(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)
Limbajul Cabaliştilor: Limbajul Ramurilor
Când gândim sau simțim ceva și dorim să transmitem acel ceva şi altuia pentru ca și el să îl simtă, folosim cuvinte. Există un consens general în utilizarea cuvintelor și a semnificațiilor acestora; când numim ceva ca fiind „dulce”, cealaltă persoană înțelege imediat ce vrem să spunem, întrucât își imaginează același gust. Totuși, cât de mult se potrivește concepția sa despre dulce? Cum ne putem comunica cel mai bine senzaţiile în timp ce încă folosim cuvinte?
Senzaţiile cabaliștilor sunt peste nivelul nostru. Cu toate acestea, ei doresc să ne transmită încântarea lor cu privire la lucruri care pentru noi nu au nici un sens. Ei fac acest lucru utilizând mijloace luate din lumea noastră: adesea cuvinte, uneori note muzicale și, ocazional, prin alte mijloace.
Cabaliștii scriu despre experiențele și senzaţiile lor din lumile superioare. Ei scriu despre forțele superioare și despre ceea ce descoperă acolo. Ei scriu pentru alți cabaliști, întrucât interacțiunea dintre ei în timpul studiului este atât de esențială și atât de fructuoasă. Scrierile lor sunt apoi extinse către cei care încă nu au simțit spiritualitatea, pentru cei a căror spiritualitate este încă ascunsă.
Întrucât nu există cuvinte în lumea spirituală care să descrie senzaţiile lor spirituale, cabaliștii numesc aceste experiențe ramuri, un cuvânt luat din lumea noastră. Prin urmare, limbajul folosit în cărțile de Cabala este numit limbajul ramurilor. Este un limbaj care împrumută cuvinte din lumea noastră și le folosește pentru a identifica experiențe în plan spiritual. Întrucât totul în lumea spirituală are un echivalent în lumea fizică, fiecare rădăcină a lumii spirituale are un nume și numele ramurii sale. Și pentru că nu ne putem descrie senzaţiile cu exactitate și nu știm cum să le măsurăm sau să le comparăm, folosim tot felul de cuvinte auxiliare pentru a ne ajuta.
Rabinul Yehuda Aşlag scrie în cartea sa Talmud Esser HaSfirot (Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1 Introspecţie):
… cabaliștii au ales un limbaj special care poate fi denumit „limbajul ramurilor”. Nimic nu are loc în această lume care să nu fie extras din rădăcina sa din lumea spirituală. Dimpotrivă, totul în această lume își are originea în lumea spirituală și apoi coboară în această lume. Prin urmare, cabaliștii au găsit un limbaj potrivit prin care să-și poată transmite reciproc cu ușurință realizările lor, pe cale orală și scrisă, pentru generațiile viitoare. Au luat numele ramurilor din lumea materială; fiecare nume se explică prin sine și își indică rădăcina superioară în sistemul lumilor superioare.
Pentru fiecare forță și acțiune din această lume există o forță și acțiune în lumea spirituală care este rădăcina ei. Fiecare forță spirituală se corelează cu o singură forță, care este ramura sa în lumea materială.
Despre această corelație directă este scris: „Nu există nimic care să crească dedesubt care să nu aibă un înger deasupra care să-l îndemne să crească”. Adică, nu există nimic în lumea noastră care să nu aibă o forță corespunzătoare în lumea spirituală. Datorită acestei corelații directe și pentru că spiritualitatea nu conține nume – ci doar senzaţii și forțe fără îmbrăcămintea animală, minerală, vegetală sau umană – cabaliștii folosesc nume de ramuri din această lume pentru a-și defini rădăcinile spirituale. Baal HaSulam scrie mai departe:
Cu toate explicațiile, veți înțelege ceea ce apare uneori în cărțile de Cabala ca o terminologie ciudată pentru spiritul uman, în special în cărțile de bază ale Cabalei, Zohar-ul și cărțile lui Ari. Se pune întrebarea, de ce au folosit cabaliștii o terminologie atât de simplă pentru a exprima aceste idei înalte? Explicația este că nicio limbă din lume nu poate fi utilizată în mod rezonabil, cu excepția limbajului special al ramurilor, pe baza rădăcinilor superioare corespunzătoare … Nu ar trebui să fie surprinzător dacă se folosesc uneori expresii ciudate, întrucât nu există alternativă în materie. Problema binelui nu poate înlocui problema răului și invers. Trebuie să transmitem întotdeauna cu precizie ramura sau incidentul care arată rădăcina superioară după cum o impune situaţia. De asemenea, trebuie să căutăm până când se găsim definiția exactă. In Cabala, studentul repetă ideile principale ale Înțelepciunii cabalistice: „loc”, „timp”, „mișcare”, „lipsă”, „corp”, „părți ale corpului” sau „organe”, „potrivire”, „sărut”, „îmbrățișare”, etc., de nenumărate ori, până când simte în sine senzaţia potrivită pentru fiecare idee.
Un ultim cuvânt: Trebuie remarcat faptul că există unii așa-zişi profesori de Cabala care transmit studenţilor lor interpretări eronate. Eroarea provine din faptul că cabaliștii și-au scris cărțile folosind limbajul ramurilor și au folosit cuvinte din lumea noastră pentru a exprima concepte spirituale. Cei care nu înțeleg utilizarea corectă a acestui limbaj se înșeală. Ei îi învață, de pildă, că există o legătură între corp și vasul spiritual, ca și cum prin acțiuni fizice o persoană poate face ceva spiritual. Ramurile sunt o parte integrantă a Cabalei și fără utilizarea lor, nu se învață adevărata Înţelepciune Cabala.
(Înapoi la pagina TEXTE MICHAEL LAITMAN – click)