(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)
Studiul Cabalei a fost interzis maselor timp de mai multe generații. Cabaliștii au interzis studiul femeilor, copiilor și bărbaților sub patruzeci de ani (în Cabala, vârsta de patruzeci de ani înseamnă inteligență – Bina – atunci când o persoană înțelege deja că scopul vieții este Acela de a dărui, ceva ce mulţimea nu poate înțelege, întrucât se află încă la nivelul de animal). Cu alte cuvinte, acest tip de învățare a fost interzis celor care nu evoluaseră suficient pentru a putea studia Cabala.
Cu toate acestea, de îndată ce există o scânteie, o senzație a apariției unui suflet, trebuie studiată Cabala. Când Rav Kook a fost întrebat: „Cine poate studia Cabala?” el a răspuns simplu: „Oricine doreşte!” Dorința este singura cerință pentru dezvoltarea sufletului.
Baal HaSulam scrie că, dacă un individ este pregătit să studieze Cabala, dar se abține să facă acest lucru, atunci acela este motivul tuturor dezastrelor, întrucât nu a contribuit cu partea sa la gestionarea creației. Legea globală a realității este construită în așa fel încât, dacă un individ trebuie să ia parte activă la conducerea realității și se abține de la asta, partea aspră a naturii îi ia locul. Acest schimb între forța umanității și forța naturii este resimțit în lumea noastră sub forma unor tragedii și suferinţe. De îndată ce începem să simțim o dorință pentru Creator, trebuie să învățăm cum să ne rectificăm și astfel să schimbăm realitatea. Dacă ne abținem de la a face asta, aducem mai mult rău în lume.
Învăţătorul meu, Rav Baruch Aşlag, a spus că înainte de epoca lui Baal HaSulam (1884-1954), toate cărțile despre iudaism au fost scrise de cabaliști care au vorbit de la nivelurile lor personale de împlinire spirituală. De-a lungul istoriei, cabaliștii au fost cei care au definit edificarea națiunii. De pildă, în timpul mandatului britanic în Israel (1917–1948), Baal HaSulam a încercat să publice o revistă cabalistă. El a înţeles că sosise vremea în care mulţimea dorea să se apropie de gradul spiritual la care ajunseseră înainte doar câțiva aleși. Prin urmare, a încercat să le explice oamenilor despre Cabala. Era însă nevoie ca transmiterea cunoaşterii să se facă într-un mod simplu și ușor de înțeles. Abia atunci toţi ar fi putut să-şi facă propriile alegeri, iar cei care erau cu adevărat atrași de Cel Superior ar fi putut continua să studieze.
De ce este necesară această edificare acum, şi nu era necesară acum o sută sau două sute de ani? Abia după Holocaust și întoarcerea în țara lui Israel, a început o nouă eră în evoluția sufletelor. Când Creatorul ne-a adus înapoi în țara lui Israel, El ne-a adus înapoi şi în pământul spiritual, oferindu-ne o oportunitate pentru operațiuni spirituale și dobândiri sublime. Acest proces este abia la început; de aici noua nevoie de a explica Înţelepciunea Cabala întregii generații de astăzi.
În trecut, nu era nevoie să studiezi Cabala. Baal HaSulam a scris că au existat mulți oameni care au dobândit grade spirituale înalte numai prin Tora scrisă și orală. Însă cărțile de Cabala conțin o iluminare mai mare a luminii superioare, care poate ajuta în procesul de rectificare. Deși toate cărțile sfinte au fost scrise din cel mai înalt grad spiritual al „sfârșitului rectificării”, cărțile de Cabala care au fost scrise pentru generația noastră au o strălucire unică în ele, în loc de o iluminare generală, întrucât au fost scrise special pentru cei care doresc înălțarea spirituală în timpul nostru.
Deși individul poate dobândi un grad atât de ridicat de înțelegere încât nu mai poate face greșeli, la începutul și la mijlocul drumului către o astfel de înțelegere, există multe căi diferite, în funcție de rădăcina sufletului său. Prin urmare, cabaliștii nu au fost întotdeauna deschiși între ei și uneori se ascundeau chiar și de colegii cabaliști.
Odată, când învăţătorul meu a terminat o discuție cu cineva, l-am întrebat dacă acel cineva era cabalist. El a răspuns: „Cred că este, parțial”. L-am întrebat, surprins:„Ce vrei să spui «partial?»” El a răspuns: „Nu vrea să se arate, deci este imposibil de văzut. Trebuie să-ți arate ecranul. Dacă un cabalist nu vrea să fie expus, el poate apărea în fața ta ca un bețiv sau ca o persoană lipsită de valoare. Dar dacă dorește să se expună, își afișează ecranul și începeți să lucrați împreună cu un vas comun și apoi totul se schimbă. Este ca și cum doi experți fac ceva de care sunt complet preocupați. Se înțeleg perfect; nici măcar nu au nevoie de cuvinte; împărtășesc o revelație comună”.
Există multe modalități de a realiza corectarea și una nu o contrazice pe cealaltă. Sufletele rămân separate pentru că unirea dintre ele se petrece doar în gradul de sfârșit al rectificării. Cele mai mari diferențe sunt apoi rectificate și sortate, chiar înainte de ultima și cea mai mare unificare cu lumina superioară. Cele mai mari observații rămân în continuare. Trebuie să înțelegem că acesta este un proces natural pe care îl trăiește sufletul global, adică întreaga omenire. Societatea generală ar trebui să rămână așa cum este, dar indivizilor demni, iar aceştia sunt destul de puţini, nu ar trebui să li se refuze studiul Cabalei.
Cabaliștii nu spun că trebuie să-i învățăm pe toți, dar în timpul nostru din istorie trebuie înțeles faptul că Înţelepciunea Cabala este o metodă de dezvoltare care îi obligă pe toți. Oamenii vin adesea, ascultă și pleacă și, făcând acest lucru, se pregătesc pentru etapa următoare a rectificării. Citirea cărților de Cabala este, de asemenea, o rectificare, iar restul Îi revine Creatorului.
Ceva învățat nu se pierde niciodată. Dacă cineva ajunge la Cabală și apoi pleacă, acela se va întoarce, chiar dacă două sau trei sute de ani mai târziu. Fiecare om este construit diferit. Nu există nimic greșit sau corect, ci există doar o anumită ordine. Nu există nicio modalitate de a rezista la ceea ce se decide mai Sus. Trebuie să facem așa cum ne-a instruit Baal HaSulam, distribuind cărțile sale, care au fost scrise special pentru generația noastră, și făcând să circule cunoașterea din ele. Oricine se agaţă de această cunoaștere are nevoie de ea.
Este întotdeauna mai bine să te afli ori de partea naturii nepăsătoare animalice, ori în contact permanent cu Creatorul ca „om”, decât să fii lăsat atârnat la mijloc. Astăzi, însă, majoritatea dintre noi suntem blocați în mijloc, motiv pentru care nu ne putem bucura de viața noastră. Odată era suficient să ne bucurăm de un meci sportiv la televizor, să mergem la plimbare sau să ne petrecem timpul într-un bar. Acum suntem, însă, într-o perioadă de tranziție între om și animal și, prin urmare, ne simțim rău. Această perioadă neplăcută poate continua mai mulți ani; nu există un loc unde să fugi de ea. Așa cum spune regele David: „Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo”(Psalmi 139: 8).
Cel care se compară cu Creatorul simte că este stricat și are nevoie de rectificare. Perfecțiunea îi apare cuiva numai după ce și-a văzut propriul rău intrinsec. Cineva crescut printr-o altă metodă spirituală pentru a ajunge la perfecțiune nu poate simți că-i lipsește ceva. Într-o zi, însă, și acela va începe să simtă punctul din inimă și, în interiorul lui, pe Creator. Atunci și el va simți diferența și va ajunge la recunoașterea răului.
Astfel, Cabala nu trebuie făcută să circule agresiv sau coercitiv pentru a nu interfera cu dezvoltarea fiecărui individ. Ar trebui să ne întrebăm pentru ce ne-am născut, care este sensul vieții noastre. Tot ce trebuie să facem este să ajungem să ne punem singuri aceste întrebări.
Ființele umane sunt singurele care se pot desprinde de răsplată. Nu înseamnă că nu sunt recompensați, dar primesc un alt tip de plată. Mai întâi se limitează, pentru a nu primi nimic pentru ei. Asta se numește „trecerea barierei”. După aceea, un tip cu totul diferit de calcul preia controlul – un calcul în favoarea Creatorului, în care dăruirea către Creator constituie intenţia şi scopul. Din acel moment, toate calculele sunt făcute pentru a detecta obiectivul cât mai precis posibil: Care este obiectivul, care este scopul și ce ne străduim să dobândim prin toate aceste eforturi? Concluzia la care ajungem este aceea că vrem să-i dăm Creatorului cât mai mult posibil.
Există un Creator și există o creatură. Creatura trece prin diferite faze, de la zorii istoriei umanităţii până astăzi și până la sfârșitul rectificării. Trăim și retrăim în această lume de mai multe ori. Evoluăm de la o viață la alta și există un scop în acest sens. Pornind de la un anumit grad, individul devine activ în propria sa evoluție. În acest stadiu, simțim o chemare de Sus, ca și cum ceva ne-ar trage, împingându-ne spre ceva.
Dacă individul știe că aceste lucruri există în realitate, asta va accelera propria sa dezvoltare. În momentul în care învață despre asta, el începe să citească și să acumuleze cunoașterea. Asta trezește strălucirea luminii înconjurătoare și dezvoltarea sa este accelerată.
(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)