Prefaţă la Cartea “Panim Meirot uMaşbirot”
(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)
Creatorul a creat dorința. El nu a creat altceva decât voința de a primi. În termenii de Cabala, ea se numește „voință de a primi” și înseamnă a primi plăcere.
Prin urmare, tot ceea ce există este Creatorul și voința de a se bucura de ceea ce a creat El. Dar să te bucuri de ce anume? De Însuși Creatorul! Senzația Creatorului în creaturi este sinonimă cu senzația de plăcere. Cabala numește această plăcere – „lumină”. Voința de a primi se numeşte – „vas”. Astfel, există Creatorul și creatura, voința de a primi și plăcerea, lumina și vasul.
Aspirația spirituală de a primi lumina în lumea noastră poate fi împărțită în patru grade: mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul (umanul). Intensitatea și nivelul voinței de a primi lumină se schimbă de la un grad la altul.
Cea mai mică putere este în gradul de mineral. Dorința este atât de mică în acest grad, încât nu se inițiază nicio mișcare. Creatura simte totuşi ceva, chiar și la acest nivel, pentru că dacă este creată, atunci există voința de a primi în ea, dar nu se exprimă în niciun fel, întrucât puterea acelei dorințe este foarte mică.
Rezultatele pozitive și negative ale voinței de a primi plăcere și egoism coincid cu puterea aspirației spirituale, motiv pentru care un obiect mineral nu poate provoca nici un rău sau nu poate aduce beneficii sau altceva nimănui, întrucât este nemișcat.
La nivel vegetal, voința de a primi lumină este mai dezvoltată, are o dorință mai puternică decât cea a mineralului. De aceea are capacitatea de a crește. Comparativ cu mineralul, vegetalul poate atrage deja binele și poate extrage răul, prin urmare este capabil de dezvoltare.
Există un ciclu fix la plante. Vegetalul trăiește și moare, depinde de mediul său mult mai mult decât un obiect nemişcat. Simte schimbările între zi și noapte. Este o formă complet diferită de viață în comparație cu mineralul și toate aceste schimbări au loc numai datorită creșterii puterii dorinței de a primi lumina.
În gradul de animal, puterea voinței de a primi este încă şi mai puternică. Ce se adaugă în animal în comparație cu plantele? Fiecare animal își simte mediul în mod individual și se poate apropia de bine și poate sta departe de rău. Intensitatea senzaţiei de prejudiciu și de beneficiu în toate plantele puse laolaltă, pe lângă beneficiul și prejudiciul pe care le-ar putea provoca, sunt paralele cu puterea de voință a unui corp în gradul de animal.
Un animal se mișcă dintr-un loc în altul, are senzații și sentimente personale, are propriul său caracter. Fiecare are propriul său caracter individual. Întrucât dorința de a primi lumina este mai puternică la animale decât la plante, acestea au caracteristici personale, unice. Cu toate acestea, animalele sunt încă limitate în modul în care simt timpul: ele se pot simți doar pe sine, fiind incapabile să le simtă pe altele, să simtă trecutul sau să aibă vreun interes pentru viitor.
Următorul grad – cel vorbitor – este omul (umanul). Acesta este constituit din două componente: minte și inimă (emoții). Cei doi factori se ajută reciproc să se dezvolte, motiv pentru care puterea omului nu este limitată de spațiu sau timp.
Ceea ce nu poate fi perceput cu o componentă, poate fi înțeles de cealaltă. De pildă: nu pot simți evenimente care s-au întâmplat acum o mie de ani, dar pot analiza și înțelege aceste evenimente cu mintea mea și pot compensa deficitul până la punctul în care îl pot simți. Capacitatea de a gândi ajută emoțiile și simțurile.
Poate să existe și o situație opusă: simt ceva. Cum mă poate afecta acea senzație, în bine sau în rău? Îmi adaug capacitatea de gândire la senzaţiile mele și analizez astfel situația. Emoțiile și gândurile îmi extind înțelegerea factorilor de spațiu și timp, nu mă mai simt legat, pot înțelege o altă ființă umană și pot trăi experienţa unor evenimente pe care nu le-am trăit prin senzaţiile sale. Datorită acestei abilități, omul este capabil să se ridice deasupra timpului și spațiului.
O persoană poate fi la orice nivel de dezvoltare în sens spiritual: mineral, vegetal și animal, concomitent. Dar acela care descoperă „punctul din inimă” și începe să-l dezvolte până devine zece Sfirot, până când devine un vas în care omul percepe revelația Creatorului, o astfel de persoană este numită „cabalist” și conține în interiorul său pe toți cei care sunt la nivelul de vorbitor, din toate timpurile și din toate națiunile, de la prima generație până la ultima dintre ele.
Această piramidă reflectă proporția dintre cele cinci forme ale creației care există în realitate: mineral, vegetal, animal și omul din lumea noastră, gradul de vorbitor, când fiecare element individual având un grad superior crește mai mult decât toată creația din partea inferioară gradului respectiv pusă laolaltă.
Acest lucru este exprimat în mod unic în dorințele noastre:
O singură dorință în gradul vegetal poate aduce la fel de mult rău sau bine ca toate dorințele în gradul de mineral din univers.
O singură dorință în gradul de animal poate aduce la fel de mult rău sau bine ca toate dorințele din gradul vegetal din univers.
O singură dorință în gradul de vorbitor, poate aduce la fel de mult rău sau bine ca toate dorințele în gradul de animal din univers.
Dacă punctul din inimă, rădăcina sufletului, apare în fiecare dintre noi și începe să se dezvolte la dimensiunile unui vas spiritual, puterea lui va fi egală cu puterea tuturor oamenilor din toate locurile și toate timpurile. Aceasta este piramida! Dar cu cât entitatea este mai înaltă, cu atât sunt mai puține la fel și cu atât devin mai unice și mai importante în creație.
Distingem cinci grade în dorința creată de Creator, care sunt marcate ca:
- Vârful lui Yod: (.)
- Litera Yod (י)
- Litera Hey: (ה)
- Litera Vav: (ו)
- Litera Hey: (ה)
(a se vedea secțiunea următoare care se referă la semnificația literelor ebraice în numele Creatorului (י-ה-ו-ה)
Este un simbol al dorinței create de Creator, un simbol al creației. Dorința cuprinde cele cinci părți care sunt simbolizate prin cele cinci simboluri, litere. Și nu spunem că este numele creației, ci numele Creatorului, întrucât dorința este plină de lumină, de senzația Creatorului. Singurul lucru pe care creația îl poate simți este Creatorul, nimic altceva.
De aceea, starea creației este numită cu numele Creatorului, adică lumea pe care o simte creația, senzația sa de sine – senzația colectivă a creației este o expresie a scopului Creatorului, așa cum este exprimat în creație. De aceea acel vas este numit după Creator. Doar patru litere sunt scrise, pe lângă vârful lui Yod (י) numim acele litere Yod – Hey – Vav – Hey (י-ה-ו-ה).
Pentru a rezuma, aceasta este structura creației:
- Vârful lui Yod: (.) – o dorință care este încă nesimțită;
- Yod (י) – corespunde gradului mineral;
- Primul Hey: (ה) – corespunde gradului vegetal;
- Vav: (ו) – corespunde gradului animal;
- Ultimul Hey: (ה) – corespunde gradului vorbitor.
Fiecare grad al dorinței – mineral, vegetal, animal și vorbitor – este împărțit în subniveluri de – mineral, vegetal, animal și vorbitor. Asta înseamnă că chiar și în gradul de mineral există o împărțire în niveluri – mineral, vegetal, animal și vorbitor.
Scopul nostru este să înțelegem ce este de fapt omul, ce reprezintă el. O singură plantă stă deasupra naturii minerale, un singur animal stă deasupra întregului regn vegetal și un singur om stă deasupra tuturor animalelor. Dar ce înseamnă „deasupra”? Înseamnă că dacă omul se rectifică pe sine, dezvoltarea sa spirituală îl aduce deasupra oricărei alte forme inferioare a creației.
De aceea se spune că totul este în interiorul omului. Și în ascensiunea sa spirituală, omul poate ridica toate lumile și apoi toate lumile slujesc acelei persoane. De aceea, dacă o persoană efectuează rectificarea, întreaga creație se ridică, în consecinţă. De aceea numai omul trebuie să se rectifice.
Dar ce înseamnă rectificare? Este o rectificare a atitudinii noastre, a dobândirii Creatorului de către noi. Dacă El ne-a dat dorința și puterile pentru asta. Cel care a primit această dorință este numit „om”. Sub acest grad se află „vorbitorul”, animalul, vegetalul, mineralul din om în lumea noastră.
Oamenii sunt cei care trebuie să rectifice întreaga natură, pentru că omul are un suflet – cea mai evoluată dorință spirituală. Acela care descoperă punctul din inimă în această lume, care formează embrionul sufletului său și începe să-l dezvolte, devine cel mai semnificativ și influent atât în lumea corporală, cât și în cea spirituală. El primește forțe spirituale care îi permit să descopere și să se unească cu Creatorul, să devină ca El. Toate cele patru grade ale creației există în interiorul omului.
Bineînțeles, totul se bazează pe gradul de mineral (praf / pământ). Existența acestui grad spiritual este justificată întrucât toate nivelurile, plantele, animalele și omul, se bazează pe pământ pentru hrana lor. Pe de o parte, pământul în sine este un factor nesemnificativ, dar, din nou, nicio formă de viață nu poate exista fără el.
Același lucru se poate spune despre masele în gradul de mineral: ele au trei direcții posibile de dezvoltare. În cadrul maselor există posibilitatea creării unor forme mai avansate de dorință, la care Cabala se referă ca fiind „bogat”, „conducător” și „înțelept”, corespunzătoare dorințelor noastre de avere, putere și cunoaștere care evoluează de la gradul de mineral.
La încheierea dezvoltării spirituale a omului într-o singură dorință, se naşte o dorință mai matură, sub influența celor trei dorințe: „pofta”, „invidia” și căutarea onoarei.
Datorită acelor dorințe, omul se dezvoltă spiritual și se ridică la grade mai înalte, până ajunge la ultima – perfecțiunea. Pentru a rezuma: din cauza dorinței în primul grad, atributul poftei care este dat omului, îl separă pe „bogat” de mase. Este un grad care se caracterizează printr-o dorință mult mai puternică decât cea a maselor. Acel grad spiritual corespunde gradului vegetal din univers.
Ulterior, când individul primește atributul invidiei, conducătorii sunt separați de mase. Este al doilea grad și corespunde gradului de animal în natură.
Următoarea dorință în linie, „căutarea onoarei”, există doar la oameni. O persoană care dorește să fie onorată trebuie să primească această onoare de la alții. Acesta este un cu totul alt grad de existență. El are nevoie de alți oameni. Ambiția sa este deja dezvoltată în măsura în care nu mai este suficient pentru a controla ceva neînsuflețit. El trebuie să-i controleze pe alți oameni, pentru ca alți oameni să-i satisfacă dorința de plăcere. El aspiră să fie în inima ta. Aceasta se numește „onoare”.
„Invidia” ajută la separarea celor „înțelepți” de mase. Oamenii care au o mare dorință și sunt motivați de gelozie dobândesc cunoaștere și înțelepciune. Acest grad corespunde gradului de „vorbitor” în structura universului.
Acțiunile lor nu sunt limitate de timp sau spațiu. Omul este uneori atât de intens gelos pe cineva care a murit cu mult timp în urmă, încât este ca și cum acea persoană ar trăi și astăzi. Timpul nu poate influența acea senzație. Omul este gelos pe altul nu numai pentru că are ceva ce el nu are, ci și dacă amândoi au același lucru, adică omul aspiră nu numai să primească tot ce are celălalt (ambiția și atributul celuilalt), ci de asemenea, să strice ceea la ce aspiră celuilalt, astfel încât acesta să nu aibă nimic.
Dacă, de exemplu, mă aflu în gradul spiritual de „vorbitor”, ambiția mea este atât de puternică încât vreau să primesc tot ce au ceilalți și, mai mult, vreau ca ei să nu aibă nimic și, astfel, voi putea să-mi intensific ambiția la nesfârșit – să doresc tot ce au ceilalți, adică numai eu mă voi egaliza cu întreaga omenire. Cu toții suntem așa.
Acest atribut este caracteristic doar omului. Oamenii care nu se află în gradul de „vorbitor”, nu își pot intensifica dorința, urmărind doar onoarea sau lăcomia. Au nevoie de certitudine în satisfacerea nevoilor lor, dar numai ale lor. Dacă nu ar fi invidia, omul nu ar putea să-și intensifice la infinit voința de a primi.
Cu toate acestea, astfel de oameni rămân în cele din urmă neajutorați, incurabili, întrucât dorința lor nu este suficient de puternică. De aceea, amestecă toate cele trei direcții și, deoarece dorințele lor sunt împrăștiate între aceste trei direcții, sunt rupte în fragmente mici și nu există nicio aspirație concentrată care să permită realizarea a ceva concret. Individul își schimbă în mod constant direcția, caută altceva, își risipește energia.
Este ca un copil mic care vrea tot ce vede. Chiar dacă individul are o dorință puternică, dar aceasta continuă să se schimbe între bogăție, onoare, putere și cunoaștere, în cele din urmă va rămâne cu mâinile goale. Oamenii aflați în gradul spiritual de mineral, sunt conștienţi de nevoile lor domestice, de nevoile lor de sex, hrană, agrement, televiziune. Toată viața lor este ca o zi oarecare.
Când individul începe să-și dorească avere, el este dispus să lucreze zi de zi, doar pentru a câștiga din ce în ce mai mulți bani. Nu-l mai interesează nimic altceva. La fel se întâmplă și cu acela care dorește onoare sau putere: vrea să fie ales în parlament, să devină următorul președinte, orice altceva este pe planul al doilea. Nu există timp pentru sărbători, familie, plăcere, nu există altceva decât dorința copleșitoare de putere și control.
Problema celor care ajung la gradul de invidie este că se uită la ceilalți și la tot ce au ei și vor să aibă totul dintr-o dată. De aceea nu pot dobândi nimic. Totodată, însă, ei sunt capabili să preia dorințele altor oameni, într-atât încât dezvoltă o atât de puternică dorință, încât este la fel de puternică precum dorința întregii lumi puse laolaltă și, deși această dorință nu este îndreptată chiar către direcţia corectă, are totuşi o mare putere.
Puterile negative și pozitive au aceeași forţă, prin urmare, întrucât puterea unei persoane este mai mult decât puterea întregii lumi a animalelor, în orice moment, trecut, prezent și viitor, el poate provoca mai multe daune decât toate animalele împreună și, în aceeaşi măsură, poate face și bine.
De aceea, înainte ca o persoană să fie pregătită pentru ascensiune spirituală, adică înainte de a fi capabilă să-și folosească puterile pentru a face numai bine, are nevoie de un handicap spiritual.
Asta înseamnă că, între timp, el nu poate fi invidios faţă de gradului „uman”, care este determinat în funcție de gradul de înțelepciune și cunoaștere, adică nu i se poate da cunoașterea prin care să poată face rău altora și să ia ceea ce au ceilalţi. Nu i se pot da puteri și abilități dincolo de ceea ce are deja, întrucât dorințele sale sunt dezechilibrate de înțelepciune și de gradul moral.
De aceea, primii înțelepți au ascuns maselor cunoașterea, de teamă ca elevii nevrednici ar putea folosi în mod greșit cunoașterea pe care le-au dat-o și vor transforma energia spirituală pentru a-și satisface dorințele animalice și ar duce la distrugerea lumii.
Înțelepciunea trebuie să fie un atu suplimentar, o forță spirituală pe care individul o are în plus față de forțele naturale și în funcție de gradul său spiritual și moral. În caz contrar, aceasta va provoca numai rău. În ciuda abilităților lor nelimitate, ei au trăit cu umilință, în sărăcie și au refuzat orice fel de plăceri materiale, în afară de împlinirea spirituală.
Cu timpul, însă, moralitatea a scăzut; înțelepții voiau să fie și ei bogați și să capete controlul. Drept urmare, fibra lor morală s-a deteriorat până la nivelul maselor, zidurile de protecție din jurul înțelepciunii au fost încălcate și a început să existe o utilizare greșită a acesteia, pentru satisfacerea nevoilor animalice ale omului, care prevalează chiar și în zilele noastre.
Dacă nu ar exista dezvoltarea științifică în lume, cum ar fi arătat lumea? Ne-am putea imagina că a existat într-adevăr o anumită dezvoltare a valorilor spirituale și a spiritualității, deși este doar o evaluare pe care am putea să o dezvoltăm în continuare în funcție de ascensiunea spirituală.
Dar dacă progresul s-ar fi potrivit cu nivelul moral, am fi fost și astăzi în aceeași situație în care erau oamenii acum două mii de ani, în conformitate cu măsura rectificării noastre. Din asta ar trebui să învăţăm că tot ce se întâmplă dincolo de ea este de fapt stricăciune, stricăciune de dragul rectificării.
Nu suntem meniți să ne deconectăm de tot și să începem să trăim așa cum trăiau părinții noștri acum două mii de ani, dar trebuie să înțelegem că orice proces de dezvoltare este un proces dezechilibrat; forțele pozitive și negative atât în societate, cât și în om sunt dezechilibrate. Nu contează cât de mult dorim să ne îmbunătățim viața, să o facem ușoară și plăcută, este posibil totuşi doar prin eforturi spirituale.
Tocmai de aceea, cel care aspiră la un progres spiritual ajunge să-și dorească în cele din urmă să ducă o viață simplă, umilă, nu așteaptă nimic de la minunile lumii moderne și privește produsele progresului din jurul său ca fiind ceva superflu.
Evoluţia umanității prin știință este o dezvoltare pe o cale a suferinţei. Omenirea va continua să evolueze până când va descoperi că acel drum nu duce nicăieri. Trebuie să ne detașăm de ultimii două mii de ani de progres și să începem să căutăm o altă cale. Se pare că, după două mii de ani, omenirea constată că nu am evoluat cu adevărat în tot acest timp, ci mai degrabă ne-am mișcat în direcția opusă. Dacă ar fi să ne investim eforturile în spiritualitate, am ajunge la rezultate mult mai pozitive!
Realitatea există doar pentru un singur scop – ca omul să efectueze o rectificare prin Înțelepciunea Cabala. Cabala a fost refuzată maselor până în zilele noastre, dar în ultima generație, înainte de venirea lui Mesia, Înțelepciunea Cabala ar trebui să fie deschisă tuturor, chiar și celor mai tineri.
Dacă toată lumea ar trebui să înceapă să studieze Cabala, înseamnă asta că gradul lor spiritual trebuie să fie suficient de ridicat în acest scop? Înțelepții noștri au spus că în acea generație oamenii vor fi nepoliticoși și insolenți și nu vor dori să înțeleagă Înțelepciunea Cabala. Deci, cum este posibil acest lucru? Și de ce astăzi este permis să fie dezvăluită tuturor Înțelepciunea Cabala?
Este scris că „Fața generației va fi ca fața unui câine”. Nu vor avea niciun interes pentru Înțelepciunea Cabala, ci vor dori să primească numai pentru sine. De aceea nu există vreo temere că vor veni să învețe studenţi nevrednici, pentru că nimeni nu va dori această cunoaștere. Înțelepciunea Cabala spune că, înainte de a putea primi atributele Creatorului, trebuie să îţi rectifici natura de la intenţia de a primi, la intenţia de a dărui și abia atunci vei putea dobândi Înțelepciunea Cabala. De aceea nu este nevoie de niciun test pentru a vedea dacă un student este demn.
Dorințele au crescut atât de mult în noi toți, încât nu mai suntem interesați de nimic altceva decât de recompensa materială și numai cei care aspiră la dobândirea și revelarea spiritualității vor dori să dobândească Înțelepciunea Cabala, în timp ce toți ceilalți se vor mânji cu ea, încercând să o vândă pentru profit.
Toată lumea va avea șansa să înceapă să studieze, dar oamenii vor putea să-L înțeleagă pe Creator numai în măsura în care sunt pregătiți spiritual și în măsura purității lor spirituale. Numai acela care va înțelege că Înțelepciunea Cabala nu aduce niciun câștig material, ci pur și simplu îi dă o șansă de a reda plăcere Creatorului, de a-I oferi mulțumire, va putea avansa spiritual.
Dacă omul are acea dorință puternică (toate celelalte dorințe sunt încă prezente, dar într-un raport complet diferit), el va începe să studieze Înțelepciunea Cabala. Ceilalţi oameni pur și simplu nu o vor dori. Dar din asta învăţăm cât de mult depinde totul de dorințele noastre, întocmai de ceea ce vrem să realizăm.
Cartea ţi-este deschisă, începi să studiezi. După ceva timp poţi vedea dacă eşti sau nu pregătit pentru asta. Dorința omului este factorul care determină unde va fi și ce va face. Numai punctul său interior poate să-i spună exact în ce grad spiritual se află. Începi treptat să înțelegi că, în afară de unificarea cu Creatorul, nu vei obține nimic! Nici o plăcere lumească, nici bogăție, nici onoare şi niciun fel de putere. De aceea, rezistă numai cei care sunt conștienți de acest fapt și aspiră doar la revelaree și la dobândirea conținutului spiritual interior.
Pe parcursul progresului spiritual rămân tot mai puțini oameni. Cu cât un grup se apropie mai mult de obiectiv, alegerea devine mai dificilă și rămân doar cei cu adevărat demni. Procesul studiului în sine, conferă putere și îi cerne pe studenți.
(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)