(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)
Cabala ne învață despre legătura de tip cauză-şi-consecinţă dintre sursele spirituale care se unesc, conform legilor absolute, într-un singur scop sublim: dobândirea Creatorului de către ființele create existente în această lume.
Potrivit Înţelepciunii Cabala, întreaga omenire și fiecare individ în parte trebuie să ajungă în acest punct final pentru a împlini pe deplin scopul și programul Creației. De-a lungul generațiilor, unii indivizi au dobândit un anumit nivel spiritual prin munca individuală. Acești oameni, numiți „cabaliști”, au urcat până în vârful scării spirituale.
Toate obiectele materiale și acțiunile lor, de la cea mai mică la cea mai mare, sunt operate de forțe spirituale care ne umplu întregul univers. Este ca și cum universul nostru s-ar sprijini pe o rețea de forțe.
Să luăm, de pildă, cel mai mic organism viu al cărui rol este doar de a se reproduce și a-și perpetua specia. Gândiți-vă la câte forțe și sisteme complexe funcționează în interiorul acestuia și la câte dintre ele rămân nesesizabile ochiului uman. Dacă le înmulțim cu numărul de organisme care trăiesc astăzi și cu cele care au trăit cândva în universul nostru și în lumile spirituale, vom avea atunci o idee vagă a numărului imens de forțe și de conexiuni care le controlează.
Forțele spirituale pot fi descrise ca două sisteme interconectate și egale. Diferența dintre ele este aceea că unul vine de la Creator și se dezvoltă de Sus în jos prin toate lumile până la lumea noastră, în timp ce celălalt este iniţiat în lumea noastră și se ridică conform legilor care au fost dezvoltate în primul sistem și care acum funcționează în cel de-al doilea.
Cabala definește primul sistem ca fiind „Ordinea creației lumilor și Sfirot”, iar al doilea ca fiind „Dobândirile sau nivelurile profeției și ale spiritului”. Al doilea sistem ne învață că oamenii care doresc să dobândească gradul suprem ar trebui să urmeze legile primului sistem, care sunt legile studiate în Cabala. Când cineva urcă în aceste grade, al doilea sistem se naște în interiorul său. Aceasta este spiritualitatea.
Lumea corporală este plină de forțe și fenomene pe care nu le simțim direct, cum ar fi electricitatea și magnetismul, dar chiar și copiii mici sunt familiarizați cu numele lor și cu rezultatele acțiunilor lor. De pildă, deși cunoștințele noastre despre electricitate sunt limitate, am învățat să folosim acest fenomen în scopurile noastre și să-l definim la fel de natural cum denumim unele lucruri precum pâinea și zahărul.
La fel, ni se pare că toate denumirile din Cabala ne-ar oferi o idee reală și obiectivă despre o anume entitate spirituală. De fapt, la fel cum nu avem nicio idee despre entităţile spirituale sau chiar despre Creatorul Însuși, tot aşa suntem la fel de ignoranți cu privire la orice obiecte, chiar și când e vorba de cele pe care le putem prinde cu mâinile noastre. Asta întrucât noi nu percepem obiectul în sine, ci reacția noastră la impactul acestuia asupra simțurilor noastre.
Aceste reacții ne oferă o aparență de cunoaștere, deși esența obiectului în sine ne rămâne în totalitate ascunsă. Mai mult decât atât, suntem cu totul incapabili să ne înțelegem chiar şi pe noi înșine. Tot ceea ce știm despre noi se rezumă la acțiunile și reacțiile noastre.
Ca instrument al cercetării lumii, știința se împarte în două domenii: studiul proprietăților materiei și studiul formei materiei. Cu alte cuvinte, nu există nimic în univers care să nu conțină materie și formă. De pildă, o masă este o combinație de materie și formă, unde materia, cum ar fi lemnul, este baza care poartă forma – cea a unei mese. Sau luați cuvântul „mincinos”, unde materia (corpul cuiva) este un purtător al formei, minciuna.
O știință care studiază materiile se bazează pe testări – experimente care conduc la concluzii științifice. Cu toate acestea, o știință care studiază formele indiferent de materie și le separă în mod abstract, nu se poate baza pe un experiment. Acest lucru este chiar mai adevărat cu forme care nu au fost niciodată legate de materie, întrucât o formă fără materie nu există în lumea noastră.
O formă poate fi separată de materie numai în imaginația cuiva. Prin urmare, toate concluziile în astfel de cazuri se vor baza pur și simplu pe ipoteze teoretice. Toată filozofia se referă la acest tip de știință iar umanitatea a suferit adesea ca urmare a concluziilor nefondate ale filosofilor. Majoritatea oamenilor de știință moderni au respins acest tip de cercetare, întrucât concluziile sale sunt complet nesigure.
În timp ce cercetăm lumile spirituale, descoperim că percepțiile noastre sunt doar o voință de Sus, care vrea să ne simțim ca și cum am fi o entitate existentă în mod distinct și nu o parte a Creatorului. Întreaga lume înconjurătoare este de fapt rezultatul influenței forțelor spirituale asupra noastră. Acesta este motivul pentru care lumea din jur este considerată o lume a iluziilor.
Permiteți-mi să explic ce vreau să spun cu o alegorie:
„A fost odată un antrenor de cai. Avea o pereche de cai, o casă și o familie. Dintr-odată, a avut o serie de ghinioane: caii lui au murit, la fel și soția și copiii, iar casa i s-a prăbușit. Destul de repede, antrenorul a murit de supărare. La tribunalul din cer, s-a discutat despre ce i se putea da unui suflet atât de chinuit. În cele din urmă, s-a decis să fie lăsat să se simtă de parcă ar fi fost în viață, alături de familia sa în casa lui, ca şi când ar fi avut nişte cai buni și ar fi fost mulțumit de munca și viața lui.”
Aceste senzații sunt percepute uneori în același mod în care un vis ni se pare a fi real. Într-adevăr, doar senzațiile noastre ne creează tabloul lumii înconjurătoare. Deci, cum am putea spune ce este iluzie şi ce este realitate?
La fel ca în toate științele, și Cabala este împărțită în studiul materiei și studiul formei. Cu toate acestea, Cabala are, faţă de alte ştiinţe, o caracteristică remarcabilă și un avantaj: Chiar și partea ei care studiază forma abstractizată din materie se bazează în întregime pe controlul experimental; adică totul este supus testării empirice!
Când un cabalist a ajuns la nivelul spiritual al entităţii studiate, el dobândește calitățile acestuia și, prin urmare, are o perspectivă deplină asupra ei. El poate opera practic diferite forme ale materiei, chiar înainte ca acestea să se fi manifestat în materie, ca și cum ar fi observat iluziile noastre din afară!
La fel ca în cazul oricărei alte învățături, Cabala folosește anumite terminologii și simboluri pentru a descrie entităţi și acțiuni: o forță spirituală, o lume sau o Sfira este numită cu numele obiectului lumesc pe care îl controlează.
De vreme ce fiecare obiect sau forță materială corespunde entităţii sau forței spirituale care îl controlează, este creată o conformitate asbolut precisă între numele preluat din lumea corporală și cel al rădăcinii spirituale, sursa lui.
Prin urmare, doar un cabalist, care cunoaşte clar corespondența între forțele spirituale și obiectele materiale, poate atribui nume entităţilor spirituale. Numai unul care a dobândit nivelul spiritual al unei entităţi poate vedea consecința influenței sale în lumea noastră.
Cabaliștii scriu cărți și își transmit cunoașterea altora folosind „limbajul ramurilor”. Acest limbaj este excepțional de precis, întrucât se bazează pe legătura dintre rădăcina spirituală și ramura corporală. Nu poate fi modificat datorită conexiunii invariabile dintre un obiect și rădăcina sa spirituală. În același timp, limbajul nostru pământesc își pierde treptat acuratețea, întrucât este conectat doar la ramură și nu la rădăcină.
Cu toate acestea, simpla cunoaștere nominală a limbajului este insuficientă întrucât simpla cunoaștere a numelui unui obiect material nu oferă nici o înțelegere a formei sale spirituale. Numai cunoașterea formei spirituale ne permite să-i vedem rezultatul material, adică ramura.
Putem astfel concluziona că ar trebui mai întâi să dobândim rădăcina spiritualulă, natura și proprietățile sale. Numai atunci se poate transmite numele ramurii sale din această lume și studia interconectarea dintre rădăcina spirituală și ramura materială. Abia atunci se poate înțelege „limbajul ramurilor”, permiţând astfel precizia în schimbul de informații spirituale.
Ne putem întreba: „Dacă cineva ar trebui să dobândească mai întâi rădăcina spirituală, cum poate un începător să stăpânească această știință fără a-l înțelege corect pe învăţător?” Răspunsul este acela că, prin marea dorință de spiritualitate, elevul găsește calea corectă și dobândește senzația Lumii Superioare. Acest lucru se face doar prin studierea surselor autentice, precum și prin desprinderea de orice ritualuri materiale.
(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)