NEMURIREA TRUPEASCĂ

(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)

Moartea este doar ceva ce este experimentat de coajă, de cocon. Dar chiar și coaja în realitate nu piere; nici măcar materia fizică a trupului nu expiră cu adevărat. Ceea ce se întâmplă este că forma fizică se transformă dintr-o substanță în alta. Elementele care alcătuiesc trupul sunt restaurate în sursa lor inițială și apoi continuă să existe în aceste alte forme. Moartea în acest context este pur și simplu o rearanjare. Elementele care alcătuiau trupul se întorc acum la rădăcina care l-a născut (Zohar 1, p. 122b). Cu toate acestea, nemurirea fizică este mai mult decât cele menționate mai sus. Există o parte a omului care nu se rearanjează niciodată în alte forme și rămâne asemănătoare omului pentru toată eternitatea și acesta este osul Luz.

Există un os mic în trup, poate prea minuscul și infinitezimal pentru a fi detectat, care, spun unii înțelepți, nu piere niciodată. Există unele opinii care recunosc acest os ca existând la baza coloanei vertebrale, în timp ce alții cred că se află la spatele craniului (HaAruch, Erech Luz. Avodat HaKodeş 2:40. Likutei Torah, Nach, Şoftim). Această bucată de os este indestructibilă, nici apa, nici focul nu pot distruge acest os (Medraş Rabba, Bereişit 28:3). Luz nu cedează ravagiilor viermilor sau oricărei alte putrefacții naturale, pentru că este cu adevărat veșnic.

Conservarea acestui os are o valoare reală prin faptul că tocmai prin acest os mic va avea loc învierea trupului. Ca atare, învierea trupului nu este o nouă creație, ci mai degrabă o trezire, o reanimare a osului Luz, iar de acolo renașterea se va extinde la întregul trup (Zohar 2, p. 28b. Siddur Beit Yaakov, Meiava Malka, p. 206).

Știm, totuși, că fiecare regulă are o excepție. În timp ce, în cea mai mare parte, trupurile îngropate se descompun și fac acest lucru rapid, există anumite cazuri anormale în care acest lucru nu se întâmplă și, de fapt, ele supraviețuiesc pentru o perioadă mai lungă de timp decât de obicei (Midraş Tehilim, Cap. 119:9. Şabat 152b. Baba Basra, 17a, Raşi, ad loc). De obicei, cursul vieții este următorul: Un suflet coboară pentru a locui într-o formă umană. De-a lungul vieții, trupul și sufletul lucrează la unison. Când vine timpul ca trupul și sufletul să se despartă, sufletul se înalță în sus, în timp ce trupul se contopește cu elementele mai dense ale creației.

Excepția de la această regulă este pentru cei care au muncit neobosit pentru a încorpora trupul în călătoria lor spirituală și au reușit să transforme trupul într-un prolocutor al sufletului. Pentru cei care au îmbrățișat pe deplin trupul și au creat un sentiment profund de unitate în ființa lor, va fi trăită experienţa unei forme de nemurire corporală. Altfel spus, întregul trup este transformat în osul Luz (Maor Vaşemeş, Parşat VaYechi. Midraş Talpiyot, Ot Yud) și astfel este păstrat pentru o perioadă de timp mult mai lungă decât  de obicei.

Interesant, același lucru este valabil și pentru o persoană deosebit de rea. Opusul polar al ființei umane mărețe și sfinte este „marele” individ necredincios, diabolic și rău. Ambii au o concentrare extremă. Geniul lor constrânge diferitele forțe din interiorul lor pentru a-și dobândi măreția. Pentru o persoană măreția se manifestă în bunătate, pentru cealaltă în răul devastator. Fiind atât de complet unidimensional, neglijând complet sufletul și identificându-se numai cu materialitatea (adică puterea, banii și apetitul), trupurile lor își asumă o formă de unitate și coeziune. În acest caz, chiar și după ce persoana nu mai este în viață, trupul va continua să „țină împreună” și să se păstreze pentru o perioadă de timp, descompunându-se într-un ritm mult mai lent (Safer Hassidim, cap. 145).

Unul dintre modurile în care un astfel de individ poate ajunge în Gan Eden / paradis, o stare de transcendență și puritate, este prin înțărcarea lentă a dependențelor și atașamentelor sale de tărâmul corporal al existenței. Unul care a fost preocupat fix de fizicitate în detrimentul spiritului, absorbit de auto-gratificare imediată în detrimentul celorlalți, detoxifierea și dezlegarea sufletului lui se realizează prin conștientizarea trupului neînsuflețit și, treptat, pe măsură ce acesta se descompune, recunoscându-i natura trecătoare, efemeră și volatilă.

(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)

error: Content is protected !!