(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Moartea are loc atunci când există o topire fizică a trupului și nivelurile sufletului NaRaN (Nefeş, Ruah și Neşama) se risipesc. Discutând despre ieșirea sufletului din trup, înțeleptul din secolul al X-lea Rav Sa’adia Gaon explică faptul că nu putem observa vizual sufletul ridicându-se din trup din cauza transparenței sufletului asemănătoare cu aerul, similar sferelor cerești de mai sus (Emunot veDeyot 6 ). :7). Cu toate că, destul de interesant, potrivit lui Rav Sa’adia, sufletul este de fapt un fel de „substanță fizică”, deși nedetectabilă (vezi şi Alter Rebbe, Likutei Torah, Brachot, 98a). Mai mult, misticii explică sufletul ca pe un fel de substanță care este ea însăși nesubstanțială. Pentru a capta această idee paradoxală, ei folosesc adesea imaginea poetică a sufletului fiind o scânteie a Luminii Infinite. Deși, de-a lungul generațiilor au existat relatări despre cineva care să fi văzut de fapt ceva care apare ca un stâlp de foc care se ridică din trup în momentul morții. Termenul talmudic pentru această lumină este Nehura (Kesuvot, 17a). În mod clar, această viziune nu este de natură optică, ci mai degrabă este observată, aşa cum ar fi, cu al treilea ochi. Cu alte cuvinte, este detectată de un simț superior.
În secolul al XVI-lea, în urma expulzării evreilor practicanți din Spania în anul 1492, orașul sfânt Safed, aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, s-a dovedit a fi o oază de spiritualitate, un centru pentru mistici, poeți, filozofi și codificatori ai dreptului evreiesc. Unul dintre marii luminaţi ai acelei perioade a fost Ramak, Rav Moşe Corodovero. În anul 1570, pe când Ramak era pe cale să treacă în lumea următoare, el și-a informat discipolii apropiați că persoana care va sesiza un stâlp de foc emanat din sicriul său ar trebui să devină următorul lor mentor. În timpul ritualurilor funerare, un spectator pe nume Rav Yiţchak Luria, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de AriZ’al, a sesizat coloana de lumină și, în consecință, i-a îndreptat către locul unde urma să fie îngropat Ramak. Curând după aceea, când viziunea sa a devenit cunoscută, studenții lui Ramak l-au acceptat ca fiind noul lor învăţător și maestru.
Viziuni ca aceasta au fost relatate de-a lungul veacurilor și în numeroase culturi. Nenumărați martori atestă că au văzut raze luminoase de lumină care înconjoară trupurile după moartea lor. De fapt, există oameni de știință care sugerează că „lumina din trup” este un fenomen fizic și nu neapărat spiritual și, prin urmare, este observabil cu ochiul liber, deși doar de cei antrenaţi.
În 1908, un medic francez a distribuit imagini pe care le-a făcut cu ceva ce părea a fi o ceață care se ridica dintr-un cadavru fără viață. Deși a stârnit un mare interes, nici el, nici nimeni altcineva nu au fost vreodată capabili să obţină şi alte fotografii ale unui astfel de fenomen. La scurt timp după aceea, aceste fotografii au fost respinse, fie pentru că erau fie rezultatul unei erori mecanice, fie pentru că aparatul de fotografiat a detectat doar o umbră a ceva. Alții au speculat o interpretare mai științifică. Există diverse gaze de descompunere; de exemplu, hidrogenul fosforescent, care poate fi luminiscent mai ales în perioadele mai calde ale anului. Poate că imaginea din fotografie era a acestui gaz luminescent. Cu toate acestea, din sursele cabalistice tradiționale se pare că Nehura este un fenomen „spiritual”, și nu un foc fizic care poate fi surprins într-o fotografie.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)