Plecarea lui din această lume

inapoi la ARIZ’AL Prinţul Cabaliştilor (link)

De pe patul de moarte, Ari Z’al i-a binecuvântat pe fiecare în funcție de originea sufletului său, dar Rav Vital nu a fost acolo în timpul binecuvântărilor, întrucât se ducea pe la toate sinagogile să se roage pentru Ari Z’al.

Stăpânul a întrebat:

“Unde este Rav Vital când trebuie să-l binecuvântez, ca şi pe voi? Ceea ce face acum nu e de folos pentru că nu va anula decretul.”

S-au dus să-l aducă și când a ajuns la stăpân, Ari Z’al i-a spus:

“Sunt atât de trist pentru tine. Cum pot să mă despart de tine! Dar ce putem face, când este ultima zi, nu avem nicio putere în fața îngerului morții. Acum, fiul meu, întreabă-mă orice vrei înainte de plecarea mea, ca să nu regreți după aceea și să rămâi cu îndoielile tale.”

Apoi l-a sărutat și l-a îmbrățișat și i-a dat binecuvântări speciale în funcție de originea sufletului său.

Toți prietenii s-au adunat în jurul lui Ari Z’al și el le-a spus:

“Fiţi atenţi să fii întotdeauna pace între voi. Respectați-vă reciproc și, dacă meritați, voi reveni într-o altă întrupare pentru a studia cu voi. Vă voi dezvălui secrete pe care nu am voie să le dezvălui acum. Respectaţi-l pe Rav Haim Vital, studentul meu adevărat și loial. Tora vieții este în el și de la el va ieși în lume.”

Stăpânul a început să le dezvăluie secrete foarte adânci și în mijlocul dezvăluirilor a deschis ochii și s-a uitat la pereții casei și a spus:

“Prieteni ce zi frumoasă și specială este astăzi! Casa este plină, nu există loc nici măcar pentru a pune un bob de grâu. Toți Ţadikim au coborât, nenumărate legiuni de îngeri cu șefii lor în frunte, au venit să-mi însoțească sufletul la locul ales. Când voi pleca, lăsați prietenii să se ocupe de spălarea și pregătirea trupului meu. Nu-mi scufundați trupul în Mikve, ci pur și simplu duceți-mă acolo și mă voi scufunda singur.”

După aceste ultime cuvinte, l-a văzut pe rabinul Isaac Cohen stând acolo şi i-a spus:

“Grăbește-te să ieși acum, nu mai este timp până când sufletul va ieși.”

În timp ce ieșea, Ari Z’al își dădea sufletul.

Ari Z’al avea treizeci și opt de ani în momentul morții sale. Fața lui nu se schimbase și încă strălucea ca razele soarelui. Prietenii și rabinii prezenți au început să geamă și să plângă, Rav Vital și-a pus cenușă pe cap și era de neconsolat. Prietenii s-au ocupat apoi de spălarea și pregătirea trupului său, iar când a venit timpul să-l scufunde, l-au pus lângă Mikve și au spus că stăpânul ceruse să-l aducă acolo și că se va scufunda singur. Chiar atunci, el s-a ridicat și s-a scufundat. L-au îmbrăcat și l-au dus de acasă la cimitir. Cortegiul a fost lung și elevii plângeau desculți și își rupeau hainele. Chiar înainte să-i coboare trupul, Rav Haim Vital s-a prăbuşit gemând și plângând şi doar cu forța au putut să-l îndepărteze și să continue cu înhumarea.

La odihna sa veșnică s-a dus, lăsând lumii o cunoaștere inestimabilă pentru toate generațiile viitoare.

inapoi la ARIZ’AL Prinţul Cabaliştilor (link)

error: Content is protected !!