Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)
PARADISUL & IADUL – GAN EDEN & GEHENOM
ORICE GÂND PE CARE Îl NUTRIM, FIECARE CUVÂNT SPUS sau faptă perpetuată generează energie, vibrații subtile și frecvențe. Această energie are o calitate morală; gândurile, cuvintele și acțiunile pozitive creează energie pozitivă, în timp ce negativitatea creează energie negativă.
Fiecare acțiune are o reacție, fiecare cauză are un efect. Principiul lui S’char veOneş (recompensă și pedeapsă) este cuprins în dinamica lui Siba uMesuvav (cauză şi consecinţă).
În timp ce gândurile, cuvintele și acțiunile noastre se referă la experiența noastră subiectivă, ele păstrează, totodată, o existență independentă în afara noastră. Ele devin un „corelativ obiectiv” cu experiența subiectivă a cui suntem. Întrucât totul este împletit și interconectat perfect, tot ceea ce facem noi are efecte de tulburare în spațiu, timp și conștiință.
Ceea ce facem acum, chiar și în privat, exercită o influență asupra viitorului nostru, precum și asupra altor oameni și ființe vii.
Principiul cauzei și consecinţei se manifestă experiențial în concordanță cu conceptul tradițional de S’char Miţvah, Miţvah (recompensarea unei fapte bune este o fapta bună în sine). Gândurile, cuvintele și acțiunile pozitive sunt propria lor recompensă; ele se expandează și ne deschid pentru a vedea binecuvântările din întregul vieții. Gândurile, cuvintele sau acțiunile negative constituie propria lor pedeapsă; ele ne întrerup, ne înstrăinează și ne aruncă într-o stare de restricționare, unde totul pare un blestem.
Noi contăm. Acțiunile noastre contează. Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre au o valoare extraordinară. Ele au consecințe personale și cosmice. Putem și chiar facem diferența, în bine sau în rău. Acest fapt este observabil fizic, iar efectele acțiunilor noastre se extind și dincolo de planul fizic.
Fiecare experiență pe care o trăim, întreaga cunoaștere și înțelepciune pe care le acumulăm, sunt imprimate pe țesătura sufletului nostru; acțiunile, cuvintele și gândurile noastre devin parte din ceea ce suntem. Totalitatea fiecărei povești umane este prezentă atunci când personalitatea se desprinde de trup în momentul morții fizice. Dacă povestea vieții pe care am scris-o este pozitivă, nobilă și are o valoare eternă, atunci întregul nostru sine și memoria noastră vor trăi pentru eternitate. Acest lucru se datorează faptului că acțiunile pozitive sunt, prin natura lor, veșnice. După moarte, memoria personală, care este totalitatea persoanei, intră în Gan Eden (grădina Paradisului), care este Bina, „amintirea tuturor” sau „amintirea lui HaŞem”, ca să spunem așa. Astfel, în moarte ca și în viață, suntem ceea ce este stocat în memoria noastră. Conștiința care își amintește este și conținutul a ceea ce este amintit.
Gan Eden există în Sfira Bina (inteligența Divină). După ce trupul unei persoane dispare, memoria sa va continua să trăiască în tărâmul lui Bina. NaRaN, sensul definit, articulat al sinelui, supraviețuiește după moarte într-un mod activ. Continuă să „trăiască” ceea ce a realizat în timpul vieții sale fizice.
Unii dintre noi acumulăm multă negativitate în timpul vieții noastre. Negativitatea este legată de timp și spațiu; este finită și limitată în existența sa și nu se poate perpetua etern. Cu toate acestea, dacă negativitatea a devenit o parte semnificativă a poveștii vieții cuiva, acela va trebui să treacă printr-un proces tranzitoriu de a se curăța și a scăpa de ea și de „re-învățare” a purităţii originale a lui. Acest proces și „stație de învățare” se numește Gehenom (purgatoriu), uneori fiind numit şi iad.
Când un suflet este pe cale să părăsească trupul, Zohar-ul ne spune că Şhina (Prezența Divină) apare în mod strălucit, iar sufletul iese în bucurie și dragoste pentru a o saluta. Dacă, în timpul șederii sufletului pe pământ, persoana a devenit înrădăcinată și cufundată în materialism în măsura în care își trage sentimentul de egoism din ea, Şhina pare să se îndepărteze iar sufletul pare să rămână singur, în doliu.
Cu alte cuvinte, atunci când apare Lumina lui Şhina, care te îmbrățișează și te reconfortează, un suflet identificat negativ nu va simți o iubire și un dor de a se dizolva în acea Lumină. Fără dorința de a se întoarce la Sursa sa, sufletul este plin de teamă și de panică în fața acestei Lumini. În loc de iluminare cerească, Lumina apare ca niște focuri amenințătoare, iar moartea devine o experiență infernală.
Frica este un produs secundar al ego-ului și a nevoii lui aprinse de auto-atașare. Observarea luminii dintr-o prismă egotică produce frică, întrucât sufletul se agață disperat de ego în loc de Şhina. O tensiune intensă apare odată cu înţelegerea naturii tranzitorii a ego-ului și recunoașterea faptului că acesta nu mai servește unui scop. Nevoia de a renunța la el provoacă angoasă și incertitudine. Această experiență este „iadul”.
O persoană care a trăit o viață transcendentă și nobilă simte imediat frumusețea experiențelor sale de viață și expiră pașnic în Şhina. Alții, care nu au trăit așa, se retrag și se întorc de la Prezența Divină încercând să rămână despărțiți, iar sufletul este copleșit de un gol devastator.
Unul care a trăit o existență disarmonică ar putea vedea Lumina lui Şhina ca fiind asemănătoare cu lumina soarelui privită fără echipamentul adecvat. Cu toate acestea, este deosebit de pitoresc, dar dureros de orbitor. Lumina prea intensă dăunează observatorului și poate deveni o sursă de întuneric și de confuzie. Gehenom este absența Luminii, nu pentru că Lumina nu este prezentă, ci pentru că Lumina este prea puternică pentru a fi primită și apreciată de locuitorii înstrăinați spiritual din acea stare. Cu toate acestea, după ce aversiunea și rezistența lor au căzut în cele din urmă, chiar și aceste suflete vor fi clarificate și vor străluci puternic. Murdăria spirituală care le acoperise transparența esențială va fi vărsată și se vor găsi în sfârșit într-o stare de Gan Eden.
POARTA 30
În fiecare moment alegem să experimentăm RAIUL sau IADUL.
Raiul este incluziune iubitoare; iadul este conflict și exclusivitate. Într-o paradigmă cerească suntem „eu și voi” în iad suntem „eu sau voi”.
Raiul îmbrățișează viața cu deschidere și transcendență; iadul este atunci când fiecare persoană pe care o întâlnim este suspectată a fi un dușman și fiecare experiență ca potențial amenințătoare.
Iadul înseamnă să trăim într-o stare internă de război cu noi înșine, cu alți oameni, cu mediul nostru, cu Creatorul nostru, cu Lumina noastră. Raiul înseamnă să trăiești în armonie internă cu toate nivelurile sinelui, cu ceilalți, cu toată creația, și cu Sursa noastră.
Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)