(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Nemurirea și eternitatea sunt trăite pe mai multe niveluri, de la experiența mai aparentă în care trăiește sufletul, până la aspectul mai ezoteric, care este păstrarea fizicului. Unele dintre aceste expresii ale nemuririi vor fi acum explorate.
Într-o oarecare măsură, fiece moarte naște viață. Cercul vieții sunt o transformare nesfârșită de la o formă la alta. Natura creează și distruge continuu, construiește și demolează într-o mișcare ritmică perpetuă. Fiecare cădere și deces pe de o parte dă naștere la viață pe cealaltă parte.
Chiar și în timp ce mâncăm, ingerăm și apoi ejectăm ceea ce nu este utilizabil pentru organism, iar excrementele devin viața și stimulul pentru creații ulterioare. În general, viața se hrănește cu moarte. Pentru ca un organism viu să supraviețuiască, trebuie să consume o altă formă de viață.
În ansamblu, natura se schimbă continuu și își îmbracă haine diferite. Pe măsură ce forma fizică se unește încet cu pământul, ea devine solul pe care crește o viață nouă. Flora devine hrana pentru insecte și apoi o altă creatură mai puternică trăiește din insectă, care la rândul ei poate deveni hrana pentru om, iar acest ciclu continuă. Mineralele devin plante, plantele devin animale, animale pentru om, iar omul se întoarce la rândul său în pământ.
Ciclul vieții necesită morți individuale, astfel încât viața ca întreg să poată supraviețui. Moartea pe de o parte, naște o nouă viață pe de altă parte. Din această perspectivă, un anumit grad de nemurire există ca parte a ecosistemului întregii realități a existenței, inclusiv a omenirii.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)