(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)
Partea Ascunsă a Torei
Nicio carte nu a avut un rol atât de important în istoria poporului lui Israel și în dezvoltarea lumii precum Tora (Vechiul Testament). Influența sa este evidentă în fiecare domeniu: istorie, cultură, educație, societate, drept, etc. Există o vastă literatură în jurul ei, Tora constituind o sursă permanentă de creație și reflecție.
Mulți oameni au studiat Tora și au scris despre aceasta din multe unghiuri de vedere diferite. Pentru unii, Tora este o colecție de povești istorice. Pentru alții, ea este formată din alegorii care ne învață morala. Alții încă o iau ca exemplu de drept și justiţie, iar unii consideră că ea conține idei filozofice sau indicii profetice ascunse. În realitate, Tora conține în ea mult mai mult decât ne putem imagina.
Tora este considerată o carte sfântă și o mare parte din ea vorbește despre D-zeu. Conform Înțelepciunii Cabala, termenul „sfânt” se referă la ceva distinct, având calități superioare pe care natura umană nu le posedă. D-zeu, în Cabala, este unica şi singura forță care operează în toată realitatea având natura de a da, a dărui și a iubi. Pentru a descoperi nivelul lăuntric al Torei, trebuie să te asemeni cu natura lui D-zeu, și anume să dobândeşti calitatea de dăruire. Adică, ar trebui să-ţi dezvolţi propria natură, astfel încât să te separi de iubirea de sine și de voința de a primi pentru tine însuţi și să te transformi într-o dorință de a dărui mulțumire celorlalți. Atâta timp cât nu s-a realizat această dezvoltare, nivelul lăuntric al Torei îţi rămâne ascuns.
RABAŞ explică faptul că „Creatorul dăruiește și nu primește, trebuie să fim, totodată, sfinți și desprinşi de primire … separaţi de iubirea de sine.”[37]
În acest capitol vom aprofunda unele dintre conceptele cheie referitoare la internalitatea Torei și vom indica acea înțelepciune ascunsă în ea – Înțelepciunea Cabala. Totodată, înțelegerea acestor concepte ne va ajuta să înțelegem unele dintre cauzele rezistenței la această înțelepciune.
LIMBAJUL RAMURILOR
Cabaliștii au dezvoltat calitatea de dăruire în lăuntrul lor. Aici, ei au găsit o realitate mai largă decât cea pe care o percepem în mod natural folosindu-ne doar calitatea de primire. Ei au numit această realitate „lumea superioară” sau „lumea spirituală”. În această realitate, ei au găsit o lege a cauzei-și-consecinţei pe care o numesc „legea rădăcinii și ramurilor”. Această lege afirmă că, din fiecare entitate a lumii superioare, considerată ca „rădăcină”, coboară o forță în lumea noastră, unde generează o „ramură” corporală. Rădăcina este cauza, iar ramura este consecinţa. Rădăcinile sunt „deasupra”, în nivelul ascuns, spiritual, al realității, în timp ce ramurile sunt „dedesubt”, în nivelul corporal al realității.
Pentru a ilustra procesul în care o rădăcină spirituală generează o ramură corporală pe cale de cauză-și-consecinţă, gândiți-vă la o imagine pe ecranul computerului. Luați, de exemplu, o fotografie a unei case înconjurată de un gard făcut din uluci de culoare albă. În computer, acea imagine constă din linii de cod într-un limbaj de programare. Atunci, însă, când se dă comanda, codul este trimis în monitor unde este transformat în pixeli de lumină în funcție de o anumită ordine și anumite culori care creează imaginea casei și gardul din uluci albe. Dacă vrem să schimbăm ceva din imagine, trebuie să schimbăm codul care o creează, adică ce se cheamă cauza, sau “rădăcina”. Abia atunci se va schimba „ramura”, adică imaginea de pe ecran.
Conform legii rădăcinii și ramurii, imaginea realității pe care o vedem este un rezultat, o „ramură” a unei cauze sau „rădăcini” spirituale. Întrucât fiecare ramură din lumea noastră are o rădăcină spirituală unică, cabaliștii folosesc numele ramurilor din lumea noastră pentru a se referi la rădăcinile spirituale care le generează. Menționând ramura, ei înțeleg despre ce rădăcină spirituală este vorba.
Când cabaliștii au descoperit legea rădăcinii și ramurilor, ei au început să „împrumute” nume din lumea noastră pentru a descrie entităţi, forțe și evenimente care au loc în lumea superioară. Acesta este modul în care „limbajul ramurilor” a fost dezvoltat pe baza paralelelor dintre lumea superioară a rădăcinilor și lumea noastră a ramurilor.
Tora și toate sfintele scripturi au fost scrise folosind codul limbajului ramurilor. De aceea ele par să discute despre fenomene lumești, obiecte, plante, animale și oameni, în timp ce, de fapt, sunt ramuri care indică rădăcinile lor superioare. Cu alte cuvinte, Tora vorbeşte despre lumea spirituală, dar folosește cuvinte luate din lumea noastră.
Întrucât cabaliștii dobândesc forța superioară și trăiesc în ambele percepții ale realității – cea corporală și cea spirituală – ei pot „descifra codul” limbajului ramurilor și pot identifica rădăcina spirituală pe care o indică ramura corporală. Atunci când se adâncesc în Tora, Mișna sau Talmud, toate acestea fiind scrise în limbajul ramurilor, ei nu înţeleg fenomenele lumești pe care le vedem noi, ci reprezentări ale Forței Superioare și codul prin care operează lumea noastră .
Să luăm, de pildă, versetul Bereşit bara Elo-him et ha şamyim ve et haareţ (La început, D-zeu a creat cerul și pământul) (Geneza 1: 1). Textul pare să vorbească despre o ființă dumnezeiască ce creează planeta Pământ și tot ce se află pe ea, precum și cerurile și stelele pe care le cunoaștem.
În ochii cabaliștilor, însă, acest verset descrie crearea celor două forțe elementare ale realității: forța de dăruire, numită „cer” și forța de primire, numită „pământ”. De aici înainte, Tora descrie interacțiunile dintre aceste două forte, la fel cum fizica descrie legile fundamentale ale naturii, comportamentul materialelor, energiei, al spațiului și timpului.
Oamenii care nu sunt cabaliști pot vedea doar reprezentări materiale în textele biblice. Adică, ei pot vedea doar externalitatea Torei, ca și cum ar fi o carte de istorie, un cod de legi și așa mai departe.
Drept urmare, de-a lungul generațiilor, au apărut multe interpretări eronate ale Torei, s-au format religii pe baza acelor interpretări ale textelor și s-au format puncte de vedere referitoare la Tora, necunoscându-se faptul că acele cuvinte sunt codificate în limbajul ramurilor. Aceste neînțelegeri au creat o prăpastie adâncă între modul spiritual în care cabaliștii se raportează la Tora și modul corporal în care o interpretează fiecare religie. Acest fenomen se numește „materializarea conţinutului”.[38]
În eseul său „Esența Înțelepciunii Cabala”, Baal HaSulam explică „legea rădăcinii și ramurilor” și „limbajul ramurilor” prin care au fost scrise sfintele Scripturi: „Astfel, cabaliștii au găsit un vocabular definit și comentat, suficient pentru a crea un excelent limbaj vorbit. El le permite să converseze între ei despre raporturile dintre Rădăcinile Spirituale din Lumile Superioare, menționând pur și simplu ramura tangibilă din această lume, bine definită pentru simțurile noastre corporale. Cei care ascultă, înțeleg rădăcina superioară la care se referă această ramură corporală, deoarece este legată de ea, fiind amprenta ei. … Aceasta este natura limbajului vorbit între cabaliști, prin care ei transmit dobândirile lor spirituale de la o persoană la alta și de la o generație la alta.”[39]
TRANSMITEREA ÎNTELEPCIUNII
Este imposibil să înțelegem instrucțiunile din Tora și metoda sa de dezvoltare spirituală bazându-ne doar pe text. De aceea acestea au fost transmise de-a lungul generațiilor, de la învăţătorul cabalist la student. Așa s-a format Înțelepciunea Cabala – privită ca internalitate a Torei.
În cartea sa, Avodat Kodeş, rabinul Meir Even Gabay, unul dintre cei mai proeminenți cabaliști din epoca expulzării din Spania, descrie procesul de transmitere a înțelepciunii astfel: „Prin Tora orală, adevărata înțelepciune primită la Muntele Sinai nu a fost pierdută sau uitată de oameni. Tora orală nu a fost scrisă. Mai degrabă, Moise le-a predat-o și i-a învățat pe toţi în şcoala sa. Esența Cabalei, cu ascunderile și secretele sale, care constituie o interpretare a poruncilor, pe toate el i le-a dat ucenicului său Ioşua ben Nun, așa cum le primise pe Muntele Sinai de la Creator. Aceasta este adevărata înțelepciune, sufletul Torei … și în acest fel, Tora, care se numește „poruncă”, s-a revărsat. Aceasta este Tora orală, iar aromele și secretele sale constituie Înțelepciunea Cabala, de la Ioşua la bătrâni, iar bătrânii au transmis totul către profeți, profetul Ieremia a primit de la profetul Țefania, care a dat totul lui Baruc, fiul lui Neria, apoi i-a dat totul scriitorului Ezra ha Cohen, care a venit din Babilon la Ierusalim și a transmis Tora și înțelepciunea lui Șimon cel Drept, care era unul rămas din Marea Adunare. Astfel, întreaga Înţelepciune Cabala a ajuns în deplina sa valabilitate, forță și plenitudine la acea adunare sfântă.”[40]
Conform Înțelepciunii Cabala, acea evoluţie lăuntrică – ce a început în zilele lui Adam HaRishon și a continuat cu intensitate crescândă de la Avraam prin Moise și mai departe – se referă doar la trecerea naturii umane de la iubirea de sine la iubirea pentru ceilalți. Numai după ce dobândim calitatea iubirii și dăruirii, care este similară cu calitatea Forței Superioare, putem vedea ce se ascunde în spatele cuvintelor Torei. Acesta este motivul pentru care Înțelepciunea Cabala este numită și „înțelepciunea secretă”.
În ochii cabaliștilor, este imposibil să descoperim îndrumările ascunse în texte în vreme ce ne aflăm sub controlul naturii noastre înnăscute, al egocentrismului nostru. De aceea, cei mai mari cabaliști din fiecare generație au învățat cum să dezvolte calitatea dăruirii și să înțeleagă acel tărâm mai larg. Aceștia aspirau să-și aducă discipolii la o dezvoltare interioară care să le permită să vadă legătura dintre acele cuvinte scrise în limbajul ramurilor și rădăcinile spirituale.
Fiecare cabalist le-a dat discipolilor săi mijloace, exerciții și sfaturi, o metodă completă pentru a-și dezvolta dorința. După ce au implementat metoda și au „spart codul” limbajului ramurilor, sfintele Scripturi au devenit pentru elevi „manuale de utilizare”. Cu alte cuvinte, au găsit în ele instrucțiuni pe care le-ar putea implementa în conexiunile dintre ei, astfel încât să orienteze voința de a primi înspre dăruire și iubire.
În eseul său „Esența Înțelepciunii Cabala”, Baal HaSulam îi citează pe cabaliștii anteriori pentru a rezuma problema transmiterii în felul următor: „Așa a scris Ramban în introducerea la comentariul său asupra Torei iar Rav Chaim Vital (primul discipol al lui ARI) a scris, de asemenea, în mod similar în eseul Pesi’ot: „Cititorii ar trebui să știe că nu vor înțelege un singur cuvânt din tot ceea ce este scris în aceste eseuri, cu excepția cazului în care sunt transmise de la un înțelept cabalist la urechea unui primitor care înţelege, să atingem rădăcinile superioare așa cum sunt ele în spiritualitate, dincolo de orice imaginație și cu pură dobândire … Și odată ce a dobândit pe deplin rădăcinile superioare cu propria sa minte, el poate examina ramurile tangibile din această lume și să știe cum este conectată fiecare ramură la rădăcina sa din lumea superioară, în toate regulile sale, în cantitate și calitate. Atunci când cineva știe și înțelege bine toate acestea, el are un limbaj comun cu învăţătorul său, și anume limbajul ramurilor. Folosindu-l, înțeleptul cabalist poate transmite toate studiile referitoare la înțelepciune efectuate în lumile spirituale superioare.”[41]
Astfel, transmiterea Înțelepciunii Cabala nu este deloc o chestiune simplă. Pentru a înțelege ceea ce este ascuns în Tora, trebuie mai întâi să suferim o transformare a naturii noastre de la primire la dăruire. Înțelepciunea Cabala ne învață metoda acestei transformări și numai după ce o cunoaştem putem înțelege ce spune limbajul ramurilor.
INTERNALITATEA TOREI TOREI ESTE ÎNTELEPCIUNEA CABALA
Astăzi, principalele lucrări care ne vin în minte atunci când ne gândim la cărțile de Cabala sunt Cartea Zohar sau, pur și simplu, Zohar-ul și scrierile rabinului Isaac Luria, ARI. Majoritatea oamenilor cred că Înțelepciunea Cabala a apărut fie la începutul secolului I e.n., conform abordării tradiționale, fie la începutul mileniului al II-lea, conform abordării predominante în mediul academic. În cea mai mare parte, Cabala este privită ca fiind un studiu marginal în marea varietate de scrieri incluse în studiile iudaice. Cu toate acestea, în ochii cabaliștilor, această abordare este fundamental greșită și stă la baza celui mai mare mit referitor la această înțelepciune.
Așa cum s-a explicat în acest capitol, Înțelepciunea Cabala este o metodă veche de revelare a Lumii Superioare. Ea a fost transmisă gură de la gură, din generație în generație, de când Adam HaRişon a descoperit-o pentru prima dată. Această metodă a dus la crearea unui grup în jurul ideii spirituale a lui Avraam, un grup care a învățat de la el cum să-l descopere pe Creator, dobândind calitățile Sale. Procedând astfel, Înțelepciunea Cabala a devenit baza ideologică pentru crearea poporului lui Israel.
În eseul „Învățătura Cabalei și esența ei”, Baal HaSulam explică faptul că întreaga Tora, inclusiv Tora lui Moise, Mișna și Talmud-ul, constituie toate Înțelepciunea Cabala, ceea ce înseamnă că în ele se află aceeași metodă de revelare a Creatorului. De-a lungul timpului, metoda a fost scrisă în diferite stiluri, iar problemele codificate au fost transmise oral de la învăţător la elev. Baal HaSulam subliniază faptul că „înțelepciunea menționată mai sus nu este deloc limitată la limbajul Cabalei, întrucât esența sa este o lumină spirituală”.[42]
În următoarea parte a cărții vom elabora referitor la această chestiune. Deocamdată, este suficient să spunem că, de-a lungul istoriei poporului lui Israel, au existat momente în care oamenii știau că sfintele Scripturi conțin un înţeles ascuns care este despre revelarea Creatorului către omenire și au existat momente când ei nu erau conștienți de aceasta, în funcție de nivelul spiritual al oamenilor, care au trait experienţa unor urcuşuri şi coborâşuri.
Trebuie remarcat faptul că atunci când cuvintele Torei sunt citite fără a fi conştienţi de nivelurile profunde ale acesteia, se deschide o poartă către interpretări false. Conform diferitelor interpretări, de-a lungul istoriei, oamenii s-au împărțit în diverse secte și facțiuni. Astăzi, înţelesul lăuntric al Torei scrise a fost aproape uitat. Doar o mână de oameni îl cunosc, ei fiind cei care continuă linia cabaliștilor. Mai mult, procesul de deviere de la internalitatea Torei a generat numeroase mituri referitoare la Înțelepciunea Cabala, precum și obiecții la aceasta.
(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)