Partea I – Capitolul 1.10

(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)

Percepţia Realităţii prin Cabala

Tot ce știm despre lumea noastră se bazează pe studii întreprinse de oameni. Fiecare generație studiază lumea noastră și transmite cunoaşterea următoarei generații. Prin intermediul acesteia, fiecare generație înțelege tipul de cadru în care ar trebui să trăiască și cum se poziţionează în raport cu celelalte generații. În fiecare epocă, omenirea folosește lumea care o înconjoară.

Același proces are loc și în spiritualitate. Fiecare generație de cabaliști, pornind de la Avraam încoace, studiază și revelează lumile spirituale. La fel ca în cercetarea științifică, ei transmit cunoașterea pe care au dobândit-o generațiilor viitoare.

În această lume avem cee ace am putea numi un simț general, numit dorința de a primi, cu cinci receptori diferiţi, care sunt cele cinci simțuri ale noastre. Când omul suferă o rectificare, el dobândeşte un al șaselea simț, cunoscut sub numele de simț spiritual. Acest simț îi permite să simtă realitatea spirituală. El face parte din altă categorie decât celelalte cinci simțuri.

Oamenii de știință își folosesc, şi ei, doar cele cinci simțuri. Orice instrument – oricât de precis, sau avansat ar fi, fie el tehnic, mecanic sau de alt fel – este considerat a fi „obiectiv”. Dar aceste instrumente nu fac altceva decât să extindă limitele simțurilor noastre, astfel încât să putem auzi, vedea, mirosi, gusta și atinge într-o manieră mai sofisticată. În cele din urmă, tot omul este cel care examinează, măsoară și evaluează rezultatele cercetării, prin cele cinci simțuri ale sale. Evident, el nu poate oferi un răspuns exact și obiectiv la ceea ce se obţine prin intermediul simțurilor. Cabala, sursa oricărei înțelepciuni, este cea care ne permite să facem acest lucru.

Atunci când începem să studiem realitatea, descoperim că nu putem studia sau înțelege ceea ce este dincolo de noi, întrucât ne este necunoscut și nerevelat. Dacă nu putem vedea, atinge sau gusta ceva, ne putem pune întrebarea dacă acel ceva există cu adevărat. Doar cabaliștii, cei care dobândesc o lumină superioară abstractă, dincolo de simțurile noastre, sunt capabili să înțeleagă adevărata noastră realitate.

Cabaliștii ne spun că dincolo de simțurile noastre există doar o lumină superioară, abstractă, numită Creator. Imaginați-vă că suntem în mijlocul oceanului, într-o mare de lumină. Putem simți tot felul de senzaţii care par a fi încorporate în aceasta, în măsura în care ne permite capacitatea noastră de a înțelege.

Noi nu auzim ce se întâmplă în altă parte. Ceea ce considerăm a auzi vine ca răspuns al timpanelor noastre la stimulii externi. Nu știm ce provoacă ceea ce auzim. Știm pur și simplu că timpanul nostru reacționează din interiorul nostru la acel ceva pe care îl evaluăm in noi și îl acceptăm ca fiind un eveniment exterior. Nu știm ce se întâmplă în afara noastră; noi înțelegem doar reacția simțurilor noastre la stimulentul respectiv.

Întocmai ca în exemplul auzului, tot aşa se petrec lucrurile și cu celelalte simțuri ale noastre: vedere, gust, atingere și miros. Asta înseamnă că nu putem ieși niciodată din această „cutie” a noastră. Orice spunem despre ceea ce se întâmplă în exterior este de fapt tabloul pe care îl pictăm în interiorul nostru. Această limitare nu poate fi niciodată depășită.

Studiul Cabalei ne poate ajuta în extinderea limitelor simțurilor noastre naturale pentru a dobândi cel de-al șaselea simț, prin care putem cunoaște realitatea din jurul nostru și din noi înşine. Această realitate este adevărata realitate. Studiind Cabala, vom putea experimenta reacția simțurilor noastre în plan exterior. Dacă ne dirijăm corect toate cele cinci simțuri, vom vedea adevărata imagine a realității. Trebuie doar să internalizăm caracteristicile lumii spirituale.

Este întocmai unui aparat de radio care este capabil să se acordeze la o anumită lungime de undă. Lungimea de undă există în afara radioului, care o primește și îi răspunde. Acest exemplu este valabil și pentru noi. Dacă experimentăm o scânteie cât de mică a lumii spirituale, vom începe să o simțim în noi.

În timpul dezvoltării sale, cabalistul capătă din ce în ce mai multe caracteristici spirituale, conectându-se în acest fel la toate nivelurile lumii spirituale, toate fiind construite pe același principiu. Când studiezi Cabala, începi să înțelegi, să simţi, să evaluezi și să lucrezi cu toate realitățile, atât cele spirituale cât și cele materiale, fără a face diferența între ele. Cabalistul ajunge în lumea spirituală în vreme ce este închis în trupul său în această lume. Simte cele două lumi ca nefiind separate de vreo graniță.

Numai atunci când individul trăieşte experienţa acestei realităţi adevărate el poate vedea motivele a ceea ce i se întâmplă aici. El înțelege consecințele acțiunilor sale. Apoi devine pentru prima data practic, trăind, simțind totul și știind ce ar trebui să facă cu el însuși și cu viața lui.

Înainte de această recunoaștere, el nu are capacitatea de a ști pentru ce s-a născut, cine este el și care sunt consecințele acțiunilor sale. Totul este închis în limitele lumii materiale iar modul în care intră în această lume este acelaşi cu cel în care o părăsește.

Între timp, ne aflăm cu toții la nivelul numit „Această lume”. Simțurile noastre sunt la fel de limitate; prin urmare, suntem capabili doar să vedem același tablou. Baal HaSulam scrie: „Toate lumile superioare și inferioare sunt incluse în om”. Aceasta este propoziția cheie pentru oricine este interesat de Înțelepciunea Cabala și care trăiește realitatea din jurul său. Realitatea din jurul nostru include lumi superioare, precum și această lume; împreună ele făcând parte din om.

Deocamdată, înțelegem această lume prin elemente materiale, fizice. Atunci când studiem, adăugăm însă mai multe elemente, descoperind astfel unele elemente suplimentare. Ne este permis în felul acesta să vedem lucruri pe care nu le putem vedea în momentul de faţă.

La început, nivelul nostru este foarte scăzut, întrucât suntem situați diametral opuşi față de nivelul Creatorului. Începem, însă, apoi, să ne ridicăm de la acest nivel, rectificându-ne dorința. Descoperim atunci o altă realitate, cea care ne înconjoară, deși nu se produce nicio schimbare. Noi suntem cei care ne schimbăm în noi înșine iar, în urma schimbării, devenim conștienți de alte elemente care ne înconjoară. Mai târziu, aceste elemente dispar și ajungem să simțim că totul se datorează exclusiv Creatorului, Atotputernicului. Elementele pe care începem să le descoperim treptat se numesc lumi.

Nu ar trebui să încercăm să ne imaginăm realitatea spirituală, ci să o simțim. Imaginându-ne-o, nu facem decât să ne îndepărtăm de întinderea sa. Cabaliștii ajung la lumile superioare prin simțurile lor, la fel cum ajungem noi la lumea materială. Lumile stau între noi și Creator, ascunzându-L de noi. Așa cum scrie Baal HaSulam, este ca și cum lumile ar filtra lumina ce ne este destinată. Putem vedea atunci realitatea care ne înconjoară într-un mod diferit. De fapt, vom descoperi că nu există nimic între noi și Creator.

Toate aceste voaluri, aceste lumi dintre noi şi Creator, Îl ascund de noi. Sunt măști așezate peste simțurile noastre. Nu Îl vedem în adevărata Sa formă; vedem doar elemente disparate. În ebraică, originea cuvântului Olam (lume) este „alama” (ascundere). O parte din lumină este transmisă, iar o parte este ascunsă. Cu cât lumea este mai înaltă, cu atât este mai puțin ascuns Creatorul.

Cei din această lume pictează diferite tablouri ale realității în moduri diferite. Logica impune ca realitatea să fie uniformă pentru toată lumea. Cu toate acestea, unul aude ceva, altul aude altceva, unul vede un lucru, iar altul îl vede într-un mod diferit.

Baal HaSulam ilustrează acest lucru folosind drept pildă electricitatea: Avem în casele noastre o priză electrică care furnizează energie abstractă care răcește, încălzește, creează vid sau presiune în funcție de aparatul care o folosește și de capacitatea aparatului de a o utiliza. În orice caz, energia nu are nicio formă proprie și rămâne abstractă. Aparatul este acela care dezvăluie potențialul găsit în electricitate.

Acelaşi lucru îl putem spune despre lumina superioară – Creatorul, care nu are formă. Fiecare persoană îl simte pe Creator în funcție de nivelul rectificării sale. La începutul studiului, individul poate constata numai că realitatea lui există, fiind însă incapabil să simtă vreo forță superioară.

El descoperă treptat, folosindu-și simțurile, adevărata realitate, extinsă. Într-un stadiu mai avansat, dacă își rectifică toate simțurile în concordanţă cu lumina din jurul său, nu va mai exista nicio separare între el și lumină, între om și Creator. Va fi ca și cum nu ar exista nicio diferență între caracteristicile lor. Individul dobândeşte sfinţenia în sensul adevărat. Sfinţenia este cel mai înalt nivel al spiritualității.

Cum poate un începător să stăpânească această știință atunci când nici măcar nu-și poate înțelege corect învăţătorul? Răspunsul este foarte simplu. Este posibil doar atunci când ne ridicăm spiritual, deasupra acestei lumi.

Numai dacă ne eliberăm de toate urmele egoismului material și acceptăm dobândirea valorilor spirituale drept adevăratul nostru scop. Numai jinduirea și pasiunea pentru spiritualitate în lumea noastră – aceasta constituie cheia lumii superioare.

(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)

error: Content is protected !!