(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Scânteile de suflet individualizate cu care o persoană se conectează în această viață devin „propriul” suflet – în această viață și în următoarea. Ca și în viață, atunci când alții se gândesc la acest individ, se gândesc la el sau la ea într-un anumit fel; același lucru este valabil și în moarte, individualitatea din interior va continua să existe și să se extindă veșnic în viața de apoi.
Nemurirea individual / personală este experimentată atunci când sufletul unei persoane, scânteia unică a sufletului unei persoane pe care ea a exprimat-o în viață, trăiește pentru eternitate în tărâmurile mai înalte / mai profunde ale existenței. După ce a călătorit prin viață, scânteia individualizată a sufletului a devenit acum din ce în ce mai colorată, acumulând toate experiențele și întreaga cunoaştere a vieții. În viața de apoi, acea entitate integrală va merge mai departe către măsuri din ce în ce mai mari de conștientizare. Ceea ce se reîncarnează în alte ființe umane sunt aspectele subconștiente sau „dincolo de conștient” care există în suflet, elementele din suflet care nu au fost activate sau articulate.
Nimic nu se repetă. Nu există repetiție în creație și fiecare persoană se naște cu potențialul unei noi expresii radicale.
Individualitatea înnăscută, scânteia sufletească care a modelat unicitatea persoanei nu se reîncarnează în general. Principiul individual al unei persoane, ceea ce îi face pe oameni unici și îi ghidează către destinul lor special, nu se va reîntrupa. Ceea ce se reîncarnează sunt aspectele sufletului cu care cineva a avut puțină experiență, elementele multifațetei energiei sufletului cu care ai avut puțină asociere. În mod clar, sufletul cuiva conținea toate energiile posibile și întregul suflet locuia undeva în interiorul persoanei, însă, la un nivel de conștientizare de zi cu zi, persoana era afiliată în mod conștient numai cu unicitatea propriului suflet și cu nimic altceva. Ca atare, este această unicitate a sufletului, cuplată cu o viață plină de amintiri care au fost imprimate sufletului care călătorește în viața de apoi.
Sufletul se „împarte” în viața de apoi, așa cum a făcut-o în timpul vieții. Așa cum în acest tărâm al existenței au existat scântei de suflet cu care cineva s-a conectat și au fost altele care au rămas latente, în viața de apoi acest fenomen continuă. Scânteile care au fost activate în mod conștient în sufletul cuiva în această viață rămân cu sufletul cuiva în viața de apoi, în timp ce celelalte scântei se reîncarnează și treptat devin suflete individualizate pentru alți oameni. Factorul unificator dintre toate aceste încarnări este acela că toate constituie în mod colectiv „un singur suflet”, ceea ce înseamnă că există un interes tematic, un scop, un impuls și o tendință care pot fi găsite în toate manifestările acelui „un” suflet.
Imaginează-ți un copac cu mai multe ramuri. Un copac cu o singură rădăcină, dar cu ramuri care se extind în toate direcțiile. Fiecare dintre aceste suflete individualizate au aceeași rădăcină și sunt în esență parte a unui câmp continuu de desfășurare al conștiinței; un singur suflet, care se dezvăluie și devine evident pe parcursul mai multor vieți, pe măsură ce energiile spirituale individuale sunt activate de diferiți oameni.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)