(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Structura creației este mult mai simplă decât credem noi: totul se întâmplă în sufletul aceluia care-L simte în el pe Creator, îşi simte propriul „eu” și legătura dintre aceştia.
Sufletul este singura creație care a fost creată vreodată și este singurul lucru care există în afară de Creator. Sufletul respectiv nu simte nimic în afara lui, ci doar ceea ce este în el. Se numește „Adam” sau „Adam HaRişon” (Primul Om) și este împărțit în multe fragmente. Fiecare fragment este un organ al corpului primului om. Sufletul este, de fapt, aceeași voință de a primi încântare și plăcere. Fragmentele sale sunt dorințe unice de primire a plăcerii și sunt numite „suflete”.
În fiecare suflet există cele 613 dorințe ale sufletului global înainte ca acesta să fi păcătuit (un păcat înseamnă să primești plăcere pentru propria plăcere) și să se fi spart în mai multe fragmente. A fost împărțit în 600.000 de fragmente distincte, suflete individuale, fiecare constând din 613 părți – dorințe. Aceste dorințe au căzut cu 125 de grade mai jos față de starea lor originară, numită „rădăcina sufletului”. Ultimul grad în care au căzut se numește „această lume” și este cel mai de jos grad spiritual al sufletului. Din acea stare inferioară omul trebuie să-și rectifice singur sufletul, până când acesta revine la starea sa cea mai înaltă, la rădăcina sufletului. Trebuie să se ridice parcurgând cele 125 de grade printr-o rectificare treptată a celor 613 dorințe.
PĂCATUL
Păcatul primului om desemnează o cădere de la un nivel de mare înălţare spirituală la cel mai de jos grad posibil, astfel încât omul să poată începe să se ridice la Creator din propria sa voință, în mod conștient și urmare a propriei sale alegeri.
Dacă omul ar fi rămas în starea de senzație a Creatorului în lumea superioară, unde a fost creat, el nu ar fi avut nicio modalitate de a acționa independent și ar fi fost sub controlul luminii ca un robot, la fel ca cineva aflat la umbra unei mari personalităţi. El nu ar fi avut nicio libertate de alegere și ar fi fost complet supus influenței celui mai important decât el. Prin urmare, numai atunci când Creatorul se desprinde complet de om, disimulându-se după fiecare văl, în spatele tuturor ascunderilor care separă lumea noastră de cea spirituală, omul are o adevărată libertate de alegere.
Căderea din lumea spirituală se numește „păcatul lui Adam”, și vedem acum că a fost absolut obligatoriu.
LEGILE RECTIFICĂRII
Structura creației are 613 legi. Fiecare lege este un sistem de rectificare a uneia dintre cele 613 dorințe ale sufletului. Unele dintre aceste legi aparțin guvernanţei creației în general, iar altele aparțin sistemului individual de providență al fiecărei ființe. Dar, fără excepție, toate operează în interiorul sufletului, pentru că, în afară de Creator, sufletul constituie întregul sistem al creației și realității.
Cu cât înveţi mai multe despre aceste legi și începi să le împlineşti spiritual, în forma lor rectificată, cu atât te apropii mai mult de gradul Creatorului. Adică, există o scară de 613 trepte care se află între gradul nostru și gradul Creatorului. A urca pe o treaptă înseamnă a dobândi un ecran și încă una dintre cele 613 dorințe ale sufletului.
După păcat, vasul (dorința primului om) a continuat să se spargă din ce în ce mai profund, pentru a fi eliberat de ecran și în dorințele secundare, unde este dificil să distingem ceva anume. De aceea, Tora vorbește despre păcatul lui Cain care l-a ucis pe Abel și acesta este de fapt următorul păcat, următoarea spargere în vasele primului om. Pentru a finaliza rectificarea sufletului este necesar să aducem sufletele din ce în ce mai profund până la gradul lumii noastre.
Pentru ca această creație să înceapă să se ridice în mod independent la nivelul Creatorului, trebuie să fie complet detașată de el. Pentru a se desprinde de El, trebuie să coboare până la gradul omului, sub gradul lui Cain și Abel, sub gradul generației potopului, turnul Babilonului, Sodoma, până la gradul lumii noastre corporale.
Suntem chiar în partea de jos a scării. Când sufletul coboară la nivelul lumii noastre și este îmbrăcat într-un trup, acesta este complet desprins de Creator, nu are nicio senzație a Lui și atunci crede că este complet liber. Dacă începem să ne ridicăm din această situație, vom rectifica cu adevărat totul. De aceea, sufletul global al primului om a trebuit să fie spart, pentru a aduce sufletele la nivelul acestei lumi.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)