(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Mai multe lucruri se desfășoară după spargerea din lumea Nekudim:
- Luminile care au umplut Parţuf-ul aflat în starea de Gadlut din lumea Nekudim se ridică la Roș-ul Parţuf-ului Nekudim.
- Reşimot care a rămas pe ecran s-au ridicat la Roş-ul Parţuf-ului Nekudim și la Roş de SAG.
- Niţoţin (acântei, părți ale Luminii Reflectate, ecranul spart) au căzut în vasele sparte care și-au pierdut ecranele și s-au întors la voința de a primi pentru a primi. Se consideră că au căzut la locul lumilor BYA, sub Parsa.
Diferenţa dintre rafinarea Parţuf-ului prin Bituş-ul între Lumea Interioara (Ohr Pnimi) şi Lumea Înconjurătoare (Ohr Makif) și rafinarea Luminilor invocate prin spargerea vaselor, este aceea că, după spargere, vasele trebuie rectificate. Numai atunci, pot fi făcute noi Zivugim (cuplări/împerechieri pentru generarea de noi Parţufim sau pentru primirea luminii) cu scopul de a genera noi Parţufim și a îi umple cu Lumină.
Roș-ul lumii Nekudim intenționa să primească întreaga Lumină a scopului Creației pentru a dărui. Prin umplerea lui Sof de Galgalta, aceasta ar ajunge să încheie umplerea lui Malhut de Ein Sof. Aşadar, atunci când vasele sparte sunt rectificate, toate vasele de primire vor fi rectificate pentru a dărui, iar sfârșitul rectificării se va fi împlinit.
Dar asta nu ar însemna încă rectificarea întregii Malhut de Ein Sof, ci numai o parte din ea – Bhinot Şoreş, Alef, Bet și Gimel. Bhina Dalet, care este, de fapt, singura creatură, nu ar fi afectată. Bhinot Şoreş, Alef, Bet și Gimel, provin din amestecul său cu cele Nouă Superioare sau influența Creatorului asupra lui Malhut, în timp ce o „creatură” este o voință de a primi, care este complet distinctă de Creator și se află pe cont propriu. Doar Bhina Dalet din Bhina Dalet este o voință de a primi pentru a primi care se simte independentă. Prin urmare, ea este singura care trebuie să-și restricționeze voința de a primi. După restricționare, Parţufim și lumile intenționează să umple dorințele rădăcinii, dorințele de grad 1, 2 și 3 în Bhina Dalet, dar nu și Bhina Dalet din Dalet.
Dar dacă ceea ce trebuie rectificat este Bhina Dalet din Dalet și nu Bhinot Şoreş, Alef, Bet și Gimel, atunci de ce aceste dorințe iau Luminile? Aceste dorințe nu sunt ale creaturii, ci sunt proprietăți și forțe ale Creatorului.
Creatorul folosește acele Lumini pentru a ghida și conduce creatura, Bhina Dalet din Dalet. Aceste forțe umplu toate lumile spirituale, cu excepția sufletului omului.
Însăși Bhina Dalet, care este sufletul omului, nu se poate rectifica de la sine pentru a primi cu intenţia de a dărui. Întreaga rectificare a creaturii are loc prin examinarea propriilor atribute față de cele ale Creatorului și preferându-le pe cele ale Creatorului. Nu îţi folosește propriul atribut, cum ar fi inima de piatră, ci doar cele Nouă Superioare, acele Rapah Bhinot. Le sortezi şi le ridici după spargere cu scopul unificării cu Creatorul.
Toate Zivugim produse după Ţimţum Alef (Prima Restricționare) sunt făcute pe acele dorințe. Aceste Zivugim generează Parţufim, lumile și orice se află în ele și care se extind în jos. Cele cinci lumi cu cele cinci Parţufim din fiecare lume devin scara de la Creator (Cel care dă) până la creatură (cea care primeşte). Gradele sunt măsuri ale echivalenței dorințelor între creatură și Creator.
Generarea Parţufim și a lumilor, de Sus în jos, structurează gradele, care sunt ca niște acoperiri ale Luminii Ein Sof. Fiecare Parţuf acoperă Lumina și o ascunde de ai săi Parţufim inferiori, în măsura în care primește pentru a le da acestora.
Putem compara Parţufim și lumile cu straturile unei căpăţâni de ceapă: rotunde, conţinându-se una pe alta, şi cu cât este învelişul mai adânc, cu atât este Lumina mai mult acoperită. Astfel, în partea de jos a scării, în punctul din mijloc al cepei, se află punctul întunericului.
Pentru ca creatura să aibă liberul arbitru și să vrea să se egalizeze cu Creatorul, agățându-se de El din propria alegere și să se ridice de la starea sa inițială la cea a Creatorului, creatura trebuie să se nască în punctul întunericului.
Trebuie creată și posibilitatea de a-ţi rectifica dorința, dar din cauza slăbiciunii creaturii, rectificarea devine un proces gradual. Pentru asta este pregătită scara – cele cinci lumi cu câte cinci Parţufim în fiecare lume și cinci Sfirot în fiecare Parţuf alcătuiesc o scară de 125 de grade de la starea preliminară a creaturii, până la desăvârşirea ei finală. Astfel, lumile au două funcții:
A. Cea de ascundere treptată a Luminii Ein Sof. Aceasta se realizează prin coborârea lumilor de Sus în jos. De aceea, gradele de ascundere sunt numite „lumi” (în ebraică – Olamot, de la cuvântul Ha’alama – ascundere).
B. Cea de a oferi sufletelor (creaturilor) rectificări cu care să poată urca gradele lumilor de jos în sus. Fiecare grad pe care îl dobândesc acestea este un Parţuf care a fost generat în timpul coborârii de Sus în jos. Pentru a se ridica în gradele spirituale, creatura trebuie să fie ajutată de gradul pe care dorește să-l dobândească. Atunci când primește acel ajutor, creatura folosește această forță pentru a dobândi un ecran și a se ridica în acel grad. Când creatura se ridică în acel grad, ea primeşte numele acelui grad.
De aici învățăm că toate lumile, cu tot ce există în ele, nu sunt decât o scară pe care Creatorul a pregătit-o pentru ascensiunea omului. Când omul urcă în aceste grade, lumile se ridică odată cu el, pentru că toate lumile și tot ceea ce există în ele sunt în interiorul omului. Astfel, în afară de creatura care se află pe calea de a dobândi, singurul lucru care există este Creatorul.
În jurul nostru, există doar Lumina simplă, într-o stare de total repaos. Asta înseamnă că intenția Creatorului este neschimbătoare, dar şi că în toate Acţiunile Sale, El intenționează un singur lucru – să facă plăcere omului. Omul Îl poate, însă, simți pe Creator numai în măsura în care își egalizează atributele cu atributul de dăruire al Creatorului.
Dacă atributele omului (dorințe, intenții) sunt complet opuse celor ale Creatorului, atunci el nu are nicio senzație a Creatorului. Această stare se numește „Această lume”. Dacă se poate schimba chiar și numai un singur atribut pentru a avea o oarecare măsură de echivalare cu atributul de dăruire al Creatorului, se va considera că omul s-a ridicat din „Lumea aceasta” în „Lumea spirituală”. Acest lucru este considerat a fi primul pas pe scara care duce la apropierea cu Creatorul.
Toate schimbările apar în interiorul nostru, în vasele noastre de primire și depind de măsura în care este rectificat ecranul. Pe lângă noi, există doar Lumina Superioară care nu se schimă. Dobândind o parte din Lumina Superioară, omul dobândeşte și simte o parte a Creatorului, numindu-l pe Creator în funcție de acea senzaţie – Cel Milostiv, Cel Plin de har, Cel Glorios etc.
Tora este o documentare a ceea ce simte cel care dobândeşte spiritualitatea, adică acela care se apropie mai mult de Creator. Întreaga Tora este alcătuită din nume ale Creatorului. Cel care îşi însuşeşte Tora dobândeşte o porțiune din Lumina globală.
Gradele de dobândire sunt denumite cu numele Sfirot (Parţufim sau lumi) sau cu numele Luminilor pe care omul le primește (NRNHY).
În afară de om, nu există decât Creatorul. Prin urmare, ceea ce simțim cu toții, ceea ce dorim și gândim, vine de la Creator. Tot ceea ce simțim întotdeauna este numai Creatorul.
Când creatura urcă din punctul inferior al acestei lumi către Creator, până când dobândeşte completa echivalență de formă cu El (sfârșitul rectificării), ea va trece prin 620 de grade, numite și 613 Miţvot ale Torei și cele șapte Miţvot ale înțelepților noștri. Un Zivug (împerechere) produs în ecran cu Lumina Superioară se numește Miţva.
Lumina pe care creatura o obține în interiorul vasului său se numește „Lumina Interioară” (Ohr Pnimi) sau Lumina Ta’amim sau Tora. De aceea Cabaliștii spun întotdeauna: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” (Psalmi 34:8).
Creatura, Bhina Dalet de Dalet, își rectifică voința de a primi pentru a putea dărui. Rectificarea nu este a dorinței în sine, ci a modului în care este utilizată dorinţa – anume cu intenția de a dărui. Această rectificare, stabilirea intenției de a dărui, se face în mici porţiuni ale dorinței creaturii, de la cea mai mică la cea mai mare, dar nu cu toate dorințele deodată.
Astfel, creatura se ridică de la un grad la următorul pe scara gradelor. Lumile sunt de fapt gradele prin care omul urcă de jos în sus.
Rectificarea voinței de a primi pentru a dărui este foarte greu de realizat, întrucât se îndreaptă împotriva naturii creaturii.
Prin urmare, Creatorul a împărțit calea în 613 grade mai mici. El a împărţit, totodată, creatura în 600.000 de mici fragmente numite „suflete”. Atunci când sufletele se reunesc, ele capătă numele de „Sufletul Global” sau „Primul Om”.
Rectificarea dorinței începe, însă, chiar înainte de asta, într-o stare inferioară numită „Lumea noastră”. În această stare, nu există nicio senzație a vreunui Creator, sau a spiritualității. În această stare, nu există nici măcar senzația unei necesități de a-L recunoaște pe Creator. Toți suntem născuți în acel grad. Această lume este alcătuită numai din dorințe de plăceri pe care le putem simți în cele cinci simțuri fizice ale noastre.
Lumea este guvernată de ordinea Creatorului. Numim această guvernare, „Natură.” În ea, voința de a primi plăcere în fiecare grad (mineral, vegetal, animal și vorbitor), ne determină în mod necesar fiecare reacție. Legea este aceea că fiecare creatură alege întotdeauna plăcerea mai mare și scapă de suferinţă.
În fiecare generație există oameni în care Creatorul plantează un „Punct din inimă”, dorința de a-L simți pe Creator. Un astfel de om începe să caute satisfacerea acestei noi nevoi, neștiind că este o nevoie de Creator, care nu poate fi satisfăcută decât de Lumina Superioară.
Parţufim care apar după spargere sunt numiți „Lumea Rectificării.” Tot ceea ce se întâmplă trebuie să fie și este necesar pentru evoluția creaturii, astfel încât aceasta să poată dobândi perfecţiunea acţiunilor Creatorului și să se bucure de ceea ce Creatorul a pregătit pentru ea.
Prin urmare, spargerea Lumii Nekudim, numită și „Spargerea lumilor” și, totodată, spargerea Primului Om, numită „Spargerea sufletelor” au fost ambele premeditate. În spargerea lumii Nekudim, vasele de primire s-au amestecat cu vasele de dăruire, astfel încât fiecare dintre ele conținea toate cele 320 de fragmente ale dorinței din interiorul ei. În consecință, vasele de primire vor fi rectificate prin faptul că sunt conținute în vase de dăruire și fiecare dorință va consta acum din NRNHY ale Luminilor şi nu numai din Lumina Nefeş care a existat anterior.
Fără amestecul cauzat de spargere, vasele de primire nu ar fi avut nici o cale de a primi Lumina şi ar fi fost mereu separate de Lumină prin Parsa. Acum, însă, după spargere, ele pot fi aduse în Aţilut (printr-un proces numit AHP de Alia, ridicarea vaselor AHP) și umplute acolo.
Spargerea lumii Nekudim este numită și „spargerea lumilor”, întrucât Malhut de Ein Sof este alcătuită din cinci părți, dintre care patru generează lumile și tot ce există în ele, pe măsură ce evoluează de sus în jos. Ele cuprind întreaga Creație, cu excepția omului, care s-a născut din Bhina Dalet de Dalet, din ultima parte a lui Malhut, adevărata voință de a primi. Această parte independentă a fost complet desprinsă de dorința de a dărui a Creatorului.
Prin urmare, numai omul este obiectivul și scopul creației. În afară de om, restul Creației nu este independentă. Aceasta aparține Creatorului pentru că El este Acela care îi determină comportamentul și acțiunile, aşa cum se comportă mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul în lumea noastră.
Dorința omului nu este fundamental diferită de cea a animalelor. De fapt numai acela care resimte nevoia de Creator, o parte a dorinţei Primului Om, poate fi numit “om”. Cel care nu resimte această dorinţă nu are nimic de rectificat şi nu simte nevoia de a se apropia mai mult de Creator.
Întreaga realitate este împărțită, în această lume, în cele patru părți ale Creației, care sunt mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul, clasificate după intensitatea voinței de a primi și, drept urmare, după capacitatea de a face rău sau de a profita.
O persoană din această lume trebuie să treacă prin patru niveluri de dezvoltare: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Fiecare nivel sporeşte și dezvoltă voința omului de a primi, până când Creatorul creează în cele din urmă acel „Punct din inimă”, dorința de a împlini scopul Creaţiei.
Prin urmare, umanitatea s-a aflat sub presiunea Naturii de mii de ani de ani, dezvoltând voința de a primi de la nivelul mineral până la cel vorbitor, în evoluția generațiilor așa cum o ştim.
De la o generație la alta, fiecare suflet din umanitate trece prin patru faze de dezvoltare a voinței de a primi:
- Gloata – „mineralul” speciei umane. Datorită dorinței, ei se dezvoltă la gradul de „Bogat”.
- Bogatul – „vegetalul” speciei umane. Datorită înclinației către onoruri (guvernul) ei se dezvoltă la gradul de „eroi”.
- Eroii – „animalul” speciei umane. Datorită înclinației pentru cunoaștere ei se dezvoltă până la gradul de „educat”.
- Educatul – gradul de „vorbitor” din om. În gradul de „vorbitor” din om, dorința este nelimitată în spațiu și timp. Unul poate fi gelos pe evenimente trecute, din generațiile anterioare, pe lucruri de care nu are nevoie pur și simplu pentru că alții le au. Întrucât îşi doreşte ceea ce vede la ceilalți, își poate crește voința de a primi la nesfârșit și, astfel, devine calificat pentru a împlini scopul Creației.
- Dacă Creatorul „plantează” în el „Punctul în inimă”, omul începe să caute Creatorul și rădăcina sufletului său. Ordinea de rectificare de jos în sus este următoarea: a primi pentru a primi în lumea noastră, a dărui pentru a primi în lumea noastră, a dărui pentru a dărui în lumile BYA și a primi pentru a dărui în lumea Aţilut. Întregul sistem al Creaţiei este rectificat de către lumea Aţilut. Prin urmare, lumea Aţilut se mai numește și Lumea Rectificării.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)