Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)
SINELE DIVIN – EŢEM ANOCHI
INCENDIU ȘI FUM S-A VĂRSAT DIN MUNTE ȘI PĂMÂNTUL s-a cutremurat. Întreaga congregație a lui Israel stătea împreună înfricoșată la poalele Sinaiului, în timp ce Prezența Divină îi împingea într-o revelație profundă. Tunetul trezirii a zburat prin fiecare inimă și minte în timp ce vocea Divină a fost auzită: „Anochi haŞem Elokecha! (Eu sunt Cel Transcendent, D-zeul tău!)”
Dacă poporul lui Israel a primit această dobândire într-un fulger exploziv, putem primi acest adevăr şi treptat prin despachetarea și contemplarea învățăturilor mistice în aceste trei cuvinte:
Anochi se referă la „Eu-l” Divin, Esența Realității.
HaŞem – „Numele” – se referă la atributul de Infinitate al Creatorului dincolo de concepție, Sursa Atoate Transcendentă. În Cabala, se face uneori referire la aceasta ca fiind Ayin – Nimicnicia, Inefabilul și Imperceptibilul.
Elokeha (numit și Elokim) este un termen la plural care se referă la atributul Divinității care se interfațează cu lumea finită a multiplicității. Are semnificaţîa de „D-zeul tău personal.” Acesta este nivelul Divinității la care „Eu”, o ființă umană, pot să mă raportez.
Ego-ul nostru uman limitat, „Eu-l”, se numește în ebraică Ani. Cuvântul Ani este compus din literele ebraice Alef, Nun și Yud. Când aceleași trei litere sunt rearanjate ca Alef, Yud, Nun, ele scriu cuvântul Ayin – non-existenmţa, non-Eu-l, sau vidul. Asta sugerează faptul că „Eu-l” personal există și nu există, în funcție de perspectivă. Din perspectiva noastră egotică, ne referim la Infinit, Ne-manifestatul, ca Ayin, pentru că pentru noi Infinitul este intangibil, nu este nimic, gol de orice lucru. În schimb, din perspectiva Infinităţii, finitul este nimicul – ego-ul nu există în realitate în dreptul său.
Infinitul şi finitul, Ayin şi Ani, sunt într-o perpetuă tensiune, negându-se unul pe celălalt, ca să spunem aşa. Există totuşi o soluţie, ele putând coexista în spaţiul atotcuprinzător al lui Anochi. Cuvântul Anochi, Eu-l Divin. Constă din cuvântul Ani, plus litera Kuf, care simbolizează Keter – coroana. Keter este un termen care înseamnă Transcendentul, ceea ce este “deasupra” structurii creaţiei; este un alt cuvânt pentru Ayin. Atunci când literele ce compun Anochi sunt rearanjate ele scriu cuvântul k’Ani – ca Ani; ca Eu-l. Într-un sens, Anochi, Eu-l Suprem, este “asemănător” sinelui nostru individual. Nu este acelaşi ca sinele nostru personal, deşi esenţa cea mai profundă a lui “eu însumi” este inseparabilă de Anochi.
Anochi face parte din aceeaşi categorie cu numele Divin Eheyeh (a se vedea capitolul “Numele Celui fără de Nume”) şi este sinonimul lui Eţem sau Aţmuto, care înseamnă “Esenţa” – contextul suprem şi totalitatea realităţii. Deşi Esenţa este dincolo de polaritatea dintre infinit şi infinit, Esenţa le îmbracă în mod paradoxal pe amândouă şi le constituie pe amândouă. “Eu-l” lui Anochi este în acelaşi timp “Eu-l” formei şi “non-Eu-l” lipsei de formă, sinele finitudinii şi lipsei sinelui infinităţii, simultan plin şi gol. Esenţa este atât nimicul cât şi totul şi cu toate acestea nu este niciunul dintre ele. Descrierea nu I se aplică Esenţei (Aţmuto); chiar dacă conceptele de “Suprem” sau “Esenţă” sau “paradoxal” sunt limitative.
La Sinai, de îndată ce au primit revelația lui Anochi, cei vechi au trait experienţa propriei lor existențe umane limitate și a Existenței Divine nelimitate în absența conflictului. În această revelație, nu a existat dualitate, nici separare între cele superioare și cele inferioare, interior și exterior, spiritual și fizic, trup și suflet, ci numai Unitatea. Nimic nu există în afara Esenței, astfel Esența nu poate fi „experimentată” de un observator extern. Pentru a cunoaște Esența, trebuie să fii Esență. O senzaţie de organ distinct pare să ne separe conștienţa de experiența Esenței care trăieşte experienţa Esenței.
Esența în sine nu este o metaforă. Fiecare poartă este o poartă a Esenței și fiecare practică este o practică a Esenței. Și totuși, nu există porți, nu există practici pentru a ajunge la Esență.
POARTA 1
Nu putem deveni ceea ce suntem deja. Aparentul proces de „a deveni” este de fapt o chestiune de revelare.
Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)