(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Lumina lui Şhina: încălzire vs. ardere
Pentru a parafraza în mod liber Zohar-ul (Zohar 3, p. 53): Când un suflet este pe cale să părăsească trupul, Şhina apare într-o iluminare strălucitoare, iar sufletul iese în mare bucurie și dragoste deschisă pentru a o saluta. Dacă, în timpul șederii sufletului aici pe pământ, acesta a ajuns să fie înrădăcinat și cufundat în materialism în măsura în care și-a modificat identitatea din exterior, Şhina se îndepărtează și sufletul este lăsat în doliu.
În ceea ce privește experiența în preajma morții, una dintre cele mai populare figurări este aceea de a întâlni o „lumină” reconfortantă și îvăluitoare. Cele mai multe relatări din preajma morţii sunt strict positive; există, însă, cazuri izolate în care persoanele intervievate vorbesc despre experiențe infernale. Acest fenomen este denumit NDE inversată. În experiența inversată, totul este inversat – frica se instalează în loc de iubire și spaima îl copleșește pe om în locul liniștii.
Frica este un produs secundar al ego-ului și al nevoii sale extreme de atașament. Observarea luminii printr-o prismă egotică este înfricoșătoare, întrucât persoana se agață cu disperare de centrul sinelui său și dorește să nu se predea. O tensiune apare odată cu realizarea naturii trecătoare a ego-ului și a faptului că acesta nu mai servește unui scop în pragul lumii următoare. Nevoia de a renunța la el provoacă angoasă, frică și incertitudine.
A experimenta conștiința lipsită de ego și fără legătură cu simțurile poate fi minunat pentru unii și mizerabil pentru alții. Unul recunoaște lumina și se apropie de ea cu dragoste, celălalt se ferește cu groază. O persoană care a trăit o viață transcendentă, evlavioasă și nobilă simte imediat frumusețea experiențelor sale și expiră. Alții care nu au trăit așa se retrag, dau înapoi și se întorc. În procesul invers, prezența lui Şhina rămâne separată și se simte o absență și un gol devastator. În total, pentru o astfel de persoană, experiența este destul de înspăimântătoare și de coșmar.
Pentru un suflet care a trăit o existență nearmonioasă, lumina lui Şhina poate fi similară cu lumina soarelui care este absorbită fără echipamentul sau ecranul adecvat; este rafinat și pitoresc, dar este o lumină care este însă orbitoare. Lumina care este prea intensă îl orbește pe observator și, în acest fel, devine sursa întunericului și a confuziei.
Gehenom este absența luminii, cunoscută și sub numele de întuneric (Tanchumah, Noach, 1), nu pentru că lumina Creatorului nu este prezentă, ci mai degrabă pentru că lumina este prea puternică pentru a fi apreciată de orice locuitori nealiniați sau înstrăinați spiritual. „Nu există Gehenom în timpul Izbăvirii, mai degrabă Creatorul va scoate soarele de sub scutul său (protector), cei drepți se vor bucura și cei nedrepți vor fi orbiţi” (Nedarim, 8a). Aceeași lumină care poate fi caldă, învăluitoare și luminoasă pentru unul, îl poate arde, copleși și orbi pe un altul.
Iadul este o condiție tranzitorie în care un suflet nu este încă echipat pentru a absorbi luminile strălucitoare ale Raiului. Gehenom este locul în care un suflet operează într-o manieră dez-unită și nesinceră. Sufletul nu se poate contopi cu lumina infinită și este orbit de lumina infinită. Imaginea care reprezintă cel mai bine această experiență infernală este cea a lui Şhina care se întoarce, întrucât sufletul nu este încă capabil să se unească cu lumina. O parte din angoasă înseamnă să cunoști adevărul, dar să nu poţi să-l trăiești. La timpul potrivit, Raiul devine disponibil tuturor.
La trecerea cuiva și la renunțarea la forma fizică, conștiința își asumă o esență non-corporeală compusă din emoțiile, gândurile și intențiile noastre. Această formă unificată asemănătoare etericului sau corpului astral este compatibilă cu nivelul de integrare pe care cineva îl atinge în timpul vieții. Corpul astral al unei persoane deconectate și fragmentate va fi, de asemenea, „handicapat”, ca să spunem așa, și modelat într-o manieră desfigurată. Un corp eteric imperfect, cum ar fi acesta, va fi un vas nepotrivit pentru a absorbi pe deplin sănătatea și perfecțiunea luminii infinite.
Gehenom nu este altceva decât întuneric, absența oricărei lumini. Este o entitate incompletă și neterminată, o creație care este intrinsec lipsită de totalitate (Maharal Tiferet Yisrael, 18). Pentru o persoană imatură din punct de vedere spiritual sau un suflet care, prin călătoriile și eforturile sale în viață, a permis ca strălucirea pură a sufletului său să fie eclipsată, experiența de a simți prezența Divinului poate fi mai umilitoare și tulburătoare decât înălțătoare și încântătoare.
În cele din urmă, fericirea veșnică a lui Gan Eden este dincolo de înțelegerea noastră intelectuală convențională. De fapt, unul dintre motivele oferite pentru care Tora nu abordează fără ambiguitate viața de apoi este faptul că probleme precum acestea sunt dincolo de înțelegerea umană normativă (Rabbeinu Bochya, VaYikra, 26:9). În cuvintele maestrului profet Yeşayahu / Isaia care, vorbind despre o Lume viitoare, a spus: „nici nu s-a auzit…nici n-a văzut vreodată ochiul…un alt dumnezeu afară de Tine” (64:3. Brachot, 34b). La fel, când a fost întrebat Moşe la ce se poate aștepta în viitor, el a răspuns cu umilință: „Nu știu, dar ceea ce vă pot spune este că ești norocos dat fiind ce te așteaptă” (Sifri, Devarim, 356).
Un orb care încearcă să înțeleagă culorile sau un surd care încearcă să aprecieze muzica este una dintre multele metafore folosite pentru a descrie lipsa oricărei descrieri exacte sau înțelegeri a lumii viitoare (Piruş Ha’Mişnayot, Sanhedrin, 10:1). Fiind oameni și fiind plasaţi într-un univers tridimensional, nu putem niciodată să înțelegem pe deplin o realitate care este fără dimensiuni și infinită.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)