(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)
Reîncarnarea şi Cabala
Nici unul dintre noi nu este un suflete nou; cu toții am acumulat experiențe din vieți anterioare în alte încarnări. În fiecare generație din ultimii șase mii de ani, au coborât suflete care au fost aici în ocazii anterioare. Nu sunt suflete noi, ci suflete de alt gen care au dobândit o anume formă de dezvoltare spirituală.
Sufletele coboară pe pământ într-o ordine specială: intră în lume ciclic. Numărul sufletelor nu este infinit; se întorc din nou și din nou, progresând către rectificare. Ele sunt întrupate în noi corpuri fizice care sunt mai mult sau mai puțin aceleași, dar tipurile de suflete care coboară sunt diferite. Tot acest proces este numit în prezent reîncarnare. Cabaliștii folosesc un alt termen: dezvoltarea generațiilor.
Această împletire, legătura dintre suflet și trup, ajută la rectificarea sufletului. Omul este denumit „suflet”, nu „trup”. Trupul în sine poate fi înlocuit, la fel cum acum pot fi înlocuite organele. Trupul este util doar în sensul că servește ca o îmbrăcăminte prin care sufletul poate lucra. Fiecare generație seamănă fizic cu cea anterioară, dar sunt diferite una de cealaltă, întrucât, de fiecare data, sufletele coboară aici cu experiența adăugată a vieții lor anterioare. Ele ajung cu puterea reînnoită obținută în timp ce erau în cer.
Astfel, fiecare generație posedă dorințe și obiective diferite de cea anterioară. Acest lucru duce la dezvoltarea specifică a fiecărei generații. Chiar și o generație care nu dobândeşte dorința de a cunoaște realitatea adevărată sau recunoașterea asemănării cu D-zeu îndeplinește sarcina prin suferința pe care o îndură. Acesta este modul său de a face progrese către realitatea adevărată.
Toate sufletele sunt derivate dintr-unul singur, numit Adam HaRişon (sufletul primului om). Acesta nu se referă la Adam ca la o simplă personaj al Bibliei, ci este un concept al realităţii spirituale, interioare. Părți din sufletul primului om coboară în lume, luând forma trupurilor, ducând la o legătură între trup și suflet. Realitatea este dirijată în așa fel încât sufletele să coboare și să se rectifice. Atunci când intră în forma unui trup, își ridică nivelul de 620 de ori peste nivelul de la care au început. Ordinea în care sufletele coboară în această realitate pentru a purta un trup trece de la ușor la greu.
Sufletul primului om cuprinde multe părți și multe dorințe, unele ușoare, altele grele, bazate pe cantitatea de egoism și cruzime pe care le posedă. Ele vin în lumea noastră, mai întâi cele mai uşoare şi apoi cele grele. Cerințele de rectificare diferă în consecinţă.
În coborârea lor în lume, sufletele au adunat experiență din suferința lor. Aceasta se numește calea suferinței, întrucât această experiență dezvoltă sufletul. De fiecare dată când se reîncarnează, el are un impuls inconștient sporit de a căuta răspunsuri la întrebări despre existența sa, rădăcinile sale și importanța vieții omului.
În consecință, există suflete mai puțin sau mai mult dezvoltate. Aceetea din urmă au o dorință atât de mare de a recunoaște adevărul, încât nu se pot rezuma la limitările acestei lumi. Dacă li se oferă instrumentele potrivite, cărțile și instrucțiunile adecvate, ele vor dobândi recunoașterea lumii spirituale. Cabala descrie, totodată, sufletele descendente ca fiind pure sau mai puțin pure. Este un mod de măsurare direct proporțional cu cât necesită sufletele pentru rectificare. Sufletele care necesită o rectificare mai mare sunt numite mai puțin pure.
Pe măsură ce coboară diferite suflete, ele necesită îndrumări și rectificări diferite, unice pentru sufletele acelei generații. De aceea, în fiecare generație există oameni care ne conduc în progresul nostru spiritual. Ei scriu cărți și formează grupuri de studiu pentru a transmite metoda de revelare a realității care este cea mai potrivită acelei generații. În această perioadă, o epocă a mediei, acestea pot apărea la televizor, la radio și, cel mai recent, pe internet.
La început (înainte de apariția sufletului lui Ari), a existat o epocă de acumulare a experienței și perseverenței în această lume. Existența sufletelor a fost suficientă pentru a progresa în direcţia rectificării. Suferința acumulată a adăugat urgență acelor suflete pentru a le ușura suferința. Dorința de a-și lăsa suferința în urmă a fost forța motivantă din spatele dezvoltării generațiilor.
Acea epocă a continuat până în secolul al XVI-lea, când a apărut Ari, care a scris că, începând cu generația sa, bărbații, femeile și copiii din toate națiunile lumii puteau și erau obligați să se angajeze în studiul Cabalei. Motivul a fost faptul că venise vremea dezvoltării generațiilor, în care sufletele care coborau în lume erau capabile să recunoască adevărata realitate și erau gata să-și săvârşească rectificarea prin metoda specială pe care Ari o dezvoltase. Ei puteau împlini ceea ce li se cerea.
Sufletele au o singură dorință – în timp ce există în corpurile fizice – anume aceea de a reveni la rădăcinile lor, la nivelul în care erau înainte de coborârea lor. Corpurile fizice, cu dorința lor de a primi, le trag înapoi în această lume. Omul dorește în mod conștient să se ridice spiritual. Marele efort depus pentru fricțiunea creată de această dihotomie este ceea ce îl ajută să se ridice de 620 de ori peste nivelul său anterior.
Dacă un suflet nu își îndeplinește sarcina, data viitoare când coboară în lume, se va reîncarna meritând mai mult rectificarea.
Uneori, credem că ar trebui să ne negăm dorințele și năzuințele, astfel încât în următoarea reîncarnare să avem mai mult succes. Credem că nu ar trebui să dorim nimic în afară de puțină hrană și culcatul la soare, la fel ca o pisică. Cu toate acestea, contrariul este cel adevărat, întrucât în runda următoare vom fi și mai cruzi, mai pretențioși, mai exigenți și mai agresivi.
Creatorul vrea să fim plini de plăcere spirituală, să fim desăvârșiți. Acest lucru este posibil doar printr-o mare dorință. Numai cu o dorință rectificată putem ajunge cu adevărat la lumea spirituală și să devenim puternici și activi. Dacă dorința noastră este mică, deși nu poate face un mare rău, ea nu poate face prea mult bine. Dorința este numită rectificată numai atunci când funcționează urmare a unei influențe adecvate. Nu există în noi în mod automat, ci este dobândită în timp ce studiem Cabala în mod corect.
Există o piramidă a sufletelor, bazată pe dorința de a primi. La baza piramidei sunt multe suflete cu dorințe mici, pământești, care caută o viață confortabilă într-un mod asemănător animalelor: mâncare, sex, odihnă. Următorul nivel cuprinde mai puține suflete, cele cu dorința de a dobândi bogăție. Aceştia sunt oameni care sunt dispuși să își investească întreaga viață în a face bani și care se sacrifică de dragul de a fi bogați.
Urmează cei care vor face orice pentru a-i controla pe ceilalți, pentru a guverna și pentru a ajunge la poziții de putere. O dorință și mai mare, simțită de și mai puține suflete, este aceea pentru cunoaștere; aceștia sunt oameni de știință și universitarii, care își petrec viața angajați în a descoperi ceva anume. Nu-i interesează decât descoperirea lor foarte importantă.
Situată în vârful piramidei este cea mai puternică dorință, dezvoltată de numai foarte puţini, pentru dobândirea lumii spirituale. Toate aceste niveluri sunt încluse în piramidă.
Omul are, de asemenea, aceeași piramidă de dorințe în el, piramidă pe care el trebuie să o răstoarne, astfel încât greutatea ei adevărată să-l oblige să urmărească cea mai pură dorință, dorința infinită de adevăr. El trebuie să respingă și să renunțe la toate dorințele sale egoiste pământești și să depună toate eforturile și energia pentru a spori dorința de spiritualitate. El realizează acest lucru prin modul adecvat de a studia.
Când individul dorește cu adevărat să-și sporească năzuinţa pentru spiritualitate, atunci lumina din jurul lui, lumea spirituală ascunsă de el, începe să se reflecte asupra sa, făcându-l să tânjească după ea și mai mult. În această etapă, studiul în grup sub îndrumarea cabalistului este crucial. (Vezi capitolul „Cum se studiază Cabala”.)
O schimbare majoră a sufletelor care coboară astăzi constă în faptul că începem să vedem în jurul nostru o dorință clară de a atinge un sistem spiritual. Chiar și oamenii obișnuiți caută ceva spiritual, ceva dincolo de lumea noastră.
Deși această „spiritualitate” poate include tot felul de scurtături, trucuri magice și învățături ezoterice și diverse grupuri care promit răspunsuri celor care li se alătură, totuși, ea arată căutarea unei realități diferite. Dacă o generație manifestă o dorință mai puternică în interiorul sufletelor, va apărea o nouă metodă, potrivită acestor suflete.
În ultimii cincisprezece ani a existat o dezvoltare rapidă și activă în coborârea sufletelor noi. Dorința acestor suflete este mult mai puternică și mai autentică. Este îndreptată spre realizarea adevărului real și nimic altceva.
Când înțelegem cu adevărat cum ni se adaptează realitatea și cum suntem afectați de aceasta, vom înceta să facem ceea ce este interzis; vom insista asupra lucrului corect și o vom face. Atunci vom descoperi armonia dintre lumea reală și noi înșine.
Între timp, greșim fără să ne dăm seama, pentru ca apoi să realizăm că am greșit. Poate părea că nu există nicio posibilitate de scăpare. De aceea omenirea se găsește din ce în ce mai mult pe o cale oarbă, cufundată în dileme din ce în ce mai dificile. Vom descoperi că nu există nicio alternativă la recunoașterea lumii spirituale din care facem parte. Această recunoaștere ne va conduce la o nouă stare în care vom începe în mod conștient să acționăm ca un singur trup colectiv și nu doar ca nişte indivizi.
Toți oamenii sunt conectați între ei într-un singur suflet, de la o generație de suflete la alta. Toți avem o responsabilitate colectivă. De aceea cabalistul este considerat „fondatorul lumii”. El influențează întreaga lume, iar lumea îl influențează pe el.
(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)