(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Dintre toate creaturile cunoscute, omul este cel mai complet. Cu toate acestea, el este cel care își pune eterna întrebare cu care se confruntă fiecare generație: care este scopul creației?
Oamenii de știință au încercat de secole să găsească motivul existenței omului, dar nu au reușit să găsească răspunsul. Întrebarea devine din ce în ce mai acută cu fiecare generație care trece, deoarece suferinţele nu se diminuează și lupta pentru supraviețuire continuă. Prin urmare, este foarte posibil ca răspunsul să nu fie la îndemâna noastră, iar știința pur și simplu să nu poată răspunde.
Dar nu este vorba doar de întrebarea “de ce există totul?”, ci și de întrebarea: “pentru ce trăiesc?” Procesele evolutive ale naturii și ale organismelor vii ne uimesc prin contradicțiile lor de neconceput. De pildă: un pui de animal se maturizează în câteva săptămâni sau câteva luni, în timp ce un pui de om are nevoie de mulți ani pentru a crește. Abia la sfârșitul procesului se vede că el este Stăpânul Creației. Cu toate acestea, în timpul fazelor de tranziție, omul este mult mai slab decât orice alt animal.
Este uimitor să vezi contradicția dintre maturizarea omului și cea a oricărui alt animal. Dacă nu am cunoaște rezultatul final, am ajunge la concluzia opusă – că puiul de animal va deveni Stăpânul Creației și omul va duce o viață amară până va muri. Prin urmare, nu înțelegem sensul realității sau logica procesului de evoluție.
Noi percepem lumea prin cele cinci simțuri ale noastre. Ceea ce percepem prin vedere, sunet, miros, gust și atingere se cumulează pentru a forma imaginea lumii din jurul nostru. Prin urmare, dacă am avea alte simțuri, am simți lumea altfel. Se știe că un câine „vede” lumea prin simțul mirosului, iar unei albine lumea i se pare împărțită în miliarde de celule.
Astfel, percepem doar o mică parte din tot ceea ce există în jurul nostru și într-un interval foarte limitat. Este oare posibil să simțim totul în jurul nostru? Poate că aici se află secretul scopului existenței noastre?
Dacă este așa, atunci avem nevoie de un alt simț, un al șaselea, un senzor pentru ceea ce nu putem simți cu celelalte cinci simțuri. Cum putem dobândi acest al şaselea simţ? De ce nu ni se dă acest simţ de la naștere?
Există un răspuns simplu la această întrebare: omul trebuie să dezvolte el însuși acest simţ. Omul este foarte diferit în dezvoltarea sa față de toate celelalte creaturi. El dobândește sau dezvoltă totul singur, cu un efort uman, moral.
Tocmai acel simţ îl diferențiază pe om de animal. Dintre toate creaturile vii, omul este singurul care are capacitatea de a descoperi în sine acel simț ascuns și de a-l dezvolta.
Omul evoluează treptat, din generație în generație. El evoluează tehnologic, științific, cultural, dar nu şi etic. La un moment dat al evoluției, umanitatea trebuie să simtă nevoia de dezvoltare spirituală, altfel nu va rezista. După aceea, omenirea ar trebui să simtă nevoia interioară de a descoperi acel simț suplimentar ascuns. Metoda care a fost dată omenirii pentru descoperirea acelui simţ se numește „Cabala”.
Evoluția umanității este la fel ca evoluția individului: de la pruncie, copilărie, adolescență până la maturitate. În timpul acestui proces, utilizează toate mijloacele de care dispune. Apoi, când omul descoperă acel simț suplimentar în el, începe să simtă o lume mai largă în jurul său, să înţeleagă care este sensul vieții, motivul suferinţei, scopul existenței și multe altele. Aceste senzaţii îi permit să controleze lumea, să dezrădăcineze sursa suferinţei și să se îndrepte spre obiectiv, să-l atingă și să înțeleagă sensul vieții.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)