Înapoi la pagina REGULILE ATELIERULUI – (link)
„Când un prieten vorbește, mă integrez în ceea ce spune fără judecată, ca și cum ar fi cel mai important lucru din lume. Vreau să mă integrez, să mă conectez, cu ceea ce spune el. Chiar devine al meu. Vreau ca inima mea să fie cântată precum corzile unei chitări, astfel încât ea să cânte conform celor spuse de el. Iar același lucru este valabil pentru fiecare. Nu am nimic de criticat în ceea ce spune el. Vreau pur și simplu să mă integrez cu același gând. ”
„Este de fapt întregul principiu al atelierului împotriva oricăror altor lucruri. Faptul că nu cred, că încerc să nu gândesc nimic împotriva celuilalt, ci mai degrabă să intru în gândul lui, să intru în dorința lui, să fiu în adeziune cu el, să fiu în el și el este la fel în mine. Atunci suntem în acest joc interior, dar în felul acesta avem o unitate psihologică. ”
„Fiecare dintre prieteni renunță la ego-ul său și se integrează cu punctul din inimă, adică același punct care îl atrage către scopul creației și uniunii cu Creatorul. Atunci când ajunge la punctul de a se deconecta de propriul sine şi ego, doar pentru a-şi simți această stare, el trebuie să simtă aceeaşi stare în prietenii săi. ”
Atitudinea Iubirii
Fac un efort să văd în ceilalți participanți înclinația spre revelarea Creatorului și contribuția mea la dezvoltarea cercului trezește între noi sentimentul de „zmeură”. Acesta este un sentiment special de căldură, siguranță, plăcere, tandreţe și iubire, care luminează cu adevărat ca o lampă caldă de culoarea zmeurii. Relațiile dintre participanți devin mai strânse și mai intime și se formează un sentiment că este orice este posibil să se rezolve în cadrul cercului.
Pierderea de sine și găsirea Dorinței Singure
Cuvintele „pierderea de sine” nu înseamnă că intenționez să-mi pierd inima și mintea, ci mai degrabă că trebuie să-mi îndrept atenția spre a simți inima și mintea comună a cercului. Ca într-o singură roată dințată, vin în cerc cu ale mele „vârfuri ieşinde”. Efortul meu de a mă învârti împreună cu celelalte roți îmi permite să-mi mențin „vârfurile ieşinde”, pe de o parte, iar pe de altă parte îmi permite să simt cum se învârt prietenii mei împreună cu mine și care este rolul lor în sistem. În acest fel, treptat, se formează un spațiu gol în mine pentru a simți bătăile inimii prietenului meu. Această stare este, de asemenea, numită „ca un singur om cu o singură inimă”.
ToŢi sunt compleţi, cu excepția mea
Pe parcursul desfăşurării atelierului, trebuie să mă văd pe mine ca ultimul venit, care trebuie să-și adauge partea la ceea ce este deja un întreg. După ce am auzit opiniile celor din cerc, trebuie să fac un efort să fiu de acord cu ele, chiar dacă mi se par ilogice sau chiar stupide. De ce? Pentru că am decis odată pentru totdeauna că aceștia sunt prietenii mei. Dacă sunt capabil să mă fac mic în comparație cu ei, în ciuda logicii mele sănătoase, care spune că sunt mult mai inteligent, mai experimentat și mai drept decât ei – eu contribui la construirea centrului cercului.
Acesta este motivul pentru care nu ne desconsiderăm şi nu ne certăm, ci mai degrabă facem un efort pentru a ne completa reciproc pentru a descoperi zmeura dintre noi și a crea un singur gând al grupului. Cu cât mai mare este dificultatea de a realiza aceste lucruri, cu atât am mai multe ocazii de a-L revela pe Creator. Semnul unei munci corecte în cerc este senzația că punctul meu de anulare lipsește în puzzle.
Ei sunt Capul și eu sunt mâinile și picioarele lor
Pentru a ajunge la atitudinea corectă, îţi poţi imagina pe parcursul discuției că numai tu îi poți ajuta pe ceilalţi să-și rezolve problemele, că în mâna ta se află cheia. Îţi poți imagina totul din perspectiva unui tată faţă de copiii lui care îi cer ceva și el tratează ceea ce-i spun ei maximă importanță și cu iubire. Un alt mod de a te raporta la situație este să-ți spui că nu ești capabil să apreciezi importanța sugestiilor lor, așa că mergi și îi ajuți cu tot ceea ce poți, ei fiind precum capul tău iar tu ca mâinile și picioarele lor.
a căuta soluția Pentru Pasul următor
Ai simțit vreodată că ești sub un nor greu, nu înțelegi nimic, și apoi deodată ai simțit o iluminare, iar lucrurile ai început să devină mai clare și răspunsurile vin dinăuntru? Așa se întâmplă atunci când căutăm o soluție în cerc. De ce? Întrucât întrebarea este pusă din etapa de moment a conexiunii, iar răspunsul la întrebare se află în etapa următoare de conectare. Nu este nimic mai incorect decât căutarea soluției în aceeași etapă. Soluția pentru orice problemă vine din următoarea etapă de conectare și acord între noi. Dacă este așa, cum vom putea găsi soluția? Când vom trece la următoarea etapă a conexiunii, Creatorul va fi cel care ne va da imboldul, noua inimă și minte care ne vor ajuta să facem față provocării.
orientat către centrul cercului
Doar după ce s-a creat un sentiment de spațiu comun în cerc în care nu mă simt pe mine, ci mai degrabă simt conexiunea cu ceilalți (centrul cercului), putem „pune în cerc” cunoaşterea și experiența noastră, pentru a exprima corect ceea ce simțim. În acest fel, legătura cu ceilalți începe să fie simțită ca ceva viu, în care termeni precum „anulare”, „ascultare”, „conexiune”, „Creator” și multe altele încep să devină clare.
Înapoi la pagina REGULILE ATELIERULUI – (link)