem în gradul de vegetal, ci deasupra acestuia. De aceea putem examina și studia ciclul de viață al sămânței și o putem controla: o semănăm și ea începe să crească într-o viață nouă sau să putrezească și să moară.
Cu toate acestea, suntem incapabili să analizăm propriul nostru ciclu de viață în același mod, întrucât provine din același grad spiritual în care ne aflăm. Numai dacă reușim să ne ridicăm deasupra gradului lumii noastre, la un nivel superior, la nivelul lumii spirituale, vom putea vedea ce se întâmplă cu noi în viitor, în viitoarele noastre încarnări.
Când sămânța putrezește și nu mai rămâne nimic din ea, când devine pământ, adică mineral, abia atunci începe să se dezvolte noua formă de viață. Forma anterioară a dispărut complet și tot ce a mai rămas este spiritul – forța care generează începutul unei noi vieți.
Dacă am fi la același nivel cu acea sămânță, nu am putea să evaluăm și să analizăm acel ciclu de viață și schimbările prin care trece ea. Sămânța moare, se descompune complet și dispare, în raport cu viața sa anterioară … și apoi începe să crească din nou. Când noua sămânță crește, toate atributele fundamentale ale vieții anterioare rămân în viața nouă, deși nu mai rămâne nimic fizic. Totul putrezește, dar din forța spirituală care a rămas, din suflet, iese un nou embrion. Astfel începe un nou ciclu de viață.
Ce rămâne, însă, din starea anterioară și trece în următoarea? Ceea ce se întâmplă cu sămânța, seamănă mult cu ceea ce ni se întâmplă nouă, corpului nostru fizic. Trupul nostru putrezește, căpătăm unul nou, iar sufletul, potențialul nostru spiritual, rămâne în sămânță precum genele, forța informației și trece de la starea anterioară, de la trupul vechi la cel nou, prin înlăturare fizică.
Există o amputare fizică: primul trup moare și putrezește, un nou trup se naște din cel vechi, iar din sămânța care s-a descompus ia fiinţă acum o nouă sămânță. De ce putem vedea tranziția de la o viață trecută la o viață nouă în sămânță, dar nu o putem identifica în noi? Se întâmplă aşa întrucât urmărim ciclul de viață din interiorul lumii noastre, în timp ce suntem la același grad cu cel al gradului în care are loc procesul.
Sufletele noastre trec printr-un proces oarecum diferit. Deoarece sufletul nu este animal, nu merge mână în mână cu trupul, ci face parte din Creatorul de sus. Un suflet nu este un produs al acestei lumi, în timp ce sămânța deține nu mai mult decât o serie de date genetice fixe.
Un suflet care vine de la Creator este numit „ecran” sau „lumina reflectată”. Este o parte a Creatorului, atribute spirituale care nu au rădăcini sau corespondente în lumea noastră, întrucât sunt total altruiste. Și, deși suntem încă incapabili să simțim acele atribute din noi, numai prin ele strălucește lumina slabă care ne dă spiritul vieții.
De aceea, de îndată ce sufletul este rupt de trup, acesta se mută în altul. Nu este nevoie să aștepți să dispară trupul fizic, pentru ca sufletul să intre în alt trup. Un trup care este eliberat de suflet, pierde orice contact cu el. Deși toate religiile și credințele atribuie unicite și sublimitate trupului fizic, Rav Yehuda Aşlag a spus foarte simplu: „Nu mi-ar păsa unde va fi îngropată punga cu osemintele mele”.
Îmi amintesc cum învăţătorul meu, atunci când a fost întrebat unde vrea să o îngroape pe regretata sa soție, a răspuns simplu: „Ce contează, la cel mai apropiat cimitir”. Apropo, la fel ca tatăl său, el nu-și era deloc preocupat cu privire la un loc de înmormântare „respectabil” pentru el însuși.
Forțele spirituale care trec de la o formă anterioară la o alta în cadrul ciclului poartă numele de „matcă”, baza de date spirituală, esența. Dacă a fost o sămânță de grâu va rămâne o sămânță de grâu. Dacă a fost un anumit suflet, va rămâne acel suflet, dar într-un alt trup.
În ce trup va veni sufletul? În cel mai potrivit pentru implementarea planului întipărit în acel suflet. Atributele interne ale sufletului, structura sa și calea sa de rectificare determină atributele corpului fizic în care va intra.
Din cele de mai sus putem sesiza diferențele între atribute, caracter, nevoi și aspirații, dorințele pe care oamenii le primesc la naștere, toate fiind determinate de atributele interioare ale sufletului, de nevoia de a realiza planul pentru care acesta a coborât în această lume.
De aceea, există în lume persoane cu handicap sau persoane cu leziuni cerebrale, cu probleme psihiatrice și alte defecte congenitale. Totul este determinat de atributele sufletului, de parametrii preliminari ai acestuia. Noi, care nu putem vedea și înțelege imaginea de ansamblu a încarnării, nu putem înțelege și, desigur, nu putem justifica acele cazuri ale providenței.
Pentru a justifica acțiunile Creatorului, omul trebuie să vadă și să înțeleagă imaginea generală a universului. Altfel este obligat să găsească defecte mai mult sau mai puțin severe în providență. De aceea, doar un cabalist, care poate vedea această imagine de ansamblu, merită numele de “drept” – acela care crede că faptele Creatorului sunt corecte (juste).
Dar pentru ca o persoană să poată utiliza corect parametrii săi inițiali din „matcă”, trebuie să fie competent – cel puțin – în domeniul spiritual în care se presupune că este activ. De aceea, o persoană poate desfăşura acțiuni spirituale în măsura în care avansează în spiritualitate și se ridică în lumea superioară, putând începe să „înlocuiască” Creatorul în conducerea lumii, numai în măsura în care ecranul său, acceptarea atributelor Creatorului o permite. Aceasta este esența Înțelepciunii Cabala.
Pentru a rezuma: primul element în dezvoltarea noastră este „matca”, adică esența noastră. Al doilea element este dezvoltarea funcțională a mătcii. Sămânța noastră trebuie să se dezvolte într-un anumit mod, să treacă prin anumite faze ale progresului spiritual. Fiecare sămânță, fiecare obiect în curs de dezvoltare trece prin propriile sale faze unice.
Dacă este un alt tip de plantă, porumb, de pildă, el se va dezvolta după reguli diferite, într-un ritm diferit, cu calități diferite și în cantități diferite. Asta înseamnă că nu numai esența rămâne, ci și legile dezvoltării care sunt transmise de la sămânța putredă la noul mugur. Este al doilea element care determină modul în care noul mugur va crește, fie că este vorba de un singur mugur, fie de un întreg lot, având însă același tip și formă, respectând legile de dezvoltare bine definite și predeterminate (adică primul element).
Una dintre caracteristicile unice în influențarea dezvoltării esenței noastre o constituie faptul că în timpul tranziției de la o viață la alta există o extirpare, o dispariție a corpului fizic. Asta permite schimbări clare ale atributelor noii entități care au loc în noua viață. Aceste schimbări sunt posibile, întrucât există o separare fizică completă între viața anterioară și cea prezentă.
Baal HaSulam spune că există doar patru elemente care determină starea creaturii în fiecare etapă a dezvoltării spirituale. Aceste elemente modelează esența creaturii în toate gradele naturii, în lumea noastră, precum și în cea spirituală. Suntem doar un produs, o consecință a efectului acestor patru elemente.
Învăţăm despre toate acestea pentru a ști dacă putem cumva influenţa cel puțin unul, dacă nu mai multe elemente într-o anume măsură, și care este cel mai eficient mod de a face acest lucru.
Al treilea element, după cum am spus, se modifică sub influența condițiilor exterioare. Adică pot exista astfel de condiții exterioare care vor schimba direcția dezvoltării în mai bine sau mai rău. Evoluția va continua, este inevitabil. Dar modul de dezvoltare poate varia semnificativ din cauza influenței condițiilor exterioare.
Să presupunem că avem câteva parcele de pământ și că plantăm un singur fel de cereale pe fiecare dintre ele creând, însă, condiții climatice diferite pentru fiecare dintre parcele. Blocăm lumina soarelui într-una dintre ele, o lăsăm pe cealaltă fără apă, lăsăm buruienile în a treia etc. Vom vedea cât de mult afectează plantele evoluţia elementelor exterioare precum soarele, apa, temperatura și buruienile.
Deși planul intern de dezvoltare este dat în avans, implementarea acestuia este influențată de condițiile exterioare. Astfel ajungem la concluzia că, așa cum vom vedea mai târziu, omul găsește un mediu optim, care îi susține dezvoltarea spirituală, el își poate împlini atributele nașterii mai eficient, adică îşi poate utiliza la maximum primul şi al doilea element.
Omul se poate naște cu atribute care sunt foarte „dăunătoare” pentru dezvoltarea spirituală pozitivă, cum ar fi: slăbiciune fizică, mentală, psihică sau spirituală. La fel ca şi sămânța, el va fi supus influenţei unor astfel de factori exteriori pozitivi, care îi vor schimba radical starea și vor produce rezultate uimitoare, fără nicio conexiune aparentă cu atributele naturale.
Poate că acel individ nu a avut șansa unei dezvoltări spirituale, judecând după atributele sale naturale, însă în cele din urmă, el ar putea dobândi o dezvoltare spirituală extraordinară, sub influența societății, și uneori este greu de crezut prin ce schimbări a trecut. Si toate acestea pentru că se află în locul potrivit la momentul potrivit, într-o societate care să-l susțină şi să-l ajute.
O putem vedea clar în exemplul cu cerealele. Asta înseamnă că problema noastră este ce rezultat final dorim să obținem din sămânță. Am creat o întreagă știință pentru cultivarea celor mai bune culturi posibile pe pământ, pentru că simțim că avem nevoie de aceasta pentru existența noastră. Suntem foarte conștienți de rezultatele dorite, știm la ce să aspirăm și unde ar trebui să ajungem în cele din urmă.
Știm care este scopul final al sămânței și construim întregul lanț de dezvoltare: planificăm un proces scurt și intens de dezvoltare, care să ne ofere o anumită cantitate de carbohidrați, proteine și grăsimi în fiecare sămânță, pentru a o aduce la o anumită dimensiune și culoare etc.
Întrucât știm cum se dezvoltă sămânța, cum se va dezvolta în anume condiții, putem crea cele mai prietenoase condiții pentru sămânță. Dacă supraîncălzim sămânța, va arde, dacă îi vom da prea multă apă, va putrezi. Trebuie să știu exact ce parametri sunt necesari pentru cultivarea fiecărui tip de cereale. Când știu toate acestea, știu ce încerc să obțin și reușesc să obțin rezultatele dorite.
Asta înseamnă că nu este suficient să ne înțelegem atributele. Ne putem influența propriile atribute prin crearea unor condiții exterioare diferite. Problema este că pentru asta trebuie să fim competenți în ce priveşte natura noastră. Trebuie să înțelegem rezultatul final al omului și rezultatul la care trebuie să ajungem.
Dacă rezolvăm această problemă cu rezultatul optim, înseamnă că am dobândit un grad spiritual de completitudine. Suntem prin esență o dorință de a primi plăcere. Plăcerea pentru noi este senzația luminii, Creatorul, adică senzația de completitudine. Simțim Creatorul ca forma supremă a plăcerii.
Cum pot evolua până la gradul spiritual de a-l simți pe Creator? Trebuie să fiu alipit Lui, strâns legat de Creator tot timpul. Atunci voi fi mereu în gradul senzației spirituale a Creatorului.
Dar ce înseamnă, să fim mereu alături de Creator, într-un loc în care nu există moarte, imperfecțiune? Cum putem realiza asta?
Înțelepciunea Cabala ne explică faptul că, în termenii lumii spirituale, a ajunge să fii apropiat de ceva înseamnă a-i accepta atributele. Nu mă pot apropia de Creator prin reducerea distanței fizice ca în lumea noastră. Trebuie să depășesc decalajul spiritual dintre noi. Creatorul nu îmi este ascuns. Pur și simplu, din cauza lipsei de echivalență între atributele noastre, sunt departe de Creator în lumea spirituală și pur și simplu nu Îl pot simți.
Astăzi, îmi spun ei, atributele mele spirituale sunt complet opuse celor ale Creatorului și de aceea nu-L pot simți. A începe să-L simți pe Creator înseamnă a intra în lumea spirituală, în lumea superioară. Admiterea în lumea spirituală înseamnă dobândire, senzație spirituală. Dar a începe să simţi, este în sine scopul de a primi atributele Creatorului, astfel încât acestea să fie în interiorul meu.
După aceea, prin schimbări spirituale, voi putea treptat să dobândesc un grad spiritual în care să mă unesc complet cu Creatorul, să-i iau locul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să adopt pe deplin toate atributele Sale. Atunci voi fi capabil să dobândesc împlinirea și revelarea veșnică, încântarea nesfârșită. Pot ajunge în mod conștient la un astfel de grad spiritual?
În mod evident, trebuie să creez un anturaj anume în jurul meu, care să mă influenţeze așa fel încât să pot primi atributele Creatorului. În acest caz, aș începe să mă apropii treptat de El. Dar unde voi găsi un astfel de anturaj de sprijin și cum voi ști unde și dacă există un astfel de mediu?
Dacă încep să caut în toată lumea, voi găsi un astfel de loc? Oamenii au căutat peste tot în lume de mii de ani … și până acum niciunul dintre ei nu i-au dat de urmă. De mii de ani și încă niciun răspuns. Au fost scrise sute de cărți, inventate cele mai ciudate filozofii, dar sunt atât de puțini oameni fericiți pe pământ și probabil că o astfel de societate nu există. Deci, ce putem face pentru a ne putea influența atributele și a ne împinge către apropierea spirituală de Creator, către perfecțiune?
Creatorul nu a creat un pământ special, o insulă sau vreun loc special în care oricine dorește să fie rectificat și să dobândească perfecțiunea să poată veni și intra în acel mediu unic, care să-l îndrume și să-i arate ce trebuie să facă la fiecare pas al drumului, pentru a adopta atributele Creatorului și a-l ajuta astfel să fie rectificat, schimbat din interior.
Creatorul nu a creat acel element care să afecteze în mod deschis natura omului. Nu există un astfel de loc pe pământ, care să aibă aceste condiții. În schimb, Creatorul a creat ceva cu totul diferit: El ne-a dat Tora.
În zilele noastre, dacă cineva vrea să înceapă să-și schimbe al treilea element, sub influența elementului exterior, o poate face, pentru că are cartea. Dacă studiază după carte, cu o intenţie sinceră, cu o dorință autentică de a fi rectificat, acea carte va începe să-l rectifice.
Cum o va face? Lumina înconjurătoare va începe să strălucească asupra omului din exterior. Această lumină înconjurătoare este anturajul exterior menționat mai sus pe care individul îl poate crea în jurul său de unul singur, pentru ca acesta să îi afecteze al treilea element și, în cele din urmă, întreaga sa dezvoltare spirituală, astfel încât sămânța să nu putrezească, ci să se dezvolte frumos și să dobândească maturitatea, desăvârşirea și un grad spiritual de perfecțiune.
Înțelepciunea Cabala afirmă că există multe cărți cu care putem crea un mediu favorabil, adică să extragem lumina din jur pentru a ne rectifica și a ne dezvolta spiritual. Pentru aceasta trebuie să creștem intensitatea luminii înconjurătoare, pentru ca aceasta să influenţeze mai puternic omul.
Se spune (în Introducere la Talmud Eser Sfirot, pct. 155), că putem atrage acea lumină înconjurătoare numai cu ajutorul studiului cărților autentice de Cabala, întrucât tocmai în ele există o lumină mai puternică decât în oricare altă carte a Torei.
Cabaliștii ne spun, de asemenea, că cel mai important lucru nu este să încerci și să înțelegi sensul textelor în sine, ci dorința de a fi rectificat și că aceasta va fi raţiunea pentru a citi acele cărți. Cea mai importantă este nevoia sufletului de a extinde forțele spirituale. În acest fel, vei putea crea în jurul tău cel mai favorabil mediu, și anume lumina înconjurătoare.
Acea lumină înconjurătoare strălucește asupra omului în măsura în care el vrea să o atragă către sine. Dacă omul nu aspiră la lumină, adică dacă nu are intenția de a fi rectificat, de a primi atributele spirituale ale Creatorului, lumina nu va veni la el. Fiecare om are o anumită cantitate de lumină pe care trebuie să o atragă în sufletul său. Între timp, acea lumină stă în afara sufletului și așteaptă șansa de a pătrunde. De aceea se numește lumină înconjurătoare.
Poţi trezi acea lumină înconjurătoare, acel mediu, pentru a fi în el, dar numai atât cât simți că ai nevoie de ea. Pentru asta, omul trebuie să aspire la lumea spirituală. Este posibil să primeşti această aspirație către spiritualitate studiind în grup. Omul se află sub influența societății prin natură. Studiezi într-un grup și începi să simți efectul celorlalți asupra ta și începi să-i influențezi și pe alții. Ei îți dau senzația de importanță și capeţi o ambiție mai puternică pentru lumea spirituală.
Dacă dorința ta spirituală nu este puternică, dar consecventă, grupul îţi oferă șansa de a rămâne aproape de acea dorință, de a o păstra și chiar de a o intensifica, ceea ce înseamnă că Îi ceri Creatorului mai mult ajutor spiritual.
În acest fel, prin rectificarea corectă, ghidat de conducătorul grupului, primeşti scopul corect și începi să atragi lumina înconjurătoare, în timp ce te afli într-un mediu de susținere care te poate ajuta să te dezvolți spiritual în cel mai eficient mod, la fel ca o sămânță care se bucură de condițiile optime de cultivare.
Este ca și cum ai trece dintr-o parcelă de pământ săracă în una bună, cu soare, apă și aer și fără buruieni. Dacă faci această trecere, vei atinge scopul – așa cum se spune în Introducere la Talmud Esser Sfirot – şi în termen de trei până la cinci ani vei începe să-l simţi pe Creator, vei începe să primeşti atributele Sale, vei trece bariera și te vei ridica la primul grad de alipire la Cretor.
După aceea vei crește la gradul următor și așa mai departe. Sunt cu totul 620 de astfel de grade, 613 Miţvot și încă șapte Miţvot „ale înţelepţilor noștri (Derabanan)” – 620 grade în timpul cărora îţi corectezi 620 de dorințe în tine. Fiecare grad este o anumită dorință. Pe scurt, putem spune că ne putem corecta dorințele numai sub influență exterioară. De aceea esența obiectivului nostru este să alegem și să ne determinăm mediul de viață adecvat.
În afară de asta, există și al patrulea element. Al patrulea element îl constituie condițiile exterioare ale elementului care ne influenţează. Prin urmare, și ele se pot schimba și, în cel mai drastic mod. De pildă, poate să fie secetă sau prea multă ploaie, iar recoltele vor muri.
Nu am libertatea de a discuta despre implicația acestui element în acest cadru, întrucât vorbim despre stări care sunt pe moment dincolo de înțelegerea și judecata noastră și nu putem influența aceste condiții. Cel puțin acum nu putem controla și direcționa acel element, în starea voastră spirituală actuală. Dar, cel puțin, trebuie să ne referim la un exemplu pentru astfel de circumstanțe, un exemplu al modului de influenţare a celui de al patrulea element, întrucât și acesta are propria sa greutate naturală și obiectivă în cursul dezvoltării noastre spirituale.
Talmudul ne oferă un asemenea exemplu: într-un orășel trăia odată un om foarte înțelept. Erau mulți alți înțelepți în acel oraș, iar prezența lor crea un mediu unic: exista senzația că mulți înțelepți trăiau în acel oraș. Într-o zi, un om bogat dintr-un oraș din apropiere a venit în acel oraș. A venit la înțelept, care era și un om sărac, și a spus: „Voi construi o yeşiva (școală pentru învățarea Torei) pentru tine în orașul nostru, vei avea mulți elevi, voi plăti toate cheltuielile, iau toate problemele asupra mea și vei deveni un mare rabin (învăţător). Oricine va dori, va veni și va studia cu tine și chiar și eu voi începe să studiez sub îndrumarea ta”. Dar înțeleptul i-a respins oferta. El a explicat: „Aceasta este o poveste veche de două mii de ani”, a spus el. „Fapt este că, dacă mă mut într-o locație nouă, voi părăsi influența mediului în care mă aflu acum, unde m-am dezvoltat și din această cauză am devenit înțelept. Acolo, voi fi supus influenței societății din orașul vostru, din care tu eşti cel mai proeminent exemplu. Societatea voastră mă va afecta și rezultatul este că, deși astăzi sunt înțelept și nu am nevoie să învăț de la nimeni, întrucât am dobândit eu însumi înțelepciunea, voi fi totuși afectat. Prin urmare, chiar dacă sunt complet și am dobândit o cunoaştere amplă, a fi în preajma ta și a oamenilor ca tine mă va face în cele din urmă să-mi pierd gradul și să cobor la gradul tău spiritual. Îmi voi pierde dorințele și voi deveni ca tine.”
Este un exemplu foarte clar; nu există indicii ascunse aici și tocmai așa se întâmplă în realitate: un om se poate deteriora în mod inconștient în spiritualitate sub impactul negativ al societății și realmente foarte repede. Mai mult, pe tot parcursul drumului, el se va justifica pe sine și societatea. Așa se întâmplă într-o societate materialistă. Într-un mediu spiritual, sub influența cărților, a grupului, aceste circumstanţe îl afectează pe om cu o viteză și o putere uriaşă, iar el începe imediat să se schimbe.
De aceea, oricine dorește să guste cu vârful limbii, Înțelepciunea Cabala, lumea superioară, să-L înțeleagă pe Creatorul, chiar şi numai puțin, trebuie să fie complet detașat de mediul său actual, pentru a extrage din el acele elemente care ar putea influența negativ dezvoltarea sa spirituală: cărți irelevante care vorbesc despre alte metode spirituale, diferite tipuri de filozofii, grupuri care practică diferite tipuri de misticism etc.
Pe scurt, o persoană serioasă trebuie să fie conștientă de ce elemente îl afectează, de dezvoltarea sa la un moment dat. Prietenii de la locul de muncă, cu care vorbește despre subiecte generale, nu pot influența semnificativ cursul vieții sale.
Rav Yehuda Aşlag scrie într-o scrisoare, despre carul către Creator, că merge pe o cale foarte îngustă: trebuie să-ţi examinezi în permanență actele și gândurile: sunt în direcția corectă? Trebuie să le corectezi la fiecare pas, în fiecare gând nou care îţi vine. Cu toate acestea, dacă te afli sub influența unui anturaj greșit, în mod firesc nu vei putea să o faci.
Diverse tulburări și influențe negative ale altora încetinesc progresul spiritual, rețin, opresc, deviază, induc în eroare și modifică direcția dezvoltării omului. Dar dacă cel care studiază Cabala urmează alte metode de dezvoltare aparent spirituală, își pierde complet calea, întrucât nu se află numai sub influența unei anumite metode mistice, ci se află sub o combinație a Cabalei și a altei metode. Această combinație poate fi foarte periculoasă, întrucât duce la rezultate imprevizibile.
Este imposibil să trăiești în mai multe medii simultan. Asta te poate influența într-un mod imprevizibil și întotdeauna foarte negativ. Poți urmări comedii, poţi râde, poţi asculta știrile, dar nu trebuie niciodată să iei în considerare idei care te pot abate de pe drumul cel bun.
După cum se poate vedea, alegerea mediului determină viitorul omului, indiferent de gradul spiritual în care se află. Chiar și cel mai mare înțelept știe să se ferească de alte influențe – niciodată, în nici o condiție, el nu se va pune într-un anturaj care îl afectează în mod negativ, nu va lua parte la viața unui astfel de anturaj, pentru că știe că nu poate rezista influenței sale.
De aceea, oricine începe să studieze cu noi, trebuie să fie conștient și să înțeleagă că, pentru a obține un rezultat pozitiv în studiul Înțelepciunii Cabala, va trebui să ia parte activă la viața grupului. A veni și a participa la lecții, dar nu și în viața de grup este într-adevăr un mod foarte ineficient.
Același lucru este valabil și pentru cei care studiază prin internet. Deși sunt departe de noi, datorită circumstanțelor care sunt în afara controlului lor, îţi poţi da seama prin eforturile spirituale pe care le fac, că doar lipsa contactului fizic cu grupul îi împiedică să avanseze în ritmul dorit către lumea superioară.
Din partea noastră, există site-ul web cuprinzător pe care l-am creat, publicarea de cărți, cursurile, articolele din ziare, şi tot ceea ce se face pentru a crea noul mediu în lumea noastră, care ar afecta lumea cu ideile sale spirituale.
Tot ceea ce facem, se face într-o manieră practică, astfel încât să putem crea în cele din urmă o societate mare și omogenă din grupuri mici și indivizi, cu aceleași valori și idei spirituale, și împreună putem influența mediul spiritual al lumii.
În ciuda acestui fapt, influența grupului rămâne factorul decisiv. Vedem, din experiența cu studenții din întreaga lume, că, dacă o persoană se află la o distanță mare de centrul său spiritual, dacă studiază Cabala de unul singur, fără sprijinul grupului, el de fapt nu are șansa de a se dezvoltă corect în sens spiritual.
Țin prelegeri în Israel, în America, în Canada și Europa, la radio, la televiziune și în universități și îi văd pe acei oameni. Când ajung acolo, ei sunt dispuși să studieze zi de zi, dar după ce plec, uită. Trupul nu vrea să sufere și știind că nu există progrese, el ţine sub stăpânire dorința de spiritualitate și preferă să uite scopul vieții și să-l abandoneze. Când îi părăsesc, știu deja că mediul înconjurător îi va trage imediat înapoi, spre satisfacerea nevoilor proprii acestei lumi.
Prin urmare, oricine ia în considerare în mod serios progresul spiritual trebuie să-și găsească un anturaj, să-și construiască un grup, întrucât acesta este singurul mod în care va putea lucra asupra sa, asupra dezvoltării sale spirituale. Tot ceea ce pune fiecare într-un grup, primește în schimb ceva. Cu cât dă mai mult, cu atât îl afectează mai mult grupul. Nu contează cât de mare este grupul sau care este calitatea sa spirituală. Mărimea și calitatea grupului sunt termeni obiectivi, dar ceea ce poţi obține de la cei din grup depinde în totalitate de atitudinea ta subiectivă față de ei.
Efectul societății și al grupului este, de asemenea, destinat fazelor de coborâre. Dacă unul din grup are o cădere, grupul îl poate ridica din nou și din nou și, prin aceasta, poate scurta timpul de tranziție între grade, în special în perioadele dificile.
Anturajul te ajută să faci față celor mai dificile situații, întrucât puterea influenței acestuia asupra stării tale spirituale este uriaşă. Este ca și cum te-ai afla într-un mediu optim de reproducere, când există cantitatea potrivită din tot ce este necesar: soare, apă, îngrășăminte și totul începe să crească mult mai repede.
De aceea ar trebui să nu ne facem griji despre altceva decât de a ne afla în mediul potrivit. Dintre cele patru elemente care îl influențează pe individ, Rav Yehuda Aşlag subliniază un singur element pe care acesta îl poate influența pentru a se rectifica pe sine pentru a împlini la scopul creației.
Înseamnă că nu ni se permite nici măcar să ne gândim la alți factori. Nu trebuie să credem că, datorită stării noastre originale, nu suntem pregătiți pentru alipirea cu Creatorul, că suntem în condiții greșite, afectați de circumstanțe exterioare pe care nu le putem controla. Există un singur lucru pe care îl putem controla și acesta este singurul lucru pe care putem şi trebuie să-l facem – să creem anturajul potrivit.
Spui: există multe căi către Creator și fiecare cale nu ar trebui să interfereze cu cealaltă. Este adevărat (există chiar și un verset în Tora care spune: „Există multe căi către Creator”). Dar asta înseamnă că fiecare suflet are propriile sale stări individuale, un mod unic de a se apropia de Creator. Dar ceea ce te adduce către Creator, efectul grupului, asta nu se schimbă niciodată.
(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)