Poarta 2

Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)

LUMINA INFINITULUIOHR EIN SOF

NU EXISTĂ NICI O MODALITATE DE A RELAȚIONA CU ESENȚA, întrucât nu există nimic în afara Esenței și nu există diviziune în Esență. Relația implică dualitate, iar Esența este adevărata nedualitate. Ceea ce începe cu Esența se încheie cu Esența și nu există „lucruri” între ele care să împiedice acea nedualitate.

Cu toate acestea – și acesta constituie misterul suprem – noi suntem ființe relaționale. Creierele noastre sunt construite pentru a proiecta definiții și distincții, pentru a compartimenta și contextualiza și pentru a se raporta la aceste separări ca și cum ar exista în mod substanțial. În experiența noastră obișnuită, cotidiană, opozițiile binare domină metodologia noastră de percepție. Este ca și când am fi treji și visăm că suntem adormiți.

Creierul nostru este bine dotat pentru a împarte viața în proiecte. Creierul este creat ca un instrument de negociere a unui univers tridimensional, care are definiții. Fără astfel de distincții și definiții, conștienţa noastră ar fi pluti liber și ne-ar fi greu să înțelegem ceva din realitatea noastră. Din moment ce ne simțim ca și cum suntem separați de Esența noastră, facem în mod firesc tot ce ne stă în putință pentru a ne apropia de ea. Dorința de a ne trezi la Esența noastră este combustibilul din spatele a tot ceea ce facem.

Să stabilim, pe scurt, structura dinaintea Primei Ţimţum. Următoarele paragrafe sunt destul de complexe și dense, iar novicele poate sări peste ele. În orice caz, vă rugăm să vă amintiți că ori de câte ori se utilizează termeni cronologici, secvențiali, structurali sau spațiali în discutarea acestor subiecte, aceștia sunt doar metaforici. De obicei nu discutăm deloc despre evenimente trecute, ci despre realități “metafizice” prezente.

Există dintotdeauna numai Unul, totuși, paradoxal, există o vastă multiplicitate. Inițial a existat o Unicitate într-o liniște, staticitate sau rigiditate complet unificată, ca să spunem așa. Apoi, pe măsură ce a fost creat timpul, a apărut o „undă de bucurie”, o mică „indentate” sau „mișcare” în interiorul Unului, când a apărut imaginarea bucuriei pe care Unul ar avea-o din lucrarea spirituală și faptele bune ale viitorilor oameni neprihăniţi. Această mișcare a fost similară cu mișcarea de ondulare care are loc în corp atunci când râzi brusc. Această undă interioară a fost într-un sens o Ţimţum subtilă înainte de Prima Ţimţum, similară cu o mișcare pregătitoare subtilă din corpul nostru care are loc înainte de o mișcare fizică grosieră. Această schimbare subtilă a liniștii pure a dezvăluit Infinitul, la fel cum Prima Ţimţum a revelat finitul.

Etapa 1 premergătoare lui Ţimţum:

Această „ondulare” internă este prima etapă a procesului de creație și se numește Şa’aşu’im (deliciile supreme); desfătarea Regelui în cadrul Esenței Sale. Este prima mișcare pregătitoare ori apariţia dorinţei de a crea finitudine și, prin urmare, revelează prin contrast Infinitatea Divină. Abia după această excitare interioară, putem vorbi despre un potențial de revelat.

Etapa 2 premergătoare lui Ţimţum:

Dorința divină de a fi revelată este etapa a doua a creației. Această etapă este numită lumea lui Malbuş (îmbrăcămintea); lumea hainei divine. Această „îmbrăcăminte” abstractă este compusă din cele 231 posibile combinații de perechi de litere ebraice înapoi și înainte în AlefBet (alfabet). Este sursa supremă a tuturor sunetelor și vibrațiilor, a frecvențelor energiei și materiei și a potențialului practic de a revela și a crea întreaga realitate.

Etapa 3 premergătoare lui Ţimţum:

După această mișcare de la un potențial nerevelat la un potențial revelat, a existat o a treia etapă care a adus Infinitul din potențial în real. Cu aceasta a apărut potențialul de a dezvălui finitudinea. Această etapă se numește „Plierea hainei”, întrucât a dezvăluit marginile abstracte, care erau potențialul finitudinii. Această etapă este, de asemenea, numită „Ţimţum a Pătratului”, spre deosebire de Prima Ţimţum, care este uneori numită „Ţimţum a Cercului”, așa cum se explică în Poarta 4.

Etapa 4 premergătoare lui Ţimţum:

Apoi, a existat o dezvăluire a lui Avir Kadmon, vaporul sau aerul primordial. Acesta este Infinitatea, Ein Sof. Acum că există un „Infinit”, Prima Ţimţum și începutul finitudinii ar putea avea sens. Avir este, totodată, Ohr a lui Yud (lumina lui Yud). Yud este prima materie a tuturor celorlalte litere, întrucât fiecare literă din AlefBet, atunci când este scrisă, începe cu litera Yud, un singur punct.

Recapitulare: Ceea ce urmează constituie diferența dintre Prima Ţimţum, despre care se discută frecvent, și cele patru etape anterioare acesteia, despre care se discută mai puţin, pe care le-am orezentat acum.

•  Prima Ţimţum a creat un „spațiu” care era „gol” de Lumina Infinită, astfel încât să poată fi creată o lume aparent separată. Procedând astfel, Unicitatea Infinită ar putea să-și dezvăluie sieşi infinitatea, prin contrast cu finitudinea aparentă.

•  Cele patru etape subtile premergătoare Primei Ţimţum au avut ca scop „definirea” Luminii prin condensarea ei și convertirea ei dintr-un potențial într-o stare reală. De aceea „plierea hainei” este numită și „Ţimţum a Pătratului”. Un pătrat prezintă margini, laturi și dimensiuni definite. „Potențialul” implică o subtilă Cheser (lipsă) și o graniță între potențial și real. Această etapă a dezvăluit o „lipsă” subtilă, dimensionalitate și limite, chiar dacă a avut loc în Infinitate.

•  Prima Ţimţum a lăsat mai mult ceva ca un „cerc” spre deosebire de un „pătrat”, în sensul că tot ceea ce ar fi produs de acesta (părți ale lumii manifeste finite) nu erau încă definite. Ca nedefinite, toate produsele erau egale, asemănătoare punctelor de pe un cerc care sunt toate la o distanță egală de centru.

Scara spirituală a metaforei, lumilor și practicilor o formează „porțile” sau căile trezirii noastre treptate către adevărata noastră natură ca Esență.

Cea mai înaltă poartă este Ein Sof (fără sfârşit, Infinitatea). Termenii de „cel mai înalt” și „poartă” implică atât o revelare, cât și o manifestare și nu Esență. Ohr Ein Sof (*) (lumina infinitului) este o manifestare. Lumina, metaforic, „strălucește” din Ein Sof, chiar dacă este o lumină fără început, fără sfârșit. Este ca și cum Ohr Ein Sof se află în cadrul unui soare fără margini, unde totul este lumină. Ein Sof în sine este „aspectul” infinit al Esenței.

În cadrul acestui cadru nemărginit al lui Ohr Ein Sof nu există umbră, nu există culoare și nu există nicio limitare. În realitatea infinită, finitudinea nu există și nu poate exista. În Ohr Ein Sof, orice lucru care ar putea avea o aparență de Sof (un sfârşit) este Ein, „fără” – Ein ca şi în Ayin, absolut „fără nimic”. În ebraică, cuvintele Ayin și Ein sunt scrise la fel.

POARTA 2

Pentru a intra pe poarta lui OHR EIN SOF trebuie să te dizolvi în Lumina Infinită.

Tot ce trebuie să facem este să rămânem fideli la ceea ce deja cunoaştem în subconştient: Până la urmă Eu nu sunt nimic;

Nu sunt un „Eu” independent, finit, separat Când îți exprimi pe deplin sinele tău „nesfârșit”, plin de auto-exprimare, nu este loc pentru alții.

Relațiile necesită granițe și autolimitare, pentru că fără frontiere, toate celelalte sunt eclipsate în lumina lui „tu”.

_______________

(*) Pentru a fi exacţi, înainte de a discuta despre Ohr Ein Sof, este important să înțelegem că, în timp ce discuția noastră începe cu Ein Sof și se mută direct la Ţimţum / contracție (numită tehnic „Prima Ţimţum”), există lumi după de lumi și niveluri după niveluri între cele două. Motivul pentru care discuția noastră începe cu Ein Sof urmată de Prima Ţimţum este întrucât, începând cu Prima Ţimţum, este teoretic posibil să se obțină o oarecare înțelegere a conceptului și a ceea ce reprezintă el. Cu toate acestea, ar trebui să reținem că există structuri întregi de desfășurare „înainte” sau dincolo de Prima Ţimţum, și dincolo de ele și apoi dincolo de ele, ad infinitum.

Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)

error: Content is protected !!