LIBERUL ARBITRU

(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)

Conceptul de libertate ne determină întreaga viață. Animalele aflate în captivitate dezvoltă, de obicei, probleme de sănătate și pot chiar să moară – un semn sigur că natura nu este de acord cu niciun fel de subjugare. Nu întâmplător, de secole, omenirea s-a angajat în vărsare de sânge și lupte pentru a obține o anumită măsură de libertate.

Chiar și așa, avem o idee destul de vagă despre libertate și independență. Presupunem că fiecare are o nevoie interioară de libertate și independență și că acestea ne sunt disponibile după bunul plac. Dar dacă ne examinăm acțiunile cu atenție, vom descoperi că acționăm compulsiv și că nu avem deloc liber arbitru.

O astfel de afirmație necesită o explicaţie: în exterior, o ființă umană este ghidată de două hăţuri: plăcere sau durere (definite și ca „fericire” sau „suferință”).

Animalele nu au de ales liber. Avantajul omenirii față de animale este că oamenii preferă în mod conștient să suporte durerea dacă sunt convinşi că în cele din urmă îi așteaptă plăcerea. Astfel, un bolnav este de acord cu o operație dureroasă, având încredere că aceasta îi va îmbunătăți sănătatea.

Această alegere constituie, însă, doar un calcul pragmatic în care se pune în balanţă plăcerea viitoare cu durerea prezentă. Cu alte cuvinte, acest calcul este o operațiune matematică simplă în care cantitatea de suferință este scăzută din plăcerea viitoare, iar diferența dictează alegerea. Dacă plăcerea realizată este mai mică decât plăcerea anticipată, o persoană suferă, în loc să simtă bucurie.

Forța de atracție către încântare și fuga de durere sunt singurele forțe care controlează oamenii, animalele și chiar vegetalul. Toate creaturile vii în toate stadiile și la toate nivelurile vieții sunt guvernate de aceste forţe; prin urmare, în acest sens nu există nicio diferență între ele, întrucât liberul arbitru nu depinde de inteligență.

În plus, chiar și alegerea tipului de plăcere este obligatorie și nu depinde de libera alegere. În schimb, alegerile noastre sunt dictate de normele și cutumele societății, şi nu de libera alegere a cuiva. Rezultă că nu există niciun individ independent care să aibă libertatea personală de acțiune.

Oamenii care cred în Guvernarea Superioară se așteaptă la o răsplată sau o pedeapsă, în lumea următoare, pentru acțiunile lor. Ateii o așteaptă în această lume. Întrucât așteaptă răsplata sau pedeapsa pentru acțiunile lor, ei cred că au libertatea de alegere.

Rădăcina acestui fenomen stă în legea cauzei și consecinţei care influențează natura în ansamblu și fiecare individ în parte. Cu alte cuvinte, toate cele patru tipuri de creație – mineralul, vegetalul, animalul şi umanul – sunt în permanenţă influențate de legea cauzalității și a scopului. Fiecare stare a acestora este determinată de influența cauzelor externe cu privire la obiectivul prestabilit ales de ei, care este starea viitoare.

Fiecare obiect din lume se dezvoltă permanent. Aceasta implică faptul că fiecare obiect abandonează continuu formele anterioare și dobândește altele noi sub influența a patru factori:

1. Originea;
2. Evoluția care provine din propria sa natură și, prin urmare, este invariabilă;
3. Evoluția care se modifică sub influența factorilor externi;
4. Evoluția și transformarea factorilor externi.

Primul factor îl contituie originea sau materia primară, forma sa anterioară. Intrucât fiecare obiect îşi schimbă constant forma, fiecare formă anterioară este definită ca „primară” în ceea ce privește forma ulterioară. Proprietățile interioare depind exclusiv de origine, determină forma ulterioară și constituie factorul său principal, informațiile sale individuale, gena sau proprietatea.

Al doilea factor îl constituie ordinea dezvoltării pe cale de cauză-șiconsecinţă care depinde de originea obiectului. Această ordine nu se schimbă. Un exemplu este bobul de grâu care se descompune în sol și, ca urmare, produce un nou lăstar. Boabele de grâu își pierd forma originală, ceea ce înseamnă că dispar complet și capătă o nouă formă, cea de lăstari, care va produce o nouă formă inițială, un bob de grâu, ca atare constituie originea sa. Numai numărul de boabe și, eventual, calitatea (mărimea și gustul) acestora se pot schimba. Cu alte cuvinte, se poate observa ordinea cauză-şi-consecinţă în care totul depinde de originea obiectului.

Al treilea factor este conexiunea cauză-şi-consecinţă în materia primară, care își schimbă proprietățile după contactul cu forțe externe. În consecință, cantitatea și calitatea bobului se schimbă deoarece anumiţi factori suplimentari (sol, apă, soare) par să completeze proprietățile materiei primare.

Întrucât forța originii prevalează asupra factorilor suplimentari, schimbările pot modifica calitatea bobului, dar nu și specia în sine, cum ar fi transformarea unui bob de grâu într-un bob de orz. Cu alte cuvinte, la fel ca şi al doilea factor, al treilea factor este un factor interior al obiectului, dar spre deosebire de al doilea, se poate schimba calitativ și cantitativ.

Al patrulea factor este legătura de cauză-şi-consecinţă între forțele care acționează în exterior, cum ar fi întâmplarea, elementele naturii și vecinii. În cea mai mare parte, acești patru factori influențează împreună fiecare obiect individual.

Primul factor (originea) este fundamental pentru noi, întrucât suntem creații ale părinților noștri. Ca urmași ai lor, noi (într-un anumit sens) suntem copii ale lor; adică, aproape toate atributele părinților și bunicilor se manifestă în copiii lor. Conceptele și cunoștințele dobândite de strămoși se manifestă la descendenți ca obiceiuri și proprietăți, chiar și la nivel inconștient. Forțele ascunse ale eredității conduc toate acțiunile descendenților și sunt transmise din generație în generație.

Asta dă naștere la diverse înclinații care pot fi observate la oameni: credință, critică, confort material, zgârcenie sau modestie. Niciuna dintre ele nu este o proprietate dobândită; mai degrabă, acestea sunt o moștenire a strămoșilor apropiați și îndepărtați înregistrați în creierul descendenților.

De vreme ce moștenim automat proprietățile dobândite ale strămoșilor noștri, aceste proprietăți seamănă cu un bob care își pierde forma în sol. Cu toate acestea, unele dintre proprietățile noastre dobândite se manifestă în noi într-o manieră contrară.

Întrucât materia primară se manifestă în forțe fără formă exterioară, această materie poate avea atât proprietăți pozitive, cât și negative.

Ceilalți trei factori ne influențează, de asemenea. Ordinea de cauză-şi-consecinţă a acestora care decurge din originea cuiva (al 2-lea factor) este invariabilă. O cereală se descompune sub influența mediului și își schimbă treptat forma până se manifestă ca o nouă cereală. Cu alte cuvinte, primul factor capătă forma materiei primare; diferența dintre planta anterioară și noul lăstar se manifestă doar în cantitate și calitate.

Venind în această lume, individul cade sub influența societății împotriva voinței sale și preia caracterul și proprietățile societății. Astfel, înclinațiile ereditare se transformă sub influența societății.

Al treilea factor se bazează pe influența mediului. Fiecare dintre noi știe cum gusturile și opiniile noastre pot fi uneori inversate sub influența societății. Nimic de genul acesta nu poate apărea la nivelurile mineral, vegetal sau animal ale naturii; asta se poate întâmpla numai cu oamenii.

Al patrulea factor este influența directă și indirectă a factorilor externi negativi (necazuri și anxietate) care nu au nicio legătură cu ordinea consecutivă de dezvoltare a materiei primare.

Toate gândurile și acțiunile noastre depind de acești patru factori și ne dictează întregul mod de viață. Precum lutul din mâinile olarului, suntem sub influența acestor patru factori. Prin urmare, vedem că nu există libertate de dorință, că totul depinde exclusiv de interacțiunea dintre acești patru factori și că nu putem avea vreun control. Nicio teorie științifică nu dă un răspuns referitor la modul în care spiritualitatea guvernează materia din interior și unde se petrece sau ce anume face medierea între trup și suflet.

Cabala spune că tot ceea ce a fost creat vreodată în toate lumile constă doar din Lumina și vasul pe care aceasta îl umple. Singura creație este vasul care dorește să primească Lumina care vine direct de la Creator. Această voință de a primi Lumina care aduce viață și plăcere vasului este atât substanța spirituală, cât și cea corporală, în funcție de intensitatea dorinței.

Diferențele de natură, calitate și cantitate dintre toate ființele create constă doar în dimensiunea acestei dorințe, care este în consecință umplută cu Lumina ce vine de la Creatorul care dă viață.

Tot ceea ce separă un obiect de altul și produce culori, substanțe, unde precum și alți factori de diferenţiere rezultă din capacitatea voinței de a primi și, prin urmare, din cantitatea de Lumină care o umple. Cu alte cuvinte, o dorință de o anumită mărime produce forma unui mineral; diferitele dimensiuni ale dorințelor formează lichide, culori sau unde. Totul depinde de poziția pe scara dorinței, în timp ce cantitatea de Lumină care ne îmbrățișează pe noi și toate lumile este egală și invariabilă.

Acum putem clarifica răspunsul la întrebarea despre libertatea individului. Întrucât înțelegem deja că un individ constă dintr-o voință de a primi o anumită cantitate din Lumina Creatorului, toate trăsăturile specifice acestei dorințe depind numai de intensitatea acestei dorințe, de forța de atracție a Luminii.

Forța de atracție pe care de obicei o numim „ego” ne obligă să luptăm pentru existența noastră. Dacă distrugem una dintre dorințele sau aspirațiile ego-ului, îi negăm posibilitatea de a-și folosi „vasul” potențial, a cărui împlinire este dreptul său dat de Creator.

Ne dobândim toate ideile prin influența mediului nostru, pentru că un bob se dezvoltă numai în solul său, în mediul care i se potrivește. Prin urmare, singura alegere pe care o avem în viață este alegerea anturajului nostru, a cercului nostru de prieteni. Schimbându-ne mediul înconjurător, ne schimbăm în mod necesar punctele de vedere, întrucât un individ este doar o copie, un produs al anturajului său.

Oamenii care realizează acest lucru concluzionează că individul nu are libertate de voință, întrucât el este un produs al anturajului iar gândirea sa nu îi gestionează propriul trup. Mai degrabă, informațiile externe sunt stocate în memoria creierului; și ca o oglindă, creierul reflectă doar tot ceea ce se întâmplă în mediu.

Originea noastră este materialul nostru primar de bază. Ne moștenim aspirațiile și înclinațiile, iar această moștenire este singurul lucru care distinge un individ de un altul. Toată lumea este influențată diferit de societate; de aceea nu vom găsi niciodată doi oameni identici.

Trebuie ştiut că acest material primar este adevărata bogăție a individului și nu trebuie să încercăm să o modificăm, întrucât, dezvoltând trăsăturile sale unice, îndividul devine o personalitate.

Prin urmare, acel individ care elimină chiar și un singur impuls sau aspirație creează vid în lume; acest impuls sau aspirație nu se va repeta niciodată în niciun alt trup. Din asta înţelegem ce crimă comit „națiunile civilizate” prin forțarea culturii lor asupra altor națiuni și prin distrugerea fundamentelor acestora.

Este oare posibil, totuşi, să se asigure libertatea individuală completă într-o societate? În mod clar, pentru a funcționa normal, societatea trebuie să impună indivizilor legile, restricțiile și normele sale. Rezultă că individul se află într-o luptă constantă cu propria societate. Aici apare un aspect și mai acut: dacă majoritatea are dreptul de a dicta regulile societății, iar masele sunt întotdeauna mai puțin evoluate decât indivizii cei mai dezvoltaţi din societate, acest lucru ar crea regresie în loc de progres.

Dacă o societate își stabilește legile în conformitate cu legile spirituale, cei care le respectă nu pierd oportunitatea ca individ de a se uni cu Creatorul. Acest lucru se datorează faptului că aceste legi sunt legile naturale ale guvernării asupra lumii și societății. Dacă o societate își creează propriile legi, care contravin legilor naturii spirituale, cei care vor respecta legile spirituale vor fi cei care își vor atinge dezvoltarea maximă.

Conform guvernanței direcţionate către un scop, trebuie să respectăm legile naturii astfel încât indivizii și societatea să se dezvolte în direcția corectă. Cabala ne instruiește să luăm toate deciziile în conformitate cu opinia societății. Cabala ne arată că în viața de zi cu zi trebuie să acceptăm opinia majorității, iar în dezvoltarea spirituală trebuie să urmăm opinia indivizilor evoluați.

Această regulă este numită „legea naturală a guvernanţei”. Toate regulile și legile Ştiinței Cabala cuprind legile guvernanţei naturii. În timp ce studiem interconectările dintre legile care ne influențează lumea de Sus în jos prin Cabala, devine clar că legea influenței majorității în societate este una firească.

(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)