inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
24) Zohar-ul continuă spunând că litera Tav (ת) a intrat pentru a-l ruga pe Dumnezeu să o accepte ca instrument al creației. Fiecare dintre litere considera că puterea sa de Kduşa (קדושה) este suficientă pentru a prevala asupra cojilor impure (Klipot). Pledoaria literei Tav (ת) în fața lui Dumnezeu, în care se prezenta ca fiind cea mai potrivită pentru a aduce lumea la perfecțiune, a fost fundamentată de dominarea ei asupra lui Emet (אמת – Adevărul): semnul inelului „Regelui”.
Pentru a fi mai precis, se știe că cee ace ţine în viaţă Sitra Achra este ceea ce îi dă Kduşa. Ceea ce constă strict dintr-un minut de “Stălucire”. Acest lucru este ilustrat prin ceea ce este scris că: „Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.” (Proverbe 5: 5) în sensul că: „Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot” (Psalmi 103:19), chiar în locurile cele mai de jos ale Klipot.
Asta înseamnă că Sitra Achra, din care acestea sunt hrănite, este sugerată de „piciorul” literei Kuf (ק), prelungit sub aliniamentul sau nivelul celorlalte litere, indicând cantitatea limitată de lumină pe care Malhut o furnizează lui Sitra Achra; ceea ce explică de ce, în toate cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic nu se găsește un picior sau o linie extinsă sub aliniamentul pe care se sprijină celelalte litere, şi doar Kuf (ק), care face parte din literele lui Malhut, se extinde sub linia literelor alfabetului ebraic.
25) Cu toate acestea, atunci când litera Tav (ת) a început să se apropie de Dumnezeu piciorul stâng al lui Tav (ת) a început să fie tras sub linie.
Creatorul a văzut că acapararea lui Tav (ת) de către Sitra Achra o va face să atragă mai multă lumină decât i se cuvine. Prin urmare, Dumnezeu a împiedicat-o pe Tav (ת) să coboare sub linie; și astfel ea și-a întors piciorul și l-a răsucit în partea stângă, pentru a-l termina la acelaşi nivel cu linia lui Kduşa (קדושה – sfințenie). Din acest motiv, piciorul stâng al Tav (ת) s-a îngroșat; căci acea porțiune trasă în afara liniei a devenit „unită cu piciorul însuși”. Prin urmare, Kduşa s-a dublat în acel loc și de aceea nici o lumină a literei Tav (ת) nu poate ajunge la Klipot.
Dimpotrivă, litera Tav (ת) a fost stabilită pentru a fi „sigiliul” „Inelului Regelui”. Ea stă de pază peste Klipot pentru a preveni prevalenţa lor asupra Kduşa, astfel încât Klipot (קליפות) nu pot fi hrănite prin intermediul lui Tav (ת). Mai mult, oricine atinge Tav (ת) nu poate supraviețui.
26) Asta este în consonanţă cu versetul: „Şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la Pomul vieţii”. (Geneza 3:24)
Cu toate acestea, lumina moinusculă necesară pentru a susține viața cojilor impure (Klipot) a fost livrată cu litera Kuf (ק). Motivul pentru care Kuf (ק) nu are decât o cantitate limitată de lumină pentru Klipot se datorează faptului că litera Kuf (קוף) este situată deasupra celor trei litere Reiş (ר), Şin (ש) și Tav (ת) și, drept urmare, este îndepărtată faţă de Klipot, de Sitra Achra.
Drept rezultat, viața dată de la Kuf (ק) către Klipot este limitată, astfel încât numai să nu lase Sitra Achra să dispară.
27) Este în natura maimuței să se compare cu omul. Maimuța este întotdeauna înclinată să-l imite, încercând să-l atragă pe om prin natura sa pervertită, contrafăcând astfel numele lui Dumnezeu. Prin urmare, în ebraică, maimuța poartă denumirea de Kuf (קוף).
În același sens, Zohar-ul subliniază faptul că Sitra Achra se numește Adam Bleya’al (Om fără valoare), de vreme ce el joacă rolul de „Parţufim haKduşa” (omul sfânt). Acest lucru este ilustrat în versetul: „Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el”. (Ecleziastul 7:14)
Toate acestea explică de ce Tav (ת) și-a susţinur pledoaria, astfel:
„De vreme ce sunt Sigiliul Inelului Parafă al Tău, eu stau la punctul în care se încheie orice Parţuf şi nu permit cojilor (Klipot) să atragă noapteă, să se hrănească din Kduşa şi să falsifice Numele Tău. Iată deci motivul pentru ca lumea trebuie să fie creată cu mine întrucât, prin mine, va deveni posibil pentru om să facă distincţia între Sitra Achra şi Kduşa şi, astfel, omul poate fi sigur că va împlini obiectivul Tău de perfecţiune.” Şi de aceea cuvintele literei Tav (ת) au fost transmise după cum urmează: “ai fost numit Emet (אמת – Adevărul). Aşadar, este potrivit ca Regele să înceapă cu litera Tav (ת), care încheie cuvântul Emet (אמת) şi astfel să creeze lumea cu mine”.
Ceea ce i-a spus ea lui Dumnezeu este că „de vreme ce numele tău este Emet (Adevărul), ceea ce indică faptul că este imposibil ca cineva să se lipească de tine, fără să fi dobândit atributul lui Emet (Adevărul), rezultă, atunci, că este potrivit ca Regele să înceapă cu litera Tav (ת) a lui Emet (Adevăr) și astfel să creeze lumea cu mine”. Tocmai datorită acestui atribut al lui Tav (ת), pentru a se putea lipi de tine, lumea va trebui să se îndepărteze mult de Sitra Achra.
Abia atunci omului îi va fi garantată Gmar haTikun, ceea ce înseamnă dobândirea ultimului grad de „perfecțiune”.
28) În Zohar se pune întrebarea: „Cui îi este Dumnezeu ascuns?” cu privire la cuvintele „Dumnezeu este aproape de toți cei care Îl cheamă”. Răspunsul este „Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima” (Psalmi 145:18), adică în adevăr (אמת).
Zohar-ul întreabă din nou: „Există, atunci, cineva care numeşte în mod spontan”? Rabinul Aba a spus: „Da, este cel care numeşte și care nu știe pe cine anume”.
„Cum de ştii acest lucru?” Întrucât este scris „Toţi cei ce-L cheamă în Adevăr(Emet).
Zohar-ul întreabă: „Care este semnificația cuvântului Emet? Iar răspunsul sună aşa: “Este Sigiliul Inelului Parafă al Regelui, care este Perfecţiunea tuturor.”
În concluzie, Dumnezeu i-a răspuns că nu este potrivită pentru a fi folosită pentru crearea lumii. În principal, din cauza faptului că, în potențial, structura ei posedă mai multe judecăți rigide decât poate suferi lumea; astfel încât chiar și Ţadikim Gmarim (Cei drepţi desăvârşiţi) care chiar au meritat Sigiliul ei și care au împlinit Tora de la Alef până la Tav (de la A la Z) sunt încă pedepsiți din cauza severității puterii sale, adică, sunt pedepsiți pentru că nu au reușit să-i împiedice pe cei răi să o apuce pe calea rea, așa cum se spune în Tractatul Șabat, la pagina 55. Mai mult, ea este și sigiliul morţii (Mavet), adică Tav (ת) încheie şi cuvântul Mavet (תומ – moarte) și, datorită puterii sale, moartea a apărut în lume și omul este supus morții tocmai pentru că șarpele a falsificat semnatura lui Tav (ת) și l-a făcut pe Adam haRişon (primul om) să păcătuiască prin Pomul Cunoașterii Binelui și Răului, așa cum se spune în Zohar Tikuney 22.
Prin urmare, este imposibil ca lumea să supraviețuiască prin ea, adică prin puterea dominantă a lui Tav (ת), care este în întregime Din (ןיד – Judecata).
29) Asta explică de ce, atunci când literele alfabetului au fost dezvăluite, acestea au apărut în ordinea lor corectă, Alef (א) , Bet (ב), Gimel (ג), până la litera Tav (ת), ultima literă a alfabetului ebraic. Cu toate acestea, atunci când fiecare dintre litere s-a întors să-i ceară lui Dumnezeu să creeze lumea cu ea, totul s-a petrecut în ordine inversă, începând cu litera Tav (ת), apoi cu Şin (ש), cu litera Reiş (ר) și în jos până i-a venit la rândul lui Alef (א).
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link